POLITICA INDUTRIALA SI DEZVOLTAREA DURABILA

POLITICA INDUTRIALĂ sI DEZVOLTAREA DURABILĂ

Dupa ce Consiliul European a trasat la Lisabona noile obiective strategice ale UE, sa devina cea mai competitiva si dinamica economie din lume capabila la o crestere economica durabila cu locuri de munca mai multe si mai bune, si coieziune sociala. La Stockholm Consiliul European a hotarât ca startegia UE de dezvoltare durabila trebuie sa contina si sa dezvolte în contextul acestei politici si o directie de mediu. Ceea ce confirma faptul ca, pe termen lung, cresterea economica, coeziunea sociala si protectia mediului trebuie sa mearga mâna în mâna, adica mecanismele de aplicare ale politicilor în domeniile respective vor fi interdependente.

Dezvoltarea durabila si noile necesitati sociale

Cresterea standardului de trai în Europa a adus dupa sine cresterea cerintelor fata de protectia mediului, calitatea muncii, responsabilitatii sociale comune si protectia consumatorului si a sanatatii populatiei. Institutiile publice au obligatia sa raspunda la preocuparile societatii. Aceasta atitudine a fost reflectata în decizia Consiliului European de la Gothenburg în 2001, care a stabilit dezvoltarea durabila ca un obiectiv cheie al politicii industriale. Dezvolarea durabila are trei piloni, de baza, economic, social si de mediu (mai bine zis protectia mediului). Aceste provocari necesita o modificare a politicii industriale spre cresterea importantei vectorilor sociali si ecologic. Mediul de afaceri, la fel, trebuie sa joace un rol important pentru a raspunde acestor necesitati. Componenta sociala si ecologica fiind în mijlocul dezbaterilor privind responsabilitatea sociala comuna. Progresul pozitiv înregistrat în tendintele productiei industriale din UE, precum si scaderea unor emisii poluante dovedesc, o data în plus, ca, înalta competitivitate si protectie a mediului poate fi obtinuta de industrie cu suportul unui mixaj adecvat de politici.

Cerintele ridicate fata de siguranta, sanatate, protectia sociala si a consumatorului, reprezinta într-o mare masura consecinta temerilor populatiei de efectul asupra mediului, sanatatii publice precum si unele implicatii morale a unor tehnologii noi (produse modificate genetic, clonarea). Pe lânga aceasta exista si o teama, ca globalizarea ar conduce la pierderea identitatii culturale, cresterea competitiei cu tarile cu costuri de productie mici, sau subminarea structurilor economice. Ca rezultat aceste îngrijorari reflecta necesitatea de a revedea modul de conducere, control si orientare a întreprinderilor.

Necesitatile societatii pot crea deasemenea noi oportunitati de afaceri. Astfel, axarea pe protectia mediului a permis companiilor europene sa fie vârvul de lance în tehnologiile de mediu si le încurajeaza sa dezvolte productie durabila bazata pe analiza ciclului de viata. Apropierea de necesitatile consumatorilor ,în special a calitatii produselor alimentare si a cerintelor de siguranta, au creat noi nise pe piata.

Politica industriala trebuie sa realizeze echilibrul, pentru ca scopurile ambitioase de la Lisabona si Goteborg sa fie realizate. O crestere economica puternica ofera resurse pentru realizarea necesitatolir sociale si ecologice crescânde, în special când înbatrânirea populatiei europene creaza cerinte sociale suplimentare.

Promovarea structurii durabile în productia industriala

Necesitatea industriei europene de a realiza o structura mai dezvoltata a productiei a devenit o forta motrica a cresterii economice si productivitatii, cum a fost mentionat în raportul Summit-lui Mondial privind Dezvoltarea Durabila din Johannesburg. Companiile cu viziuni de viitor, chiar si IMM, pot obtine profituri si "valoare durabila", utilizând proiectarea si inovatia pentru a crea produse mult mai prielnice din punct de vedere ecologic, dar si piete de desfacere ce sunt din ce în ce mai solicitate de consumatori.

UE dezvolta si întareste politica de productie de durata pentru a realiza angajamentele asumate la summitul de la Johannesburg, privind productia durabila si standardele de consum. Aceasta consolidare va fi realizata bazânduse pe initiativele deja existente si în corelare cu ele. De asemenea, acesta politica se va realiza de comun acord si dupa consultari cu reprezentantii industriei si marii actionari pentru a asigura implicarea lor si a încuraja activitatile de voluntariat. Elementele esentiale pentru realizarea acestei consolidari sunt: încurajarea raspândirii pe o scara cât mai larga a implementarii practicilor reusite, pentru îmbunatatirea eficientei ecologice în folosirea resurselor si cresterea utilizarii resurselor regenerabile; promovarea industriei de reciclare viabile din punc de vedere comercial si a implementarii practicilor avansate; implementarea conceptului de "ciclul de viata" pentru politica produselor integrate (IPP) prin acorduri benevole, standarde si declaratii pentru produse ecologice; încurajarea dezvoltarii si distribuirii    tehnologiilor curate prin ridicare barierilor în implimentarea lor si încurajarea interactiunii public-privat în C&D; extinderea utilizarii schemelor managementului ecologic, luând în consideratie caracteristicile specifice ale IMM, si promovare în continuare a responsabilitatii sociale comune.

În plus, promovarea unei structuri durabile al productiei industriale va implica de asemenea dezvoltarea capacitatilor de promovare, stapânire si anticipare a schimbarilor în procesul de organizare a muncii.