Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




CADRUL GENERAL AL ACTIVITAłII DE EVALUARE ECONOMICA SI FINANCIARA A iNTREPRINDERILOR

economie


CADRUL GENERAL AL ACTIVITĂłII DE EVALUARE ECONOMICĂ SI FINANCIARĂ A iNTREPRINDERILOR

2.1. Organisme profesionale i domeniul

evaluarii economice si financiare a itreprinderilor



i Romaia si pe plan internaTional

Evaluarea itreprinderilor reprezinta un domeniu cu o bogata

activitate i Romaia, at穰 i ceea ce priveste situaTia actuala, c穰 si cea

de perspectiva. Daca i itreaga lume exista numeroase preocupari, at穰

din punct de vedere stiinTific, dar mai ales din punct de vedere practic,

pentru realizarea unor studii de evaluare c穰 mai pertinente i cele mai

diverse segmente ale vieTii economice (elaborarea de strategii pentru

firma, asigurari de bunuri, evaluarea gajurilor s.a.m.d.), i Romaia fenomenul

este cu at穰 mai prezent, i condiTiile i care se doresc continuarea

privatizarii de noi societaTi comerciale cu capital de stat si conectarea

tuturor itreprinderilor la cerinTele economiei de piaTa.

Cererea pe piaTa evaluarii din Romaia este data de un substanTial

numar de societaTi comerciale. MotivaTia acestora 絈braca forme

diverse, de la studiile interne, realizate i scopul cunoasterii obiective

a punctelor slabe si a celor forte, a oportunitaTilor si riscurilor, i scopul

fundamentarii unei politici pertinente de dezvoltare, paa la cele

realizate i vederea vazarii catre un alt cumparator (privatizarea

societaTilor cu capital de stat fiind unul dintre cele mai frecvente

cazuri) sau chiar a lichidarii. Acesti clienTi apeleaza la serviciile unor

societaTi specializate de consultanTa i domeniul evaluarii.

Activitatea de evaluare economica si financiara a itreprinderilor

din Romaia sau a unor componente ale acestora se desfasoara i

prezent de catre urmatoarele organisme profesionale i domeniu:

1) AsociaTia NaTionala a Evaluatorilor din Romaia (ANEVAR);

2) Camera Auditorilor Financiari din Romaia (CAFR);

3) Corpul ExperTilor Contabili si Contabililor AutorizaTi din

Romaia (CECCAR);

4) AsociaTia ExperTilor Tehnici;

5) Institutul Roma pentru Cercetari i Evaluare (IROVAL).

AsociaTia NaTionala a Evaluatorilor din Romaia (ANEVAR),

este o "organizaTie profesional-stiinTifica, neguvernamentala, indepen

denta, nepatrimoniala, non-profit, avad drept scop promovarea prin

mijloacele specifice profesiei a metodelor si tehnicilor de diagnostic si

de evaluare a itreprinderilor, parTilor de itreprinderi si a altor bunuri,

i deplin acord cu realitaTile etapelor dezvoltarii Romaiei". Aceasta

entitate s-a ifiinTat i 1992.

OrganizaTia elaboreaza standarde de evaluare, astfel ic穰 sa se

asigure unificarea metodologiilor utilizate i acest domeniu, principii

deontologice si etice care sa guverneze activitate evaluatorilor, constituindu-

se ca un important centru de informare, icercad totodata

punerea bazelor pentru crearea de relaTii at穰 cu organismele guvernamentale

romaesti, c穰 si cu organizaTii de profil din lume.

in Statutul ANEVAR revizuit i 2005 se insereaza urmatoarele

probleme majore:

Capitolul I: Denumirea ,scopul, durata si sediul asociaTiei;

Capitolul II: Obiectivele si activitaTile 22522n1324w asociaTiei;

Capitolul III: Membrii asociaTiei, drepturile si obligaTiile

acestora;

Capitolul IV: Organizarea si funcTionarea asociaTiei;

Capitolul V: Patrimoniul si mijloacele financiare;

Capitolul VI: Dizolvarea si lichidarea.

Din toate aceste aspecte prezentam i detaliu doua, si anume:

1) obiectivele ANEVAR; 2) categorii de membri ANEVAR.

Obiectivele ANEVAR sunt urmatoarele:

a) dezvoltarea si valorificarea potenTialului profesional creator al

evaluatorilor din Romaia, i vederea sporirii substanTiale a aportului

membrilor sai la promovarea mecanismelor economiei de piaTa libera;

b) difuzarea pe plan naTional a principiilor, metodelor si tehnicilor

de evaluare, cuprinse i standardele de evaluare adoptate de ANEVAR;

c) promovarea utilizarii pe plan naTional a standardelor de evaluare

adoptate de ANEVAR;

d) facilitarea cooperarii cu alte organisme, asociaTii sau experTi

din domenii conexe, precum si a schimbului de experienTa si de

informaTii itre membrii sai si aceste entitaTi;

e) stabilirea si dezvoltarea de legaturi cu organizaTii si organisme

guvernamentale si neguvernamentale, naTionale si internaTionale, i

scopul promovarii profesiei si al conlucrarii, pentru ameliorarea continua

a metodelor si tehnicilor de evaluare a itreprinderilor, de evaluare

a proprietaTilor imobiliare si de evaluare a activelor financiare;


f) icurajarea, prin mijloace proprii, a dezvoltarii activitaTii de

evaluare si a asigurarii cunoasterii de catre beneficiarii potenTiali a

posibilitaTilor oferite de practica acestei activitaTi;

g) asigurarea unui ialt nivel de calificare profesionala a membrilor

sai, precum si dezvoltarea corpului de evaluatori pentru a satisface

exigenTele promovarii profesionale;

h) definirea si promovarea regulilor si principiilor deontologice

si etice, care guverneaza activitatea evaluatorilor, i conformitate cu

responsabilitaTile si demnitatea profesiei si urmarirea menTinerii si

respectarii acestora;

i) itreprinderea permanenta de activitaTi utile profesiei, constituindu-

se itr-un adevarat centru de informare, documentare, schimb

de experienTa, it稷niri interne si internaTionale, formare si perfecTionare;

j) studierea, promovarea si protecTia intereselor profesionale

comune ale membrilor sai.

in ceea ce priveste membrii, ANEVAR are i componenTa

urmatoarele categorii:

a) membri fondatori, persoane fizice si persoane juridice;

b) membri aspiranTi, persoane fizice;

c) membri titulari, experTi evaluatori, persoane fizice;

d) membri experTi evaluatori interni, persoane fizice;

e) membri acreditaTi, experTi evaluatori, persoane fizice;

f) membri de onoare, persoane fizice propuse de Consiliul

Director si aprobaTi de ConferinTa NaTionala;

g) membri titulari seniori, experTi evaluatori, propusi de

Consiliul Director si aprobaTi de ConferinTa NaTionala.

Pentru ca o persoana fizica sa devina membru ANEVAR este

necesar sa obTina o atestare a absolvirii unor programe speciale de

formare recunoscute de ANEVAR sau sa se supuna testarii directe de

catre acest organism profesional. ObTinerea atestarii presupune

ideplinirea urmatoarelor condiTii de catre persoanele fizice:

sa fi executat lucrari de diagnostic si evaluare;

sa faca dovada unei solide pregatiri profesionale si sa fie

recunoscuta pentru calitaTile sale profesionale;

sa posede studii superioare;

Statutul ANEVAR, publicat i "Buletinul informativ" ANEVAR

nr. 2 (50) din 2005, pag. 1-26.


sa aiba o reputaTie morala recunoscuta;

sa recunoasca si sa respecte Statutul ANEVAR si Codul

deontologic al profesiei de evaluator.

in Standardele InternaTionale de Evaluare se insereaza faptul ca

un evaluator este persoana care are pregatirea profesionala necesara,

capacitatea si experienTa de a efectua o evaluare. in unele Tari, se

impune obTinerea unei autorizaTii iainte ca evaluatorul sa 罇i desfasoare

activitatea i acest sens.

Evaluatorul este o persoana cu o buna reputaTie care itruneste

urmatoarele cerinTe:

a dobadit o pregatire profesionala adecvata, i cadrul unui

centru de pregatire recunoscut, sau o calificare academica echivalenta;

are experienTa adecvata si este competent i evaluarea pe piaTa

si categoria respectiva de active;

cunoaste, iTelege si poate pune i aplicare i mod corect

acele metode si tehnici recunoscute care sunt necesare pentru efectuarea

unei evaluari credibile;

este membru al unui organism naTional profesional de evaluare

recunoscut;

respecta toate cerinTele Codului deontologic al profesiei.

in cazul i care itr-o Tara nu exista calificari academice adecvate,

evaluatorul trebuie sa aiba un nivel de pregatire suficient si

experienTa i evaluare si este fie membru al unui organism naTional

profesional de evaluare recunoscut, fie are autorizaTie din partea

Guvernului sau o numire din partea JustiTiei sau a unei autoritaTi cu un

statut echivalent.

in unele Tari, prin lege, evaluatorul are nevoie de o autorizaTie

sau un certificat, din partea unui organism independent, pentru a putea

profesa i aceasta calitate.

Codul Deontologic al profesiei de evaluator se refera la:

1. ConsideraTii generale;

2. ResponsabilitaTi;

3. Interesul public;

4. Integritatea;

5. Obiectivitatea si independenTa;

6. Rigurozitatea;

7. ConfidenTialitatea;

8. Practici lipsite de etica si profesionalism i munca de evaluare.


ANEVAR este membru at穰 al IVSC (The International Valuation

Standards Committee), c穰 si al TEGoVA (The European Group of

Valuers' Associations), primul organism elaborad Standarde internaTionale

de evaluare (IVS-uri) si ghiduri (GN - Guidance Note), iar cel

de-al doilea, Standarde europene de evaluare (EVS-uri).

ANEVAR a creat i 1995 Institutul Roma de Cercetare i

Domeniul Evaluarii (IROVAL), care si-a asumat sarcina de a elabora

standarde naTionale sub denumirea SEV.IROVAL.

Prima ediTie a Standardelor de evaluare a aparut i ianuarie 1997,

acestea fiind compatibile cu standardele europene si internaTionale.

in 2006, ANEVAR a adoptat Standardele InternaTionale de

Evaluare, ediTia a saptea, ca standarde de evaluare obligatorii pentru

membrii sai.

Camera Auditorilor Financiari din Romānia (CAFR) a fost

ifiinTata i anul 2000 prin Hotar穩ea Guvernului Romaiei nr. 591

din acel an.

in partea referitoare la exercitarea independenta a profesiei de

auditor independent (mai precis la activitaTi ce pot fi desfasurate de

acesti profesionisti), H.G. insereaza faptul ca persoanele fizice si

juridice care deTin aceasta calitate acordata de camera pot desfasura si

activitaTi de evaluare, pe laga cele de: audit financiar, audit intern,

consultanTa financiar-contabila si fiscala, asigurare a managementului

financiar-contabil, pregatire profesionala de specialitate i domeniu,

expertiza contabila, reorganizare judiciara si lichidare

Totodata, i activitatea de auditare si retratare a situaTiilor financiare

pentru societaTile comerciale care aplica reglementarile contabile

armonizate cu Directivele a IV-a si a VII-a ale CEE si cu Standardele

InternaTionale de Raportare Financiara (IFRS), recunoasterea imobilizarilor

corporale de catre auditori se face fie la cost istoric minus

amortizarea si orice depreciere (ca tratament de baza), fie la valoarea

reevaluata inclusiv, determinata de evaluatori autorizaTi (ca tratament

contabil alternativ permis de standarde) . Se cuvine menTionat si

faptul ca pentru dobadirea calitaTii de auditor financiar, la examenul

Boulescu Mircea, Auditul financiar. Repere normative naTionale,

Editura Economica, Bucuresti, 2003, pag. 34.

Dinca Ana, Contabilitatea agenTilor economici, Editura Tribuna

Economica, Bucuresti, 2004, pag. 155.


de aptitudini, la prima proba scrisa de audit financiar si contabilitate se

dau subiecte si din Standardele InternaTionale de Evaluare.

Corpul ExperTilor Contabili si Contabililor AutorizaTi din

Romānia (CECCAR) este un alt organism profesional care are atribuTii

de evaluare economica si financiara a itreprinderilor. Orice

evaluare de itreprindere are ca punct de plecare bilanTul contabil -

acest instrument universal care reflecta at穰 patrimoniul la un moment

dat, c穰 si performanTele iregistrate de itreprindere itr-o perioada

data. Bazadu-se pe constatarile din diagnosticul de evaluare si

cunostinTele aprofundate de contabilitate si analiza, experTii evaluatori

aduc ajustari elementelor din bilanTul contabil, elaborad bilanTul

economic al itreprinderii, asupra caruia se aplica diferite metode de

evaluare. Acesta este pentru CECCAR argumentul fundamental pentru

care activitaTile de evaluare a itreprinderii sunt considerate servicii

paracontabile, iar sediul materiei se gaseste, de regula, la organismele

profesionale de profil. De asemenea, i toate manualele si

tratatele de contabilitate din Tarile Uniunii Europene exista capitole

sau parTi afectate evaluarii itreprinderilor.

in Romaia, potrivit art. 19 litera "c" din O.G. nr. 65/1994,

aprobata prin Legea nr. 42/1995, cu modificarile si completarile

ulterioare, elaborarea standardelor privind evaluarea societaTilor

comerciale, precum si a unor active sau bunuri ale acestora este un

atribut al CECCAR, iar i cadrul facultaTilor de contabilitate si finanTe

s-a introdus deja ca disciplina distincta evaluarea itreprinderilor.

Prin Hotar穩ile Guvernului nr. 1181/1996 si nr. 562/2000,

evaluarea economica si financiara a itreprinderii a fost introdusa

ca disciplina de examen pentru obTinerea calitaTii de expert contabil

si contabil autorizat cu studii superioare.

CECCAR a tiparit i doua ediTii (1994 si 1996) lucrarea "Ghid

pentru diagnostic si evaluarea itreprinderilor", prima lucrare i

domeniu din Tara noastra.

Totodata, periodic, CECCAR organizeaza cursuri pentru dobadirea

calitaTii de expert evaluator si perfecTionarea pregatirii i acest

domeniu, la care au acces economisti, ingineri, juristi si alTi specialisti

din economie cu diploma universitara si care au responsabilitaTi i

diferite compartimente din itreprinderi, banci, societaTi de asigurare

si pieTe de capital.

Pentru experTii evaluatori, CECCAR a emis recomandari (standarde)

cuprinzad metodologia de evaluare economica si financiara a


itreprinderilor (nr. 100 CECCAR - EV), structura standard a Raportului

de evaluare (nr. 101 CECCAR - EV) si un ghid pentru evaluarea

itreprinderilor mici si mijlocii (nr. 102 CECCAR - EV) si a aprobat

normele de lucru, de raportare si de comportament cuprinse i Norma

nr. 37/2003, care itregeste normele profesionale pentru toate activitaTile

desfasurate de experTii contabili.

ExperTii contabili si contabilii autorizaTi cu studii superioare

membri ai CECCAR au obligaTia ca i cadrul misiunilor pe care le

ideplinesc sa respecte Codul etic naTional al profesionistilor

contabili, iar pentru activitatea de evaluare - Principiile de Practica a

Evaluarii si Codul etic prevazute i Standardele internaTionale de

evaluare si adoptate de CECCAR prin Hotar穩ea Consiliului Superior

nr. 52/2003.

Ca membru al FederaTiei ExperTilor Europeni, CECCAR a aplicat

si aplica i continuare toate normele si ghidurile emise de

organismele europene i domeniul evaluarii itreprinderilor. De

asemenea, CECCAR dezvolta colaborarea si cooperarea cu Institutul

Evaluatorilor de intreprinderi (IBA), cu Societatea Americana a

Evaluatorilor i vederea cunoasterii si aplicarii standardelor internaTionale

de evaluare

in anul 2003, CECCAR a editat, iar i anul 2005 a reeditat

"Cartea expertului evaluator", care se doreste a fi un ghid practic

pentru toTi experTii evaluatori membri ai CECCAR.

AsociaTia ExperTilor Tehnici cuprinde numai experTi recunoscuTi

de Ministerul de JustiTie ca fiind abilitaTi pentru evaluarea

bunurilor tangibile (imobile, autovehicule etc.) i cazul unor probleme

juridice (divorT, mosteniri etc.).

Pe plan internaTional (la nivelul unor state sau grupe de state) au

luat fiinTa, ca urmare a unor cauze majore de natura economica,

diferite organisme de evaluare, care utilizeaza standarde i domeniu.

Cauzele care au generat necesitatea elaborarii si impunerii

unor standarde de evaluare si crearea unor organisme profesionale

i domeniu au fost:

a) O cauza de natura istorica, respectiv colapsul masiv al

multor instituTii financiare din secolul XX din Marea Britanie (la

mijlocul anilor '70) si din S.U.A. (i anii '80). in S.U.A., acest

Cartea expertului evaluator, Editura CECCAR, Bucuresti, 2003,

pag.6-7.


proces este cunoscut prin expresia "criza economiilor si creditelor" si

a avut ca efect falimente numeroase ale instituTiilor de economii si

credite paa la iceputul anilor '90. O cauza importanta a multor falimente

ale instituTiilor de economii si credite americane au constituit-o

ratele credit/valoare excesiv de mari pentru creditele ipotecare; aceste

rate ridicate se bazau si pe supraevaluarea unor proprietaTi. Pe de alta

parte, a fost incriminata si folosirea unor metode neadecvate de

vazare, i caz de lichidare, a proprietaTilor imobiliare ipotecate.

Ca urmare, i cele doua Tari a aparut necesitatea impunerii unor

standarde de competenTa si integritate i procesul de evaluare a

diferitelor tipuri de proprietate, astfel ic穰 opinia unui evaluator,

asupra nivelului valorii unui tip de valoare, sa fie iTeleasa, larg

acceptata si, deci, credibila. Ca urmare a crizei, i S.U.A. a fost creata

FundaTia pentru Evaluare (The Appraisal Foundation), i noiembrie

1987, care este o organizaTie nonprofit, fondata de reprezentanTi ai

diferitelor asociaTii profesionale de evaluare din S.U.A. FundaTia

pentru Evaluare a elaborat si publicat, i anul 1987, Standardele

Uniforme ale Practicii Profesionale de Evaluare (The Uniform

Standards of Professional Appraisal Practice - USPAP), care au fost

adoptate de toate organizaTiile profesionale de evaluare din S.U.A., de

agenTiile federale si statale, precum si de unele organizaTii si guverne

din afara S.U.A.

in Marea Britanie, un efect al crizei instituTiilor de creditare a

fost introducerea de standarde naTionale de evaluare, elaborate si

publicate de RICS (Royal Institution of Chartered Surveyors),

icepad cu anul 1976 si cunoscute, i mod curent, sub apelativul de

Red Book (titlul oficial este RICS Valuation and Appraisal Standards).

Aceste standarde de evaluare au reusit sa icorporeze si prevederile

esenTiale din Standardele InternaTionale de Evaluare, astfel ic穰 sunt

perfect compatibile cu acestea.

b) A doua cauza este cea a elaborarii si implementarii unor

standarde de evaluare recunoscute la nivel internaTional si european,

care a fost generata de formarea pieTei internaTionale de

proprietaTi, ideosebi imobiliare, si de multiplicarea tranzacTiilor

internaTionale. Ca urmare, au fost ifiinTate doua organizaTii distincte,

cu rolul de a elabora, perfecTiona si implementa standarde de evaluare

proprii. Acestea sunt The European Group of Valuers' Associations

(TEGoVA) si The International Valuation Standards Committee (IVSC).


TEGoVA a fost ifiinTata ca o asociaTie nonprofit a organizaTiilor

naTionale de evaluatori, i anul 1977, avad ca principal

obiectiv elaborarea unor standarde de evaluare, care sa exprime opinia

asociaTiilor profesionale din Uniunea Europeana. incepad cu anul

1978, TEGoVA a elaborat si editat cinci ediTii succesive ale Standardelor

Europene de Evaluare (EVS-uri), ultima ediTie, a cincea, fiind

editata de "Estate Gazette" sub titlul European Valuation Standards i

anul 2003.

IVSC este o asociaTie nonprofit, formata din organizaTii profesionale

din domeniul evaluarii la nivel mondial, i anul 1981. IVSC a

elaborat Standardele InternaTionale de Evaluare (IVS-uri) icepad

cu anul 1985, ediTiile urmatoare fiind etape succesive de adaugare a

noi standarde, ultima ediTie fiind a saptea, din anul 2005 . Obiectivele

IVSC sunt:

sa elaboreze si sa publice, i interesul public, standarde pentru

evaluarea proprietaTii si sa promoveze adoptarea lor la nivel global;

sa armonizeze standardele de evaluare din Tarile lumii, sa

identifice si sa dezvaluie, pe masura ce apar, diferenTele i interpretarea

si/sau aplicarea prevederilor standardelor de evaluare.

IVSC recunoaste diversitatea de scopuri pentru care sunt

solicitate evaluarile proprietaTii, si anume: 1)utilizarea evaluarilor la

itocmirea situaTiilor financiare; 2)adoptarea deciziilor cu privire la

acordarea 絈prumuturilor garantate de o proprietate (garanTii, gajuri,

ipoteci); 3) realizarea tranzacTiilor care implica transferul dreptului de

proprietate, soluTionarea litigiilor si stabilirea taxelor. De asemenea,

IVSC publica Standarde de Practica i Evaluare, care se refera la

tratarea anumitor probleme specifice evaluarii, precum si la aplicarea

standardelor i situaTii specifice, care apar i acordarea de consultanTa

i diferite domenii de activitate.

in mod deosebit, IVSC a urmarit ca Standardele InternaTionale de

Evaluare (IVS-urile) sa fie recunoscute i standardele de contabilitate,

Stan, V. Sorin, Standardele de evaluare si importanTa lor, i revista

"Tribuna Economica" din 21 iulie 2004, pag. 43-44; IVSC - Standardele

InternaTionale de Evaluare, EdiTia a saptea, 2005, format electronic (CD),

ANEVAR-IROVAL, Bucuresti, 2006.

in acest document, cuvatul "Tari" sau "state" are acelasi iTeles cu

cel folosit de OrganizaTia NaTiunilor Unite, care recunoaste si se refera la

membrii sai ca Tari (state), respectiv comunitaTi organizate politic, care au un

guvern propriu si ocupa un teritoriu suveran.


precum si i alte standarde de raportare, astfel ic穰 evaluatorii sa

cunoasca ce li se solicita din partea standardelor altor discipline. IVSC a

realizat sase revizuiri ale Standardelor InternaTionale de Evaluare, care

au fost publicate i anii 1985, 1994/97, 2000, 2001, 2003 si 2005.

EvoluTia acestor Standarde atesta importanTa pe care IVSC o acorda

faptului ca schimbarea este inevitabila si continua, chiar si atunci cad

este graduala si abia perceptibila. PerfecTionarea continua a Standardelor

de evaluare reflecta angajamentul IVSC de a asigura ca definiTiile si

cerinTele evaluarii sunt actualizate permanent, i funcTie de evoluTiile pe

plan mondial.

Totodata, aceste standarde din ultima ediTie (a saptea) reflecta

modelul situaTilor financiare (IFRS), cerinTele noului Acord Basel

(Basel II) prin Comitetul Basel pentru Supravegherea Bancara si

exigenTele Standardelor InternaTionale de Contabilitate pentru Sectorul

Public.

Revenind la situaTia i domeniu din Tara noastra, i prezent

(2006 - n.a.) principalele acte normative care reglementeaza evaluarea

itreprinderilor si a unor componente ale acestora (imobilizari

corporale ideosebi) sunt reprezentate de:

1) Legea nr. 82/2003 privind aprobarea OrdonanTei Guvernului

nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995

privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului ,cu completarile

si modificarile ulterioare;

2) Ordinul ministrului finanTelor publice nr. 1078/2003 referitor

la Normele metodologice privind fuziunea, divizarea, dezvoltarea si

lichidarea societaTilor comerciale, precum si retragerea sau excluderea

unor asociaTi din cadrul societaTilor comerciale , cu modificarile si

completarile ulterioare;

3) Hotar穩ea Guvernului nr. 1553/2003 privind reevaluarea mobilizarilor

corporale si stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe

4) Ordinul ministrului finanTelor publice nr. 1752 din 2005, pentru

aprobarea reglementarilor contabile conforme cu Directivele Europene

IVSC - Standardele InternaTionale de Evaluare, EdiTia a saptea,

2005, ANEVAR - IROVAL, format electronic (CD), Bucuresti, 2006, pag. IX.

"Monitorul Oficial al Romaiei" nr. 194/2003.

"Monitorul Oficial al Romaiei" nr. 586/2003.

"Monitorul Oficial al Romaiei" nr. 21/2004.

"Monitorul Oficial al Romaiei" nr. 1081 si 1081 bis din 2005.


5) Ordinul ministrului finanTelor publice nr. 1917 din 2005 pentru

aprobarea Normelor metodologice pentru organizarea si conducerea contabilitaTii

patrimoniului instituTiilor publice si planul de conturi pentru

instituTiile publice si instrucTiunile de aplicare a acestuia

in primele doua acte normative se precizeaza obligativitatea si

modul de realizare a evaluarii elementelor de activ si pasiv ale unei

itreprinderi cu ocazia fuziunii, divizarii, dizolvarii si lichidarii societaTilor

comerciale, precum si a retragerii sau excluderii unor asociaTi

din cadrul acestor entitaTi.

Celelalte trei acte normative menTionate evidenTiaza imobilizarile

corporale supuse reevaluarii si cele exceptate de la reevaluare,

cine anume poate face reevaluarea (sunt menTionaTi, pe laga specialistii

din cadrul persoanelor juridice, si evaluatorii autorizaTi),

scopul reevaluarii acestor active (determinarea valorii lor juste) si

modul de reflectare i contabilitate si i situaTiile financiare anuale a

diferenTelor rezultate din reevaluarea imobilizarilor corporale.

2.2. Standardele de evaluare a itreprinderilor si a unor parTi

componente ale acestora si importanTa lor i economia de piaTa

in ultimii ani, pe plan internaTional s-a constatat o preocupare

crescuta referitoare la existenTa si eficienTa standardelor de evaluare a

itreprinderilor si proprietaTilor imobiliare. Un aspect important 精

reprezinta recunoasterea standardelor de catre instituTiile judiciare si

fiscale ale statului.

Standardele reprezinta punctul de vedere al specialistilor i

domeniu, iar daca ne referim la standardele de evaluare trebuie aratat

faptul ca obiectul principal 精 reprezinta 絈bunataTirea si menTinerea

calitaTii lucrarilor de evaluare, i beneficiul profesiei de evaluator si al

utilizatorilor rezultatelor evaluarii.

in mod practic, destinaTia standardelor este de a asigura un ghid

pentru evaluatori i efectuarea lucrarilor de evaluare a itreprinderii,

ceea ce presupune ca, iainte de a alege metoda de evaluare pentru

fiecare categorie de active, evaluatorul sa stabileasca standardul de

evaluare cel mai potrivit.

"Monitorul Oficial al Romaiei" nr. 1186 si 1186 bis din 2005.


ImportanTa standardelor i activitatea de evaluare rezulta din

aplicabilitatea si scopul lor:

ajuta evaluatorii, prin recomandari clare, i elaborarea rapoartelor

de evaluare;

promoveaza compatibilitatea prin utilizarea unor definiTii

standard ale valorii de piaTa si metodelor de evaluare;

asigura o calitate standard cu privire la validarea, calificarea

recunoscuta si cea mai buna practica, ca un etalon pentru beneficiarii

evaluarilor;

asigura o baza precisa pentru analiza economica a utilizarii

eficiente a resurselor itreprinderii;

promoveaza i radul evaluatorilor metodele adecvate clientului

sau problemei;

sporesc preocuparea privind rolul evaluatorului;

instituie proceduri care sa conduca la o certificare a valorii,

precisa, fara ambiguitaTi, compatibila cu legislaTia naTionala si internaTionala,

cu standardele de evaluare si de contabilitate si cu recomandarile

pentru cea mai buna practica.

Pentru desfasurarea activitaTii de evaluare si aplicarea tehnicilor

specifice, asociaTiile profesionale au elaborat standarde care, dupa

sfera de aplicabilitate, se regasesc i standardele naTionale.

Standardele naTionale, desi se refera la problemele specifice

unei Tari, urmaresc corelarea cu standardele europene si internaTionale.

in Tara noastra, standardele sunt elaborate de AsociaTia NaTionala

a Evaluatorilor din Romaia (ANEVAR).

Unul din scopurile principale ale acesteia este de a elabora

standarde de evaluare a itreprinderilor, proceduri profesionale si

norme de comportament etic si profesional, care sa reprezinte punctul

de vedere al specialistilor romai din acest domeniu.

incepad cu anul 2004, ANEVAR a decis ca standardele internaTionale

de evaluare sa devina si standarde naTionale i acest domeniu.

Standardele europene de evaluare se refera la situaTiile legate

de iregistrarile si interesul public, precum si la adoptarea si aplicarea

anumitor metode si proceduri de evaluare, care sunt utilizate si recunoscute

pe scara larga.

Evaluatorii trebuie sa asigure clientul ca ideplinesc cerinTele

privitoare la cunostinTe, competenTa si independenTa.

Legaturile strase si cooperarea cu auditorii, iainte si i timpul

evaluarilor efectuate i scopul iregistrarii i documentele financiare,


sunt esenTiale pentru a asigura coerenTa si adecvarea bazei de evaluare

adoptate.

Pentru aplicarea coerenta a metodelor de evaluare si elaborarea

procedurilor profesionale, i anul 1997, Grupul European al Evaluatorilor

de Active s-a unit cu AsociaTia Evaluatorilor Europeni si a

format TEGoVA, care este grupul european al evaluatorilor si care are

ca membri asociaTiile profesionale din Europa.

Unul din principalele obiective ale grupului TEGoVA este de a

stabili standardele comune de evaluare, care sa exprime opinia asociaTiilor

profesionale i cadrul Uniunii Europene.

Standardele europene de evaluare, care cuprind si tehnicile de

evaluare, se numesc EVS-uri.

in ultimul timp, ca urmare a cresterii rolului Uniunii Europene, o

mare parte a Directivelor acestei organizaTii si alte instrumente legale,

care formeaza cadrul general al unui corp tot mai larg de legislaTie

supranaTionala, au impact asupra principiilor si practicii de evaluare

din domenii variate.

TEGoVA urmareste sa monitorizeze aceasta situaTie si sa furnizeze

informaTii si recomandari asociaTiilor membre prin intermediul publicaTiilor

specializate si al dezbaterilor din cadrul it稷nirilor de lucru.

TEGoVA face lobby pentru ca adoptarea standardelor sale

(EVS-urile) sa fie cea mai buna practica globala (s-a luat i considerare

ca standardele si pieTele nu sunt "batute i cuie", ci trebuie sa

se schimbe pentru a reflecta dinamica i continua schimbare a pieTei).

EVS-urile pot diferi de standardele internaTionale numai i mod

excepTional, caz i care diferenTele vor fi subliniate i text. Cu toate

acestea, diferenTele se regasesc i privinTa accentului si a atenTiei

acordate unor aspecte (EVS-urile fiind mai explicite dec穰 standardele

internaTionale), fara a diferi isa ca intenTie. in prezent, asistam la o

icercare tot mai intensa a IVSC de a impune, si la nivelul itregii

Uniuni Europene, Standardele InternaTionale de Evaluare i locul

celor europene de acelasi tip.

Standardele InternaTionale de Evaluare sunt efectul internaTionalizarii

activitaTilor economice si a comerTului, fiind elaborate i

conformitate cu Tratatul de la Roma din anul 1957 si cu tratatele

ulterioare. Aceste standarde sunt elaborate de IVSC.

Abaterile de la IVS-uri si EVS-uri impuse de legislaTia sau

practica locala ar trebui prezentate explicit de catre evaluator i

raportul sau, inclusiv motivul care a generat abaterea.


Evaluatorii, fiind interesaTi i a se asigura ca exercita cea mai

buna practica, sunt constienTi ca nerespectarea standardelor se reflecta

negativ asupra profesiei si genereaza pentru ei riscul unor acuzaTii de

neglijenTa profesionala.

Standardele furnizeaza un nivel minim sau un instrument de

control al calitaTii, faTa de care evaluatorii ar trebui sa-si masoare

rezultatele. De asemenea, beneficiarii lucrarilor de evaluare au o baza

de comparaTie privind calitatea raportului, standardele etice si de

competenTa.

in opinia unor specialisti, abaterea de la standardele de

evaluare poate determina riscuri de natura legala si financiara at穰

pentru evaluatori, c穰 si pentru beneficiari, generate de faptul ca:

evaluatorul nu are suficienta experienTa sau competenTa i

domeniul respectiv;

sunt prezentate informaTii inadecvate sau gresite, cu conTinut

confuz;

nu se asigura evaluari si consultanTa corespunzatoare cu cerinTele

clientului;

se practica o investigaTie neadecvata si o metodologie idoielnica;

nu sunt eliminate activitaTile care conduc la acTiuni legale ale

clientului pentru plata unor despagubiri;

evaluatorul nu are o asigurare profesionala adecvata ;

etica profesionala nu este respectata;

publicarea opiniei de evaluare este confuza sau gresit exprimata,

fara a se face trimitere la rezultatele evaluatorului;

evaluatorul nu este la curent cu noutaTile din domeniul evaluarii,

cu legislaTia curenta, cu situaTia pieTelor si cu metodologia de

evaluare.

Rolul evaluarilor si al standardelor de evaluare creste semnificativ,

deoarece graniTele geografice nu mai au niciun impact asupra

miscarii capitalului.

Urmarind corelarea problematicii la nivel global, principalele

standarde de evaluare vizeaza:

valoarea de piaTa;

categorii de valori i afara valorii de piaTa;

evaluarea pentru garantarea creditelor, ipoteci si gajuri.

Cristea Horia, C穩ceie Radu, Buglea Alexandru, Sacuiu Violeta, Op. cit.,

pag. 28-30.


Consiliul Director si ConferinTa NaTionala a ANEVAR au adoptat,

icepad cu 1 ianuarie 2004, Standardele InternaTionale de

Evaluare, ediTia a sasea, 2003, publicate de Comitetul pentru Standarde

InternaTionale de Evaluare, ca standarde de evaluare obligatorii

pentru membrii ANEVAR. Acest lucru este valabil i prezent pentru

ediTia a saptea a acelorasi standarde.

De asemenea, a mai hotar穰 ca sintagma Standardele ANEVAR,

utilizata i legi si i alte acte normative din Romaia, iseamna

Standardele InternaTionale de Evaluare, completate cu Recomandarile

ANEVAR pentru practica i evaluare.

Structura Standardelor InternaTionale de Evaluare, ediTia a

saptea, 2005, elaborate de IVSC, este urmatoarea:

Introducere;

Concepte si principii generale de evaluare;

Cod deontologic;

Tipuri de proprietate;

Standarde InternaTionale de Evaluare (IVS);

Introducere la Standardele InternaTionale de Evaluare;

IVS 1 Valoarea de piaTa - baza de evaluare;

IVS 2 Baze de evaluare diferite de valoarea de piaTa;

IVS 3 Raportarea evaluarii;

Standardele InternaTionale de AplicaTie i Evaluare (IVA);

IVA 1 Evaluarea pentru raportarea financiara;

Anexa A - clasificarea operaTiunilor de leasing;

IVA 2 Evaluarea pentru garantarea 絈prumutului;

Standardele InternaTionale de Practica i Evaluare (GN);

GN 1 Evaluarea proprietaTilor imobiliare;

GN 2 Evaluarea pentru ichiriere/leasing;

GN 3 Evaluarea instalaTiilor, masinilor si echipamentelor;

GN 4 Evaluarea activelor necorporale;

GN 5 Evaluarea bunurilor mobile;

GN 6 Evaluarea itreprinderii;

GN 7 ConsideraTii privind substanTele periculoase si toxice i

evaluare;

GN 8 Abordarea prin cost pentru raportarea financiara (CIN);

GN 9 Analiza fluxului de numerar actualizat pentru evaluari

bazate pe informaTii de piaTa si din afara pieTei;

GN 10 Evaluarea proprietaTilor agricole;

GN 11 Verificarea evaluarii;


GN 12 Evaluarea proprietaTii specializate generatoare de afaceri;

GN 13 Evaluarea globala pentru impozitarea proprietaTii;

GN 14 Evaluarea proprietaTilor din industria extractiva;

Cartea Alba a Evaluarii (studiu) ;

Evaluarea i pieTele i dezvoltare;

Glosar de termeni;

Index

Rolul Standardelor InternaTionale de Evaluare vizeaza urmatoarele

aspecte esenTiale:

1) de a facilita tranzacTiile si viabilitatea pieTelor celor patru

tipuri de proprietaTi:

- proprietaTi imobiliare;

- bunuri mobile;

- itreprinderi;

- active financiare;

2) de a servi ca far calauzitor pentru evaluatorii din toata lumea

i efectuarea de evaluari credibile, care sa corespunda nevoilor

clienTilor, inclusiv cerinTelor de elaborare a situaTiilor financiare;

3) de a ajuta economiile i curs de dezvoltare sa efectueze evaluari

compatibile cu cele din Tarile dezvoltate.

Aceste Standarde prezinta urmatoarele avantaje majore:

reflecta cea mai buna practica internaTionala;

unifica termenii economici utilizaTi de evaluatori;

asigura coerenTa cu Standardele InternaTionale de Contabilitate

si Raportare Financiara si cu cele din Sectorul Public.

Standardele InternaTionale de Evaluare sunt singurele standarde

coerente si recunoscute de Standardele InternaTionale de Raportare

Financiara (IFRS), care au fost adoptate oficial i Uniunea Europeana

si i Romaia.

Standardele InternaTionale de Evaluare i vigoare au fost puse de

acord cu Standardele InternaTionale de Contabilitate actuale, care

cuprind IAS/IFRS si interpretarile (SIC/IFRIC) corespunzatoare.

Aceste din urma standarde cuprind:

IAS 1 "Prezentarea situaTiilor financiare" (Revizuit);

IAS 2 "Stocurile" (Revizuit);

IVSC - Standardele InternaTionale de Evaluare, EdiTia a saptea,

2005, pag. XVIII-XX.


IAS 7 "SituaTia fluxurilor de numerar";

IAS 8 "Politici contabile, modificari i estimarile contabile si

erori" (Revizuit);

IAS 10 "Evenimente ulterioare datei bilanTului" (Revizuit);

IAS 11 "Contractele de construcTie";

IAS 12 "Contabilitatea impozitului pe profit";

IAS 14 "Raportarea informaTiilor financiare pe segmente";

IAS 15 "InformaTii care reflecta efectele variaTiei preTurilor";

IAS 16 "Imobilizari corporale" (Revizuit);

IAS 17 "Contracte de leasing";

IAS 18 "Venit din activitaTi curente";

IAS 19 "Beneficiile angajaTilor";

IAS 20 "Contabilitatea subvenTiilor guvernamentale si prezentarea

informaTiilor legate de asistenTa guvernamentala";

IAS 21 "Efectele variaTilor cursurilor de schimb valutar" (Revizuit);

IAS 23 "Costul idatorarii";

IAS 24 "Prezentarea informaTiilor referitoare la tranzacTiile cu

parTile afiliate" (Revizuit);

IAS 26 "Contabilizarea si raportarea planurilor de pensii";

IAS 27 "SituaTii financiare consolidate si separate" (Revizuit);

IAS 28 "Contabilitatea investiTiilor i entitaTi asociate";

IAS 29 "Raportarea financiara i economiile hiperinflaTioniste";

IAS 30 "InformaTii prezentate i situaTiile financiare ale bancilor

si ale instituTiilor financiare similare";

IAS 31 "Raportarea financiara a intereselor i asocierile i participaTie"

(Revizuit);

IAS 32 "Instrumente financiare: prezentare si descriere" (Revizuit);

IAS 33 "Rezultatul pe acTiune";

IAS 34 "Raportarea financiara interimara";

IAS 36 "Deprecierea activelor";

IAS 37 "Provizioane, datorii si active contingente";

IAS 38 "Imobilizari necorporale";

IAS 39 "Instrumente financiare: recunoastere si evaluare" (Revizuit);

IAS 40 "InvestiTii imobiliare" (Revizuit);

IAS 41 "Agricultura";

IFRS 1 "Adaptarea pentru prima data a IFRS" (Revizuit);

IFRS 2 "Plata pe baza de acTiuni" (Revizuit);

IFRS 3 "Combinari de itreprinderi" (Revizuit);

IFRS 4 "Contracte de asigurari" (Revizuit);


IFRS 5 "Active imobilizate deTinute i vederea vazarii si activitaTi

i curs de itrerupere" (Revizuit);

SIC 7 "Introducerea monedei EURO" (IAS 21);

SIC 10 "AsistenTa guvernamentala - AbsenTa relaTiilor specifice

cu activitaTi de exploatare" (IAS 20);

SIC 12 "Consolidare - EntitaTi cu scop special" (IAS 27);

SIC 13 "EntitaTi controlate i comun - ContribuTii nemonetare

ale asociaTiilor" (IAS 31);

SIC 15 "Leasing operaTional - Stimulente" (IAS 17);

SIC 21 "Impozit pe profit - Recuperarea activelor neamortizabile

reevaluate" (IAS 12);

SIC 25 "Impozit pe profit - Modificari ale statutului fiscal al

unei itreprinderi sau al acTionarilor sai" (IAS 12);

SIC 27 "Evaluarea fondului economic al tranzacTiilor care implica

forma legala a unui contract de leasing" (IAS 1, IAS 17 si IAS 18);

SIC 29 "Prezentarea informaTiilor - acorduri de concesionare a

serviciilor" (IAS 1);

SIC 31 "Venit din activitaTi curente - TranzacTii barter care

presupun servicii de publicitate" (IAS 18);

SIC 32 "Imobilizari necorporale - Costuri asociate Websiteurilor"

(IAS 38);

IFRIC 1 "Modificari i lichidarea, restaurarea si datoriile

similare existente" (IAS 16).

Totodata, IFAC a elaborat Standardele InternaTionale de

Contabilitate pentru Sectorul Public (IPSAS), ediTia 2005, care

icorporeaza urmatoarele standarde:

IPSAS 1 "Prezentarea situaTiilor financiare";

IPSAS 2 "SituaTia fluxurilor de trezorerie";

IPSAS 3 "Surplusul sau deficitul net al perioadei, erori fundamentale

si modificari ale politicilor contabile";

IPSAS 4 "Efectele variaTiei cursurilor de schimb valutar";

IPSAS 5 "Costurile idatorarii";

IPSAS 6 "SituaTii financiare consolidate si contabilitatea

entitaTilor controlate";

Epstein Barry I., Mirza Abbas Ali, IFRS 2005, Interpretarea si aplicarea

Standardelor InternaTionale de Contabilitate si Raportare Financiara,

Editura BMT Publishing House, Bucuresti, 2005, pag. 21-22.


IPSAS 7 "Contabilitatea investiTiilor i entitaTi asociate";

IPSAS 8 "Raportarea financiara a intereselor i asociaTiile i

participaTie";

IPSAS 9 "Venituri din tranzacTii de schimb";

IPSAS 10 "Raportarea financiara i economiile

hiperinflaTioniste";

IPSAS 11 "Contracte de construcTii";

IPSAS 12 "Stocuri";

IPSAS 13 "Contracte de leasing";

IPSAS 14 "Evenimente ulterioare datei de raportare";

IPSAS 15 "Instrumente financiare: informaTii de furnizat si

prezentare";

IPSAS 16 "InvestiTii imobiliare";

IPSAS 17 "Imobilizari corporale";

IPSAS 18 "Raportarea pe segmente";

IPSAS 19 "Provizioane, datorii contingente si active

contingente";

IPSAS 20 "InformaTii de furnizat privind parTile legate";

IPSAS 21 "Deprecierea activelor generatoare de alte fluxuri

dec穰 cele de trezorerie"

Standardele InternaTionale de Evaluare din ediTia i vigoare au

fost puse de acord si cu standardele de contabilitate din sectorul public

menTionate anterior.

2.3. Principii fundamentale de evaluare.

Principii de evaluare a itreprinderii

2.3.1. Principii fundamentale de evaluare

Exista un set de principii incluse i fundamentele evaluarii . Ele

sunt, deopotriva, valabile i evaluarea proprietaTilor imobiliare, a afacerilor

sau activelor necorporale. Cele mai importante principii de

evaluare sunt:

Principiul anticiparii: valoarea provine din beneficiile viitoare

anticipate care urmeaza a fi generate de proprietatea deTinuta.

IFAC - Standardele InternaTionale de Contabilitate pentru Sectorul

Public, Editura CECCAR, Bucuresti, 2005.

Appraisal Institute. Evaluarea proprietaTilor imobiliare, ediTia a

doua canadiana, aparuta sub egida ANEVAR, Bucuresti, 2004, pag. 2, 11.


Pe piaTa este normal ca investitorii sa gadeasca valoarea mai

degraba i funcTie de beneficiile probabile si riscurile atasate unui

anumit plasament de capital dec穰 i funcTie de costul istoric sau

costul de recreare a acelei proprietaTi.

Principiul substituTiei: atunci cad pe piaTa sunt disponibile

mai multe bunuri similare cu preTuri diferite, acela care are preTul cel

mai mic se va epuiza primul.

Forma de manifestare a acestui principiu este cunoscuta din

viaTa obisnuita, dar modul de nuanTare i domeniul evaluarii este puTin

diferit, Tinad seama de complexitatea proprietaTilor sau afacerilor

evaluate care icorporeaza mai multe "bunuri": un activ nu valoreaza

mai mult decāt costul de īnlocuire a tuturor parTilor sale componente.

Acest principiu menTioneaza o alternativa cu o utilitate sau

productivitate egala, Tinad cont de factorul timp. De exemplu, i

investiTiile de natura proprietaTilor imobiliare se presupune ca un

cumparator are urmatoarele trei variante:

a) sa cumpere o proprietate existenta cu o utilitate egala cu cea

i cauza. Aceasta reprezinta abordarea prin comparaTie pe piaTa cu

tranzacTiile anterioare pentru a estima valoarea de piaTa;

b) sa cumpere un teren si sa construiasca pentru a avea o

proprietate cu o utilitate egala cu cea i cauza. Aceasta constituie baza

pentru abordarea prin costuri a estimarii valorii de piaTa;

c) sa cumpere o proprietate ce produce venituri de aceeasi

marime si cu aceleasi riscuri ca si proprietatea i cauza. Aceasta este

baza abordarii prin venituri i estimarea valorii de piaTa.

Principiul schimbarii: schimbarea este rezultatul acTiunii legii

cauza-efect.

Schimbarile care apar i cadrul forTelor care creeaza sau influenTeaza

valoarea (unei proprietaTi sau afaceri) sunt continue, unele

graduale, altele rapide. De exemplu, schimbarea de catre guvern a

legii impozitului pe profit sau de catre banca comerciala a ratei

scontului, falimentul unui competitor major etc. sunt schimbari care au

impact direct si rapid asupra valorii. De asemenea, deprecierea fizica

sau funcTionala a activelor se icadreaza i categoria schimbarilor cu

impact gradual asupra valorii. Evaluatorul icearca sa cuprinda i

estimarea sa schimbarile probabile ale pieTei sau ale proprietaTii, dar

trebuie reTinut ca o estimare a valorii este valida doar la data specificata

i raport.


Principiul cererii si ofertei: preTul unei marfi (proprietaTi) variaza

direct, dar nu neaparat si proporTional cu cererea, si invers, dar

nu neaparat proporTional cu oferta.

At穰 de cunoscuta lege a cererii si ofertei este esenTiala si i

estimarea valorii. Atunci cad pe piaTa sunt oferite mai multe alternative

investiTionale (obligaTiuni, acTiuni, firme ichise, unitaTi operaTionale

etc.) care cumuleaza o oferta mai mare dec穰 cererea solvabila,

realizarea echilibrului cerere-oferta va determina scaderea preTurilor

de vazare.

Principiul contribuTiei: valoarea unei parTi componente a unei

proprietaTi/afaceri depinde de c穰 de mult contribuie aceasta la valoarea

itregului sau de c穰 de mult reduce valoarea itregului absenTa sa.

Este un principiu care ajuta la iTelegerea clara a adevarului ca

nu toate costurile iseamna valoare si, de asemenea, permite estimarea

valorii i cazuri particulare, cum ar fi: divizarea, fuziunea, recapitalizarea

etc. Acest principiu poate fi interpretat si prin estimarea

pierderii de valoare atunci cad un factor de producTie (sau un

component al sau) lipseste. Acest principiu permite efectuarea unor

corecTii i cazul comparaTiei cu tranzacTiile anterioare si totodata asigura

o baza pentru estimarea uzurii datorate unor lipsuri (deficienTe)

sau plusuri ale proprietaTii i abordarea prin costuri.

Principiul concurenTei: preTurile sunt susTinute si valorile sunt

stabilite printr-o continua competiTie si interacTiune itre cumparatori,

vazatori, antreprenori si alTi participanTi pe piaTa imobiliara,

dar si pe alte pieTe de bunuri supuse evaluarii si tranzacTionabile pe

pieTe specifice (bunuri mobile, active financiare sau itreprinderi).

Principiul echilibrului: susTine ca valoarea proprietaTii (imobiliare,

dar nu numai aceasta) ia nastere si este menTinuta atunci cad

se gasesc i echilibru o serie de elemente contrastante, antagonice

sau interactive. Acest principiu se aplica la relaTiile dintre diverse

componente ale unei proprietaTi, ca si la relaTia dintre costurile de

producTie si productivitatea respectivei proprietaTi.

Acest principiu se utilizeaza ideosebi i domeniul proprietaTilor

imobiliare. Proprietatea imobiliara atinge maximum de productivitate

sau cea mai buna utilizare, cad factorii de producTie (consideraTi de

regula terenul, capitalul, munca si managementul) sunt i echilibru

relativ.

Principiul celei mai bune utilizari: se utilizeaza aproape i

cazul tuturor tipurilor de proprietaTi, dar mai ales al celor imobiliare


in scopul evaluarii pe piaTa, proprietatea ar trebui evaluata i ipoteza

celei mai bune utilizari (CMBU). Principiul celei mai bune utilizari

(CMBU) implica o utilizare legala, posibila si probabila a proprietaTii

imobiliare care 靖 va da cea mai mare valoare i prezent, pastradu-i

utilitatea.

Principiul conformitaTii: se utilizeaza, de asemenea, cu predilecTie

i evaluarea proprietaTilor imobiliare. O proprietate imobiliara

atinge valoarea maxima cad este amplasata itr-un mediu coerent

fizic, economic si social sau se utilizeaza compatibil si armonios

terenul.

Principiul externalitaTii (factorilor externi): cuprinde factori ce

nu Tin de proprietatea isasi si pot avea influenTe at穰 pozitive, c穰 si

negative asupra valorii acesteia. Dintre acesti factori sunt de amintit:

a) tendinTele sociale; b) situaTia economica; c) reglementarile si

restricTiile impuse de stat; d) condiTiile de mediu.

Principiile substituTiei, schimbarii, contribuTiei si celei mai bune

utilizari sunt considerate cele mai importante.

2.3.2. Principii de evaluare a itreprinderii

Estimarea unei valori rezonabile a itreprinderii este i funcTie

de experienTa si judecata bazata pe informare, dar ea trebuie sa se

bazeze pe un fundament teoretic bine definit. Principiile enumerate si

analizate pe scurt i continuare au fost sintetizate din combinarea

teoriei economice, a standardelor de evaluare a itreprinderii, a

realitaTilor pieTei, dar si a logicii bunului simT

Principiul 1. Valoarea īntreprinderii este estimata la un anumit

moment dat si este echivalenta cu valoarea prezenta a tuturor

fluxurilor viitoare anticipate care deriva din dreptul de proprietate

asupra capitalului firmei.

Valoarea itreprinderii este orientata spre viitor. Cumparatorul

nu 罇i isuseste trecutul, ci cel mult prezentul si i special viitorul. Pe

o piaTa, investitorii analizeaza itreprinderile pe baza performanTelor

lor evidente de a genera, dupa cumparare, venituri sau fluxuri financiare

libere at穰 din activitatea de exploatare (operaTionala), c穰 si din

afara exploatarii.

G. Badescu, Principii fundamentale ale evaluarii itreprinderii,

"Buletin IROVAL", Bucuresti, nr. 4/1997, p. 1-4.


Ca regula generala, cu c穰 este mai mare incertitudinea referitoare

la performanTele viitoare ale itreprinderii, cu at穰 riscul perceput va fi

mai mare si, prin urmare, valoarea va fi mai mica. in condiTiile i care

valoarea este cel mai probabil preT negociat itre vazator si cumparator,

iar cumparatorul achiziTioneaza, i fond, viitorul afacerii, respectiv,

valoarea prezenta (actuala) a tuturor c龝tigurilor anticipate care deriva

din proprietatea asupra itreprinderii, este evidenta orientarea spre viitor

a procesului de evaluare.

Principiul 2: Atunci cānd valoarea este definita ca "valoarea

actualizata a tuturor cāstigurilor viitoare anticipate care deriva din

dreptul de proprietate", valoarea are doua componente distincte:

comerciala (sau transferabila) si necomerciala (sau valoare pentru

proprietar).

Acest principiu, relativ simplu de exprimat, este uneori greu de

cuantificat, pentru ca, asa cum s-a aratat, o condiTie importanta a

manifestarii valorii este determinata de transferabilitatea proprietaTii

si, deci, evaluatorul trebuie sa discerna si sa cuantifice valoarea netransferabila

care aparTine proprietarului actual i virtutea atributelor

sale personale, incluzad i valoarea de piaTa doar valoarea comerciala

(transferabila).

Principiul 3: Valoarea este estimata la un anumit moment de

timp. Ea este, īn funcTie de informaTiile cunoscute si previziunile

facute, numai la acel moment de timp.

intreprinderea ca obiect al cercetarilor si practicii economice

(inclusiv al evaluarii) este poate cea mai apropiata de conceptul

filosofic "totul curge".

intreprinderile sunt i continua evoluTie, ca rezultat al vazarii

sau cumpararii de active, linii de fabricaTie, schimbarii managementului,

modificarii aranjamentelor financiare, schimbarilor din ramura si

ale situaTiei concurenTiale.

Fiecare i parte si toate aceste schimbari 絈preuna influenTeaza

evoluTia itreprinderii si conduc la modificarea valorii ei. Prin urmare,

valoarea corespunde unui anume moment de timp.

Principiul 4: ParticipaTia de control īntr-o firma are o valoare

pe acTiune mai mare decāt valoarea pe acTiune a unui pachet

minoritar, atunci cānd acestea sunt estimate separat (cu excepTia

cazurilor īn care exista acorduri speciale īntre asociaTi, care confera

drepturi suplimentare acTionarilor minoritari).


Trebuie sa se faca deosebire itre estimarea valorii totale a

itreprinderii si estimarea valorii individuale a participaTiilor pe care le

au diferiTi acTionari ai itreprinderii. AcTionarii majoritari, prin

activitatea lor, pot influenTa evoluTia valorii firmei respective, evident

si i funcTie de interesele acestora.

Principiul 5: PiaTa determina rata de fructificare a capitalului

asteptata de investitor.

Costul capitalului sau rata de fructificare a capitalului are un rol

esenTial i estimarea valorii de piaTa a itreprinderii. De asemenea,

evaluatorul trebuie sa iTeleaga ca, la un anumit moment de timp,

forTele pieTei sunt cele care determina ratele de fructificare a

capitalului, asteptate de investitori. Aceste forTe sunt determinate

ideosebi de:

- condiTiile economice generale, dar i mod deosebit ratele

dobazilor la creditele pe termen scurt si lung;

- situaTia echilibrului cerere-oferta pe piaTa investiTiilor, i

general, si a itreprinderilor, i special;

- categoria de cumparatori de pe piaTa, motivaTia lor si filosofia

de investiTie a fiecaruia dintre ei. Evident ca fiecare categorie are

asteptari specifice referitoare la fructificarea capitalului si atitudinea

lor va influenTa performanTele generale ale pieTei de capital.

Principiul 6: Cu cāt este mai mare valoarea activelor tangibile

(estimata ca valoare de utilizare sau de lichidare), cu atāt este mai

mare valoarea īntreprinderii.

Acest principiu se fundamenteaza pe urmatoarele elemente:

Valoarea de utilizare presupune continuitatea activitaTii

itreprinderii evaluate. De exemplu, activele tangibile cum ar fi

cladirile sau echipamente cu utilizare unica au, de obicei, o "valoare

de utilizare" mai mare dec穰 "valoarea de lichidare". Teoretic, atunci

cad se estimeaza activul net corectat, cu c穰 este mai mare valoarea

activelor tangibile, cu at穰 este mai mare suma necesara de investit

pentru a intra i domeniul i care funcTioneaza itreprinderea.

Rezulta un cost mai mare de intrare i ramura, o probabilitate

mai mica de concurenTa si, de asemenea, o rata de fructificare ceruta

de cumparator mai mica. Aplicarea acestui raTionament trebuie sa

reflecte condiTiile unei situaTii date.

Desi se presupune continuitatea activitaTii itreprinderii,

toate previziunile pe care le realizeaza un investitor raTional iau i

calcul si probabilitatea de faliment. La data cumpararii itreprinderii,


activul net al firmei va avea o valoare de lichidare. Teoretic, cu c穰

valoarea de lichidare la data evaluarii este mai mare, cu at穰 riscul

cumparatorului este mai mic si, prin urmare, rata de fructificare

asteptata de cumparator este mai mica.

Avad i vedere cresterea importanTei imobilizarilor necorporale,

a capitalului intelectual al itreprinderilor este posibila o

revizuire i viitor a acestui principiu.

Principiile de evaluare a itreprinderilor si o parte din comentariile

asupra lor au fost preluate din lucrarea Evaluarea itreprinderii (autori:

Isfanescu Aurel, Serban Claudiu si Stanoiu Andreea Carolina), aparuta la

Editura Universitara, Bucuresti, 2003, pag. 31-33.



Document Info


Accesari: 6135
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )