Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Lucrare de diploma Eficienta economica a investitiilor intr-un sistem de productie

economie










A. Studiul privind eficienta economica a investitiilor într-un sistem de productie


Motto: " Esenta si ratiunea de a fi a unei întreprinderi este obtinerea unor beneficii cât mai ridicate, beneficii ce nu pot rezulta decât întrebuintând capitaluri într-o anumita directiune de activitate economica dupa un plan dinainte stabilit"    VICTOR STĂNESCU


I. Aspecte teoretice privind CONCEPTUL de INVESTIŢIE

1. conceptul de investitie


În limbajul cotidian, termenul de investitie are acceptiune destul de larga si imprecisa. Poate sa aiba semnificatia oricarei cheltuieli pentru cumpararea unor bunuri durabile precum: televizor, frigider, casa, masina sau semnificatia unor cheltuieli de capital acumulat ( prin economisire, în depozite la casele de economii si banci ), pentru achizitionarea de active financiare: bonuri de tezaur, actiuni, obligatiuni, certificate de depozit etc.

Oamenii de afaceri confera conceptului de investitii doua dimensiuni: pe de o parte considera ca, orice cheltuiala de capital ale carei efecte se vor materializa pe o perioada de timp mai mare de un an, constituie o onvestitie iar pe de alta parte, considera doar cheltuielile de capital materializate în obiective fizice ( constructii, utilaje, masini etc. ) ca fiind o investitie. Prima dimensiune este investitia în sens larg, incluzând totalitatea activelor fixe sau a imobilizarilor realizate de o întreprindere, îm timp ce a doua dimensiune se refera la investitia în sens restrâns, incluzând activele fixe, materiale sau imobilizarile corporale: terenuri, constructii, instalatii, utilaje etc.

Economistii delimiteaza riguros investitiile financiare si investitiile materiale sau reale.

Termenul de investitii capata în practica doua conotatii: cea a actului de a investii-sensul atribuit deciziilor de cheltuire a fondurilor de catre un investitor individual sau institutional - si cea a obiectului însasi al actului investitional care poate fi un bun material durabil sau un bun imaterial, precum: procedee de fabricatie, formula unui mijloc tehnic nou etc.

În aceste conditii o tipologie globala a investitiilor este urmatoarea:

investitii imobiliare, privesc cumpararea sau realizarea de bunuri: imobile de locuit, terenuri, imobile administrative si publice etc.

investitii financiare, constau în cumpararea de valori mobiliare si de participatii la alte societati. Nivelul acestora se poate identifica în activul bilantului unei întreprinderi, însumând plasamentele si titlurile de participatie.

investitii industriale si/sau comerciale care vizeaza realizarea de active fixe corporale si necorporale, indispensabile la activitatiile de fabricatie sau comercializare de bunuri si servicii.

De fapt, oricare ar fi obiectul actului de investitii, derularea lui are la baza un proces decizional. Ori, decizia de a investi pleaca de la un program tehnic si financiar pe care cea mai mare parte a specialistilor îl denumesc proiect de investitii.

Proiectul de investitii constituie un program complet si autonom de actiune, implicând cumpararea si exploatarea imobilizarii corporale si necorporale.


CAP I. ELEMENTE DE BAZĂ ÎN CONCEPTUL INVESTIŢIEI


Procesele investitionale se constituie ca cel mai important stimul al oricarei activitati economice.

Investitiile joaca rolul de impuls în orice afacere economica, de element generator, care face ca aceasta sa se initieze, sa se dezvolte în conditiile impuse de mediul concurential al economiei de piata.

Realizarea unui proiect de investitii are ca efect sporirea si diversificarea ofertei si implicit, daca aceasta este validata de piata, cresterea veniturilor sistemului de porductie. Concomitent, însa, va fi influentata direct, sau prin efectul de antrenare, cresterea gradului de oczupare a fortei de munca. Dar cresterea numarului de angajati si/sau a câstigurilor salariale conduc în ultima instanta, la sporirea cererii de bunuri si servicii. Pe de alta parte, va avea loc o crestere a economiilor populatiei si sistemelor de productie, deci o crestere a disponibilitatilor financiare ale acestora care vor opta pentru structuri mai mari si mai performante, în acord cu optiunile investitiei.




Realizarea de programe sau proiecte de investitii conduce, în principal la cresterea acumularii de capital fix. Deci investitiile constituie instrumentul principal de realizare a modernizarii economice, prin cererea de noi structuri, noi preformante, în acord cu optiunile strategice de perspectiva ale societatii, în general.

În plan social, investitiile joaca un rol de regulator în ocuparea fortei de munca si îmbunatatitrea calitatii vietii. Implementarea unor proiecte sau programe de investitii antreneaza modificari pe piata investitiei ( cei ce exploateaza noile capacitati de productie). Rolul investitiilor în circuitul economic si social este sugestiv schematizat în figura de mai jos:




2 Tipologia investitiilor


"La prima vedere, investitia ne apare în mod concret ca o operatiune de modificare si de crestere a patrimoniului initial: constructii industriale si civile, achizitia, montajul si instalarea unor echipamente industriale, cumpararea unor masini, utilaje etc.

La o analiza mai profunda investitia este alocarea capitalurilor economisite în activitati lucrative cu caracter profitabil care sa majoreze valoarea capitalurilor initial acordate."


"Investtia într-o alta formulare reprezinta totalitatea resurselor ( materiale, umane, financiare, informatii ) alocate pentru dezvoltarea-modernizarea fortei productive a societatii, a întregii vieti sociale, astfel încât sa se creeze conditiile necesare obtinerii unor efecte utile în viitor."

În sens larg, prin investitie se întelege "plasarea unor sume de bani în domeniul economic, social-cultural, administrativ, militar etc., cu scopul de a asigura baza tehnico-materiala si forta de minca necesara desfasurarii si largirii activitatii acestora."

P. Masse , prin investitie desemneaza "toate actele de transformare a mijloacelor financiare în bunuri concrete si rezultatele acestor actiuni"

"În aceasta conceptie notiunea de investitie se delimiteaza prin urmatoarele elemente:

subiect, adica persoana ( fizica sau juridica ) care investeste

obiect, respectiv constructia, echipamentele, utilajele pentru care se initiaza investitia

cost, adica efortul financiar, cost actual pentru realizarea obiectivului respectiv

efecte concretizate în rezultate, valori materiale, economice si financiare care urmeaza a fi obtinute în viitor, o speranta mai mult sau mai putin certa.

Investitia este o cheltuiala prezenta, realizata în vederea obtinerii unor efecte viitoare în cinditii de risc si incertitudine."

H. Peumans da conceptului de investitii doua sensuri. În sens larg, include în investitie cheltuielile de mijloace financiare pentru achizitionarea de bunuri, concrete, durabile, echipamente de productie inclusiv cheltiuelile pentru materii prime, materiale etc. deci cheltuieli de productie. În sens restrâns, din definitia de mai sus elimina cheltuielile curente de productie.

În modelele de crestere economica ale lui Keynes, Harrod, Domer se pune semnul egalitatii între investitii si economii, luând în considerare faptul real, anume ca investitiile au ca resursa principala de realizare economiile. Se ignora totusi semnificatia lor diferita, investitiile o cheltuiala; economiile, o resursa, un efect al procesului economic pe seama caruia cheltuiala poate fi efectuata.

I. Românu subliniaza ca a investi înseamna a încorpora într+un obiect sau actiune eforturi umane si mijloace materiale cu scopul de a obtine un anumit rezultat.

Necesitatile de ordin metodologic si practic, cu privire la construirea fondurilor, genera si alocarea resurselor aferente investitiilor, cât si cu privire la organizarea si înfaptuirea activitatii de investitii ( procesului investitional ) impune conturarea mai precisa a conceptului de investitii. În acest context, însens restrâns investitiile reprezinta totolitatea cheltuielilor prin care se creaza sau se achizitioneaza noi mijloace fixe uzate, se perfectioneaza sau se midernizeaza mijloacele fixe existente, ori se fac plasamente fnanciare cu scop profitabil.


3. Decizia de investitie


Proiectul de investitie: constituie un program complet si autonom de actiune, implicând cumpararea si exploatarea de imobilizari corporale si necorporale.

Se pare ca acest concept este mai operativ decât cel de investitii si din aceasta perspectiva distingem urmaatoarele tipuri de proiecte investitionale:

a)       Proiecte de inovare, vizând lansarea de noi activitati de productie si/sau comercializare în scopul cresterii cifrei de afaceri a întreprinderii.

b)      Proiecte de expansiune, se refera la crestererea dimensiunii capacitatii de productie, fara a modifica natura produselor existente.

c)      Proiecte de rationalizare sau de sporire a productivitatii, care nu are ca scop cresterea cifrei de afaceri, ci reducerea costurilor de productie si/sau de comercializare comportând atât idei de modernizare cât si idei de înlocuire sau reînoire a masinilor, utilajelor si instalatiilor existente.

d)      Proiecte strategice care se divid, de regula, în doua categorii:

- proiecte "economice inevitabile" se refera la investitiile de protectie sau asigurare a surselor de aprovizionare cu materii prime si materiale (prin integrarea pe verticala), pe de o parte si la asigurarea pietelor de desfacere a produselor si serviciilor (prin integrare pe orizontala), pe de alta parte. De asemenea, aceste proiecte "economice inevitabile" includ investitiile de perspectiva, care trebuie sa contribuie la pregatirea surselor de supravietuire în afaceri pe viitor (punerea la punct de produse sau procedee de fabricatie noi).

- proiecte "socialmente inevitabile" care releva esential consideratii de interes general, precum: prestigiu, ambianta de munca, bunastare publica etc.

Managementul trebuie sa îndeplineasca doua conditii esentiale în scopul realizarii obiectivului de maximizare a valorii de piata a firmei:

conditia utilizarii resurselor existente într-o modalitate optimala;

conditia oportunitatii cresterii sau descresterii stocului de capital;

Cea de a doua conditie implica o decizie complexa, denumita de unii autori proces investitional, de catre altii programare a investitiilor. În literatura de specialitate anglo-saxona termenul unanim acceptat este cel de bugetare a capitalului.

Bugetarea capitalului consta dintr-un proces de propunere? a cheltuielilor a caror efecte se estimeaza pe o perioada mai mare de un an. Acest proces este din punct de vedere teoretic o aplicare a principiului teoriei microeconomice potrivit careia, o firma trebuie sa cheltuiasca pâna la punctul în care venitul marginal egalizeaza costul marginal.

În cazul investitiilor, decizia are în vedere rata de randament a capitalului investit si costul marginal al capitalului.

Practic, problema este complicata de: profilul multiprodus al majoritatii întreprinderilor moderne, existenta mai multor piete pe care opereaza firma, existenta mai multor piete de capitaluri si a mai multor rate ale dobânzilor.

De aceea, decizia de investitii constituie, în special o problema de optiune între alternative (proiecte concurente, surse de finantare multiple si altele).

Câteva considerente vor clarifica importanta fundamentala deciziei de investitii în managementul întreprinderii.

În primul rând, investitia constituie pe termen lung suportul cresterii si chiar al supravietuirii firmei. Chiar si simpla mentinere a ritmului de activitate actual al unei întreprinderi, necesita investitii de înlocuire a echipamentelor uzate fizic si moral cu echipamente noi si performante.

În al doilea rând, investitiile consuma o parte substantiala a resurselor materiale, financiare si umane a întreprinderii.

În al treilea rând, decizia de investitii implica pentru o durata de timp medie sau lunga si frecvent, de o maniera ireversibila, resursele întreprinderii.

Teoria financiara din ultimele doua decenii a elaborat un model coerent pentru dezinvestitii. Incluzând nu doar lichiditatile de active fixe care au îndeplinit durata de viata fizica, ci si scoaterile din functiune înainte de termen pe baze economic justificate. Deal 12112k105m tminteri, cum se va constata ulterior, pe parcursul capitolului, toate obiectivele au o durata de viata optima, dupa care profitul generat nu mai creste, ci dimpotriva se diminueaza. S-ar putea deci, în circumstante date sa fie mai rentabila întreruperea functionarii unui obiectiv, vânzarea sa în ansamblu sau pe componente dezmembrate, decât mentinerea în continuare în functiune. Cu alte cuvinte ireversibilitatea constituie o chestiune relativa, iar proiectia efectelor economice ale capitalului investit trebuie sa aiba în vedere ca permanenta alternativa, întreruperea functionarii obiectivului. Unele investitii ofera totusi, de la bun început, o mai mare flexibilitate procesului de recuperare a cheltuielilor de capital.

Putem aminti aici: investitiile în utilaje independente (masini, mijloace de transport, si utilaje ce nu necesita montaj) si investitiile financiare. Din ultima categorie pot fi evidentiate plasamentele care sunt direct legate de gestiunea trezoreriei firmei.

În al patrulea rând, decizia de investitii este influentata de consideratia mediului financiar privind întreprinderea. Dezvoltarea firmelor nu este un proces autonom, deoarece în marea majoritate a cazurilor intervin variabile exogene precum: accesul pe piata capitalului, posibilitatea de angajare a creditului bancar, posibilitatea de crestere a capitalului propriu prin emisiunea de actiuni,evolutia generala a mediului economic, politica manageriala, politica financiara etc.

Evident nu orice decizie de investitii are o amplitudine deosebita. Trebuie sa ne gândim întotdeauna la raportul dintre patrimoniul net sau/si activele totale ale firmei si volumul de fonduri solicitat de un anumit proiect. Atâta timp cât structura financiara a firmei nu este sensibil modificata, importanta proiectului de investitii este relativa, iar riscurile asumate sunt reduse. De exemplu investitiile de înlocuire nu necesuta un proces decizional laborios.

În al cincilea rând, complexitatea deciziei de investitii tine de amploarea fluxurilor informationale necesare. De regula, în elaborarea unui proiect de modernizare, extindere, strategic etc., sunt necesare studii si analize aprofundate în urmatoarele domenii:

marketing (studii de piata, studii de motivatie, teste ale produselor etc.);

productie (specificarea produselor si a procedeelor de fabricatie, alegerea echipamentelor, analiza costurilor de productie etc.);

financiar (analiza necesarului de finantare a investitiilor, estimarea contributiei proiectului la realizarea fluxului de lichiditati globale ale întreprinderii, analiza surselor de finantare posibile pentru proiectul respectiv);

managementul resurselor umane - determinarea necesarului previzibil de personal pentru exploatarea obiectivului de investitii, structura pe calificari, nevoile de formare si perfectionare a personalului etc.;

cadrul juridic si fiscal;

Decizia de investitii se elaboreaza în contextul strategiei întreprinderii ceea ce determina luarea în considerare a proiectelor care vor influenta favorabil valoarea de piata a întreprinderii ca si piata produselor si/sau serviciilor acesteia.

Se considera ca un proiect este de la bun început acceptabil daca adauga o anumita marime la valoarea de piata a întreprinderii, deci daca patenteaza randamentele capitalului global investit, pe de o parte si dividendele asteptate în viitor, pe de alta parte.

Schematic, decizia de investitii este prezentata în figura 1.

1 Cf. R. Heline si O. Pouport - Lafarge, Investisssements. Selection et financement, J. Delmas et C., Paris 1976







Mai concret etapele deciziei de investitii sunt tratate într-o maniera tridimensionala si anume:

dimensiunea investitionala;

dimensiunea strategica;

dimensiunea financiara;

Gruparea tuturor dosarelor de proiecte pe care întreprinderea le-a stabilit pe termen mediu:

formularea proiectelor;

Evaluarea individuala a proiectelor:

calculul valorii nete actualizate;

indicele de profitabilitates

durata de rambursare actualizata;

anuitatea echivalenta;

Luarea în considerare a riscului:

apreciererea riscului atasat la fiecare proiect;

adaptarea criteriului de evaluare;

Selectia proiectelor tinând seama de diferite restrictii (competitie tehnica, financiara în special):

prin clasament;

prin programare matematica;

prin simulare si aproximari succesive;


II Dimensiunea strategica are în vedere, pe de o parte stabilirea sau actualizarea strategiei pe termen lung si mediu, iar pe de alta parte, compararea fiecarui proiect de investitii cu aceasta strategie. Aceasta dimensiune include:

Stabilirea obiectivelor generale ale întreprinderii si ale mijloacelor de realizare sau politicilor care sa puna în functiune angrenajul întreprinderii pentru îndeplinirea misiunii:

- structura formala;

- sistemul de gestiune;

- sistemul si stilul de conducere;

- programele pe domenii;

Alegerea definitiva a proiectelor de investitii si a programelor de finantare. De fapt, acesta etapa este o rezultanta a analizei dimensiunii investitionale si a celei financiare si se constituie deci, ca o finalitate a procesului decizional chiar daca pe parcursul exploatarii obiectivului trebuie urmarite performantele acestuia.

Estimarea costurilor capitalurilor permanente

costul capitalului propriu

costul capitalurilor împrumutate

costul mediu ponderat al capitalurilor permanente sau functie de influenta investitiei asupra structurii capitalurilor (costul marginal)

O asemenea prezentare a problematicii deciziei de investitie e posibil sa sperie pe orice întreprinzator prin amploarea continutului si munca laborioasa necesara redactarii analizei si studiilor în spiritul "ortodoxiei" economiei întreprinderii. Se stie ca oamenii de afaceri opereaza cu modele si criterii de judecata operative si sintetice. Pe de alta parte scopul prezentului capitol nu este acela de a o feri o cantitate maxima de informatii stiintifice, ci de a oferi resorturile unei judecati de valoare, relative la elaborarea, evaluarea si finantarea proiectelor de investitii.

cu concursul efortului fizic al omului

b)     prin interventia omului ca factor de reglare

c)     prin supravegherea de catre om, a masinii în cazul unor procese mecanizate sau automatizate - facând abstractie în toate cazurile de efortul economic implicat.

2.2. Continutul complex si trasaturii economice a investitiei


Notiunea complexa de eficienta economica se defineste ca raportul dintre eforturile ocazionate de o actiune si efectele pe care le determina. Relatia celor 3 "e" sintetizeaza urmaroarea definitie :

ef= sau efe=

în care e -reprezinta eficienta economica:

Ei - eforturile efi > 1

Ee - efectele    efe < 1

Pentru determinarea eficientei economice, compararea eforturi-efecte se poate face biunivoc: eforturi raportate la efecte si efecte raportate la eforturi. De asemenea, se practica compararea unor eforturi sau efecte între ele, prin diferenta, în cazul evidentierii efortului sau efectului suplimentar al unei variante investitionale comparativ cu alta:

efi 12 = Ei 1 - Ei 2 sau efe 12 = Ee 1 - Ee 2

în care 1 si 2 sunt variantele investitionale ce se compara.

Indicatorii astfel calculati se analizeaza în raport cu alte variante. Asadar, eficienta se caracterizeaza printr-o dubla relativitate: presupune nu numai corelarea eferturilor cu efectele ci si compararea de variante, eforturi sau efecte între ele. Ca marimi de referinta mai pot fi utilizati: indicatorii realizati de intreprindere în perioade anterioare, nivelurile normative ale indicatorilor, stabilite de intreprindere sau de alte organisme nationale sau internationale. În general, în evaluarea proiectelor de investitii se utilizeaza mai multi indicatori, de diferite clase, dar reuniti într-un sistem.

Obiectivul analizei efcientei economice consta în stabilirea variantei optime, careia îi corespund rezultate maxime în raport cu eforturile facute, dar notiunea de optim nu are un caracter absolut ci ea depinde de mai multi factori.

Timpul este unul dintre ei, optimul fiind legat de momentul la care se face sau la care se refera amaliza. Ceea ce este favorabil pentru sistemul de productie la un moment dat, poate deveni neânsemnat sau chiar defavorabil într-o alta perioada. Din acest punct de vedere exista atâtea optime câte secvente are analiza. La adoptarea deciziei se urmareste adoptarea acelei variante ce va duce la obtinerea unor rezultate dorite pentru sistem, în perioada avuta în vedere. Aceasta difera de momoentul luarii deciziei, intervalul de timp dintre ele fiind uneori semnificativ. De exemplu, în investitii, fundamentarea corecta a deciziilor presupune raportarea la perioada exploatarii obiectivului ce se realizeaza.

Aprecierea eficeintei economice nu se poate face fara a tine cont de caracteristicile socio economice ale mediului si obiectivele de ansamblu ale economiei, care genereaza criterii noi de analiza. De exemplu, dezvoltarea unei afaceri avantajoase din punct de vedere economic poate avea efecte ecologice negative sau poate genera probleme sociale pe plan local. Caracterizarea eficientei presupune analiza complexa multicriteriala, în viziunea statica, a procentului la care se refera.

Eficienta economica a investitiilor are urmatoarele trasaturi :

- este masura fundamentala a întregii activitati productive. Ea depinde de actiunea comuna a tuturor factorilor si a fazelor procentului de reproductie. Eficienta cheltuielilor de investitii oglindeste atât modul cum au fost concepute si realizate lucrarile de investitii cât si factorii procesului de productie.

- eficienta economica a investitiilor evalueaza diversele scontate sau obtinute la cheltuielile necesare obtinerii lor.

- nivelul admis al eficeintei economice se stabileste pe baza de previziune, deoarece calculele respective se fac într-o etapa care precede atât executia obiectivului cât si functionarea acestuia.

Previziunea se refera la : nevoia sociala pentru anumite produse sau servicii, modificari ale volumului si structurii productiei, ale cerintelor de consum, ale preturilor ale tehnologiilor de fabricatie. Pe baza previziunilor se determina, în ultima instanta dimensiunea efectelor economice si cea a eforturilor de cheltuieli.

- raportul efect efort se analizeaza în strânsa corelatie cu factorul timp, datorita existentei decalajului dintre momentul cheltuirii resurselor de investitii si al obtinerii efectelor economice. Astfel, rezulta eficienta curenta, efectiva, care se exprima prin valoarea reala în momentul curent si care trebuie sa se încadreze în intervalul de variatie admis.

- eficienta economica a investitiilor îmbraca o forma absoluta, dar se calculeaza si în forma relativa, pentru a face comparatie între variantele de proiect. Nivelul eficientei economice absolute este în functie de parametrii de efort si efect ai fiecarei variante, iar nivelul eficientei economice relative este determinat de parametrii rezultati prin comparatii între variante.

- determinarea eficientei economice a investitiei se bazeaza pe o abordare sistematica, datorita interdependentei dintre procesele economice si/sau dintre sisteme de productie. Aceasta este urmarea faptului ca efectele favorabile ale investitiei lor privind modernizarea unui sistem de productie, de exemplu, nu se manifesta doar asupra activitatii acestuia, ci si asupra altor sisteme cu care acesta se afla în relatii de interactiune.


Criteriile de apreciere si optimizare a eficientei economice a investitiilor


Notiunea de criteriu exprima un punct de vedere, principiu norma, pe baza caruia se face o clasificare, o definire, o apreciere. Formulare optiunilor de investitii, argumetarea lor impun în mod evident evaluari si determinarea cu ajutorul ridicatorilor valorici si naturali, pentru fiecare varianta de proiect.

O analiza corespunzatoare si o decizie optima în probleme de investitii sunt posibile metodologic si practic daca se dispune de criterii de apreciere a eficientei economice adecvate sistemului economic considerat, strategiei dezvoltarii sale economico-sociale, necesitatilor obiective ale reproductiei largite.

În literatura economica se mentioneaza între cele mai importante criterii de apreciere a eficientei economice în general, respectiv a eficientei investitiilor, urmatoarele : obtinerea eficientei economice maxime; îmbinarea cerintelor economice cu cele social-politice; îmbinarea cerintelor actuale cu cele de perspectiva; alegerea judicioasa a bazei de comparatie.

Obtinerea eficientei economice maxime constituie un criteriu obligatoriu pentru economia de piata. Aplicarea lui în practica trebuie sa aiba loc prin maximizarea volumului de efecte utile (productie, venit net etc.) la un leu cheltuieli, modalitate mai utila decât optimizarea unuia sau altuia din elementele raportului de eficienta. Enuntarea criteriului sub aceasta forma ar subântelege folosirea unui model matematic, având aceasta functie obiectiv.

Îmbinarea optimului la nivel microeconomic cu cel ale economiei nationale constituie criteriul ce se manifesta ca urmare a faptului ca orice investitie productiva se reflecta atât la nivel macro, cât si la nivel microeconomic. Apoi, exista premize care antreneaza contradictii ale optimului la cele doua niveluri structurale ale economiei, ca de pilda: contradictia posibila dintre interesele proprii ale unitatilor economice si interesele generale ale societatii favorizate de individualizarea circuitelor economice ale întreprinderilor prin autogestiunea economico-financiara. O alta contradictie rezulta din deosebirea de continut între eficienta, pe ansamblul economiei, si eficienta pe fiecare unitate luata separat datorita în buna masura caracterului restrictiv al unor resurse.

Îmbinarea cerintelor economice cu cele social-politice constituie un criteriu determinat de neconcordantele existente între optimul economic si cel social-politic. Rezolvarea acestor neconcordante implica cunoasterea precisa a conditiilor de realizare a optimului economic si a celui social-politic în contextul strategiei dezvoltarii economico-sociale.

Îmbinarea cerintelor actuale cu cele de perspectiva se impune ca un crtiteriu de apreciere, important, în domeniul investitiilor, ca urmare a ciclului de executie îndelungat al obiectivelor de investitii si duratei mari de functionare a mijloacelor fixe. În acest scop trebuie sa se tina seama de tendintele viitoare ale dezvoltarii economiei nationale si mondiale, a diferitelor ramuri si subramuri, evolutiei tehnicii, stiintei si tehnologiei, prin luarea în calcul a influentei factorului timp.

Alegerea judicioasa a bazei de comparatie este impusa de relativitatea raportului de eficienta economica. Comparatia se impune între proiect si variantele etalon sau cu marimi normative.

Pentru investitiile de tipul dezvoltarii, reutilarii, modernizarii este necesara si comparabilitatea cu situatia anterioara realizarii lor. În acest caz rezultatul comparatiei trebuie privit cu circumspectie, deoarece pe de o parte, nivelul anterior al indicatorilor contine deficiente acumulate de-a lungul anilor, iar pe de alta parte noile investitii, folosind tehnica noua, încorporând rezultatele recente ale progresului stiintifico-tehnic, sunt evident mai eficiente, chiar decât unitatile etalon din ramura.

Întrebuintata în analizele economice este comparabilitatea cu realizarile de pe plan mondial, care are menirea de a aprecia pozitia eficientei utilizarii resurselor în tara noastra fata de aceeasi activitate pe plan mondial. Pentru a fi concludenta o asemenea comparatie trebuie eliminate deosebirile de sistem economic, de preturi de obtinere a resurselor. În concluzie, toate aceste criterii de apreciere trebuie sa permita alegerea unei asemenea variante de investitii care sa asigure: respectarea echilibrului pe ansasmblul economiei; valorificarea maxima a resurselor materiale, umane, financiare disponibile în prezent si în viitor, un înalt grad de competitivitate pentru produsele destinate exportului, satisfacerea cerintelor sociale de ridicare a nivelului de trai de organizare si sistematizare teritoriala, de dezvoltare echilibrata în profil teritorial. Un asemenea mod de apreciere a investitiilor permite în final cresterea eficientei activitatii economice, concomitent cu respectarea unor cerinte de natura social-politica.

Problema criteriilor de apreciere, a eficeintei investitiilor se încadreaza în curentul de optimizare economica se caracteritzeaza orientarile etapei actuale. Ea se situeaza în mod deosebit în sfera teoriei economice, dar tinde tot mai mult spre cadrul metodologic al proceselor decizionale, tocmai datorita cerintelor actuale pe care practica economica le ridica.

Folosirea cu eficeinta maxima a resurselor materiale, umane si banesti în domeniul investitiilor impune optimizari la nivel macro si microeconomic. La nivel macroeconomic drept criterii de optimizare, literatura de specialitate recomanda: maximizarea produsului intern brut si net, minimizarea cheltuielilor materiale de productie;maximizarea beneficiului, maximizarea consumului la care se pot adauga si alte criterii ca, de pilda, maximizarea productiei minimizarea cheltuielilor folosite de investitii luând ca baza resursele disponibile la un moment dat. Numarul si structura criteriilor de optimizare nu sunt limitative, cu atât mai mult cu cât fiecare din ele prezinta nu numai avantaje, dar si dezavantaje si apoi, cu toata rigoarea matematica pe care unele din ele o exprima asupra lor nu exista o unanimitate de vederi.


Metode de evaluare ale eficientei economice a investitiilor


Precizia evaluarii eficientei economice depinde de metodele si modelele matematice. Aplicarea acestora permite determinarea tendintelor de dezvoltare a dimensiunilor si structurilor optime de productie, luând în considerare interdependentele dintre factorii de crestere. În calculele si analiza eficientei economice a investitiilor îsi regasesc aplicarea o multime de metode matematice, statistico-matematice econometrice si modele de simulare, pe baza carora se stabilesc cele mai bune variante de repartizare a resurselor, alegera tehnologiilor de finantare etc.

În acest context remarca, ca se contureaza trei metode de evaluare respectiv de stabilire a marimilor necesare determinarii indicatorilor de eficienta economica si anume:

metoda statica

metoda dinamica

metoda comparabila

1. Metoda statica este practicata în tara noastra. Ea sta la baza fundamentarii prioectelor, extinzându-se la o gama de indicatori ai eficientei economice a investitiilor, cum sunt: capacitatea de productie, volumul de productie, costul investitiei, valoarea productiei, costul productiei, profit, investitia specifica etc.

Metoda statica se distinge prin folosirea în calcule a unor marimi estimate în momente variate pe axa timpului, ce reflecta derularea activitatilor în cadrul procesului investitional si a celui de productie-reproductie. Valorile reprezentând efort sau efecte, sunt agregate în modele, pentru determinarea unor indicatori de apreciere a proiectelor de investitii, în conditiile ignorarii momentului în care se consuma sau se obtin. Pentru determiarea diferitilor indicatori comparatiile efort/efect vizeaza cu deosebire acele segmente pe axa timpului în care se deruleaza proiectarea, executarea lucrarilor de investitii perioada de asimilare si primul an al perioadei de functionare a obiectivului la parametrii normali.

Indicatorii utilizati în practica evaluarii eficientei economice a investitiilor au caracter static. Unii dintre ei nici nu pot fi determinati. În aceste conditii devine oportuna perfectionarea acestei metode de evaluare a eficientei economice a investitiilor.

2. Metoda dinamica a patruns tot mai mult în teoria investitiilor din tara noastra în ultimele trei decenii , fara însa a fi însusita, în aceeasi masura, pe plan practic. Caracteristica sa esentiala consta în faptul ca se bazeaza pe recalcularea (prin "ducere" sau "aducere") valorilor (de natura efortului si efectelor de investitii) ce servesc determinarii indicatorilor de eficienta economica a investitiilor, la un moment pe axa timpului prin folosirea tehnicilor de actualizare.

În acest context, indicatorii dinamici rezultati din calcule reflecta influenta factorului timp, întru-cât tin seama de evolutia proceselor (valorilor) în timp si de potenta fructificarii efortului implicat în proces, în raport cu un anumit moment de referinta.

Metoda dinamica se preteaza determinarii unor indicatori valorici (dinamici actualizati) care reflecta influenta factorului timp, între care: valoarea investitiei actualizate, venituri si costuri actualizate, valoarea actualizata neta, durata de recupereare a investitiei actualizate, randamentul economic actualizat etc.

3. Metoda comparabila a fost prezentata în literatura de specialitate din tara noastra ca un "nou mod de calcul al actualizarii . În esenta se pleaca de la ideea compararii efortului de investitii imobilizat în obiectivul de investitii cu efectelu obtinute din exploatare, în timp, însa având în vedere urmatoarele caracteristici:

a) fondurile imobilizate anual se modifica în functie de factorul timp exprimat în ani

b) perioada de imobilizare a fondurilor de investitii nu se limiteaza la durata de executie a lucrarilor de investitii, ci continua, dupa expirarea acesteia pâna la recuperarea totala a fondurilor imobilizate pe seama rezultatelor financiare (venitului net)

c) recuperarea fondurilor imobilizate în lucrarile de investitii începe imediat dupa punerea în functiune, prin efectele financiare anuale obsinute, astfel ca acestea nu se reflecta ca atare, deci ca efecte financiare, ci doar se reduce existenta lor, ca valoare în masura reducerii valorii imobilizarilor anuale în investitii.

d) calculul imobilizarilor nete comparabile are în vedere doar acea parte din durata eficienta de exploatare a obiectivului care se scurge dupa expirarea duratei de recuperare, pâna la scoaterea din functiune a obiectivului.

Pe aceasta baza se exprima opinia privind posibilitatea determinarii a doi indicatori: durata de recuperare comparabila si randamentul economic comparabil. Durata de recuperare a investitiilor, în conditiile metodei comparabile, este aceeasi ca în cadrul metodei statice, daca acumularile anuale sunt egale. Daca dimpotriva, acumularile anuale sunt variabile, atunci se emite ideea determinarii acestui indicator pe cale grafica tinând cont de durata în care efectele acumulate egaleaza efortul de investitii si de durata de executare a lucrarilor.

Metoda valorilor comparabile nu si-a demonstrat valentele prezumate, fapt pentru care nu a generat exprimari de specialitate ca o alternativa pasagera privind metodele de evaluare a eficientei economice a investitiilor.



III. INDICATORII ECONOMICI AI EFICIENŢEI INVESTIŢIILOR



3.1 Aspecte generale


Indicatorii sunt marimi cifrice cantitative, calitative si cu deosebire valorice care cuantifica starea, nivelu, volumul sau valoarea unui proces, proiect a unei activitati sau actiuni.

În domeniul investitiilor indicatorii pot caracteriza proiectul ca volum, elemente structurale, cost, durata de înfaptuire, având calitatea de indicatori tehnici sau tehnico-economici. Pe de alta parte, indicatorii pot reflecta raportul efort-efectesau efecte-efort, cu privire la proiectul de investitii, în care caz, ei au calitatea de indicatori de eficienta economica ori sunt utilizati în analiza ca având semnificatia de "criterii" (criteriul duratei de recuperare, criteriul valorii actuale nete etc.) .



Indicatorii de apreciere si de eficienta economica a investitiilor se obtin prin calcule si prelucrare a informatiilor cuprinse în documentatia tehnico-economica (studiul de fezabilitate, proiectul tehnic, etc.), folosindu-se metodele matematice specifice. Se poate afirma ca indicatorii tehnico-economici si economici sunt marimi de calcul primare servind aprecierii proiectului de investitii, în timp ce indicatorii de eficienta economica sunt marimi derivate din prelucrarea informatiilor initiale sau a indicatorilor primari si asigura masurarea eficientei proiectului.

Fiecare indicator de eficienta economica are o anumita capacitate informationala si caracterizeaza sau masoara eficienta economica a proiectului dintr-un anumit unghi, în unitati de masura specifice. Indicatorii de eficienta economica a investitiilor, pentru a raspunde scopului în care se utilizeaza, trebuie sa se încadreze în anumite cerinte, între care: o constructie logica a raportului efect/efort sau efort/efect; o semnificatie clara; un calcul simplu, permisibil; sa permita o interpretare facila; sa asigure fundamentarea si luarea deciziei.

Indicatorii se determina cu ajutorul unor modele matematice variate, astfel:

a) modelul raporului matematic efort/efecte sau efecte/efort (prin care indicatorii obtinuti capata forma de efort specific pe unitate de efect; efect specific pe unitate de efort; coficienti, rate, etc.);

b) modelul matematic al diferentei între doua marimi (prin care se determina rezulatul unei activitati, unui proiect);

c) modelul matematic de aditionare, de cumulare a unor elemente (prin care se determina masa, volumul unei activitati, unui proiect);

d) modelul matematic de structura (în care caz prin indici de structura se stabileste contributia elementelor componente fata de total);

Exista un relativ consens cu privire la utilitatea unor indicatori variati, în continut si semnificatii, pentru reflectarea eficientei economice a proiectelor de investitii. Acest fapt se justifica, mai des daca avem în vedere complexitatea procesului investitional, caracterul sau dinamic privit prin prisma agentilor implicati, a naturii resurselor consumate si a interferentei dintre etapele sale. Indicatiile uneori contradictorii, ori neconcludente, pe care le dau unii indicatori prin expresia lor cifrica impun: completarea analizei cu luarea în considerare a altor indicatori; necesitatea clarificarii metodelor de stabilire a fiecarui indicator de eficienta economica a investitiilor, în parte, a semnificatiei, locului si rolului pe care trebuie sa-l ocupe în analiza variantelor de proiect; necesitatea abordarii sistemice a gamei de indicatori în functie de puterea de reflectare, ca si de nivelul organizatoric la care se impune folosirea în analiza a unui anumit indicator de eficienta economica a investitiilor, în raport cu scopul analizei.

În contextul celor ce vor fi prezentate un sistem de productie se poate afla în mai multe situatii, sub aspectul activitatii investitionale:

- sistemul poate realiza investitii pentru construirea unor unitati noi în cadrul programului sau de rezolvare;

- sistemul poate realiza investitii de modernizare, dezvoltare, reutilare sau reprofilare a unor capacitati de productie existente;

- sistemul poate recurge la investitiile sub forma plasamentului de capital, în procurarea de actiuni, obligatiuni de la alte sisteme de productie sau de pe piata secundara de capital, aceasta fie cu scopul de a ajunge sa aiba o infuenta notabila în cadrul unui alt sistem de productie (de exemplu un furnizor de materii prime sau un prestator de servicii), fie în scopul obtinerii de dividende.

Orice obiectiv de investitii sau de introducere a progresului tehnic se realizeaza prin mai multe modalitati, fiecare modalitate porneste de la mai multe variante de proiect care la rândul lor se caracterizeaza printr-o varietate de proiecte, varietate de eforturi, efecte si raporturi dintre ele.

Pentru alegerea variantei optime se foloseste un sistem de indicatori de eficienta economica fiecare dintre acestia evoluând o anume latura a eficientei obiectivului respectiv. Indicatorii eficientei economice a investitiilor se pot clasifica din mai multe puncte de vedere:

1 din punct de vedere al sferei de cuprindere, exista patru clase:

a) indicatori ce reflecta efectele economice: capacitatea de productie, valoarea productiei anuale; structura productiei; încasarile valutare etc.;

b) indicatori ce specifica eforturi economice: investitia totala, structura investitiei totale, marimea imobilizarilor, cheltuielile de productie pe an, structura costurilor de productie, numarul total de personal, structura personalului etc.;

c) indicatori ce se refera la perioada de realizare a obiectivului si la cea de functionare: durata de executie a obiectivului de investitii, durata de executie a obiectivului de investitii pâna la punerea în functiune partiala, durata de functionare fizica, durata de functionare eficienta, durata de functionare pâna la atingerea parametrilor proiectati etc.;

d) indicatori de eficienta economica a investitiilor: investitia specifica, termenul de recuperare, coeficientul eficientei economice a investitiilor;

2 dupa nivelul la care se face evaluarea si analiza economica, indicatorii economici pot fi: macroeconomici si microeconomici, adica la nivelul economiei nationale sau la nivel de ramura si microeconomici - asociati sistemelor de productie - întreprinderi. Acestia din urma se impart în:

a) indicatori cu caracter general - indicatori de volum ai obiectivului;

b) indicatori de baza - sunt indicatorii reali de eficienta economica;

c) indicatori specifici - caracterizeaza specificul unei anumite ramuri industriale sau unui anumit domeniu de activitate economica;

d) indicatori suplimentari - se folosesc doar în anumite cazuri pentru o activitate ce nu este descrisa de alti indicatori sub aspectul eficientei economice a investitiilor în domeniul respectiv.




3.2 Indicatori cu caracter general


În aceasta categorie încadram acei indicatori statici care pot caracteriza în principiu, activitatea economica a oricarei entitati, în masura în care este asigurat un sistem propriu de informatie economica. Definirea si prezentarea succinta a indicatorilor este realizata în continuare:

1. Capacitatea de productie - exprima potentialul de productie al unui obiectiv, într-o perioada data, de regula un an, în unitati naturale - tone, m2, m3, bucati etc.- în raport cu profitul productiei, structura sortimentala prevazuta si regimul de functionare. Capacitatea de productioe se stabileste în functie de gradul de utilizare intensiva si extensiva a utilajelor si instalatiilor, rezultând din însumarea capacitatilor individuale ale acestora sau în raport de capacitatea utilajului conducator.

Capacitatea de productie poate fi exprimata cantitativ, dar si în unitati valorice astfel:

3.2.1

sau

3.2.2

în care : Q - reprezinta capacitatea de productie exprimata valoric;

qj - capacitatea fizica de productie a sortimentului j;

pj - pretul de productie al sortimentului j;

Ca indicator natural, în sfera indicatorilor de eficienta a investitiilor, capacitatea de productie constituie punct de plecare pentru stabilirea celorlalti indicatori, între care: valoarea investitiei, investitia specifica, costul si valoarea productiei, numarul de personal etc.

2. Numarul personalului face parte din sfera indicatorilor naturali. Se stabileste în functie de capacitatea de productie, regimul de lucru, norma de personal,profilul productiei, structura sortimentelor, etc. În seria indicatorilor de eficienta economica a investitiilor apare sub forma numarului de personal toatal, din care numarul de muncitori. Serveste comparatiilor între diferitele variante de proiect în mod direct, precum si stabilirea indicatorului productivitatea muncii.

3. Costul de productie poate fi pus în evidenta sub forma costului unitar sau a costului total anual.

Costul de productie unitar se stabileste pe baza de antecalculatii/calculatii pe produs sau pe baza relatiei:

3.2.3.

în care: c - reprezinta costul unitar;

Q - volumul productiei;

i - sortimentul de produse;

Costul de productie total se stabileste pentru un anumit volum al productiei si pentru o anumita perioada de timp (an, trimestru, luna). Se regaseste adesea si sub denumirea "valoarea productiei de cost".

În genaral costul productiei exprima efortul de productie/exploatare în cadrul întreprinderii, fabricii, sectiei etc., tendinta de optimizare impunând minimizarea lui. Se foloseste în analiza economica pentru comparatii între activitati, produse etc., precum si pentru determinarea unor indicatori derivati (cheltuieli la 1000 lei productie, rata profitului, profitul aferent perioadei de timp). În aprecierea eficientei proiectelor de investitii prezinta interes evaluarea fundamentala a structurii costului de productie pe elemente de cheltuieli (materii prime si materiale, energie, costuri salariale, amortizare, etc.), ca si pe articole de calculatie (cheltuieli fixe si variabile).

Relatia de calcul a costului de productie total (c) este:

3.2.4.

Tendinta de optim presupune minimizarea costului productiei (unitar si total).

4. Pretul de vânzare constituie indicator de estimare a nivelului valoric la care un produs poate fi vândut. Pretul de vânzare (pret de productie) unitar, în principiu constituie rezultatul însumarii costului de productie unitar, sub aspect cifric, este negociat între producator si cumparator, interesele fiind contradictorii.

O forma a pretului, regasita în practica economiei de piata o reprezinta prtul de vânzare cu taxele incluse care se stabileste prin aditionarea la pretul de productie (ca pret de vânzare a producatorului) a diferitelor taxe reglementate prin acte normative, între care taxa pe valoare adaugata, accize si alte taxe. Este în interesul legiuitorului sa impuna forma, procedura prin care taxele respective se încaseaza odata cu vânzarea unor marfuri sau servicii.

Relatiile de calcul corespunzatoare sunt:

- pentru pretul de productie unitar (p);

3.2.5.

- pentru pretul de vânzare cu taxele incluse (ptti);

3.2.6.

unde:

pr - reprezinta profitul pe unitatea de calcul;

tva - taxa pe valoare adaugata;

acc - accize;

a - alte taxe;

5. Valoarea productiei reprezinta indicatorul valoric prin care se exprima amploarea activitatii întreprinderiiîntr-o perioada de timp (luna, trimestrul, anul).

Se determina dupa relatia:

3.2.7.

sau

3.2.8.

în care: p - reprezinta valoarea productiei la pret de productie;

ptti - valoarea productiei la pretul cu taxele incluse;

6. Cheltuieli la 1000 lei productie este indicator de eficienta economica semnificativ, în întreprinderile cu productie neomogena. Se determina cu ajutorul relatiei:

3.2.9.

iar tendinta de optim presupune minimizarea cheltuielilor la 1000 lei productie.

7. Profitul constituie un indicator esential în analiza oricarei activitati economice, întrucât exprima scopul si efectul valoric scontat sau realizat. Reflecta marimea efectului valoric asteptat sau obtinut, fiind determinat cu ajutorul relatiei:

3.2.10.

în care: Pr - reprezinta profitul brut (Prb) si net (Prn);

Rt - rezultatul total (profitul brut);

i - cota de impozit pe profit;

În evoluarea si aprecierea eficientei proiectelor de investitii profitul este luat în seama pentru efectuarea analizei comparative, precum si pentru determinarea unor indicatori derivati (durata de recuperare, rata rentabilitatii, coeficientul de eficienta economica a investitiilor etc.).

8. Rentabilitatea rflecta în principiu capacitatea sistemului (întreprinderii) de a genera profit, în cadrul unei perioade de timp. Constituie o stare pozitiva în care se prezinta unitatea de referinta, fapt atestat de raportul efect (profit)/efort (costul productiei sau costul investitiei, capitalul social, valoarea cifrei de afaceri etc.). Rentabilitatea se masoara printr-un sistem de rate ale rentabilitatii, între care mai uzuala este cea prezentata mai jos:

3.2.11.

unde: rc - reprezinta rata rentabilitatii în functie de cost;

Aprecierea favorabila a unei activitati cu ajutorul diferitelor rate ale rentabilitatii tine seama de ordinul de marime, impunându-se maximizarea nivelului cifric. Semnificatia fiecarei rate a rentabilitatii este în functie de numitorul raportului (cost, capital, cifra de afaceri etc.).

9. Productivitatea muncii constituie unul din indicatorii folositi, atât în exprimarea eficientei economice a activitatii de productie, cât si în afara eficientei investitiilor, în scop de argumentare a deciziilor de investitii. Se exprima diferentiat, în functie de marimile de calcul folosite astfel:

3.2.12. 3.2.13.

3.2.14.

3.2.15

unde: W - reprezinta productivitatea muncii în unitati fizice (q), valorice (v), pe o persoana (p), sau pe un muncitor (m);

Np, Nm - numarul personalului total (Np), muncitori (Nm);

Q - volumul fizic al productiei;

Q*p - valoarea productiei anuale în lei;

Exprimând cantitatea de produse, ori valoarea produselor create de o persoana, un muncitor, în unitatea de timp, pe de o parte, sau, pe de alta parte, timpul necesar pentru producerea unei unitati din valoarea productiei determinate, productivitatea muncii reflecta eficienta cu care se cheltuieste munca sociala.

Indicatorul productivitatea muncii se foloseste în exprimarea si analiza eficientei economice a investitiilor pentru comparatii între diferitele variante de proiect sau în dinamica (situatia dupa si înainte de realizarea unor investitii de modernizare si reutilare). Unii autori nega calitatea de reflectare veridica a eficientei economice prin intermediul productivitatii muncii, întrucât indicatorul respectiv, nu arata decât cantitatea, sau valoarea produselor obtinute în medie de un muncitor, fara a da indicatii cu privire la cheltuielile de productie, gradul de utilizare a factorilor de productie angrenati.






3.3 Indicatori de baza, în viziune statica


Indicatorii de baza au fost elaborati în exclusivitate în cadrul preocuparilor de crestere a eficientei economice a investitiilor si stau la baza fundamentarii deciziei judicioase de a investi. Acestia cuantifica raportul efecte/eforturi sub forma maximizarii efectelor obtinute pe unitatea de efort, sau prin minimizarea eforturilor necesare pentru obtinerea unei unitati de efect.

Principalii indicatori cuprinsi în aceasta categorie sunt:

1. Volumul capitalului investit (Inv) reprezinta expresia valorica a tuturor resurselor ce se consuma pentru realizarea unui obiectiv pâna la punerea lui în functiune. Formula de calcul pentru acest indicator este :

în care, sau 3.3.2

3.3.4

iar, Inv este volumul investitiei totale; Id-investitia directa; Icol-investitia colaterala; Icx - investitia conexa; Eimob - efectul imobilizarii de fonduri; e - coeficientul de eficienta economica a investitiei; d - durata de executie; h - anul esalonarii investitiei; Ih - investitia esalonata în anul "h"; - valoarea medie anuala (tremestriala, lunara) a imobilizarilor de fonduri; N - valoarea mijloacelor circulante de prima dotare.

Doua variante de investitii care au acelasi volum de investitii si aceeasi durata de executie pot sa difere între ele prin modul de esalonare al resurselor pe durata de executie a obiectivului. Efectele imobilizarii de fonduri constituie valoarea veniturilor nete ce s-ar fi putut obtine pe timpul constructiei obiectivului daca aceste resurse nu ar fi imobilizate, ci ar fi intrat direct în circuitul economic.

Se poate concluziona ca : din multitudinea de variante investitionale posibil de realizat, va fi aleasa aceea care are volumul investitiei totale cel mai mic , min Inv.


2. Durata de executie a lucrarilor de investitii d. Întreaga "viata" a unui obiectiv de investitii se împarte în doua perioade:

- prima, în care se realizeaza obiectivul respectiv pâna la punerea sa în functiune - perioada ce poarta numele de durata de executie a lucrarii de investitii;

- a doua, este perioada de la punerea în functiune pâna la scoaterea din functiune a fondului fix respectiv - durata de functionare sau de serviciu a foncului fix;

În concluzie, din variantele investitionale posibile se va alege cea cu durata de executie a lucrarilor cea mai mica, min d, atât pentru a evita risipa si degradarile pe santierele de constructii, la care se adauga problema evitarii uzurii morale a produselor ce se realizeaza prin investitie.

O problema importanta a acestei perioade de timp se refera la modul de esalonare a cheltuielilor de capital pe fiecare an în parte, în cadrul duratei de realizare; în acest context se va urmari ca partea cea mai mare a fondurilor sa fie alocate catre sfârsitul duratei de executie. De asemenea, constituie un avantaj situatia, în care exista posibilitatea, punerii în funcsiune a unor capacitati partiale de productie.

3. Durata de functionare eficienta a obiectivului (De) este perioada în care acesta produce efecte si din acest punct de vedere, se prefera variantele cu o durata cât mai lunga.

În cadrul duratei de fuunctionare a obiectivului distingem trei perioade de timp mai importante: perioada de atingere a parametrilor proiectati; perioada de functionare normala si perioada de declin (fig. 15.2). Varianta optima este cea pentru care durata de functionare a obiectivului este mexima , max D.





















Notatiile folosite în figura 15.2 sunt: D - durata de realizare a investitiei; Da - durata de atingere a parametrilor proiectanti; Dn - durata de functionare normala; Dd - durata de declin; De - durata eficienta de functionare; Df - durata fizica de functionare; Q - valoarea productiei exprimata în [um] unitati monetare; C - costul productiei exprimata în [um] unitati monetare; Inv - volumul total al investitiei exprimata în [um] unitati monetare. Toate duratele sunt exprimate în [ut] unitati de timp.

Perioada normala de functionare Dn trebuie sa stea în atentia celui care initiaza procesul investitional, în idea ca ea trebuie prelungita cât mai mult deoarece efectele nete de profit vor fi mai mari, iar premisele pentru o dezvoltare viitoare vor fi mai favorabile. Astfel, se impugn masuri concrete pe linia asigurarii functionarii în bune conditii a utilajelor, efectuarea la timp a reviziilor periodice si reparatiilor curente, pentru ca aceasta perioada sa fie prelungita în detrimental perioadei de decline, când profiturile încep sa scada. Deci, pe perioada Df - De se înregistreaza pierderi, cu implicatii directe asupra eficientei economice a investitiei si asupra momentului optim de scoatere din functiune a unei anumite capacitati de productie.




4. Pierderea de venit net agricol prin amplasarea noului obiectiv (Y)

Indicatorul se calculeaza în cazul în care sistemul de productie realizeaza investitii ce vor fi amplasate pe terenuri ce au avut initial destinatie agricola. Relatia de calcul este :

în care i este indicele mediu anual de crestere a productiei agricole pe perioada D ; D - intervalul de timp cât terenul agricol este scos din circuit; Vn - venitul mediu annual ce se obtine din cultivarea unui hectar de teren arabil; St - suprafata totala scoasa din circuitul agricol.

Acest indicator se calculeaza pentru terenul scos din functiune ocupat de obiectivul principal si pentru lucrarile anexe obiectivului, având în vedere întrega perioada de functionare.

La decizia asupra variantei optime de proiect, pierderea de venit net agricol

prin amplasarea noului obiectiv trebuie sa fie cât mai mica , min Y.


5. Investitia specifica (S) reprezinta volumul fondurilor de investitii necesar pentru realizarea unei unitati de capacitate de productie si se calculeaza astfel :

- pentru obiective noi :

, 3.3.5

în care Q - productia anuala sau , dupa caz, capacitatea de productie în unitati naturale sau valorice.

- pentru modernizari sau dezvoltari :

3.3.6

în care Qi este productia anuala dupa modernizare si/sau dezvoltare; Qo - productia anuala înainte de modernizare/dezvoltare.

Calculul indicatorului investitia specifica în functie de capacitatea de productie exprimata valoric, în special în cazul activitatii de modernizare, dezvoltare, retehnologizare, evidentiaza si o serie de aspecte legate de schimbarea structurii sortimentale de fabricatie, cu efecte directe asupra cifrei de afaceri a sistemului de productie respective. Considerând avantajul calculului în functie de capacitatea de productie exprimata fizic, indicatorul are o sfera mare de aplicabilitate si un grad ridicat de relevanta, ceea ce practic face ca aceasta sa fie prezent în toate calculele fundamentare a eficientei economice a investitiilor pentru un obiectiv ce urmeaza a se realiza.

Investitia specifica reprezinta volumul de resurse investitionale consumat pentru obtinerea unei unitati de capacitate deci, varianta investitionala optima este aceea pentru care investitia specifica este minima , min S.


6. Termenul de recuperare al investitiei (T) reprezinta prioada de timp în care resursele de investitii consumate s-ar putea recupera din valoarea beneficiilor anuale obtinute în urma vânzarii productiei. Relatiile de calcul pentru acest indicator sunt :

-pentru obiective noi :

sau 3.3.7

în care T este termenul de recuperare ; Inv - volumul total al investitiei ; A - acumularile obtinute ; B - beneficiul obtinut ;

- pentru modernizari - dezvoltari :

sau sau 3.3.8

în care Inv este volumul total al investitiei de modernizare ;Bhmi/Ahmi - beneficiile/acumularile obtinute în urma modernizarii ; Bhmo/Ahmo - beneficiile/acumularile obtinute înainte de modernizare ; Chmo - costurile initiale ; Chmi - costurile dupa modernizare.

In cazul în care calculul pentru modernizari, dezvoltari, retehnologizari de capacitati de productie, trebuie luate în considerare si o serie de elemente, cum ar fi pierderea de profit datorata întreruperii productiei pe durata de realizare a investitiei, valoarea neamortizata a capitalului fix ce urmeaza a fi dezmembrat, sumele obtinute din valorificarea unor utilaje sau parti componente ale acestora etc. Astfel, termenul de recuperare se poate calcula dupa relatia :

3.3.9

în care Inv - capitalul investit pentru modernizare, dezvoltare, retehnologizare ; A - amortizarea nerecuperata ; V - veniturile obtinute din valorificarea unor utilaje ; Pp - pierderea de profit pe timpul realizarii investitiei.

Dupa cum se observa, termenul de recuperare se calculeaza în raport cu beneficiile, acumularile sau costurile de productie. Varianta optima, din punct de vedere al acestui indicator este aceea în care Ti este cel mai mic min T.


7. Coeficientul de eficienta economica a investitiilor (e) exprima beneficiile anuale sau acumularile banesti anuale ce se obtin la 1 leu investit. Formulele de calcul ale acestui indicator sunt :

- pentru obiectivele noi :

sau 3.3.10

- pentru modernizari sau dezvoltari :

sau sau 3.3.11

Din relatii se observa o noua modalitate de definire a coeficientuluiu de eficienta economica a investitiilor, si anume ca inversul termenului de recuperare.

Pentru compararea efectului suplimentar cu investitia suplimentara se pot folosi urmatoarele relatii de calcul :

sau 3.3.12

în care se iau în consideratie doua momente de timp în derularea investitiei : momentul  i   dupa realizarea inevstitiei suplimentare si momentul "0" reprezentând baza de plecare sau raportare.

Când se folosesc aceste relatii de calcul pentru investitii de modernizare, indicatorul coeficientului de eficienta economica a investitiilor exprima beneficiile anuale suplimentare ce se obtin în urma efectuarii unei unitati de efort investitional. Varianta investitionala optima este cea care maximizeaza indicatorul, max e.



8. Cheltuielile echivalente sau recalculate (K)

În vederea evaluarii resurselor consumate pentru realizarea unui obiectiv de investitii si a bunei functionari a acstuia exista doi indicatori utilizati:

- volumul investitiilor - pentru resursele consumate pâna la punererea în functiune a obiectivului de investitii;

- costul productiei - pentru resursele consumate, anual, dupa punerea în functiune a obiectivului de investitii.

Însumarea directa a celor doi indicatori, fara nici o corectie, nu este posibila pentru ca investitiile se "consuma" o singura data, iar costul productiei se repartizeaza anual. Astfel, se defineste indicatorul cheltuielilor echivalente sau ecalculate care exprima toate resursele consuate si se calculeaza cu relatia:

, 3.3.13

în care K reprezinta cheltuielile echivalente sau recalculate; Inv - volumul investitiei;

Ch - costul productiei anuale; De - durata eficienta de functionare a obiectivului.

Reprezentarea grafica a indicatorului este prezentata în figura 15.3











Indicatorul analizat este unul ce reflecta efortul economic total (investitii si costuri de productie) necesar pentru realizarea si functionarea viitorului obiectiv.

Uneori în formula de calcul, De este substituit cu termenul de recuperare T, atunci când duratele de functionare ale obiectivelor sunt mari.

Praactica a demonstrat ca este utila exprimarea cheltuielilor echivalente sau recalculate în forma specifica (Ks) sau ca indicator anual (Ka). Formulele de calcul în acest caz sunt:

3.3.14 si 3.3.14

În concluzie, indicatorul cheltuielile echivalente sau recalculate specifice reflecta o situatie cu atât mai favorabila, cu cât nivelul sau este mai scazut - min K; - min Ka; - min Ks.


9. Randamentul economic al investitiilor (R) este un indicator mai complex decât ceilalti si priveste fenomenul investitional în ansamblul lui, începând de la efectele primelor cheltuieli de proiectare, pâna la scoaterea din functiune, realizând o viziune sistematica asupra acestuia.

Scopul economic final al oricarui sistem de productie este realizarea unui profit. În calculele de eficienta economica distingem mai multe categorii de profit:

Profitul anului (Ph) care se calculeaza ca diferenta între valoarea productiei si costurile productiei, în anul respectiv:

Ph=Qh-Ch; 3.3.15

Profitul total (Pt) a carui semnificatie este profitul realizat din momentul punerii în functiune a obiectivului pâna la expirarea duratei de functionare:

; 3.3.16

Profitul de recuperare (Pr) care reprezinta partea din profitul total destinata recuperarii fondurilor de investitii cheltuite si este obtinutpâna la expirarea termenului de recuperare a investitiei;

Pr=Inv; 3.3.17

Profitul final (Pf) sau net, reprezinta partea din profitul total obtinuta dupa expirarea termenului de recuperare a investitiilor:

Pf=Pt-Pr sau Pf=Pt-Inv. 3.3.18












Pentru a întelege continutul randamentului economic se reprezinta grafic toate profiturile realizate si investitia totala aferente obiectivului investitional, de la aparitia, pâna la scoaterea sa din functiune (figura 15.4).

Semnificatia notatiilor din figura 15.4 este: d- durata de realizare a lucrarilor de investitii; S1 - marimea investitiei (Inv); S2 - profitul de recuperare a investitiei; S3 - profitul net ce se obtin dupa recuperarea investitiei, din productia obtinuta.

Daca se priveste retrospectiv asupra indicatorilor de eficienta economica calculati: investitia specifica si termenul de recuperare, observam ca acestia au caracter partial pentru ca opereaza fie cu productia anuala (investitia specifica), fie cu beneficiul anual(termenul de recuperare). Rezulta necesitatea folosirii unui indicator care sa cuprinda ambele aspecte, adica randamentul economic al investitiilor. Prin similitudine cu notiunea de randament din tehnica, indicatorul poate fi definit prin formula:

(Puterea utila/Puterea consumata) 3.3.19

În cazul eficientei economice a investitiilor : Pu corespunde profitului net (S3 din figura 15.4), Pf, iar Pc corespunde volumului total al investitiei (S1 din figura 15.3). Deci:

3.3.20



Randamentul economic al investitiei reprezinta profitul final (net) obtinut dupa recuperarea investitiei, raportat la fiecare leu investit.

Din cele prezentate anterior rezulta câteva coleratii:

S1 = S2 = Inv = Pri 3.3.21

S3 = Pf 3.3.22

S2 + S3 = Pf + Inv 3.3.23

Profitul total va fi:

Pt = Pr + Pf = Inv + Pf 3.3.24

Pe baza acestor relatii poate fi dedusa formula randamentului economic astfel:

3.3.25

Formula randamentului economic poate fi exprimata în doua modalitati, daca se tine seama ca profitul total este realizat pe perioada de exploatare a obiectivului De.

. daca Pt = constant pe perioada De:

3.3.26

. daca Pt = variabil pe perioada De:

3.3.27

Randamentul economic al investitiei trebuie sa fie cât mai mare; deci dintre doua variante investitioanle ce au acelasi volum de investitii si aceleasi profituri, dar având marimea duratei de functionare eficienta a obiectivolui diferita, se va alege cea cu randament maxim → max R.

Trebuie precizat ca este utila cunoasterea cailor de sporire a randamentului economic al investitiei, în conditiile unui anumit capital dimensionat pentru realizarea investitiei. Acestea ar fi: reducerea timpului de recuperare a investitiei (T); reducerea cheltuielilor de productie (Ch); prelungirea auratei de functionare a obiectivului (De); cresterea valorii productiei prin sporirea productiei fizice, ridicarea calitatii productiei, îmbunatatirea structurii sortimentale a acesteia, aspecte reflectate în preturi de vânzare superioare si, implicit, în realizarea unor profituri ridicate.



4. INFLUENŢA FACTORULUI TIMP ASUPRA PROCESULUI INVESTIŢIONAL



Timpul, ca si spatiul constituie forme esentiala ale existentei materiale, întru-cât nu se poate imagina existenta, în afara timpului, tot asa cum nu se poate imagina existenta în afara spatiului.

Procesele si fenomenele eonomice, asemanator celor biologice, naturale, sociale etc., încep si se termina la un moment dat, consuma timp, deci se afla sub incidenta factorului timp. Factorul timp apare tot mai frecvent în cercetarea fenomenelor si proceselor economice.

Asa cum se remarca , în analiza dezvoltarii economice si a procesului cresterii economice, factorul timp se manifesta în mod complex si alternativ ca : timp calendaristic, timp economic si timp social.

În timpul calendaristic este timp fizic, element integrator, al proceselor în natura nefiind stocabil. Sub acest aspect se releva faptul ca timpul exista obiectiv este infinit si irevesibil. Acesta alternativa a timpului face necesara si posibila încadrarea proceselor, activitatilor economice si neeconomice în scala de gradare, masurare a lor în unitati de timp calendaristic.

Timpul este trecator si totusi într-o stare de prezent vesnic, faptul care - asa cum spunea Nicolae Georgescu - Roegen ia determinat pe multi filozofi sa creada ca timpul este iluzie pura.

Timpul economic exprima caracterul dinamic al proceselor economice. Este o categorie economica generala care exprima relatiile economice ce se stabilesc între membrii societatii cu privire la repartizarea si utilizarea timpului (ca realitate fizica, naturala si ca resursa naturala) de care dispune societatea în ansamblu, întreprinderile si fiecare membru al societatii.

Timpul economic refleca astfel relatiile privind :

a) repartizarea planificata sau spontana a timpului pe ramuri si sectoare

b) optimizarea ritmurilor si conditiilor de desfasurare a activitatii economice

c) modul de însisire a rezultatelor folosirii timpului.

Unele procese economice sunt nemislocit axate pe timpul economic. Ele reflecta variat, specific acest fapt, dupa cum urmeaza: durata de recuperare atasata investitiilor ca expresie a eficentei economice; viteza de rotatie a misloacelor circulante, ca expresie a eficeintei utilizarii fondului de rulment; uzura amortizata si înnoirea misloacelor fizice ca reflectare a eficientei economice a proicesului de productie - exploatare; corelatia dintre reproductia fortei de munca si cresterea productivitatii muncii; raportul dintre ritmul cresterii economice si echilibrul dinamic, implicatiile factorului timp în relatiile economice externe; actiunea legii generale a economiei de timp, în mod specific, în fiecare orânduire social - economica.

Timpul social este instrumentul propriu de masurare a timpului economic, reflectând rezultatul curgerii timpului economic. În contextul masurarii valorii marfurilor timpul social este timpul de munca socialmente necesar.

Timpul social are trei componente:

a) timpul de munca, în care se creeaza valorile de întrebuintare

b) timpul intermediar, în care sunt satisfacute trebuintele fiziologice (hranire, odihna, transport, etc.)

c) timpul liber recreativ

Între cele trei componente exista o legatura contradictorie reflectata de legea economiei de timp conform careia scopul esential al demersului l-ar constitui realizarea unor deplasari structurale spre timpul liber.

Timpul reprezinta si un factor economic; prin efectele pe care le antreneaza scurgerea sa, mai precis alte fenomene amplificate de timp. Astfel, procesul care implica o " multiplicare" a efectelor economice sau din potriva o "dezvoltare" a lor este progresul tehnico stiintific. Datorita acestuia, o ora de munca dispusa în prezent nu poate fi comparata cu cea efectuata acum 10 ani. În fond datorita progresului tehnico - stiintific în aceeasi unitate de timp, dar la momente diferite, se pot obtine cantitati mai ridicate sau mai scazute de produse situatie care trebuie inclusa în calculele economice.

Teoria si practica investitiilor releva varietatea ipostazelor în care timpul cu deosebire timpul economic, are implicatii în procesul investitional. Între aceste ipostaze vom retine:

a) timpul, ca reflectare a perioadei de "gestatie" a unei investitii (conceptie, formularea si fundamentarea optiunii de investitie)

b) timpul, ca reflectare a proportiei între investitii angajate pe perioade de executie variate (sub un an; între 1 si 3 ani; între 3 si 5 ani; peste 5 ani)

c) timpul, ca reflectare a duratei de executie a unui obiectiv de investitii

d) timpul, ca reflectare a punerii în functiune, pe etape a obiectivului de investitii

e) timpul, ca reflectare a prioadei de asimilare a paramentrilor tehnico economici proiectati

f) timpul, ca reflectare a duratei de recuperare a efortului de investitii impus de realizarea unui obiectiv economic

g) timpul, ca reflectare a duratei de functionare - exploatare a obiectivului economic sau social realizat ca investitie

h) timpul, ca moment oportun pentru înlocuirea utilajelor si echipamentelor uzate.

Simpla enumerare a ipostazelor în care factorul timp are implicatii în domeniul investitiilor, releva cerinta identificarii cadrului si modalitatilor de manifestare a influentei si, desigur, gasirea solutiilor de cuantificare.

Activitatea de investitii constituie un proces cu caracter productiv ce se desfasoara în timp si care presupune un consum rational de munca sociala. Etapele acestui proces sunt, în acelasi timp etape ale muncii de conceptie, cât si a muncii de executie. Aceste etape sunt cercetarea stiintifica, prognoza, marketing si planificare proiectare, avizarea si aprobarea documentatiilor tehnico - economice, realizarea obiectivelor de investitii si, în sfârsit, punerea în functiune la parametrii tehnico - economici proiectati. Toate se desfasoara sub incidenta timpului.

Legatura dintre timp si investitie se manifesta pe multiple planuri, dar cel mai important este acela de crestere a investitiilor. Aceasta înseamna ca resursele materiale si umane, atrase în circuitul economic curent si imobilizate în procesul investitional, îsi modifica valoarea pe masura ce timpul de imobilizare creste. Acest aspect trebuie luat în considerare atunci când, în calculul eficientei se compara investitiile cu profitul rezultat prin punerea în functiune a capitalului fix. Deoarece investitiile alocate în prezent numai sunt echivalente sub influenta timpului, din punct de vedere valoric cu profitul ce se va obtine în viitor, rezulta ca o abordare concreta a proceselor investitionale în vederea findamentarii stiintifice necesita analiza lor dinamica, deci tinând cont de influenta miltiplicatoare a factorului timp.

În perioada de edificare a obiectivului de investitie în care se consuma fondurile fara sa se obtina venituri, au loc imobilizari de resurse materiale si umane în activitati cum sunt: elaborarea studiului de fezabilitate, proiectarea obiectivului si executarea lucrarilor de constructii - montaj. Lucrarile executate la începutul acestei perioade conduc la imobilizari, în special de forta de munca înalt calificata, ceea ce reprezinta o pierdere de venit net pentru sistemul de productie. Întrucât pierderile sunt proportionale cu durata si marimea resurselor alocate, este necesar ca cercetarea - proiectarea sa se realizeze într-un timp cât mai scurt dar suficient pentru a asigura calitatea acestor lucrari. Micsorarea duratei de cercetare - proiectare are si alte avantaje cum ar fi: reducerea de uzura morala a viitoarelor produse si tehnologii, câstigarea pietei de desfacere si obtinerea unui pret de vânzare ridicat, recuperarea investitiilor în avans fata de termenul stabilit.

În perioada de executie a lucrarilor de constructii - montaj se consuma fonduri mari, în special în resurse materiale, care sunt imobilizate treptat, ajungându-se în final ca întregul fond de investitii sa fie imobilizat. Deci, durata de executie a obiectivului trebuie sa fie cât mai mica astfel încât efectul imobilizarilor de fonduri sa fie minim.

Esalonarea în timp a investitiilor se poate face: în mod crescator (fig. 4.a); uniform (fig. 4.b) sau descrescator (fig. 4.c). Deoarece suma cheltuita ramâne imobilizata pâna la începerea functionarii obiectivului si chiar peste acest moment pâna la recuperarea efectiva, varianta cea mai convenabila este esalonarea în cote crescatoare, la care imobilizarile sunt cele mai mici.


Pentru evaluarea eficientei economice în perioada executiei obiectivului, se folosesc o serie de indicatori pe care îi prezentam în continuare:

1. Marimea imobilizarilor totale:

în care Ik este fondul de investitii cheltuit în anul h

d - este durata de executie a obiectivului

k - este factorul de corectie ce tine seama de momentul de început al lucrarilor de investitii si poate lua urmatoarele valori

k=1 când lucrarile de investitii demareaza la începutul anului

k=0,5 când lucrarile de investitii demareaza la mijlocul anului

k=0 când lucrarile de investitii demareaza la sfârsitul anului

Realizând mai multe variante investitionale, acestea pot fi similare din punct de vedere al marimii imobilizarilor totale, însa pot presupune durate de executie diferite si/sau capcitati de productie diferite, o data cu punerea în functiune a obiectivului. Din acest motiv se calculeaza, dupa caz si urmatorii doi indicatori.

2. Media anuala a imobilizarilor:

Valoarea mediei anuale a imobilizarilor: arata marimea imobilizarilor ce revin pe fiecare an de constructie a obiectivului si se urmareste a fi cât mai redusa.



3. Marimea imobilizarilor specifice:

sau

Acest indicator exprima imobilizarea ce revine unei unitati de capacitate de productie exprimata valoric (q) sau fizic (Q).


4. Efectul economic al imobilizarilor:

unde en este coeficientul de eficienta economica normat sau propus a fi realizat, ceilalti termeni ai relatiei fiind cunoscuti.

Indicatorul prezentat exprima efectul economic nerealizat ca urmare a scoaterii din circuitul economic a resurselor investite.

si în acest caz se poate calcula efectul ecunomic anual prin raportarea la durata de executie a obiectivului, respectiv un efect economic specific, prin rapotarea la capacitatea de productie, în cazul în care variantele de proiect de investitie analizate difera ca durata de executie sau ca marime a capacitatilor de productie rezultate.

Trebuie mentionat ca acest indicator nu surprinde în totalitate pierderile sau imobilizarile datorita faptului ca este constituit pe principiul dobânzii simple care nu surprinde efectele propagate. În economie fenomenele si procesele se petrec, în general, astfel încât o pierdere atrage dupa sine alta pierdere, iar un profit, alte profituri. Pentru a surprinde efectele propagate se calculeaza un alt indicator a carui constructie se bazeaza pe tehnica actualizarii - pierderea absoluta.

5. Pierderea absoluta:

în care a este rata de actualizare.

Evident, în acest caz se poate calcula pierderea anuala si, respectiv, specifica.

Pentru a cuantifica influenta factorului timp este necesara reclacularea adica "etalarea valorilor într-un moment unic, atunci când ele sunt distantate în timp la mai mult de un an. De fapt, timpul nu determina mobilizarea ca efect direct al actiunii sale (ca de altfel si în cazul imobilizarii), ci doar necomparabilitatea valorilor distantate la mai mult de un an, dic care cauza trebuie sa le aducem la un moment unic (sa le "echivalam" deci). În concluzie, recalcularea, ca directie de influenta a timpului se reflencta atât la resurse (cheltuieli), cât si la efectele economice care, daca sunt distantate la mai mult de un an, trebuie echivalate ca timp (etalate), pentru a fi utilizate corect în calculele economice. Aceasta echivalare (recalculare) se realizeaza practic prin folosirea tehnicii de actualizare.



5. ACTUALIZAREA - METODĂ SPECIFICĂ DE EVALUARE DINAMICĂ A EFICIENŢEI ECONOMICE



Tehnicile de actualizare pentru evaluarea influentei factorului timp au patruns de mai multa vreme în practica tarilor cu economie de piata. În tata noastra s-au vehiculat, mai ales pe plan teoretic, unele procedee de atualizare în domeniul investitiilor. Patrunderea lor în practica economica a fost însa legata de necesitatea clarificarii naturii proceselor care explica influenta factorului timp asupra valorilor obtinute sau consumate în momente diferite pe axa timpului a modalitatilor de cuantificare si a rolului lor în exprimarea eficientei economice a investitiilor.

Operatia prin care o cheltuiala sau un venit dintr-un an de desfasurare a unei actiuni se recalculeaza în unitati monetare dintr-un an de referinta zero, se numeste actualizare.

Actualizarea este un mod de a rationa, o metoda de calcul prin care se faciliteaza estimarea masurii în care fractiunea de munca sociala investita într-o anumita actiune va tine pasul asa cum este de dorit va devansa ritmul general de crestere economica .

Problema justificarii inegalitatii dintre valorile prezente si viitoare si a necesitatii aducerii lor la starea de comparabilitate este mult mai complexa.

Actualizarea se realizeaza prin doua procedee:

- de compunere

- de discontare

Primul sens surprinde directia "înspre viitor" pe axa timpului asa cum se poate remarca în fig. ()/&(/&)¤%)/&%)/&









Considerând suma S, disponibila din momentul t0, tinând seama de rata anuala de fructificare r, aceasta devine:

în momentul t1 S1=S(1+a)

în momentul t2 S2=S(1+a)2


în momentul tn Sn=S(1+a)n

Suma actualizata Sn este mai mare decât suma initiala S. Expresia (1+a)n poarta denumirea de factor de compunere sau de fructificare, iar tehnica actualizarii astfel aplicata devine actualizare prin compunere. Un asemenea procedeu de actualizare devine aplicabil, în vederea aprecierii eficientei proiectelor de investitii, ori de câte ori momentul de referinta ales pentru actualizare succede altor momente sau etape în care valorile (efort sau efecte) s-au derulat în timp.

Al doilea sens surprinde "directia spre viitor" pe axa timpului, asa cum se poate remarca in figura urmatoare:








Reprezentarea sensului actualizarii prin discontare.

Considerând o suma disponibila sau platibila în viitor în momentul tn si tinând seama de rata anuala de fructificare r a unei unitati banesti se pune întrebarea care este valoarea prezenta (actuala) a acestei sume?

Suma actualizata Sa este mei mica decât suma initiala S. Expresia sau (1+a)-n porta denumirea de factor de discontare (servind actualizarii prin discontare).


4.1 Tehnica discontarii


În cele expuse pâna în prezent la calculul indicatorilor de eficienta economica, nu s-a tinut seama de faptul ca fondurile investite se cheltuiesc într-o alta perioada de timp (d), iar profiturile se obtin într-o alta perioada (De), de regula mult mai îndelungata.

Pentru a creste acuratetea rezultatelor, toate valorile dispersate în timp trebuie aduse la un anumit "numitor comun" prin raportarea la un anumit moment din viata obiectivului de investitii. Acest lucru se realizeaza cu ajutorul instrumentelor oferite de tehnica actualizarilor care are la baza principiul dobânzii compuse.








În calculele de actualizare rolul major îl are rata de actualizare a, stabilita astfel încât sa respecte relatia:

unde:

rd - rata dobânzii

ri - rata inflatiei

rk - coeficientul de risc investitional

Calculele de actualizare raspund urmatoarelor întrebari:

1. Care este echivalentul în viitor peste n unitati de timp, al unui capital detinut în prezent

unde (1+a)n este factorul de fructificare.

Exemplu: Care este echivalentul, peste 10 ut, a unui capital de um. detinut în prezent în conditiile în care rata de actualizare este de 15%

um

2. Care este echivalentul viitor al unor sume fixe anuale Xh investite, cu o rata de profit/dobânda egal cu a

unde este factorul de fructificare cumulate, adica suma factorilor anuali (1+a)n, h=.

Exemplu: care este capitolul disposbil peste 10 um daca în fiecare an se aloca 20um cu o rata de a=10%?

um

3. Care este cota fixa anuala Xh ce trebuie alocata pentru ca peste n ut sa se obtina o suma yn în conditiile unei rate de actualizare?

unde este factorul de reducere, inversul factorului de fructificare cumulate.

Exemplu: stiind ca peste 5 ut este nevoie de un capital de um, ce suma trebuie investita annual în conditiile unei dobânzi anuale de 35%?

um

4. Care este echivalentul prezent al unei sume viitoare ce urmeaza a fi obtinuta peste n ani?

unde este factorul de actualizare sau factor de discontare.

Exemplu: are este valoarea actuala a sumei de um, ce urmeaza a fi obtinuta pe 5 ut în conditiile unei rate de actualizare de 35%?

um

5. Care este valoarea prezenta a unui flux de numerar anual constant xh, realizat pe o perioada viitoare de n ani?

unde este factorul de actualizare (discontare) cumulate, adica suma factorilor anuali .

Exemplu: Care este valoarea prezenta a unui flux de venituri de um/ut realizate într-o perioada de t ut, în conditiile unei rate de actualizare de 15%?

unde este factorul de recuperare a capitalului, inversul factorului de discontare cumulat.

Exemplu: Care sunt ratele anuale aferente unui împrumut de um, pe o perioada de 5 ut, cu o rata anuala a dobânzii de 35%?

.


Procesul investitional, în sens larg, cuprinde ansamblul proceselor din perioada edificarii si cea a exploatarii obiectivului de investitii. El începe cu primele cheltuieli de mijloace financiare în scop de investitie si se încheie cu ultima încasare din vânzarea produselor. Durata sa este marcata prin etape bine definite din punct de vedere economic prezentate in figura urmatoare:








Segmentul de dreapta ce simbolizeaza durata de viata a obiectivului de investitii, cuprinde urmatoarele momente:

m0 - momentul deciziei de investitie

m1 - momentul punerii în functiune a obiectivului de investitii

m2 - momentul scoaterii din functiune a obiectivului de investitii

Aceste momente delimiteaza urmatoarele etape:

d - durata de executie a obiectivului

Dc - perioada de rambursare a creditelor

T - termenul de recuperare al investitiei, în care se compenseaza, din profiturile realizate, toate cheltuielile efectuate.

De - durata de exploatare eficienta (economica= a obiectiuvului de investitie, dupa care urmeaza scoaterea din functiune a obiectivului.




5.1 Calculul principalilor indicatori dinamici ai eficientei economice a investitiilor


Pentru a determina indicatorii de eficienta economica a investitiilor în viziune dinamica, în oricare dintre momentele de referinta prezentate este necesara parcurgerea urmatoarelor etape:

1. stabilirea indicatorului ce urmeaza a fi actualizat si determinarea formei sale statice, pentru ca aceasta sa fie comparata cu marimea dinamica;

2. stabilirea momentului de referinta, la care se doreste realizarea calculului de actualizare;

3. trasarea triunghiurilor actualizarii - reprezentarea investitiilor si a profiturilor, stabilind astfel formula de calcul, respectiv, utilizând factorul de actualizare sau cel de fructificare;

4. calculul valorii actualizate a indicatorului si interpretarea rezultatelor;

Metodologia prezentata se va aplica în calculul indicatorilor de eficienta actualizati, în fiecare moment de referinta prezentat;

Actualizarea are la baza mecanismul dobânzii (simple si compuse) si se poate efectua prin doua procedee (de compunere sau capitalizare) si de discontare. Ca urmare tehnica actualizarii s-a adaptat corespunzator tinând seama si de momentul de referinta luat în considerare.

În prezentarea tehnicii actualizarii am luat în considerare doar doi parametri valorici prin care se defineste un proiect de investitii, si anume: costul sau valoarea investitiei si veniturile nete de exploatare (fluxul net de trezorerie din exploatare), actualizarea altor parametri (prfit, costuri, amortismente) facându-se la fel ca oricare din cei mentionati.Ca momente de referinta am ales: momentul începerii proiectarii, momentul începerii lucrarilor de investitii, momentul punerii în functiune si momentul scoaterii din functiune a obiectivului.





Actualizarea la momentul luarii deciziei de investitii


În vederea actualizarii eforturilor si efectelor se considera evolutia lor pe scara timpului prezentata în figura:










Se calculeaza pentru început, valorile investitiei si profiturilor actualizate la m0.

Daca profiturile anuale sunt constante pe toata durata de functionare a obiectivului, atunci:

1. Randamentul economic actualizat:



2. Termenul de recuperare a investitiei actualizat

Termenul de recuperare a investitiei, în viziune dinamica se calculeaza construind o ecuatie în aceasta necunoscuta, pornind de la definitia indicatorului, adica perioada de timp dupa care sumele investite se recupereaza din profiturile cumulate. Calculul se poate efectua mai simplu considerând profitul anual constant.

Relatia de calcul se poate simplifica în cazul în care profiturile anuale sunt diferite, considerându-le egale cu profitul mediu anual Ph calculate ca medie aritmetica a profiturilor anuale.


Actualizarea la momentul punerii în functiune a noului obiectiv


Triunghiurile actualizarii în acest caz arata astfel:











Investitiile si profitul actualizate la momentul m1 sunt calculate astfel:

iar când profiturile anuale sunt constante, rezulta:


1. Randamentul economic actualizat:

2. Termenul de recuperare al investitiei actualizat:

Aplicând acelasi artificiu de calcul, se obtine:

Când profiturile anuale sunt constante, atunci:



Actualizarea la momentul începerii restituirii creditelor primate


Triunghiurile actualizarii în acest caz sunt prezentate în fugura de mai jos:











Investitia si profiturile actualizate, în momentul m1', sunt date de relatiile:

Când profiturile anuale sunt constante:

1. Randamentul economic actualizat:

2. Termenul de recuperare al investitiei actualizat:

Calculul termenului de recuperare actualizat la momentul începerii restituirii creditelor primitre, se pot întâlni doua situatii:

a) cazul în care termenul de recuperare actualizat este mei mic decât perioada cuprinsa între momentul începerii functionarii noului obiectiv si momentul începerii restituirii creditelor T<f.

b) cazul în care termenul de recuperare actualizat este mai mare decât perioada cuprinsa între momentul începerii functionarii noului obiectiv si momentul începerii resttuirii creditelor T>f.


Aplicând acelasi artificiu de calcul, se obtine:

În primul caz, când profiturile anuale sunt constante, atunci:



Pentru al doilea caz, relatiile de calcul sunt:


Actualizarea la momentul scoaterii din functiune a capitalului fix


În acest caz, schema de calcul prin triunghiurile actualizarii sunt prezentate astfel:












Investitiile si profiturile actualizate la momentul m2 sunt calculate astfel:

Când profiturile anuale sunt constante:

1. Randamentul economic actualizat:



2. Termenul de recuperare a investitiei actualizat

Pornind de la relatia de baza:

Când profiturile anuale sunt considerate constante:



CAP. 6 EFICIENŢA ECONOMICĂ A MODERNIZĂRII sI DEZVOLTĂRII CAPITALULUI FIX ÎN UNITĂŢI DE PRODUCŢIE



Restructurarea tehnico - economica a unitatilor de productie impune modernizarea si retehnologizarea acestora, astfel încât sa se asigure o crestere de eficienta si rentabilitate a activitatii desfasurate. Astfel se realizeaza o îmbunatatire a parametrilor tehnico - economici ai capitalului fix, cresterea vitezei de lucru a acestora, reducerea consumurilor specifice, sporirea gradului de fiabilitate mentenabilitate etc. de regula, prin modernizare si retehnologizare se asigura înlocuirea utilajelor uzate fizic si/sau mord, care nu mai corespund stadiului atins de procesul ethnic. Aceasta forma de modernizare este cunoscutasub denumirea de reutilarea sectiilor, atelierelor sau locurilor de munca. Odata cu reutilarea se poate optapentru activitati de dezvoltare a unitatilor existente, prin adaugarea la capitalul fix existent al altora, astfel încât capacitatea finala rezultata sa nu reprezinte o simpla suma a capacitatilor aferente capitalului fix vechi si nou, ci mai mult, ca urmare a faptului ca utilajele noi pun în valoare mai bine capacitatile anterioare procesului investitional (se elimina "locurile înguste" din procesul de productie, nivelul calitativ al produselor creste etc.). Promovarea progresului ethnic prin dezvoltarea, modernizarea si reutilarea capacitatilor existente reprezinta o modalitate complexa de actiune care conduce la obtinerea de rezultate dintre cele mai bune pentru activitatea ce se desfasoara în cadrul sistemului de productie.


6.1. Determinarea momentului optim de înlocuire a utilajelor


Decizia de a investi reprezinta un sir de optiuni tehnico - economice successive, privind diferite aspecte ale activitatii sistemului de productie cum ar fi: dimensiunea sa optima, amplasamentul sau, tehnologiile folosite, tipurile de utilaje achizitionate si provenienta lor, durata optima de serviciu a utilajelor, durata eficienta de functionare a obiectivului nou creat în ansamblu etc. Pentru a judeca eficienta economica a folosirii unui utilaj sau a unui grup de utilaje, nu este de ajuns sa ne oprim la criterii de apreciere cum ar fi: durata de recuperare a investitiilor, coeficientul eficientei economice a investitiei etc., indicatori care iau în calcul numai efectele anuale ce se produc ca urmare a actului de a investi. Daca se ia în considerare viata economica a obiectivului, aceste efecte anuale se vor multiplica, se vor propaga pe toata perioada de functionare eficienta. Static, aceasta perioada de timp coincide cu durata fizica de viata a investitiilor.

Procesul cresterii economice obliga la efectuarea calculelor de eficienta economica într-o conceptie dinamica, în continuu progress ethnic si economic. În plus, trebuie evidentiat ca procesul investitional este caracteruzat printr-o coordonata suplimentara fata de procesul de productie - timpul.

Deci, în alegerea variantei de proiect, un rol important îl va avea determinarea duratei optime de functionare a obiectivului, punând fata în fata efortul pe care îl face sistemul de productie, în present si efectele scontate ale activitatii sale viitoare. Analizând retrospective, în cadrul sistemelor de productie cu utilaje deja în functiune, se pune problema determinarii momentului optim de productie în prezent si efecte scontate ale activitatii sale viitoare.

Analizând retrospective, în cadrul sistemelor de paroductie, cu utilaje deja în functiune, se pune problema determinarii momentului optim de înlocuire a utilajelor si modul în care se poate trata aceasta în contextul extinderii si dezvoltarii sau modernizarii sistemului.

Deciziile de înlocuire trebuie sa ia în considerare un numar important de factori: uzuar fizica, morala determinate de preogresul tehnologic în echipamente si procese, modificarea cererii pe piata, presiunea unei competitii din ce în ce mai mari. Toate acestea conduc la necesitatea unor politici dinamice si flexibile de înlocuire a vechilor echipamente cu altele noi, la intervale de timp economice. În stabilirea modelelor de determinare a momentului optim de înlocuire a utilajelor una din problemele dificile este lipsa de date definitive la momentul analizei, pentru parametrii: valoarea ramasa, rata schimbarilor tehnologice, costuri de exploatare, costuri de mentinere, întretinere si reparatii, nivelul de performanta etc.

De aceea evaluarea se face pe baza de prezumitii sau estimari. Problemele de înlocuire a utilajelor se impart în doua clase mari, care iau în considerare:

1) elemente ale caror performante se detzerioreaza în timp, dar care pot fi partial sau total reabilitate prin programe eficiente de mentinere. Din aceasta categorie fac parte: masinile-unelte, utilajele si alte echipamente industriale. Costurile performantelor deteriorate, costul întretinerii, mentinerii în functiune se asteapta sa creasca în timp. Aceasta categorie de probleme este formulata de obicei, în sistem determinist.

2) elemente ale caror performante nu se deterioreaza în timp, ele au o cadere brusca, se avariaza, si de aceea ele trebuie imediat înlocuite. Este cazul componentelor cu probabilitate mare de avariere.

Programele de înlocuire iau în considerare daca echipamentele vor fi înlocuite individual, pe masura ce se deterioreaza, sau este necesar ca ele sa fie periodic înlocuite în grup, ceea ce conduce la scaderea probabilitatii de avarie. Aceste consideratii au condos la conceptual de întretinere ppreventiva, adesea formulata în conditii de risc si incertitudine. Aceasta abordare a problemelor de înlocuire se face în contextul construirii de baza de analiza logica. Unul din modelele frecvent utilizate este metoda Kaufman, care presupune înlocuirea utilajului atunci când cheltuielile de întretinere si functionare ale acestuia depasesc cheltuielile totale (pentru achizitia unui nou utilaj si cu reparatiile actualizate). Relatia de calcul, în contextual metodei este:

în care: Ct - sunt cheltuielile totale actualizate;

I0 - Valoarea de achizitie a utilajului;

Rh - cheltuielile cu întretinerea, functionarea si repararea utilajului;

- factor de actualizare;

, a fiind coeficientul de actualizare;

n - numarul de ani pentru care se face calculul.

Utilajul se va înlocui în anul h, pentru care este îndeplinita conditia:

Metoda are avantajul ca ia în calcul si influenta promovarii progresului ethnic asupra utilajelor existente în dotarea unitatii.

În activitatea oricarui system de productie, determinarea momentului optim de înlocuire a capitalului fix, genereaza doua facilitati:

1. cunoscându-se durata eficienta de functionare, sistemul de productie are posibilitatea de a-si asigura fondurile de investitii necesare, astfel încât casarea capitalului fix sa coincida cu momentul retehnologizarii sectiilor si atelierelor în cauza. Elaborarea unui program riguros de investitii depinde, în mare masura, de stabilirea momentului optim de înlocuire;

2. indicatii utile pentru activitatea manageriala pot fi obtinute daca se compara durata de functionare eficienta a capitalului fix (De), cu durata normala de amortizare a acestuia (D). Practic pot exista trei situatii:

a) De=D, situatie neutra;

b) De>D, inegalitatea reflecta cazul unui proces de amortizare accelerata, ceea ce constituie un fapt pozitiv, sistemul de productie în cauza poate reconstitui fondurile de investitii mult mai devreme, ceea ce îi creeaza perspectiva dezvoltarii si modernizarii activitatii proprii.

c) De<D, cazul cel mai defavorabil, de evitat pe orice cale. El reflecta situatia în care capitalul fix, în cauza, trebuie scos din functiune înainte de a fi amortizat.

Pornind de la dualitatea problemelor de eficienta economica (impusa de alternativa minim-maxim) prezenta, în continuare modele care au la baza, pe de-o parte criteriul minimizarii costurilor totale actualizate, iar pe de alta parte criteriul maximizarii veniturile totale actualizate. Sunt luate în considerare varianta calculului duratei optime de functionare pentru un utilaj si, respectiv, varianta pentru un lot/grup/linie de utilaj (se calculeaza numai cu valori discrete). Pentru valoarea ramasa a utilajelorla anul T se poate folosi unadin urmatoarele metode de amortizare: în cote constante, regresiva si progresiva.


6.1.1 Modele de maximizare a efectelor


În cazul unui singur utilaj venitul net actualizat Vh în anul h, h'1,...,T este dat de relatia:

în care: Ph - este valoarea anuala a productiei ce se obtine la acest utilaj, în anul h

Ch - costul anual de întretinere si functionare a utilajului, în anul h

Io - valoarea de achizitie a utilajului

S(T) - valoarea ramasa a utilajului, în anul de înlocuire T

T - anul optim de înlocuire sau durata optima de viata economica a utilajului

a - rata de actualizare.

Se observa ca în relatie se însumeaza venitul net actualizat pe întreaga durata de viata economica a utilajului (T), la care se adauga valoarea ramasa a utilajului. Actualizarea se face la momentul de achizitie a utilajului.

Modelul prezentat anterior presupune ca sistemul de productie foloseste utilajul pâna la sfârsitul vietii sale (T), pentru un anumit tip de productie, dupa care îl vinde pentru valoarea S (T). De obicei, însa, productia se continua pe o perioada de timp nedefinita si necesita achizitionarea unui grup de utilaje. Deoarece sirul este de durata infinita, valoarea totala neta actualizata si deci durata de viata economica pentru fiecare masina din grup, vor fi aceleasi.

Pentru un grup de utilaje venitul net actualizat Vh, în anul h, h=1,..., T este:

în care marimile ce intervin au fost precizate.Se noteaza: x=1/(1+a)T si folosind formula de aproximare a unei serii Tayor, în cazul unei functii de o variabila, se obtine:

Deci,


6.1.2. Metode de minimizare a costurilor


În cazul unui singur utilaj cheltuielile totale actualizate Ch, în anul h, h=1,..., T se calculeaza cu relatia:

în care marimilr ce intervin au fost deja precizate.

Pentru un grup de utilaje cheltuielile totale actualizate Ch, în anul h, h=1,..., T sunt:

în care calculul valorii ramase s-a realizat cu acelasi algoritm ca la criteriul anterior.

În toate cazurile prezentate anterior s-a avut în vedere ca utilajul este înlocuitcu unul similar, adica având aceleasi performante tehnico-economice. În realitate, utilajul nou este mai performant, generând o crestere de productivitate pentru sistemul de productie.

7. FUNDAMENTAREA DECIZIEI OPTIME DE ACHIZIŢIE A UTILAJELOR


Pentru realizarea obiectivelor de retehnologizare si modernizare a sistemelor de productie, un rol important îl are activitatea de deyvoltare a capacitatilor de productie, care asigura în mai mare masura cresterea eficientei economice, permitând mobilizarea prioritara a factorilor intensivi de crestere economica. Astfel, activitatea de achizitie de noi uitilaje mai performante , asigura reducerea chltuielilor materiale , îmbunatatirea structurii productiei, reducerea consumurilor energetice , precum si cresterea calitatii produselor finite. Apare, deci necesitatea fundamentarii cât mai reale a efortului total, prin luarea în calcul nu numai a valorii investitiilor, ci si a cheltuielilor care se fac cu întretinerea si repararea utilajelor, structura costului de productie si influenta pe care o exercita factorul timp asupra acestor eforturi.

O metoda de stabilire a directiei de alocare a resurselor , respectiv de alegere a variantei optimede achizitie a utilajelor ,este metoda minimizarii sumei de recuperat anual. În acest caz, costul anual cu reparatiile se disconteaza la momentul achizitionarii utilajului dupa care, însumându-se cu valoarea de achizitie, se pondereaza cu factorul de recuparare a fondurilor cheltuite pentru a stabili suma ce trebuie recuperata, având în vedere asigurarea recuperarii integrale a sumei cheltuite cu achizitia, întretinerea si reperarea utilajului. Relatia de calcul este[4]:



în care : K - este suma de recuperat anual

I - valoarea de achizitie a utilajului

a - coeficientul de actualizare

R - cheltuielile cu întretinerea si repararea utilajului, în anul h

D - durata de functionare a obiectivului

Nivelul coeficientului de actualizare a poate fi dat de nivelul dobânzii acordate de banca pentru sumele pe care sistemul de productie le pastreaza în cont, sau de coeficientul mediu de eficienta economica din ramura economica sau activitatea pentru care se realizeaza calculul.


Exemplu: Sa se fundamenteze decizia de achizitie a unor masini de filetat, caracterizate de indicatorii prezentati in tabelul urmator:


7.1 Determinarea capacitatii de productie


Stabilirea capacitatii de productie pentru orice sistem prezinta o importanta deosebita deoarece de nivelul productiei depinde gradul de satisfacere a nevoilor pietei, în cazul produselor respective. Totodata, de nivelul capacitatii de productie depind eforturile facute pentru realizarea sistemului respectiv, cât si pentru realizarea productiei programate, eforturi concretizate în consum de resurse materiale, umane , financiare si timp. Dimensionarea judicioasa a capacitatii de productie are efecte asupra evaluarii eficientei economice a productiei,a investitiilor sistemului si a capitalului fix.

Între marimea capacitatii de productie si eficienta economica a proceselor unui sistem de productie nu exista o relatie de dependenta liniara si de aceea se impune gasirea unui anumit nivel al capacitatii pentru care eforturile totale, concretizate, de regula, în cheltuieli cu investitii si cu productia ( calculate pe unitatea de capacitate ) sa fie minime.




I. Pentru realizarea unui proiect de investitii, nu sistem de productie organizeaza o licitatie la care participa trei firme specializate, fiecare cu propria varianta de proiect. Se cere sa se studieze ofertele iar, pe baza indicatorilor de eficienta economica a investitiilor, sa se aleaga varianta de proiect care va câstiga licitatia pentru construirea noului obiectiv. Cele trei variante de proiect se caracterizeaza prin datale de mai jos:


Nr. Crt.

Indicator/Simbol

Unitati de masura

Varianta de proiect V1

Varianta de proiect V2

Varianta de proiect V3


Investitia totala Inv

um x 106





Productia anuala Q

buc/ut





Cost unitar de productie

c

um/buc





Pret unitar de vânzare

p

um/buc





Durata de executie a lucrarilor de investitii

d

ut





Durata de exploatare eficienta

De

ut





În continuare calculam indicatori de eficienta economica, pentru cele 3 variante:


1. Volumul capitalului investit:


Inv 1 = 800 x 106 um

Inv 2 = 900 x 106 um

Inv 3 = 850 x 106 um

Din acest punct de vedere varianta optima este aceea care presupune cel mai mic efort investitional deci varianta de proiect V1.

2. Durata de realizare a lucrarilor de investitii (d) este aceeasi la toate cele trei variante de proiect (3 un), neconstituindu-se într-un criteriu de departajare.

3. Durata de exploatare eficienta a obiectivului de investitii:

De 1 = 15 ut De 2 = 16 ut De 3 = 16 ut.

Se doreste ca aceasta durata sa fie cât mai mare, deoarece pe parcursul ei s produc efecte utile; variantele optime de proiect sunt V2 si V3.

4. Investitia specifica si productivitatea investitiei:

um/buc

um/buc

um/buc

Investutia specifica arata efortul investitional pe unitatea de produs (luând în considerare productia fizica anuala). Se urmareste, evident, minimizarea indicatorului, în acest sens, varianta optima de proiect este 1.

Odata calculata investitia specifica, se poate determina imediat un alt indicator: productivitatea investitiei, ca fiind inversul acesteia, si care reprezinta volumul productiei obtinute la un milion lei investiti. Varianta optima este cea care minimizeaza indicatorul:

buc/um

buc/um

buc/um

Varianta optima este ca si în cazul investitiei specifice varianta V1.

Pentru calculul celorlalti indicatori de baza ai eficientei economice a investitiilor este necesar sa se calculeze veniturile, costurile si respectiv, profiturile anuale corespunzatoare fiecarei variante de proiect.

Pentru aceasta se vor utiliza urmatoarele relatii de calcul: venitul anual Vh = Q x p; costurile anuale de productie Ch = Q x c; profitul brut anual Ph = Vh - Ch.


Rezultatele calcului sunt prezentate sub forma de tabel:


Nr. Crt.

Indicatorul calculat

Unitate de masura

Varianta de proiect V1

Varianta de proeict V2

Varianta de proiect V3


Venitul anual

um x 106





Costurile anuale de productie

um x 106





Profitul brut

um x 106





Din punct de vedere al profitului anual - considerat ca indicator de eficienta economica - varianta optima este cea care asigura profitul maxim, deci varianta de proiect V2.

5. Termenul de recuperare al investitiei:

ut

ut

ut

Indicatorul evalueaza perioada de timp dupa care investitia se amortizeaza din profiturile cumulate pentru orice obiectiv investitional, aceasta perioada se urmareste a fi cât mai scurta, în cazul de fata varianta de proiect optima fiind V2.

6. Coeficientul eficientei economice a investitiei se calculeaza ca inversul termenului de recuperare a investitiei, iar semnificatia sa economica este diferita. Pentru acest coeficient exista normative la nivelul sistemului de productie sau la nivelul unei ramuri industriale. În practica se urmareste maximizarea indicatorului:

Varianta optima de proiect este si în acest caz V2, slab departajata fata de varianta V3.

7. Randamentul economic al investitiei:

Varianta investitionala optima este cea care maximizeaza indicatorul, deci în cazul de fata: varianta de proiect V2, dar nesemnificativ diferentiata fata de varianta de proiect V3.

8. Cheltuielile echivalente sau recalculate arata efortul investitional si de exploatare ce caracterizeaza fiecare varianta de proiect.

um

um

um

Practic se urmareste minimizarea acestor cheltuieli, deci varianta optima de proiect este V1.

Datorita faptului ca cele trei variante de proiect presupun durate de exploatare eficiente si capacitati de productie diferite se impune departajarea proiectelor prin calcularea altor doi indicatori calculati.

8.1. Cheltuieli echivalente anuale:


8.2. Cheltuieli echivalente specifice:

Cum, în fiecare caz se urmareste minimizarea valorilor pentru primul indicator derivat, varianta optima de proiect este V3, iar pentru cel de-al doilea V1.

Concluzie: Valorile calculate ale indicatorilor de eficienta economica arata ca nici una dintre variante nu este superioara celorlalte din toate punctele de vedere. Variantele V2 si V3 par însa a se detasa. Pentru a le departaja, vom calcula indicatorii de eficienta economica ai investitiei suplimentare. Cu ajutorul lor, vom pune în evidenta avantajul economic al unui efort suplimentar fata de varianta de invastitie totala minima, respentiv varianta de proiect V1.

I. Investitia specifica suplimentara:

um/buc

Se poate observa ca investitia specifica suplimentara a variantei V3 fata de V1 nu se poate calcula datorita faputlui ca cele doua variante de proiect presupun obtinerea acelorasi productii anuale.

II. Randamentul economic al investitiei suplimentare:

Concluzie: Conform valorilor investitiei specifice suplimentare ar trebui ca sistemul de productie sa se orienteza asupra variantei de proiect V2, iar conform valorilor randamentului economic al investitiei suplimentare asupra variantei de proiect V3. Deci, varianta de proiect preferata va fi cea de-a treia.


II. Exemplu de calcul ai indicatorilor de eficienta economica în viziune dinamica în cazul realizarii unui sistem de productie pentru subansambluri auto. Se cunosc urmatorii indicatori statici:


Nr. Ctr.

Indicator

Unitate de masura

VARIANTA DE PROIECT


Valoarea investitiei

Din care: anul 1

anul 2

anul 3

um x 106






Capacitatea de productie

buc x 106



Productia anuala

(venituri anuale)

um x 106



Cheltuieli anuale de productie

um x 106



Nr. de salarii

Din care mincitorii direct productivi

buc




Profitul anual

um x 106



Durata de functionare eficienta (De)

ut



Investitia specifica

um/buc

um investitie/1 um productie



Termen de recuperare

ut



Coeficientul eficientei economice a investitiilor

um profit anual/1 um

investitie



Cheltuieli echivalente sau recalculate

um cheltuieli/buc



Randamentul economic

um profit net/1 um investit



a) Se calculeaza randamentul economic si termenul de recuperare actualizati, la momentul lucrarii deciziei de investitii. Se considera o rata de actualizare a = 15% si o perioada afectata proiectarii de 1 ut se adauga perioadei de realizare a obiectivului. Calculele se realizeaza pentru varianta V1 de proiect.

um

um

Pe baza acestor valori se calculeaza randamentul economic actualizat, la momentul luarii deciziei.

um profit actualizat, la un 1 um investita.

Daca randamentul economic al investitiei, calculat static, era de 4,42 um, cel dinamic are valoare de 0,77, deci de aproape 6 ori mai mic.

Termenul de recuperare al investitiei:

b) Se calculeaza, pentru aceeasi situatie investitionala descrisa static în tabelul anterior, indicatorii de eficienta în momentul începerii investitiei:

um

um

Randamentul si termenul de recuperare actualizat în acest caz sunt:

um profit final, la un 1 um investita.

Se precizeaza ca randamentul ecunomic actualizat la momentul începerii functionarii obiectivului este egal cu cel calculat pentru momentul luarii deciziei. De altfel, randamentul economic al investitiilor actualizat, indiferent de momentul de referinta ales, va avea aceeasi valoare:

ut



c) Calculul indicatorilor de eficienta în momentul restituirii creditlor primite:

um profit final, la 1 um investita

ut

d) Calculul randamentului si a termenului de recuperare a actualizarii, în momentul punerii în functiune a obiectivului:

um

um

Randamentul si termenul de recuperare actualizati:

um profit final, la 1 um investita.

ut.

Concluzii: Randamentul economic actualizat calculat în toate 4 momentele are aceeasi valoare, termenul de recuperare actualizat este mai mic decât cel static, ceea ce arata influenta factorului timp se face în sensul diminuarii eficientei economice.

În conditiile reinvestirii profitului obtinut în urma functionarii capitalului fix pus în functiune a carei valoare statica a fost de 1,112 x 106 um, intr-o activitate la care nivelul eficientei economice este de 15% va realiza un capital însemnat de 21003,2 x 106 u.m.








STONEU I.- Finante, Editura Economica, Bucuresti 1997, pag. 285

Sisteme de productie, vol. 2, Brasov, Editura Universitatii Transilvania, 2001, pag.272

Dictionar de economie politica, Bucuresit, Editura Politca, 1974, pag. 329

Masse P., Les choix des investissments, Paris, Dunod, 1959, pag. 1

Economia, Eficienta si finantarea investitiilor, Bucuresti, Editura Economica, 2002, pag.15

Peumans H., Théorie et praqtique des calculs d'investisments, Paris, Dumod 1971, pag.3-5


Iacobonici - Boldisor C., Eficienta activitatii economice. Editura Politica, Bucuresti 1967, p.36

Ciulbea G. - Unele consideratii privind conceptul de eficienta economica în revista "Finante si credit".

Negucioiu A. Eficienta activitatii economice (dezbatere) în Probleme economice, nr.1, 1969, p.127-135.

Siclonan Gh. Eficienta economica, Editura Academiei. Bucuresti 1974, p.42.

Românu I., Eficienta economica a investitiilor, Editura Didanctica si Pedagogica, Bucuresti 1982, p.13

Eficienta economica a investitiilor si a tehnicii noi. Editura Academiei Bucuresti, 1972,p. 130-150; Camasoiu I., Investitiile si factorul timp, Editura Politica, Bucuresti, 1975, p. 48-50;

Românu I., Econometrie cu aplicatii la eficienta investitiilor, Editura stiintifica si Enciclopedia, Bucuresti, 1975, p. 389-422

Românu I., Vasilesu I. (coord.), Managementul investitiilor, Editura Margaritar, Buc. 1997, p. 115


Lanasseur M., Quintart A., Finance, Editura Economica, Paris, 1992, p.475

Rochian D. - Factorul timp si dezvoltarea economica, Revista economica nr. 19/1988

Buhus P. - Locul si rolul actualizarilor în optimizarea eficientei actiunilor tehnico - economice.











Document Info


Accesari: 23801
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )