POLITICA INDUTRIALĂ
sI DEZVOLTAREA DURABILĂ
Dupa
ce Consiliul European a trasat la Lisabona noile obiective strategice ale UE, sa devina cea mai competitiva
si dinamica economie din lume capabila la o crestere
economica durabila cu locuri de munca mai multe si mai
bune, si coieziune sociala. La Stockholm Consiliul European a
hotarât ca startegia UE de dezvoltare durabila trebuie sa
contina si sa dezvolte în contextul acestei politici
si o directie de mediu. Ceea ce confirma faptul ca, pe
termen lung, cresterea economica, coeziunea sociala si
protectia mediului trebuie sa mearga mâna în mâna,
adica mecanismele de aplicare ale politicilor în domeniile respective vor
fi interdependente.
Dezvoltarea durabila si
noile necesitati sociale
Cresterea
standardului de trai în Europa a adus dupa sine cresterea
cerintelor fata de protectia mediului, calitatea muncii,
responsabilitatii sociale comune si protectia
consumatorului si a sanatatii populatiei.
Institutiile publice au obligatia sa raspunda la
preocuparile societatii. Aceasta atitudine a fost
reflectata în decizia Consiliului European de la Gothenburg în 2001,
care a stabilit dezvoltarea durabila ca un obiectiv cheie al politicii
industriale. Dezvolarea durabila are trei piloni, de baza, economic,
social si de mediu (mai bine zis protectia mediului). Aceste
provocari necesita o modificare a politicii industriale spre
cresterea importantei vectorilor sociali si ecologic. Mediul de
afaceri, la fel, trebuie sa joace un rol important pentru a raspunde
acestor necesitati. Componenta sociala si ecologica
fiind în mijlocul dezbaterilor privind responsabilitatea sociala
comuna. Progresul pozitiv înregistrat în tendintele productiei
industriale din UE, precum si scaderea unor emisii poluante dovedesc,
o data în plus, ca, înalta competitivitate si protectie a
mediului poate fi obtinuta de industrie cu suportul unui mixaj
adecvat de politici.
Cerintele
ridicate fata de siguranta, sanatate,
protectia sociala si a consumatorului, reprezinta într-o
mare masura consecinta temerilor populatiei de efectul
asupra mediului, sanatatii publice precum si unele
implicatii morale a unor tehnologii noi (produse modificate genetic,
clonarea). Pe lânga aceasta exista si o teama, ca
globalizarea ar conduce la pierderea identitatii culturale,
cresterea competitiei cu tarile cu costuri de
productie mici, sau subminarea structurilor economice. Ca rezultat aceste
îngrijorari reflecta necesitatea de a revedea modul de conducere,
control si orientare a întreprinderilor.
Necesitatile
societatii pot crea deasemenea noi oportunitati de afaceri.
Astfel, axarea pe protectia mediului a permis companiilor europene sa
fie vârvul de lance în tehnologiile de mediu si le încurajeaza
sa dezvolte productie durabila bazata pe analiza ciclului
de viata. Apropierea de necesitatile consumatorilor ,în
special a calitatii produselor alimentare si a cerintelor
de siguranta, au creat noi nise pe piata.
Politica
industriala trebuie sa realizeze echilibrul, pentru ca scopurile
ambitioase de la Lisabona si Goteborg sa fie realizate. O
crestere economica puternica ofera resurse pentru
realizarea necesitatolir sociale si ecologice crescânde, în
special când înbatrânirea populatiei europene creaza
cerinte sociale suplimentare.
Promovarea
structurii durabile în productia industriala
Necesitatea
industriei europene de a realiza o structura mai dezvoltata a
productiei a devenit o forta motrica a cresterii
economice si productivitatii, cum a fost mentionat în
raportul Summit-lui Mondial privind Dezvoltarea Durabila din Johannesburg. Companiile
cu viziuni de viitor, chiar si IMM, pot obtine profituri si
"valoare durabila", utilizând proiectarea si inovatia pentru a
crea produse mult mai prielnice din punct de vedere ecologic, dar si
piete de desfacere ce sunt din ce în ce mai solicitate de consumatori.
UE
dezvolta si întareste politica de productie de
durata pentru a realiza angajamentele asumate la summitul de la Johannesburg,
privind productia durabila si standardele de consum.
Aceasta consolidare va fi realizata bazânduse pe initiativele
deja existente si în corelare cu ele. De asemenea, acesta
politica se va realiza de comun acord si dupa consultari cu
reprezentantii industriei si marii actionari pentru a asigura
implicarea lor si a încuraja activitatile de voluntariat.
Elementele esentiale pentru realizarea acestei consolidari sunt: încurajarea
raspândirii pe o scara cât mai larga a implementarii
practicilor reusite, pentru îmbunatatirea eficientei
ecologice în folosirea resurselor si cresterea utilizarii
resurselor regenerabile; promovarea industriei de reciclare viabile din punc de
vedere comercial si a implementarii practicilor avansate; implementarea
conceptului de "ciclul de viata" pentru politica produselor integrate
(IPP) prin acorduri benevole, standarde si declaratii pentru produse
ecologice; încurajarea dezvoltarii si distribuirii tehnologiilor curate prin ridicare barierilor
în implimentarea lor si încurajarea interactiunii public-privat în
C&D; extinderea utilizarii schemelor managementului ecologic, luând în
consideratie caracteristicile specifice ale IMM, si promovare în
continuare a responsabilitatii sociale comune.
În plus, promovarea unei structuri durabile al
productiei industriale va implica de asemenea
dezvoltarea capacitatilor de promovare, stapânire si
anticipare a schimbarilor în procesul de organizare a muncii.
