ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA CA DISCIPLINA STIINTIFICA

ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA CA DISCIPLINA STIINTIFICA

1 OBIECTUL ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

Delimitarea obiectului de studiu constituie o problema sociala a oricarei stiinte sau discipline stiintifice, si consta in determinarea continutului fenomenelor pe care le studiaza si a sferelor de actiune, precum si fixarea raporturilor lor de conditionare cu celelalte stiinte care studiaza fenomene si procese din domenii de activitate conexe.

Ca disciplina stiintifica, analiza s-a afirmat in viata sociala si economica unde a contribuit si contribuie la progresul societatii.

Analiza economica presupune cercetarea unui fenomen sau proces din punct de vedere economic, ceea ce implica evidentierea atit a eforturilor dimensionate prin consumul de resurse materiale, umane si financiare, cit si a efectelor circumscrise rezultatelor ca valori sociale utile.

Analiza economica vizeaza eficienta consumului de resurse in toate domeniile. Prin metodele, procedeele si tehnicile care le utilizeaza, serveste la descompunerea unui fenomen sau proces economic in partile sale componente, studiind comportamentul acestora, independent, sau in corelatie cu alte componente.

Analiza economica cerceteaza miscarea si transformarea fenomenelor economico-financiare care au loc in interiorul firmei, din punct de vedere calitativ si cantitativ, static si dinamic, evidentiind factorii endogeni si exogeni, corelatia dintre acestia, cauzele si consecintele modificarii lor, iar pe aceasta baza, permite diagnosticarea starilor in scopul fundamentarii actiunilor de reglare si functionare stabila si eficienta a firmei in modul competitional in care isi desfasoara activitatea.

Analiza activitatii societatii comerciale este o disciplina stiintifica al carei obiect de studiu il constituie procesele si fenomenele economico-financiare.

Scopul analizei este de a descoperi caracteristicile esentiale ale partilor componente ale fenomenului cercetat, interactiunile dintre ele, si de a oferi concluziile necesare sintezei la nivelul fenomenului sau procesului analizat.

2 METODELE UTILIZATE IN ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA

METODA = reprezinta un proces teoretic abstract, prin care se fixeaza o anumita conceptie privind modul de studiere a unui obiect sau fenomen in vederea obtinerii de cunostinte asupra modului de formare a acestuia

METODOLOGIA ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE = cuprinde ansamblul de metode si procedee folosite pentru cercetarea activitatii intreprinderii si formarea rezultatelor activitatii economice

Metodele si procedeele pot fi grupate in :

1) metode ale analizei calitative = urmaresc cunoasterea in esenta a fenomenului, a legaturilor cauzale

2) metode ale analizei cantitative = urmaresc stabilirea marimii elementelor, a factorilor care explica fenomenul

1 PRINCIPALELE METODE ALE ANALIZEI CALITATIVE

1.1-MODELAREA fenomenelor economico-financiare

MODELUL = instrument de cercetare bazat pe reprezentarea simplificata a realitatii;

= ocupa un loc important in analiza fenomenelor economice;

= reproduce intr-o forma simplificata fenomenul, facind abstractie de ceea ce este neesential, dar retinind esentialul, raporturile de conditionare ale acestuia;

= se elaboreaza cu ajutorul unor analize calitative;

= desi modelul evidentiaza numai aspecte esentiale ale fenomenului real, el trebuie sa fie destul de cuprinzator pentru a permite, pe de-o parte, caracterizarea cantitativa judicioasa a laturilor principale ale fenomenului analizat, iar pe de alta parte, determinarea legaturilor si dependentelor reciproce dintre diferitele elemente componente;

= poate fi constituit prin abstractizare sau cu ajutorul conceptelor.

Dupa modul de reprezentare a fenomenelor, modelele pot fi :

a) - imitative = fenomenul este reprezentat prin el insusi, dar la o alta scara (harti, fotografii, machete);

b) - analogice = se caracterizeaza prin faptul ca anumite proprietati ale fenomenului studiat sunt reprezentate prin alte modalitati folosite pentru vizualizarea fenomenelor economico-financiare (grafice, diagrame);

c) - simbolice = se caracterizeaza prin folosirea simbolurilor pentru a reprezenta fenomenele economico-financiare;

= se regasesc, de regula, sub forma unor ecuatii.

In analiza economico-financiara se folosesc modelele analogice si cele simbolice.

1.2-COMPARATIA

Pentru analiza fenomenelor economico-financiara nu este suficienta numai marirea in sine, la un moment dat, ci se impune si existenta unei baze de comparatie (criteriul de referinta).

Pentru ca informatiile obtinute, ca urmare a comparatiei, sa fie corecte, trebuie respectate urmatoarele conditii : 222b16c

In functie de criteriul ales, se intilnesc urmatoarele tipuri de comparatii :

a)-comparatii in timp

= presupune valorile fenomenului in diferite momente ale evolutiei sale;

= presupune analiza aceluiasi fenomen, insa in diferite momente sau intervale de timp ale evolutiei sale;

= in aceste comparatii este necesar sa se acorde toata atentia alegerii bazei de comparatie si, respectiv, a intervalului de timp in care se compara variatia fenomenului; baza de comparatie se indica sa fie aleasa acea perioada in care fenomenul manifesta o stare normala de dezvoltare;

= intervalul de timp in care se compara fenomenele trebuie sa fie cit mai scurt, deoarece astfel pot fi cunoscute cauzele modificarii; daca intervalul de timp in care se compara evolutia fenomenului este mai mare, atunci cauzele reale ale modificarii acestuia nu pot fi pe deplin cunoscute.

b)-comparatii in spatiu

= respectiv cu media sectorului de activitate, cu firmele concurente;

= aceasta analiza este utila activitatii de conducere, deoarece evidentiaza deosebirile in rezultatele economice obtinute de catre doua unitati.

c)-comparatii mixte = respectiv in timp si spatiu.

d)-comparatii in functie de un criteriu prestabilit

= de ex., bugetul de venituri si cheltuieli, norme, normative, standarde, clauze contractuale;

= prezinta importanta deoarece la aprecierea activitatii economice a intreprinderilor, un rol prioritar il are gradul de indeplinire a indicatorilor stabiliti prin planul national unic de dezvoltare economico-sociala.

e)-comparatii cu caracter special = pentru care intervin alte criterii decit cele mentionate mai sus (de ex., compararea unor variante in cazul unui studiu tehnico-economic; comparatii pe baza metodei scorurilor).

1.3 GRUPAREA

Este o metoda de cercetare care presupune separarea colectivitatii studiate in grupe omogene de unitati dupa una sau mai multe caracteristici.

Caracteristicile de grupare se aleg in functie de specificul fenomenului studiat si de scopul analizei. De exemplu, in analiza potentialului uman se pot folosi mai multe criterii de grupare : pe categorii de personal, dupa virsta, vechime, sex, nationalitate, modalitati de formare profesionala.

21.4 DIVIZIUNEA SI DESCOMPUNEREA REZULTATELOR

Rezultatele activitatii intreprinderii sint masurate cu ajutorul unor indicatori economico-financiari care se divid si se descompun pentru a permite studierea aprofundata a acestora. Se disting urmatoarele forme :

a) - diviziunea dupa timpul de formare a rezultatelor = permite analiza abaterilor de la tendinta generala de desfasurare in timp a rezultatului studiat (de ex., ritmicitatea productiei, livrarilor, incasarilor pe zile, decade, luni);

b) - divizarea dupa locul de formare a rezultatelor = are rolul de a prezenta contributia structurilor organizatorice ale intreprinderii, precum si a abaterilor de la tendinta generala (de ex., analiza productiei obtinute pe sectii si pe zone geografice);

c) - descompunerea pe elemente componente = permite stabilirea contributiei acestora la formarea si modificarea rezultatului total (de ex., analiza cifrei de afaceri pe produse, analiza costurilor pe elemente de cheltuieli).

1.5 GENERALIZAREA presupune :

a) - semnalarea celor mai importante laturi pozitive si negative ale activitatii intreprinderii;

b) - desprinderea directiilor catre care trebuie indreptata atentia conducerii, in vederea stabilirii masurilor privind imbunatatirea rezultatului fenomenului analizat.

2 METODELE ANALIZEI CANTITATIVE

ANALIZA CANTITATIVA = se realizeaza in baza unor metode si procedee specifice, utilizind modele economico-financiare adecvate

1 METODA BALANTIERA

= poarta numele de „model structural” deoarece sunt scoase in evidenta elementele componente ale fenomenului economico-financiar analizat

= aplicabila in cazul unor modele de tip aditiv (intre elamentele a, b, c exista numai plus, numai minus, sau si plus si minus), care presupun studierea fenomenului economico-financiar dupa o relatie de forma :

F = a + b – c

F = fenomenul economico-financiar analizat; a, b, c = elemente

La timpul t₀ , F₀ = a₀ + b₀ – c₀

La timpul t₁ , F₁ = a₁ + b₁ – c₁

A–ANALIZA FENOMENULUI ECONOMICO-FINANCIAR IN MARIMI ABSOLUTE ESTE :

DF = F₁ – F₀

scris analitic : DF = (a₁ + b₁ – c₁) – (a₀ + b₀ – c₀)   Þ obtin o anumita valoare

Din care :

1-variatia fenomenului economico-financiar „F” in raport cu elementul „a” este :

DF_(a) = (a₁ + b₀ – c₀) – (a₀ + b₀ – c₀) = a₁ – a₀

Þ ne arata influenta pe care o exercita elementul „a” asupra fenomenului economico-financiar „F” analizat

2-variatia fenomenului economico-financiar „F” in raport cu elementul „b” este :

DF_(b) = (a₀ + b₁ – c₀) – (a₀ + b₀ – c₀) = b₁ – b₀

Þ ne arata influenta pe care o exercita elementul „b” asupra fenomenului economico-financiar „F” analizat

3-variatia fenomenului economico-financiar „F” in raport cu elementul „c” este :

DF_(c) = (a₀ + b₀ – c₁) – (a₀ + b₀ – c₀) = -c₁ + c₀

Þ ne arata influenta pe care o exercita elementul „c” asupra fenomenului economico-financiar „F” analizat

Verificam corelatia : DF = DF(a) + DF(b) + DF(c)

Un asemenea model se utilizeaza foarte des in analiza unei structuri de productie, structuri de activ, sau in cazul analizei financiare pe baza bilantului contabil si a contului de profit si pierderi.

Daca avem „n” elemente formula de calcul va fi : F = a₁ + a₂ + a₃ +..+ a_n =

EXEMPLU : Folosim datele din tabelul urmator :

Anul 0 = anul anterior sau ceea ce ne-am planificat

Anul 1 = anul curent sau ceea ce am realizat

Modelul structural este:

F = a + b - c

Variatia lui „F” presupune:

DF = F₁ – F₀ = - 2 – 10 = - 12 unitati de masura,

Þ fenomenul economico-financiar a variat din anul anterior pina in anul curent cu (-12) unitati de masura

Din care :

1) Ca urmare a influentei factorului „a”:

DF (a) = a₁ – a₀ = 5 – 4 = 1

2) Ca urmare a influentei elementului „b”:

DF (b) = b₁ – b₀ = 3 – 8 = - 5

3) Ca urmare a influentei elementului „c”:

DF (c) = - c₁ + c₀ = - 10 + 2 = - 8

Verificam corelatia : DF = DF (a) + DF (b) + DF (c)

B-ANALIZA FENOMENULUI ECONOMICO-FINANCIAR IN MARIMI RELATIVE (PROCENTUALE) ESTE

F = a + b – c ,

La timpul t₀ : F₀ = a₀ + b₀ – c_{0 ,}

La timpul t₁ : F₁ = a₁ + b₁ – c_{1 ,}

DF % =

Din care :

1-variatia fenomenului economico-financiar „F” in raport cu elementul „a” este :

DF % (a) =

Þ ne arata influenta pe care o exercita elementul „a” asupra fenomenului economico-financiar „F” analizat.

2-variatia fenomenului economico-financiar „F” in raport cu elementul „b” este :

DF % (b) =,

Þ ne arata influenta pe care o exercita elementul „b” asupra fenomenului economico-financiar „F” analizat.

3-variatia fenomenului economico-financiar „F” in raport cu elementul „c” este :

DF % (c) =,

Þ ne arata influenta pe care o exercita elementul „c” asupra fenomenului economico-financiar „F” analizat.

Se verifica apoi relatia de egalitate :   DF % = DF % (a) + DF % (b) + DF % (c)

EXEMPLU : Folosim datele din tabelul urmator :

Anul 0 = anul anterior sau ceea ce ne-am planificat

Anul 1 = anul curent sau ceea ce am realizat

Modelul structural este:

F = a + b – c

Variatia lui „F” este:

DF = F₁ – F₀ = - 2 – 10 = - 12 unitati de masura

Þ fenomenul economico-financiar a variat din anul anterior pina in anul curent cu (-12) unitati de masura, ceea ce procentual inseamna:

DF % = ,

Din care :

DF % (a) = ,

DF % (b) =,

DF % (c) =.

Verificam corelatia : DF % = DF % (a) + DF % (b) + DF % (c)

2-METODA SUBSTITUIRILOR IN LANT

= una din cele mai utilizate metode in analiza economico-financiara;

= se aplica in cazul unui produs sau raport de factori;

= modelele utilizate sint de tip multiplicativ;

= pentru aceasta este necesara o analiza calitativa a fenomenului, punind in evidenta, in mod corect, relatiile de dependenta sau de cauzalitate dintre factori si fenomenul economico-financiar analizat;

= se foloseste atunci cind analiza se realizeaza :

1) in marimi absolute

2) in marimi relative

Aplicarea corecta a acestei metode presupune respectarea a 3 criterii esentiale, si anume :

1 - substituirea factorilor se realizeaza in ordinea urmatoare :

a) - factori cantitativi;

b) - factori de structura (structurali);

c) - factori calitativi.

2 - substituirea factorilor are loc in mod succesiv si nu simultan;

3 - un factor o data substituit, ramine in aceasta pozitie (ipostaza) in toate celelalte etape de calcul.

A-METODA SUBSTITUIRILOR IN LANT IN CAZUL UNUI PRODUS DE FACTORI

1. IN MARIMI ABSOLUTE

ETAPA 1 - consideram ca fenomenul economico-financiar este descris de modelul :

F = a x b x c x d, unde a, b, c, d = factori

ETAPA 2 – corespunzator acestui model, ii atasam o schema factoriala :

 

Din schema rezulta ca fenomenul economico-financiar „F” este influentat direct de 4 factori. Pentru simplificarea noastra, ei sint de aceeasi natura, deci substituirea se va face in ordinea in care apar in relatie.

ETAPA 3 – determinarea influentelor (sau actiunii factorilor):

La timpul t₀ : F₀ = a₀ x b₀ x c₀ x d₀

La timpul t₁ : F₁ = a₁ x b₁ x c₁ x d₁

Variatia lui „F” este :

DF = F₁ – F₀ = a₁ b₁ c₁ d₁ – a₀ b₀ c₀ d₀

Þ obtin o anumita variatie (pozitiva sau negativa)

Din care :

DF (a) = a₁ b₀ c₀ d₀ – a₀ b₀ c₀ d₀ = (a₁ – a₀) b₀ c₀ d_0,

Þ ne arata influenta pe care o exercita factorul „a” asupra fenomenului economico-financiar „F” analizat;

DF (b) = a₁ b₁ c₀ d₀ – a₁ b₀ c₀ d₀ = a₁ (b₁ – b₀) c₀ d_0,

Þ ne arata influenta pe care o exercita factorul „b” asupra fenomenului economico-financiar „F” analizat;

DF (c) = a₁ b₁ c₁ d₀ – a₁ b₁ c₀ d₀ = a₁ b₁ (c₁ – c₀) d_0,

Þ ne arata influenta pe care o exercita factorul „c” asupra fenomenului economico-financiar „F” analizat;

DF (d) = a₁ b₁ c₁ d₁ – a₁ b₁ c₁ d₀ = a₁ b₁ c₁ (d₁ – d₀),

Þ ne arata influenta pe care o exercita factorul „d” asupra fenomenului economico-financiar „F” analizat.

ETAPA 4 – se verifica daca este respectata corelatia :

DF = DF (a) + DF (b) + DF (c) + DF (d), unde DF = variatia totala

EXEMPLU : Consideram datele din tabelul de mai jos :

ETAPA 1 : Modelul factorial este : F = a x b x c x d

ETAPA 2 - Schema factoriala (este cea prezentata anterior)

La timpul t₀ F₀ = 8 x 15 x 20x 4 = 9.600 u.m (unitati de masura)

La timpul t₁ F₁ = 12 x 10 x 22 x 5 = 13.200 u.m.

Þ fenomenul economico-financiar „F” a inregistrat o crestere fata de anul anterior:

DF = F₁ – F₀ = 13.200 – 9.600 = 3.600 u.m.

ETAPA 3 - Determinam influentele factoriale (vrem sa vedem masura cu cit a contribuit fiecare factor) :

DF (a) = (a₁ – a₀) b₀ c₀ d₀ = (12 - 8) x 15 x 20 x 4 = 4.800 u.m.

Þ factorul „a” a influentat pozitiv variatia fenomenului economico-financiar „F”;

DF (b) = a₁(b₁ – b₀) c₀ d₀ = 12 (10 – 15) x 20 x 4 = - 4.800 u.m

Þ factorul „b”a influentat negativ variatia fenomenului economico-financiar „F”;

DF (c) = a₁b₁ (c₁ – c₀) d₀ = 12 x 10 (22 – 20) x 4 = 960 u.m.

Þ factorul „c” influenteaza pozitiv, deci contribuie la cresterea fenomenului economico-financiar „F”;

DF (d) = a₁ b₁ c₁(d₁ – d₀) = 12 x 10 x 22 (5 – 4) = 640 u.m.

Þ factorul „d” influenteaza pozitiv variatia fenomenului economico-financiar „F”

ETAPA 4 – Verificam corelatia : DF = DF (a) + DF (b) + DF (c) +DF (d)

3.600 = 4.800 – 4.800 + 960 + 640 Þ 3.600 = 3.600

ETAPA 5 – Rescriem schema factoriala completa privind determinarile :

	∆F = 3.600

	∆F (a) = 4.800		∆F(b) = - 4.800		∆F(c) = 960		∆F(d) = 640

ETAPA 6 – CONCLUZII (analiza rezultatelor)

Fata de anul anterior, fenomenul economico-financiar „F” a inregistrat o crestere de 3.600 u.m., adica de 1,375 ori ( 13.200 : 9.600 = 1,375). Aceasta crestere s-a datorat actiunii a patru factori cu influenta directa : a, b, c, d. Dintre cei patru factori, trei au influentat pozitiv variatia fenomenului economico-financiar „F” (a, c, d), ceea ce inseamna ca au contribuit la cresterea acestuia, iar unul (b) a influentat negativ variatia fenomenului economico-financiar „F”, ceea ce inseamna ca a contribuit la diminuarea lui.

In raport cu semnificatia fenomenului economico-financiar, influentele celor patru factori au fost favorabile sau nefavorabile.

IN MARIMI RELATIVE

Consideram ca fenomenul economico-financiar este descris de modelul :

F = a x b x c x d

La timpul t_0, F₀ = a₀ b₀ c₀ d₀

La timpul t_1, F₁ = a₁ b₁ c₁ d₁

Variatia procentuala a lui „F” este :  

DF % = ,

Din care :

DF % (a) = ,

DF % (b) =,

DF % (c) = ,

DF % (d) = .

Verificam corelatia : DF % = DF % (a) + DF % (b) + DF % (c) + DF % (d)

EXEMPLU : Consideram datele din tabelul de mai jos :

ETAPA 1 : Modelul factorial este : F = a x b x c x d

ETAPA 2 - Schema factoriala (prezentata anterior)

La timpul t₀ , F₀ = 8 x 15 x 20x 4 = 9.600 u.m (unitati de masura)

La timpul t₁ , F₁ = 12 x 10 x 22 x 5 = 13.200 u.m.

Þ fenomenul economico-financiar „F” a inregistrat o crestere din anul anterior

DF = F₁ – F₀ = 13.200 – 9.600 = 3.600 u.m.

ETAPA 3 - Determinam influentele factoriale:

DF % =

Din care :

DF % (a) =

DF % (b) =

DF % (c) =

DF % (d) =

ETAPA 4 - Verificam corelatia : DF % = DF %(a) + DF %(b) + DF %(c) + DF %(d)

Þ

Regula = Influenta procentuala a actiunii factorilor are acelasi semn,intensitate si sens ca influenta in marime absoluta a acelorasi factori.

B - METODA SUBSTITUIRILOR IN LANT IN CAZUL UNUI RAPORT DE FACTORI

Consideram ca fenomenul economico-financiar este descris de modelul :

1. IN MARIMI ABSOLUTE

a) FACTORUL CANTITATIV SE AFLA LA NUMARATOR

; ,

Variatia fenomenului este:

DF = F₁ – F₀ =

Din care:

DF (a)   = ;

∆F(b) = ;

Verificam corelatia:

F = ∆F(a) + ∆F(b)

EXEMPLU – Consideram datele din tabelul de mai jos :

ETAPA 1 – Consideram ca F este dat de raportul : ;

;

DF = F₁ – F₀ =

Din care :

DF(a) =

DF(b) =

Verificam corelatia : DF = DF(a) + DF(b)  

0,67 = 0,26 + 0,4 Þ 0,67 = 0,67

Þ factorii „a” si „b” au influentat pozitiv cresterea fenomenului economico-financiar „F”, contributia cea mai mare avind-o factorul „b”

b) FACTORUL CANTITATIV SE AFLA LA NUMITOR

; ,

Variatia fenomenului este:

DF = F₁ – F₀ =

Din care :

DF (b) = ;

∆F(a) =

Verificam corelatia : DF = DF (b) + DF (a)

Schema factoriala este :

 

Þ avem doi factori cu actiune directa care influenteaza fenomenul economico-financiar „F” .

EXEMPLU : Folosim aceleasi date ca si in exemplul anterior.

DF = F₁ – F₀ = ;

Din care :

DF(b) =

DF(a) =

Verificam corelatia : DF = DF(b) + DF(a) ;

Þ ambii factori influenteaza pozitiv variatia fenomenului economico-financiar „F”, influenta hotaritoare avind-o factorul „a”.

IN MARIMI RELATIVE (PROCENTUALE)

F = _{; ;}

a)- FACTORUL CANTITATIV SE AFLA LA NUMARATOR

Calculam DF % = ;

Din care :

1) DF % (a) = ,

DF % (b) = ;

Verificam corelatia :

DF % = DF % (a) + DF % (b)

EXEMPLU – Consideram datele din tabelul de mai jos :

ETAPA 1 – Consideram ca F este dat de raportul :  

F = _{; ;}

∆F% = ,

Din care:

∆F% (a) = ,

∆F%(b) = .

Verificam corelatia : DF% = DF%(a) + DF%(b) ;  

b) - FACTORUL CANTITATIV SE AFLA LA NUMITOR

F = _{; ;}

Calculam DF % =

Din care :

DF % (b) =,

DF % (a) = .

Verificam corelatia : DF % = DF % (b) + DF % (a)

EXEMPLU – Consideram datele din tabelul de mai jos :

ETAPA 1 – Consideram ca F este dat de raportul :  

F = _{; = ;}

_,

Din care:

1) ,

2) .

Verificam corelatia : DF% = DF%(a) + DF%(b) ,

3 - METODA DETERMINARII ACTIUNII IZOLATE A FACTORILOR

= se utilizeaza in cazul unui produs sau raport de factori;

= se foloseste doar criteriul care afirma ca „substituirea factorilor are loc in mod succesiv si nu simultan”

Consideram un produs de factori :   F = a x b x c x d

La timpul t_{0 ,}   F₀ = a₀ b₀ c₀ d₀

La timpul t_{1 ,}   F₁ = a₁ b₁ c₁ d₁

Variatia fenomenului este data de relatia:

DF = F₁ – F₀ = a₁ b₁ c₁ d₁ - a₁ b₀ c₀ d_{0 ,}

Din care :

DF(a) = a₁ b₀ c₀ d₀ - a₀ b₀ c₀ d₀ = ( a₁ – a₀ ) b₀ c₀ d_0;

DF(b) = a₀ b₁ c₀ d₀ - a₀ b₀ c₀ d₀ = a₀ ( b₁ – b₀) c₀ d_0;

DF(c) = a₀ b₀ c₁ d₀ - a₀ b₀ c₀ d₀ = a₀ b₀ ( c₁ – c₀ ) d_0;

DF(d) = a₀ b₀ c₀ d₁ - a₀ b₀ c₀ d₀ = a₀ b₀ c₀ ( d₁ – d₀).

Verificam corelatia : DF = DF(a) + DF(b) + DF(c) + DF(d) + R  

R = marime reziduala ce reprezinta :

a)-influenta altor factori decit cei mentionati;

b)-influenta interactiunii factorilor a, b, c, d.

EXEMPLU – Consideram datele din tabelul de mai jos :

ETAPA 1 : Modelul factorial este : F = a x b x c x d

DF = F₁ – F₀ = 13.200 – 9.600 = 3.600 u.m.

Din care :

DF(a) = (a₁ – a₀) b₀ c₀ d₀ = (12 – 8) x 15 x 20 x 4 = 4.800 u.m.

DF(b) = a₀ (b₁ – b₀ ) c₀ d₀ = 8 (10 – 15) x 20 x 4 = - 3.200 u.m.

DF(c) = a₀ b₀ (c₁ – c₀) d₀ = 8 x 15 (22 – 20) x 4 = 960 u.m.

DF(d) = a₀ b₀ c₀ (d₁ – d₀) = 8 x 15 x 20 (5 – 4) = 400 u.m.

Verificam corelatia : DF = DF(a) + DF(b) + DF(c) + DF(d) + R

3.600 = 4.800 + (-3.200) + 960 + 400 + R

3.600 = 4.960 + R R = - 1.360

4 - METODA CORELATIEI

= se utilizeaza in situatia in care fenomenul economico-financiar este influentat de o serie de factori dupa modele economico-financiare de tip stochastic (statistic-probabilistic)

= relatiile de influenta sunt cu unul, doi sau mai multi factori, folosind in acest sens :

1) - regresia liniara cu un factor independent , y = ax + b ,

Unde x = factorul independent , y = fenomenul economico-financiar analizat;

2) - regresia liniara cu doi factori independenti, y = a₁x₁ + a₂x₂

Unde x₁, x₂ = factori independenti, y = fenomenul economico-financiar analizat;

3) - regresia liniara cu „n” factori independenti, ;

4) - regresie parabolica cu un singur factor independent, y = ax² + bx + c ;

5) - regresie parabolica cu doi factori independenti,

y = a₀ + a₁x₁ + a₁₁x₁² + a₂x₂ + a₂₂x₂² + a₁₂x₁x_{2 ;}

6) - regresie logartimica, ;

7) - regresie semilogaritmica,   ;

8) - regresie hiperbolica, .

a, b, c = parametrii de regresie si se estimeaza (se determina) pe baza unor serii statistice, folosind metoda „celor mai mici patrate” ( = se calculeaza parametrii a, b, c, astfel incit, suma patratelor diferentelor dintre fenomenul economico-financiar real si cel teoretic sa fie cit mai mica)

In descrierea dependentei dintre factorii de influenta si fenomenul economico-financiar analizat sunt folosite o serie de regresii, iar intensitatea legaturii este data de raportul sau de coeficientul de corelatie, calculati dupa relatiile :

,

R_yx = raport de corelatie folosit in cazul regresiilor nelineare; valoarea lui este cuprinsa intre 0 si 1

Cu cat valoarea este mai apropiata de zero, cu atit demonstreaza o legatura mai putin stransa dintre factor si fenomenul economico-financiar analizat. Cu cat valoarea este mai apropiata de 1, cu atat demonstreaza o legatura mai stransa dintre factor si fenomenul economico-financiar analizat.

In cazul relatiilor lineare, intensitatea legaturii dintre factori si fenomenul analizat se determina cu ajutorul coeficientului de corelatie, calculat cu relatia :

,

Pentru valori apropiate de 1 si (-1) avem o legatura strinsa intre factori si fenomen.

Pentru valori apropiate de zero avem o legatura mai putin stransa intre factori si fenomen.

Valoarea coeficientului de corelatie cuprins intre 0 si (-1) semnifica existenta unei corelatii inverse Þ marirea factorului independent „x” contribuie la reducerea fenomenului economico-financiar sau atunci cand „x” scade, „y” creste.

Atunci cand raportul de corelatie este cuprins intre 0 si 1 avem o legatura directa Þfactorul „x” contribuie la cresterea lui „y”.

5 - METODA SCORURILOR

Presupune folosirea unui model de regresie lineara cu „n” factori independenti de forma :

,

a₁..a_n = coeficienti de regresie

x₁..x_n = variabile independente (calculate sub forma ratelor)

STABILIREA SCORULUI = presupune parcurgerea urmatoarelor etape :

1) - alegerea unui esantion de firme care sa cuprinda doua categorii de intreprinderi:

6 - METODA RATELOR

RATA = reprezinta un raport intre doi indicatori comparabili din punct de vedere economic, cu o semnificatie superioara celor doi termeni luati separat.

RATELE = se grupeaza in trei categorii :

a) - rate de structura = reprezinta contributia partilor la formarea fenomenului;

b) - rate de eficienta = reflecta corelatia dintre efort si efect:

1) - efect-efort :

- rata rentabilitatii financiare;

- rata rentabilitatii resurselor consumate;

- rata rentabilitatii capitalurilor.

2) - efort-efect:

- ratele de eficienta ale cheltuielilor;

- costul unitar.

c) - rate ale echilibrului financiar = reflecta corelatiile dintre posturi sau grupe de posturi din bilantul contabil al intreprinderii (elementele din activ si cele din pasiv ):

3. ANALIZA DIAGNOSTIC

Notiunea de DIAGNOSTIC este imprumutata din domeniul medicinei si se refera la determinarea cauzelor unei functionari normale sau anormale a organismului uman.

Prin analogie, si in cazul intreprinderii, DIAGNOSTICUL se refera la identificarea simptomelor disfunctionalitatilor, elaborarea unei terapii, in urma careia se produce insanatosirea sau readaptarea intreprinderii la conditiile de functionare normala.

Diagnosticarea activitatii unei intreprinderi se realizeaza nu numai daca intreprinderea are probleme in functionarea normala. Se poate diagnostica si activitatea unei intreprinderi care functioneaza bine, in ideea de a-i imbunatati performantele.

Analiza diagnostic nu se limiteaza la radiografia si aprecierea starii diferitelor fenomene, ci constituie o parte organica a gestiunii previzionale, respectiv a managementului firmei.

Analiza diagnostic a unei intreprinderi poate fi realizata de conducerea intreprinderii cu ocazia darii de seama anuala, de organele specializate ale intreprinderii, de specialisti externi sau de echipe mixte.

In analiza diagnosticului urmeaza sa-si gaseasca raspuns probleme ca :

a)-care sint rezultatele activitatii intreprinderii ?

b)-daca aceste rezultate sunt satisfacatoare si de ce ?

c)-cum au fost obtinute aceste rezultate ?

d)-care sunt performantele intreprinderii si obiectivele dorite ?

e)-ce masuri trebuie intreprinse pentru ca aceste performante sa duca la atingerea obiectivelor ?

In diagnosticarea intreprinderii este necesara parcurgerea urmatoarelor etape :

1 - identificarea problemelor ce trebuie analizate;

2 - stabilirea sistemului informational necesar;

3 - analiza si prezentarea rezultatelor intr-un raport in care se reflecta obiective, stari, aprecieri.

De obicei, in functie de scop, diagnosticul poate fi limitat la unele probleme sau extins. Acesta din urma purtand denumirea de „diagnostic global”. In cazul diagnosticului global este necesara o analiza de ansamblu a potentialului economico-financiar a performantelor realizate.

3.1- SISTEMUL DE INDICATORI

In diagnosticarea activitatii unei intreprinderi, un rol deosebit il are sistemul de indicatori folositi in acest sens. Un sistem al indicatorilor operationali in analiza diagnostic poate fi prezentat astfel :

1 - Indicatori ai potentialului tehnico-economici:

a) - indicatori ai capacitatii de productie;

b) - indicatori ai imobilizarilor corporale si necorporale;

c) - indicatori ai activelor circulante;

d) - indicatori ai potentialului uman;

e) - indicatori ai capacitatii de cercetare.

2 - Indicatori ai potentialului financiar:

a) – capitalurile;

b) - patrimoniul net;

c) - fondul de rulment;

d) - lichiditatea generala si partiala;

e) – trezoreria;

f) - autonomia financiara.

3 - Indicatori ai rezultatelor economico-financiare:

De mare utilitate in diagnosticarea activitatii firmei sunt corelatiile si ratele de echilibru si de eficienta. De exemplu :

1) - corelatia dintre ritmul de crestere a productivitatii muncii (W) si al salariului mediu anual (Sm):

a) - indicele de crestere a productivitatii muncii (IW) > indicele de crestere al salariului mediu (ISm)

W= ,

2) - corelatia dintre indicatorii de volum ai productiei;

3) - corelatia dintre obligatii si creante;

4) - corelatia dintre productia exercitiului (Qe) si valoarea adaugata (Qa):

a) - indicele de crestere a productiei exercitiului (IQe) < indicele de crestere a valorii adaugate (IQa) Þ intreprinderea functioneaza in conditii normale

Qe = Qa + M  

unde: M = cheltuielile cu consumurile intermediare

b) - rata activelor imobilizate ,

Acest raport poate lua valorile : mai mic sau egal decit 1 sau mai mare sau egal decit 1.

Daca aceasta rata este mai mare decit 1, avem un aspect pozitiv, intrucat capitalul permanent acopera in intregime activele imobilizate, iar intreprinderea isi poate forma in acest sens fondul de rulment necesar in vederea acoperirii activelor circulante, si in mod deosebit a stocurilor.

Daca aceasta rata este mai mica decit 1, atunci intreprinderea trebuie sa treaca de urgenta la suplimentarea capitalului permanent.

c) - rata capitalului propriu   ,

Existenta unei asemenea rate pune in evidenta gradul de dependenta al intreprinderii de alti agenti economici (inclusiv bancile). Daca aceasta rata, analizata in dinamica, tinde catre zero, inseamna ca intreprinderea are un grad mare de indatorare (ca urmare a imprumuturilor realizate).

Acest grad de indatorare scade atunci cand rata este catre valoarea 1. Conditia ideala este ca rata capitalului propriu sa fie egala cu 1. In aceasta situatie gradul de indatorare este zero. Cp = Cpr + Dml , unde Dml = datorii pe termen mediu si lung