Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























BAZELE ZEORETICE ALE ANALIZEI FINANCIARE

economie




BAZELE ZEORETICE ALE ANALIZEI FINANCIARE

1.1. Necesitatea si utilizatorii analizei financiare

Dictionarul fiduciar financiar aparut la Paris īn anul 1991 defineste Analiza financiara ca fiind un studiu metodic al situatiei si evolutiei unei īntreprinderi privind structura sa financiara si rentabilitatea, pornind de la bilant, contul de rezultat si de la toate celelalte informatii oferite de īntreprindere sau care pot fi obtinute referitor la īntreprindere si viitorul sau.




Parte componenta a analizei economico-financiare, analiza financiara este inclusa īn categoria analizelor cu scop special, care a aparut si s-a dezvoltat mai ales īn ultimii 20 de ani si se afla īntr-o evolutie permanenta. Printre factorii care au impus si stimulat dezvoltarea si perfectionarea analizei financiare pot fi amintiti: dezvoltarea societatilor anonime pe actiuni; cresterea rolului bancilor si institutiilor financiare īn economie.

Daca primele analize financiare efectuate de catre actionarii societatilor anonime se limitau doar la verificarea unor echilibre financiare suficiente pentru asigurarea rambursarii īmprumuturilor acordate de banci, indiferent de evolutia situatiei financiare a īntreprinderii, criteriul principal de acordare a creditelor ramānea doar situatia patrimoniala a īntreprinderii. Analiza financiara se limita doar la studiul unor rate financiare privind solvabilitatea īntreprinderii.

Īn cazul īn care se punea problema maximizarii profitului sau beneficiilor nu erau vizate beneficiile contabile, deoarece conceptele economic si contabil pentru profit erau foarte diferite, iar metodele contabile conduceau la rezultate variabile īn functie de metodele de evaluare sau de amortizare folosite.

Acest mod de abordare s-a dovedit limitat, ceea ce a impus o abordare moderna a analizei financiare, care tinde sa devina un sistem de tratare a informatiei apt sa ofere managerului datele necesare adoptarii deciziilor financiare. Rolul acestei discipline a crescut, īn sensul ca ea nu se limiteaza numai la date financiare, dar integreaza date economice 17417g63r si bursiere, iar rezultatele analizei sunt integrate īn modele financiare necesare elaborarii previziunilor. Evolutia analizei financiare īn ultimii ani este datorata mai multor cauze:

1. Tendinta de concentrare a īntreprinderilor a condus la dezvoltarea investitiilor de talie mare, a caror rentabilitate se īntinde pe mai multi ani, ceea ce a impus bancilor si institutiilor financiare elaborarea si folosirea unor metode de analiza mai perfectionate īn vederea acordarii sau refuzului unor credite.

2. Imposibilitatea bancilor de a cere garantii pentru a-si acoperi riscul de non-plata le-a obligat sa puna la punct analize ale riscului economic si financiar, deoarece notiunea de lichiditate a devenit insuficienta pentru angajamentele pe termen lung.

3. Dezvoltarea mijloacelor moderne de finantare a impus aprofundarea studiului echilibrelor financiare si a costului capitalului, indiferent de provenienta lui.

4. Constrāngerile politicii creditului, ratele īnalte ale dobānzii, inflatia, variatiile cursului de schimb au acutizat problemele financiare ale īntreprinderii.

5. Dezvoltarea internationala a societatilor a condus la cautarea unor tehnici adaptate pentru efectuarea de comparatii īntre situatiile financiare si contabile ale diferitelor tari.

Evolutia analizei financiare vizeaza adaptarea obiectivelor sale cerintelor diversilor utilizatori īn functie de aspectele specifice domeniului de interes.

Principalii utilizatori ai analizei situatiilor financiare sunt: gestionarii, actionarii actuali si potentiali, creditorii, personalul īntreprinderii, organele fiscale, analistii financiari. Aceste categorii de utilizatori pot adopta decizii privind: gestiunea īntreprinderii, cumpararea sau vānzarea de titluri, acordarea sau refuzul unui credit, achizitia totala sau partiala a īntreprinderii.

Finalitatea analizei financiare se concretizeaza īn diagnosticuli financiar, parte distincta a diagnosticului economico-financiar, orientata īn special spre functiunea financiar-contabila a īntreprinderii. Efectuata īn interiorul īntreprinderii - analiza interna - sau din exterior de catre organisme specializate, financiar-bancare, sau de specialisti independenti (analisti financiari) - analiza externa - conduce la diagnosticul financiar intern sau extern, cu obiective specifice diversilor utilizatori.

1) Analiza financiara si gestionarii: Analiza financiara efectuata īn interiorul īntreprinderii de catre serviciile financiare este o analiza interna care vizeaza aspectele susceptibile de a-i ameliora gestiunea si rezultatul. Ea are la baza date care permit efectuarea unor studii de finete, avānd mai multe obiective:

a) Periodic se pot face aprecieri asupra gestiunii īntreprinderii, prin urmarirea echilibrelor financiare, a rentabilitatii, solvabilitatii si riscului financiar.

b) Pe aceasta baza, se vor orienta deciziile de investitii, de finantare, de distribuire a dividendelor, elaborāndu-se previziuni financiare privind investitiile, cheltuielile financiare, trezoreria īn pregatirea viitorului īntreprinderii.

c) Efectuarea controlului de gestiune pe baza analizei interne.

d) Diagnosticul financiar intern degajat de analiza financiara este fundamental pentru gestionari (manageri), clarificānd nu numai politica financiara, ci si politica economica generala a īntreprinderii care motiveaza comportamentul actualilor si potentialilor parteneri sau concurenti.

2) Analiza financiara si investitorii: Actionarii - particulari sau īntreprinderi - sunt direct interesati īn cresterea valorii īntreprinderii, deoarece ei investesc capitaluri supuse la riscuri. Remunerarea actionarilor este constituita prin dividende si plus-valoarea asteptata de īntreprindere. Īn conceptia unor autori (F. Modigliani si M.H.Miller), valoarea actiunilor este dependenta de profit, independent de dividende, īn timp ce alti autori (M.Gordon, E.Shapiro) considera ca aceasta este egala cu valoarea actuala a fluxurilor dividendelor estimate.

Īn practica, investitorii procedeaza la o evaluare a rentabilitatii sperate de īntreprindere, fiind interesati atāt īn perspectiva cāstigurilor viitoare (beneficiul pe actiune si plus-valoarea īn capital), cāt si īn rentabilitatea imediata prin studiul politicii dividendelor si al riscului īn vederea orientarii spre titlurile avantajoase.

Actionarii actuali si cei potentiali urmaresc sectorul de activitate al īntreprinderii si locul pe care aceasta īl ocupa aici, fiind interesati īn īndatorarea acesteia, capacitatea de autofinantare si rentabilitatea investitiilor.

3) Analiza financiara si creditorii: Daca analiza financiara s-a dezvoltat rapid īn banci interesate īn capacitatea de rambursare a īmprumuturilor acordate clientilor lor, aceasta se utilizeaza si de catre īntreprinderile care consimt sa ofere īmprumuturi sau avansuri altor īntreprinderi, sau care vānd pe credit. Analiza difera dupa cum este vorba de īmprumuturi pe termen scurt sau pe termen lung.

a) Pe termen scurt, creditorii sunt interesati de lichiditatea īntreprinderii, adica de capacitatea acesteia de face fata scadentelor pe termen scurt, dar nu ramān indiferenti la echilibrul financiar pe termen lung, fiind interesati de marimea fondului de rulment si a necesarului de fond de rulment.

b) Pe termen lung, creditorii (obligatarii, organismele specializate, bancile) trebuie sa se asigure de solvabilitatea si rentabilitatea īntreprinderii, de care depinde plata dobānzilor si rambursarea datoriilor. Ei sunt interesati de marimea datoriilor, posibilitatea de rambursare, capacitatea de autofinantare a īntreprinderii, precum si de rentabilitatea si utilitatea īmprumutului acordat.

c) Pe termen scurt si pe termen lung, creditorii sunt interesati de structura financiara a īntreprinderii care exprima gradul de risc prin levierul financiar (raportul datorii-capitaluri proprii).

4) Analiza financiara si partenerii de afaceri: Furnizorii si alti creditori comerciali, interesati īn initierea si continuarea relatiilor comerciale si acordarea de facilitati, vizeaza solvabilitatea īntreprinderii, clientii interesati īn colaborarea pe termen lung vizeaza evaluarea continuitatii īntreprinderii.

5) Analiza financiara si personalul īntreprinderii: Prin salariile platite īntreprinderea constituie uneori unica sursa de venit a personalului angajat. Mai mult, regimul de participare a salariatilor la profit permite acestuia perspectiva de a participa la beneficii īn conditiile legislatiei īn vigoare. Aceasta creeaza interesul salariatilor privind rentabilitatea pe termen scurt, dar si pastrarea locurilor de munca prin echilibrul financiar pe termen lung, care sa asigure perenitatea īntreprinderii si evitarea riscului de faliment.

6) Analiza financiara si administratia fiscala: Administratia fiscala trebuie sa se asigure de achitarea cu regularitate a diverselor impozite si de conformitatea anumitor operatiuni cu legislatia īn vigoare, cum ar fi de exemplu politica īn domeniul amortismentelor.

7) Analiza financiara si analistul financiar: Actionarii individuali ai marilor īntreprinderi recurg la intermediari specializati - analisti financiari - care studiaza informatiile economice si financiare, tin legatura cu serviciile financiare ale īntreprinderilor pentru a descoperi perspectivele de dezvoltare si a le evalua actiunile pe piata financiara. Acesti specialisti independenti interpreteaza obiectiv documentele, punānd la dispozitia celor interesati rezultatele analizei externe pe care au efectuat-o, evidentiind īn special aspectele legate de rentabilitate si riscuri, care confera semnificatie notiunii de echilibru financiar.

Din aprecierea analistului financiar va decurge atractia tertilor pentru relatii comerciale sau plasamente catre īntreprinderile studiate.

1.2. Relatia analiza financiara - gestiune financiara

Conform definitiei date de Dictionarul fiduciar financiar francez, Gestiunea financiara a īntreprinderii (sau grupului de īntreprinderi) constituie ansamblul de decizii si activitati care asigura reglarea fluxurilor financiare ale īntreprinderii, ceea ce implica: procurarea fondurilor necesare activitatii la cel mai mic cost fara a-i afecta echilibrul financiar si asigurarea unui control constant al utilizarii corecte si eficiente a fondurilor, ca principala restrictie a rentabilitatii.

Cu alte cuvinte, gestiunea financiara urmareste adaptarea īn fiecare moment a resurselor si utilizarilor de fonduri, tinānd seama de functiunea industriala si comerciala a īntreprinderii, de situatia sa particulara si de evolutia conjuncturii economice.

Domeniul de actiune al gestiunii financiare este foarte vast si vizeaza mai ales operatiuni financiare: stabilirea bugetelor de trezorerie, procurarea creditelor pe termen scurt, gestiunea īncasarilor la termen, situatia finantarii si autofinantarii.

Obiectivul

Utilizatorul

Analiza vizeaza

Executantul

Credite bancare

Banca

Solvabilitatea

Specialistii bancii creditoare

Credit inter -

- īntreprinderi

Furnizorul

Echilibrul financiar pe termen scurt

Departamentul specializat al furnizorului.

Descoperire

bancara

Banca

creditoare

Echilibrul financiar pe termen scurt

Serviciile specializate ale bancii creditoare.

Īmprumut pe termen lung

Banca

creditoare

Echilibrul financiar pe term. scurt + Planul de finantare previzional.

Serviciile specializate ale bancii sau creditorului.

Introducere la bursa

Actionarii

Rentabilitatea poten -tiala pentru actionari

Servciile specializate ale bancilor; Analistii financiari.

Privatizarea īntreprinderii

Statul;

Investitorii

Situatia financiara actuala; Rentabilitate potentiala pt.

studiul de evaluare.

Cabinetele de audit si de comisari de conturi; Serviciile specializate ale bancilor; Specialistii evaluatori.


Analiza financiara condusa īn vederea diagnosticului financiar parcurge mai multe etape succesive complementare:

I. Prima etapa: Analiza cresterii īntreprinderii

Īn aceasta etapa se cauta mai īntāi sa se auditeze functiunea de exploatare a īntreprinderii, independent de functiunea financiara, īn trei timpi succesivi:

1) Evolutia activitatii: cifra de afaceri, productia exercitiului, valoarea adaugata, marja comerciala si a elementelor componente, cu urmatoarele precizari:

a) O crestere mai mare a productiei exercitiului comparativ cu cifra de afaceri reflecta un transfer de dificultati asupra exercitiilor urmatoare (stocuri costisitoare si generatoare de depreciere);



b) Productia imobilizata ascunde adesea o sub-activitate, supra-evaluarea ei da o imagine eronata asupra rezultatului.

2) Mijloacele puse īn opera: personalul; capitalul economic.

3) Rezultatele obtinute: Excedentul brut al exploatarii, rezultatul exploatarii, rezultatul curent, rezultatul brut si net al exercitiului.

Aceasta etapa este completata prin examinarea rezultatului altor functiuni (financiara, comerciala).

II. Etapa a doua: Analiza rentabilitatii

Examinarea rezultatelor īn sine nu este suficienta; numai din confruntarea rezultatelor cu mijloacele utilizate rezulta rentabilitatea pe baza careia se poate aprecia eficienta si competitivitatea exploatarii si a altor functiuni:

1) Marjele brute si nete de rentabilitate;

2) Ratele de rentabilitate economica si financiara.

III. Etapa a treia: Echilibrul structurilor si strategia financiara

Cresterea este o sursa de dezechilibre; fluxurile de operatiuni se vor acumula īn timpul diferitelor cicluri care caracterizeaza viata īntreprinderii, iar acumularea de fluxuri se efectueaza mai mult sau mai putin armonios, ceea ce impune aprecierea nivelului echilibrului financiar:

1) Analiza capitalului angajat si efectul de levier;

2) Determinarea independentei financiare;

3) Acoperirea capitalurilor investite;

4) Determinarea trezoreriei disponibile pentru investitii, finantarea investitiilor

IV. Etapa a patra: Aprecierea si evaluarea riscurilor

Natura cresterii īntreprinderii, nivelul rentabilitatii, dezechilibrele acumulate produc un ansamblu de riscuri, dintre care, unele anunta falimentul iar altele, fragilitatea īntreprinderii, ceea ce impune urmatoarele:

1) Analiza riscului economic;

2) Analiza riscului financiar;

3) Analiza riscului de faliment.

Sinteza diagnosticului financiar vizeaza: punctele forte si punctele slabe.

Īn concluzie, diagnosticul financiar este orientat spre utilizatori si vizeaza masurarea rentabilitatii capitalurilor investite si a riscurilor, conditiile de realizare a echilibrelor financiare si autonomia, urmānd decizii majore: īntreprinderea īsi īntrerupe activitatea, īsi redefineste strategia sau politica pe termen scurt.

Un bun diagnostic financiar permite o mai buna alocare a resurselor, pe baza lui i se poate acorda sau refuza īntreprinderii un credit, iar investitorul īl poate folosi pentru a lua decizii de cumparare sau de vānzare a actiunilor.

1.4. Sursele de date si informatii ale analizei financiare

O analiza financiara efectuata īn scopul realizarii unui diagnostic financiar, care sa permita adoptarea unor decizii si stabilirea unor previziuni financiare se bazeaza īn primul rānd pe de date si informatii provenite din situatiile financiare ale īntreprinderii, dar nu se poate limita doar la acestea. Ea trebuie sa īnceapa prin adunarea mai multor informatii:

a) Informatii generale pe plan economic, fiscal si monetar;

b) Informatii asupra sectorului de care apartine īntreprinderea;

c) Informatii de ordin juridic si economic asupra īntreprinderii.

Informatiile generale privesc conjunctura economica - situatia generala a economiei la un moment dat, stiut fiind ca rezultatele īntreprinderii sunt influentate de conjunctura favorabila sau nefavorabila: expansiunea (recesiunea) economica generala pot determina cresterea (reducerea) activitatii, a beneficiului si a cursului actiunilor la bursa.

Informatiile sectoriale specifice activitatii īntreprinderii se refera la: natura produselor, procesele tehnologice utilizate, structura de productie, care au incidenta asupra rentabilitatii, rotatiei stocurilor, mijloacelor de finantare.

Informatiile privind īntreprinderea sunt diverse; unele sunt obligatorii si publice, altele sunt date numai cu ocazia analizelor interne sau externe īntreprinse periodic sau la cerere.

Analiza financiara nu poate pleca decāt de la documentele reprezentative ale imaginii fidele a īntreprinderii prezentata partenerilor interni si externi:

1) Partenerii interni:

a) Managerii, al caror obiectiv este asigurarea rentabilitatii capitalurilor investite si a perenitatii īntreprinderii, prin mentinerea si cresterea mijloacelor de productie.

b) Salariatii, dimensiunea umana a productivitatii si a supravietuirii īntreprinderii, sunt interesati de stabilitatea si profitbilitatea īntreprinderii.

2) Partenerii externi:

a) Investitorii (actionarii) actuali sau potentiali, care doresc sa-si minimizeze riscurile si sa-si rentabilizeze capitalurile, sunt interesati īn evaluarea corelatiei risc-beneficiu. Cunostintele de care dispun acestia depind de pozitia lor fata de īntreprindere: daca ei lucreaza īn īntreprindere sau detin o participare īnsemnata, diagnosticul va fi mai bogat decāt daca ei cunosc doar simple date publicate.

b) Institutiile financiare, precum bancile si alte organisme de creditare, doresc sa-si recupereze si sa-si rentabilizeze fondurile pe care le-au īncredintat īntreprinderii, fiind interesati de indicatorii de performanta, de riscurile financiare si de capacitatea de rambursare a acesteia.

c) Furnizorii si alti creditori comerciali sunt interesati īn evalurea solvabilitatii pentru continuarea si dezvoltarea relatiilor comerciale.

d) Clientii sunt interesati īn evaluarea continuitatii activitatii īntreprinderii pentru colaborari pe termen lung.

e) Statul este dublu interesat pentru prezentarea fidela a patrimoniului, a rezultatului si a situatiei financiare a īntreprinderii, deoarece trebuie sa opereze prelevari si sa verse printr-un fel de impozit negativ subventii si ajutoare sociale sau fiscale directe, care sunt considerate drept surse de finantare.

Imaginea fidela a patrimoniului unei īntreprinderi este asigurata de contabilitatea generala, care ofera informatiile necesare analizei financiare prin documente de sinteza (conturi anuale) - Situatiile financiare anuale - ce se bazeaza pe un suport ce raspunde exigentelor reglementarilor romānesti armonizate cu Directiva a IV-a a C.E.E. si cu Standardele Internationale de Contabilitate (IAS 1), O.M.F.P. 1752/2005, care cuprinde urmatoarele documente egale ca importnta:

Bilantul;

Contul de profit si pierdere;

Situatia modificarii capitalurilor proprii;

Situatia fluxurilor de trezorerie (numerar);

Politici contabile si note explicative.

Obiectivul situatiilor financiare este furnizarea de informatii despre pozitia financiara, performantele si modificarile pozitiei financiare a īntreprinderii īn exercitiul financiar īncheiat si se prezinta īn raportul anual, alaturi de raportul administratorilor si raportul auditorilor financiari (cenzorilor).

Informatia contabila oferita de aceste documente este adaptata si prelucrata īn cadrul analizei financiare īn functie de obiectivele vizate, trebuind sa fie inteligibile, relevante, credibile, comparabile, complete si sa asigure eficienta necesara printr-un raport cost-beneficiu optim utilizatorilor.

Bilantul este documentul contabil de sinteza care "fotografiaza", la un moment dat, situatia patrimoniala si financiara a unei īntreprinderi. El reda, sub forma de tabel sau īn lista, ansamblul resurselor de care dispune īntreprinderea la o anumita data, ca si utilizarile acestora la aceeasi data, indicānd rezultatul pe care l-a obtinut īntreprinderea īn cursul exercitiului financiar.

Din bilant se desprinde originea si folosirea fondurilor de care dispune īntreprinderea: originea fondurilor o constituie capitalurile proprii (ce apartin actionarilor si asociatilor, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli) si datoriile (de exploatare, financiare) si sunt cuprinse īn pasivul bilantului.

Utilizarile fondurilor puse la dispozitia īntreprinderii, cu titlu durabil sau activ imobilizat, si utilizarile cu titlu provizoriu si ciclic, sau activ circulant, sunt prezentate īn activul bilantului.

Bilantul reflecta pozitia financiara a īntreprinderii, respectiv capacitatea acesteia de a se adapta schimbarilor mediului, oferind informatii esentiale despre capacitatea acesteia de a degaja fluxuri viitoare de numerar si echivalente de numerar si despre necesitatile viitoare de resurse.

Spre deosebire de bilant care īnregistreaza stocurile īn sens larg, respectiv, cantitatile acumulate de bunuri, creante, titluri si datorii la un moment dat, contul de profit si pierdere traduce activitatea īntreprinderii īn termeni de flux.

El īnregistreaza īn credit totalul de bunuri, servicii sau moneda care intra ca venituri (fluxul de intrari), iar īn debit, bunurile, serviciile, moneda care ies ca si cheltuieli (fluxul de iesiri).

Contul de rezultat regrupeaza, sub forma de tabel sau īn lista, cheltuielile si veniturile exercitiului structurate pe categorii (exploatare, financiare, extraordinare), astfel īncāt permite determinarea ca sold a rezultatelor (profitul sau pierderea) pe tipuri de activitati.

Altfel spus, contul de profit si pierdere reflecta performanta īntreprinderii, respectiv, capacitatea de a genera profit, care se exprima prin aptitudinea acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar (venituri) prin utilizarea resurselor existente (cheltuieli ale perioadei), permitānd sa se stabileasca gradul de eficienta īn utilizarea de noi resurse.

Īn scopul efectuarii unor comparatii īn timp, prezentarea sub forma de tabel sau īn lista a contului de rezultat ca si a bilantului trebuie sa fie identica de la un exercitiu la altul. Formatul obligatoriu de prezentare a conturile anuale cerut de reglementarile contabile romānesti armonizate prevede structura verticala a bilantului si a contului de profit si pierderi dupa natura, fara sa fie īnsa restrictiva.

Bilantul si contul de profit si pierdere sunt considerate cele mai importante documente de raportare financiara, bilantul ocupānd locul central īn economiile bazate pe implicarea majora a statului, iar contul de rezultat fiind preferat īn economiile finantate prin contributia capitalului privat.

Situatia modificarii capitalurilor proprii prezinta detaliat toate variatiile pe care le-au suferit capitalurile proprii īntre momentul de īnceput si cel de sfārsit al exercitiului financiar, permitānd analiza capacitatii de mentinere a capitalului si a rezultatului final (profitul sau pierderea).

Situatia fluxurilor de numerar ofera informatii despre capacitatea īntreprinderii de a genera numerar si echivalente de numerar din activitatea de exploatare si din activitatea investitionala si modul de utilizare a acestora.

Notele explicative si politicile contabile prezinta informatii despre bazele de īntocmire a situatiilor financiare si politicile contabile adoptate, completeaza si detaliaza toate informatiile prezentate īn celelalte documente de raportare financiara si prezinta, narativ sau prin tabele de analiza, situatii si indicatori care nu sunt prezentate īn alta parte.

Notele explicative, īn numar de 10, trebuie prezentate sistematic, trebuind sa cuprinda informatii detaliate care sa servesca analizei ulterioare, si īmpreuna cu celelalte documente de sinteza sa ofere, conform Planului Contabil General, imaginea fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatului īntreprinderii īn exercitiul financiar īncheiat.



Situatiile financiare anuale utilizate īn diagnosticul financiar ofera date si informatii pentru doua abordari specifice:

1) Analiza-diagnostic a performantelor si riscurilor pe baza contului de rezultat;

2) Analiza-diagnostic a situatiei financiare pe baza bilantului.

1.5. Metodele si procedeele analizei financiare

Analiza financiara, ca studiu sistematic si metodic al informatiilor contabile si financiare privind īntreprinderea pentru a-i cunoaste situatia financiara si a-i īntelege evolutia, foloseste, īn cadrul metodologiei generale prezentate īn capitolul I, o serie de instrumente si mijloace specifice adaptate scopului urmarit de utilizatorul intern sau extern al diagnosticului financiar.

Daca, initial, analiza financiara desemna doar metodele de examinare a documentelor contabile care vizau elaborarea tablourilor de reclasament a contului de rezultate si a bilantului, īn prezent cīmpul de studiu al analizei s-a extins considerabil, ceea ce a impus diversificarea metodelor si procedeelor utilizate īn scopul atingerii obiectivelor.

Deosebirea dintre diferite tipuri de necesitati financiare ale īntreprinderii a favorizat progresul metodelor de analiza financiara. Īn acest sens, notiunea de echilibru financiar nu are acelasi continut īn analiza traditionala bazata pe bilantul financiar, īn analiza functionala bazata pe bilantul functional, sau īn analiza prin fluxuri, care completeaza metodele traditionale, fara īnsa a le eclipsa total.

Printre metodele analizei financiare traditionale amintim:

Compararea situatiilor financiare

Compararea constituie prima treapta a metodei a analizei economice, frecvent aplicata īn analiza financiara care permite utilizatorilor sa compare informatiile din conturile anuale īn timp pentru a extrage tendinta privind pozitia financiara si performantele īntreprinderii, precum si īn spatiu cu unitati similare.

Compararea bilantului la sfārsit de perioada cu bilantul la īnceput de perioda permite determinarea modificarii pozitiei financiare a īntreprinderii īn cursul exercitiului. Comparatiile īn timp pe mai multi ani permit evidentierea trendului indicatorilor si stau la baza previziunilor financiare, ceea ce necesita date si informatii provenite din 3 - 5 conturi anuale succesive.

Comparatiile īn spatiu, īntre īntreprinderi din acelasi sector permit īntreprinderii de a se situa mai bine īn cadrul sectorului si de a-si cunoaste fortele si slabiciunile īn raport cu concurentii.

Analizele comparative īn timp pun īn evidenta abaterea indicatorilor fata de un criteriu de referinta, ale caror cauze trebuie cunoscute, ceea ce impune efecturea unor analize factoriale si structurale. Īn acest scop, se utilizeza procedee de cuantificare a influentei factorilor (substitutia īn lant, metoda balantiera, metoda soldului, s.a), prezentate detaliat īn capitolul I.

Metoda de analiza prin rate (Ratios)

Īn analiza financiara termenul englezesc Ratio, de origine latina (Ratus = calculat, socotit), este sinonim cu: coeficient, raport, procent, rata si desemneaza un raport economic sau financiar semnificativ īntre doua marimi absolute care reprezinta doua posturi sau grupe de posturi din bilant, din contul de rezultat, sau din bilant si din contul de rezultat.

Raportul poate fi exprimat īn procente, īn numar de zile sau ani, sau sub forma de coeficient, fiind utilizat īn scopul obtinerii unor informatii mai semnificative decāt le pot oferi valorile absolute ale marimilor contabile sau datele extracontabile. Evident ca nu pot fi raportate decāt marimi ce au relatii īntre ele pentru a obtine o rata semnificativa.

Dupa elementele care se compara, aceste rate pot informa analistul financiar asupra a numeroase aspecte ale īntreprinderii pe care doreste sa le evidentieze: rentabilitatea, independenta financiara, rotatia activelor, s.a.

Metoda de analiza prin rate a aparut īn analiza financiara de peste 20 de ani si ea prezinta avantajul ca permite analistului financiar sa urmareasca progresul īntreprinderii si sa prezinte imaginea acesteia utilizatorilor. Este īnsa vorba de o viziune a posteriori. Ca urmare, a avea rate bune la īnchiderea exercitiului nu implica neaparat un viitor favorabil pentru īntreprindere.

Metoda de analiza prin rate trebuie utilizata cu prudenta, aceasta oferind de multe ori doar un fragment al unor informatii necesare pentru o decizie financiara. Rareori o rata luata izolat este semnificativa prin ea īnsasi, nefiind suficienta pentru a caracteriza o īntreprindere. Numai o baterie de rate urmarite īn dinamica pe mai multi ani si comparate cu īntreprinderi similare, sau cu valori standard pot īmbogati informatiile necesare deciziilor financiare.

Obiectivul fundamental al metodei ratelor vizānd cunoasterea cāt mai buna a īntreprinderii si evaluarea cāt mai reala a performantelor si dificultatilor sale, utilizarea corecta a acesteia impune respectarea cātorva cerinte de baza:

1) Asigurarea comparabilitatii elementelor raportului prin evaluarea lor īn aceleasi unitati.

2) Folosirea īn calcul a unor marimi semnificative si coerente, īntre care trebuie sa existe relatii directe;

3) Compararea ratelor īn timp, spatiu, sau cu valori standard.

Practica utilizarii metodei ratelor a devenit curenta īn domeniul financiar, dar este frecventa si īn alte domenii (tehnic, comercial, fiscal) si vizeaza īn general dinamica indicatorilor (prin indici cu baza fixa sau cu baza īn lant) sau structura lor, alaturi de ratele financiare de rotatie, rentabilitate, finantare, s.a.

Opiniile privind structura unei baterii de rate difera īn functie de organismul specializat care le elaboreaza, dar acestea vizeaza īn general: activitatea si randamentul īntreprinderii, marjele si rentabilitatea, investitiile si finantarea; structura financiara si riscurile.

Centrala Bilanturilor din Banca Frantei editeaza anual norme cuprinzānd baterii care cuprind urmatoarele rate:

1) Rate de analiza a factorilor de productie;

2) Rate de gestiune si de rentabilitate;

3) Rate de exploatare;

4) Rate financiare.

Potrivit reglementarilor contabile romānesti armonizate īntreprinderile trebuie sa raporteze īn Nota explicativa 9 Principalii indicatori economico-financiari urmatorii indicatori sub forma unei baterii de rate:

I. Indicatori de lichiditate:

1) Lichiditatea generala (Lg);

2) Lichiditatea imediata (Li).

II. Indicatori de risc:

1) Gradul de īndatorare (Gd);

2) Acoperirea dobānzilor (Ad).

III. Indicatori de activitate:

1) Viteza de rotatie a stocurilor (Ns);

2) Numar de zile de stocare (Ds);

3) Viteza de rotatie a debitelor clienti (Dc);

4) Viteza de rotatie a creditelor furnizori (Df);

5) Viteza de rotatie a activelor imobilizate (Nai);

6) Viteza de rotatie a activelor totale (Na).

IV. Indicatori de profitabilitate:

1) Rentabilitatea capitalului angajat (Re);

2) Marja bruta din vānzari (Rv).

Bateria de rate de mai sus cuprinde indicatori reprezentativi ce servesc īn urmatoarele scopuri:

1) Masurarea performantelor (activitatea, randamentul, rezultatele), consecintele deciziilor īn materie de investitii si de finantare, structura financiara;

2) Efectuarea de comparatii īn timp pentru a studia evolutia situatiei financiare;

3) Situarea īntreprinderii īn mediul sau profesional, prin compararea propriilor rate cu ratele medii ale īntreprinderilor similare.

Metoda analizelor specifice

Īn functie de scopul urmarit, analiza financiara poate utiliza o serie de metode specifice adaptate anumitor situatii: studiul lichiditatii-solvabilitatii, analiza rentabilitatii si riscului, analiza activitatii (gestiunii) īntreprinderii, analiza structurii financiare (calculul levierelor), lanturile de rate, analiza de fluxuri, analiza discriminanta, scoringul (riscul de faliment) s.a.

Utilizarea instrumentului informatic

Efectuarea analizei financiare īn diferite scopuri este facilitata de accesul si utilizarea instrumentului informatic īn mai multe directii:

1) Stocarea datelor;

2) Calculul ratelor;

3) Determinarea echilibrelor financiare;

4) Elaborarea proiectiilor si previziunilor privind situatia financiara;

5) Efectuarea analizelor de sensibilitate si a simularilor.

Atingerea obiectivelor analizei financiare īn vederea elaborarii diagnosticului financiar care vizeaza īn special performantele (rentabilitatea) si riscurile impune efectuarea unor analize complexe -structurale si factoriale- prin utilizarea combinata a mai multor procedee si tehnici de analiza multicriteriala si multifactoriala.

1.6. Etapele analizei financiare

Efecturea unei analize financiare ample care sa conduca la un diagnostic financiar complet presupune parcurgerea mai multor etape:

1) Etapa preliminara

Pentru a avea o prima reprezentare schematica a īntreprinderii se vor prezenta informatii privind: sectorul de activitate; evolutia cifrei de afaceri īn ultimii 4-5 ani; rentabilitatea (rata cresterii beneficiului brut si net, rata rentabilitatii capitalurilor investite si a capitalurilor proprii) riscurile, īndatorarea totala si datoriilor pe termen scurt īn pasivul bilantului, s.a.

2) Examinarea situatiei financiare

Aceasta presupune urmatoarele:

a) Analiza contului de rezultat, care pune īn evidenta solduri semnificative privind activitatea economica si rentabilitatea (Cascada SIG).

Pornind de la aceste solduri se poate examina structura costurilor si evolutia lor, cu reflectarea īn costuri a consumului de resurse.

b) Analiza bilantului financiar si functional, care vizeaza evolutia structurii financiare, situatia echilibrelor financiare si a rentabilitatii capitalurilor.

c) Studiul tabloului de finantare sau al fluxurilor de numerar (trezorerie).

Acesta constituie un examen al politicii de investitii, de finantare si de distribuire a profitului net, care permite o analiza dinamica a fluxurilor financiare si a fluxurilor de trezorerie.

3) Formularea diagnosticului financiar

Īn sinteza se vor prezenta punctele tari si punctele slabe, asa cum au rezultat din analiza efectuata.

Rezultatele analizei financiare vor fi valorificate diferit, īn functie de utilizator, dar īn general, se va cauta raspuns la īntrebari de natura financiara, economica, fiscala, juridica. O atentie speciala se va acorda aspectelor de natura financiara, cum ar fi cererea de credite pe termen scurt si lung, achizitia de actiuni, emiterea de noi actiuni, noi investitii, sau din contra, dezinvestirea.

Rezultatele analizei financiare se vor utiliza pentru formularea de ipoteze care trebuie sa se bazeze pe informatii economice, financiare, monetare diverse











Document Info


Accesari: 4759
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )