CADRUL GENERAL AL ACTIVITĂłII DE EVALUARE ECONOMICĂ SI FINANCIARĂ A iNTREPRINDERILOR
2.1. Organisme profesionale i domeniul
evaluarii economice si financiare a itreprinderilor
i Romaia si pe plan internaTional
Evaluarea itreprinderilor reprezinta un domeniu cu o bogata
activitate i Romaia, at穰 i ceea ce priveste situaTia actuala, c穰 si cea
de perspectiva. Daca i itreaga lume exista numeroase preocupari, at穰
din punct de vedere stiinTific, dar mai ales din punct de vedere practic,
pentru realizarea unor studii de evaluare c穰 mai pertinente i cele mai
diverse segmente ale vieTii economice (elaborarea de strategii pentru
firma, asigurari de bunuri, evaluarea gajurilor s.a.m.d.), i Romaia fenomenul
este cu at穰 mai prezent, i condiTiile i care se doresc continuarea
privatizarii de noi societaTi comerciale cu capital de stat si conectarea
tuturor itreprinderilor la cerinTele economiei de piaTa.
Cererea pe piaTa evaluarii din Romaia este data de un substanTial
numar de societaTi comerciale. MotivaTia acestora 絈braca forme
diverse, de la studiile interne, realizate i scopul cunoasterii obiective
a punctelor slabe si a celor forte, a oportunitaTilor si riscurilor, i scopul
fundamentarii unei politici pertinente de dezvoltare, paa la cele
realizate i vederea vazarii catre un alt cumparator (privatizarea
societaTilor cu capital de stat fiind unul dintre cele mai frecvente
cazuri) sau chiar a lichidarii. Acesti clienTi apeleaza la serviciile unor
societaTi specializate de consultanTa i domeniul evaluarii.
Activitatea de evaluare economica si financiara a itreprinderilor
din Romaia sau a unor componente ale acestora se desfasoara i
prezent de catre urmatoarele organisme profesionale i domeniu:
1) AsociaTia NaTionala a Evaluatorilor din Romaia (ANEVAR);
2) Camera Auditorilor Financiari din Romaia (CAFR);
3) Corpul ExperTilor Contabili si Contabililor AutorizaTi din
Romaia (CECCAR);
4) AsociaTia ExperTilor Tehnici;
5) Institutul Roma pentru Cercetari i Evaluare (IROVAL).
AsociaTia NaTionala a Evaluatorilor din Romaia (ANEVAR),
este o "organizaTie profesional-stiinTifica, neguvernamentala, indepen
denta, nepatrimoniala, non-profit, avad drept scop promovarea prin
mijloacele specifice profesiei a metodelor si tehnicilor de diagnostic si
de evaluare a itreprinderilor, parTilor de itreprinderi si a altor bunuri,
i deplin acord cu realitaTile etapelor dezvoltarii Romaiei". Aceasta
entitate s-a ifiinTat i 1992.
OrganizaTia elaboreaza standarde de evaluare, astfel ic穰 sa se
asigure unificarea metodologiilor utilizate i acest domeniu, principii
deontologice si etice care sa guverneze activitate evaluatorilor, constituindu-
se ca un important centru de informare, icercad totodata
punerea bazelor pentru crearea de relaTii at穰 cu organismele guvernamentale
romaesti, c穰 si cu organizaTii de profil din lume.
in Statutul ANEVAR revizuit i 2005 se insereaza urmatoarele
probleme majore:
Capitolul I: Denumirea ,scopul, durata si sediul asociaTiei;
Capitolul II: Obiectivele si activitaTile 22522n1324w asociaTiei;
Capitolul III: Membrii asociaTiei, drepturile si obligaTiile
acestora;
Capitolul IV: Organizarea si funcTionarea asociaTiei;
Capitolul V: Patrimoniul si mijloacele financiare;
Capitolul VI: Dizolvarea si lichidarea.
Din toate aceste aspecte prezentam i detaliu doua, si anume:
1) obiectivele ANEVAR; 2) categorii de membri ANEVAR.
Obiectivele ANEVAR sunt urmatoarele:
a) dezvoltarea si valorificarea potenTialului profesional creator al
evaluatorilor din Romaia, i vederea sporirii substanTiale a aportului
membrilor sai la promovarea mecanismelor economiei de piaTa libera;
b) difuzarea pe plan naTional a principiilor, metodelor si tehnicilor
de evaluare, cuprinse i standardele de evaluare adoptate de ANEVAR;
c) promovarea utilizarii pe plan naTional a standardelor de evaluare
adoptate de ANEVAR;
d) facilitarea cooperarii cu alte organisme, asociaTii sau experTi
din domenii conexe, precum si a schimbului de experienTa si de
informaTii itre membrii sai si aceste entitaTi;
e) stabilirea si dezvoltarea de legaturi cu organizaTii si organisme
guvernamentale si neguvernamentale, naTionale si internaTionale, i
scopul promovarii profesiei si al conlucrarii, pentru ameliorarea continua
a metodelor si tehnicilor de evaluare a itreprinderilor, de evaluare
a proprietaTilor imobiliare si de evaluare a activelor financiare;
f) icurajarea, prin mijloace proprii, a dezvoltarii activitaTii de
evaluare si a asigurarii cunoasterii de catre beneficiarii potenTiali a
posibilitaTilor oferite de practica acestei activitaTi;
g) asigurarea unui ialt nivel de calificare profesionala a membrilor
sai, precum si dezvoltarea corpului de evaluatori pentru a satisface
exigenTele promovarii profesionale;
h) definirea si promovarea regulilor si principiilor deontologice
si etice, care guverneaza activitatea evaluatorilor, i conformitate cu
responsabilitaTile si demnitatea profesiei si urmarirea menTinerii si
respectarii acestora;
i) itreprinderea permanenta de activitaTi utile profesiei, constituindu-
se itr-un adevarat centru de informare, documentare, schimb
de experienTa, it稷niri interne si internaTionale, formare si perfecTionare;
j) studierea, promovarea si protecTia intereselor profesionale
comune ale membrilor sai.
in ceea ce priveste membrii, ANEVAR are i componenTa
urmatoarele categorii:
a) membri fondatori, persoane fizice si persoane juridice;
b) membri aspiranTi, persoane fizice;
c) membri titulari, experTi evaluatori, persoane fizice;
d) membri experTi evaluatori interni, persoane fizice;
e) membri acreditaTi, experTi evaluatori, persoane fizice;
f) membri de onoare, persoane fizice propuse de Consiliul
Director si aprobaTi de ConferinTa NaTionala;
g) membri titulari seniori, experTi evaluatori, propusi de
Consiliul Director si aprobaTi de ConferinTa NaTionala.
Pentru ca o persoana fizica sa devina membru ANEVAR este
necesar sa obTina o atestare a absolvirii unor programe speciale de
formare recunoscute de ANEVAR sau sa se supuna testarii directe de
catre acest organism profesional. ObTinerea atestarii presupune
ideplinirea urmatoarelor condiTii de catre persoanele fizice:
sa fi executat lucrari de diagnostic si evaluare;
sa faca dovada unei solide pregatiri profesionale si sa fie
recunoscuta pentru calitaTile sale profesionale;
sa posede studii superioare;
Statutul ANEVAR, publicat i "Buletinul informativ" ANEVAR
nr. 2 (50) din 2005, pag. 1-26.
sa aiba o reputaTie morala recunoscuta;
sa recunoasca si sa respecte Statutul ANEVAR si Codul
deontologic al profesiei de evaluator.
in Standardele InternaTionale de Evaluare se insereaza faptul ca
un evaluator este persoana care are pregatirea profesionala necesara,
capacitatea si experienTa de a efectua o evaluare. in unele Tari, se
impune obTinerea unei autorizaTii iainte ca evaluatorul sa 罇i desfasoare
activitatea i acest sens.
Evaluatorul este o persoana cu o buna reputaTie care itruneste
urmatoarele cerinTe:
a dobadit o pregatire profesionala adecvata, i cadrul unui
centru de pregatire recunoscut, sau o calificare academica echivalenta;
are experienTa adecvata si este competent i evaluarea pe piaTa
si categoria respectiva de active;
cunoaste, iTelege si poate pune i aplicare i mod corect
acele metode si tehnici recunoscute care sunt necesare pentru efectuarea
unei evaluari credibile;
este membru al unui organism naTional profesional de evaluare
recunoscut;
respecta toate cerinTele Codului deontologic al profesiei.
in cazul i care itr-o Tara nu exista calificari academice adecvate,
evaluatorul trebuie sa aiba un nivel de pregatire suficient si
experienTa i evaluare si este fie membru al unui organism naTional
profesional de evaluare recunoscut, fie are autorizaTie din partea
Guvernului sau o numire din partea JustiTiei sau a unei autoritaTi cu un
statut echivalent.
in unele Tari, prin lege, evaluatorul are nevoie de o autorizaTie
sau un certificat, din partea unui organism independent, pentru a putea
profesa i aceasta calitate.
Codul Deontologic al profesiei de evaluator se refera la:
1. ConsideraTii generale;
2. ResponsabilitaTi;
3. Interesul public;
4. Integritatea;
5. Obiectivitatea si independenTa;
6. Rigurozitatea;
7. ConfidenTialitatea;
8. Practici lipsite de etica si profesionalism i munca de evaluare.
ANEVAR este membru at穰 al IVSC (The International Valuation
Standards Committee), c穰 si al TEGoVA (The European Group of
Valuers' Associations), primul organism elaborad Standarde internaTionale
de evaluare (IVS-uri) si ghiduri (GN - Guidance Note), iar cel
de-al doilea, Standarde europene de evaluare (EVS-uri).
ANEVAR a creat i 1995 Institutul Roma de Cercetare i
Domeniul Evaluarii (IROVAL), care si-a asumat sarcina de a elabora
standarde naTionale sub denumirea SEV.IROVAL.
Prima ediTie a Standardelor de evaluare a aparut i ianuarie 1997,
acestea fiind compatibile cu standardele europene si internaTionale.
in 2006, ANEVAR a adoptat Standardele InternaTionale de
Evaluare, ediTia a saptea, ca standarde de evaluare obligatorii pentru
membrii sai.
Camera Auditorilor Financiari din Romānia (CAFR) a fost
ifiinTata i anul 2000 prin Hotar穩ea Guvernului Romaiei nr. 591
din acel an.
in partea referitoare la exercitarea independenta a profesiei de
auditor independent (mai precis la activitaTi ce pot fi desfasurate de
acesti profesionisti), H.G. insereaza faptul ca persoanele fizice si
juridice care deTin aceasta calitate acordata de camera pot desfasura si
activitaTi de evaluare, pe laga cele de: audit financiar, audit intern,
consultanTa financiar-contabila si fiscala, asigurare a managementului
financiar-contabil, pregatire profesionala de specialitate i domeniu,
expertiza contabila, reorganizare judiciara si lichidare
Totodata, i activitatea de auditare si retratare a situaTiilor financiare
pentru societaTile comerciale care aplica reglementarile contabile
armonizate cu Directivele a IV-a si a VII-a ale CEE si cu Standardele
InternaTionale de Raportare Financiara (IFRS), recunoasterea imobilizarilor
corporale de catre auditori se face fie la cost istoric minus
amortizarea si orice depreciere (ca tratament de baza), fie la valoarea
reevaluata inclusiv, determinata de evaluatori autorizaTi (ca tratament
contabil alternativ permis de standarde) . Se cuvine menTionat si
faptul ca pentru dobadirea calitaTii de auditor financiar, la examenul
Boulescu Mircea, Auditul financiar. Repere normative naTionale,
Editura Economica, Bucuresti, 2003, pag. 34.
Dinca Ana, Contabilitatea agenTilor economici, Editura Tribuna
Economica, Bucuresti, 2004, pag. 155.
de aptitudini, la prima proba scrisa de audit financiar si contabilitate se
dau subiecte si din Standardele InternaTionale de Evaluare.
Corpul ExperTilor Contabili si Contabililor AutorizaTi din
Romānia (CECCAR) este un alt organism profesional care are atribuTii
de evaluare economica si financiara a itreprinderilor. Orice
evaluare de itreprindere are ca punct de plecare bilanTul contabil -
acest instrument universal care reflecta at穰 patrimoniul la un moment
dat, c穰 si performanTele iregistrate de itreprindere itr-o perioada
data. Bazadu-se pe constatarile din diagnosticul de evaluare si
cunostinTele aprofundate de contabilitate si analiza, experTii evaluatori
aduc ajustari elementelor din bilanTul contabil, elaborad bilanTul
economic al itreprinderii, asupra caruia se aplica diferite metode de
evaluare. Acesta este pentru CECCAR argumentul fundamental pentru
care activitaTile de evaluare a itreprinderii sunt considerate servicii
paracontabile, iar sediul materiei se gaseste, de regula, la organismele
profesionale de profil. De asemenea, i toate manualele si
tratatele de contabilitate din Tarile Uniunii Europene exista capitole
sau parTi afectate evaluarii itreprinderilor.
in Romaia, potrivit art. 19 litera "c" din O.G. nr. 65/1994,
aprobata prin Legea nr. 42/1995, cu modificarile si completarile
ulterioare, elaborarea standardelor privind evaluarea societaTilor
comerciale, precum si a unor active sau bunuri ale acestora este un
atribut al CECCAR, iar i cadrul facultaTilor de contabilitate si finanTe
s-a introdus deja ca disciplina distincta evaluarea itreprinderilor.
Prin Hotar穩ile Guvernului nr. 1181/1996 si nr. 562/2000,
evaluarea economica si financiara a itreprinderii a fost introdusa
ca disciplina de examen pentru obTinerea calitaTii de expert contabil
si contabil autorizat cu studii superioare.
CECCAR a tiparit i doua ediTii (1994 si 1996) lucrarea "Ghid
pentru diagnostic si evaluarea itreprinderilor", prima lucrare i
domeniu din Tara noastra.
Totodata, periodic, CECCAR organizeaza cursuri pentru dobadirea
calitaTii de expert evaluator si perfecTionarea pregatirii i acest
domeniu, la care au acces economisti, ingineri, juristi si alTi specialisti
din economie cu diploma universitara si care au responsabilitaTi i
diferite compartimente din itreprinderi, banci, societaTi de asigurare
si pieTe de capital.
Pentru experTii evaluatori, CECCAR a emis recomandari (standarde)
cuprinzad metodologia de evaluare economica si financiara a
itreprinderilor (nr. 100 CECCAR - EV), structura standard a Raportului
de evaluare (nr. 101 CECCAR - EV) si un ghid pentru evaluarea
itreprinderilor mici si mijlocii (nr. 102 CECCAR - EV) si a aprobat
normele de lucru, de raportare si de comportament cuprinse i Norma
nr. 37/2003, care itregeste normele profesionale pentru toate activitaTile
desfasurate de experTii contabili.
ExperTii contabili si contabilii autorizaTi cu studii superioare
membri ai CECCAR au obligaTia ca i cadrul misiunilor pe care le
ideplinesc sa respecte Codul etic naTional al profesionistilor
contabili, iar pentru activitatea de evaluare - Principiile de Practica a
Evaluarii si Codul etic prevazute i Standardele internaTionale de
evaluare si adoptate de CECCAR prin Hotar穩ea Consiliului Superior
nr. 52/2003.
Ca membru al FederaTiei ExperTilor Europeni, CECCAR a aplicat
si aplica i continuare toate normele si ghidurile emise de
organismele europene i domeniul evaluarii itreprinderilor. De
asemenea, CECCAR dezvolta colaborarea si cooperarea cu Institutul
Evaluatorilor de intreprinderi (IBA), cu Societatea Americana a
Evaluatorilor i vederea cunoasterii si aplicarii standardelor internaTionale
de evaluare
in anul 2003, CECCAR a editat, iar i anul 2005 a reeditat
"Cartea expertului evaluator", care se doreste a fi un ghid practic
pentru toTi experTii evaluatori membri ai CECCAR.
AsociaTia ExperTilor Tehnici cuprinde numai experTi recunoscuTi
de Ministerul de JustiTie ca fiind abilitaTi pentru evaluarea
bunurilor tangibile (imobile, autovehicule etc.) i cazul unor probleme
juridice (divorT, mosteniri etc.).
Pe plan internaTional (la nivelul unor state sau grupe de state) au
luat fiinTa, ca urmare a unor cauze majore de natura economica,
diferite organisme de evaluare, care utilizeaza standarde i domeniu.
Cauzele care au generat necesitatea elaborarii si impunerii
unor standarde de evaluare si crearea unor organisme profesionale
i domeniu au fost:
a) O cauza de natura istorica, respectiv colapsul masiv al
multor instituTii financiare din secolul XX din Marea Britanie (la
mijlocul anilor '70) si din S.U.A. (i anii '80). in S.U.A., acest
Cartea expertului evaluator, Editura CECCAR, Bucuresti, 2003,
pag.6-7.
proces este cunoscut prin expresia "criza economiilor si creditelor" si
a avut ca efect falimente numeroase ale instituTiilor de economii si
credite paa la iceputul anilor '90. O cauza importanta a multor falimente
ale instituTiilor de economii si credite americane au constituit-o
ratele credit/valoare excesiv de mari pentru creditele ipotecare; aceste
rate ridicate se bazau si pe supraevaluarea unor proprietaTi. Pe de alta
parte, a fost incriminata si folosirea unor metode neadecvate de
vazare, i caz de lichidare, a proprietaTilor imobiliare ipotecate.
Ca urmare, i cele doua Tari a aparut necesitatea impunerii unor
standarde de competenTa si integritate i procesul de evaluare a
diferitelor tipuri de proprietate, astfel ic穰 opinia unui evaluator,
asupra nivelului valorii unui tip de valoare, sa fie iTeleasa, larg
acceptata si, deci, credibila. Ca urmare a crizei, i S.U.A. a fost creata
FundaTia pentru Evaluare (The Appraisal Foundation), i noiembrie
1987, care este o organizaTie nonprofit, fondata de reprezentanTi ai
diferitelor asociaTii profesionale de evaluare din S.U.A. FundaTia
pentru Evaluare a elaborat si publicat, i anul 1987, Standardele
Uniforme ale Practicii Profesionale de Evaluare (The Uniform
Standards of Professional Appraisal Practice - USPAP), care au fost
adoptate de toate organizaTiile profesionale de evaluare din S.U.A., de
agenTiile federale si statale, precum si de unele organizaTii si guverne
din afara S.U.A.
in Marea Britanie, un efect al crizei instituTiilor de creditare a
fost introducerea de standarde naTionale de evaluare, elaborate si
publicate de RICS (Royal Institution of Chartered Surveyors),
icepad cu anul 1976 si cunoscute, i mod curent, sub apelativul de
Red Book (titlul oficial este RICS Valuation and Appraisal Standards).
Aceste standarde de evaluare au reusit sa icorporeze si prevederile
esenTiale din Standardele InternaTionale de Evaluare, astfel ic穰 sunt
perfect compatibile cu acestea.
b) A doua cauza este cea a elaborarii si implementarii unor
standarde de evaluare recunoscute la nivel internaTional si european,
care a fost generata de formarea pieTei internaTionale de
proprietaTi, ideosebi imobiliare, si de multiplicarea tranzacTiilor
internaTionale. Ca urmare, au fost ifiinTate doua organizaTii distincte,
cu rolul de a elabora, perfecTiona si implementa standarde de evaluare
proprii. Acestea sunt The European Group of Valuers' Associations
(TEGoVA) si The International Valuation Standards Committee (IVSC).
TEGoVA a fost ifiinTata ca o asociaTie nonprofit a organizaTiilor
naTionale de evaluatori, i anul 1977, avad ca principal
obiectiv elaborarea unor standarde de evaluare, care sa exprime opinia
asociaTiilor profesionale din Uniunea Europeana. incepad cu anul
1978, TEGoVA a elaborat si editat cinci ediTii succesive ale Standardelor
Europene de Evaluare (EVS-uri), ultima ediTie, a cincea, fiind
editata de "Estate Gazette" sub titlul European Valuation Standards i
anul 2003.
IVSC este o asociaTie nonprofit, formata din organizaTii profesionale
din domeniul evaluarii la nivel mondial, i anul 1981. IVSC a
elaborat Standardele InternaTionale de Evaluare (IVS-uri) icepad
cu anul 1985, ediTiile urmatoare fiind etape succesive de adaugare a
noi standarde, ultima ediTie fiind a saptea, din anul 2005 . Obiectivele
IVSC sunt:
sa elaboreze si sa publice, i interesul public, standarde pentru
evaluarea proprietaTii si sa promoveze adoptarea lor la nivel global;
sa armonizeze standardele de evaluare din Tarile lumii, sa
identifice si sa dezvaluie, pe masura ce apar, diferenTele i interpretarea
si/sau aplicarea prevederilor standardelor de evaluare.
IVSC recunoaste diversitatea de scopuri pentru care sunt
solicitate evaluarile proprietaTii, si anume: 1)utilizarea evaluarilor la
itocmirea situaTiilor financiare; 2)adoptarea deciziilor cu privire la
acordarea 絈prumuturilor garantate de o proprietate (garanTii, gajuri,
ipoteci); 3) realizarea tranzacTiilor care implica transferul dreptului de
proprietate, soluTionarea litigiilor si stabilirea taxelor. De asemenea,
IVSC publica Standarde de Practica i Evaluare, care se refera la
tratarea anumitor probleme specifice evaluarii, precum si la aplicarea
standardelor i situaTii specifice, care apar i acordarea de consultanTa
i diferite domenii de activitate.
in mod deosebit, IVSC a urmarit ca Standardele InternaTionale de
Evaluare (IVS-urile) sa fie recunoscute i standardele de contabilitate,
Stan, V. Sorin, Standardele de evaluare si importanTa lor, i revista
"Tribuna Economica" din 21 iulie 2004, pag. 43-44; IVSC - Standardele
InternaTionale de Evaluare, EdiTia a saptea, 2005, format electronic (CD),
ANEVAR-IROVAL, Bucuresti, 2006.
in acest document, cuvatul "Tari" sau "state" are acelasi iTeles cu
cel folosit de OrganizaTia NaTiunilor Unite, care recunoaste si se refera la
membrii sai ca Tari (state), respectiv comunitaTi organizate politic, care au un
guvern propriu si ocupa un teritoriu suveran.
precum si i alte standarde de raportare, astfel ic穰 evaluatorii sa
cunoasca ce li se solicita din partea standardelor altor discipline. IVSC a
realizat sase revizuiri ale Standardelor InternaTionale de Evaluare, care
au fost publicate i anii 1985, 1994/97, 2000, 2001, 2003 si 2005.
EvoluTia acestor Standarde atesta importanTa pe care IVSC o acorda
faptului ca schimbarea este inevitabila si continua, chiar si atunci cad
este graduala si abia perceptibila. PerfecTionarea continua a Standardelor
de evaluare reflecta angajamentul IVSC de a asigura ca definiTiile si
cerinTele evaluarii sunt actualizate permanent, i funcTie de evoluTiile pe
plan mondial.
Totodata, aceste standarde din ultima ediTie (a saptea) reflecta
modelul situaTilor financiare (IFRS), cerinTele noului Acord Basel
(Basel II) prin Comitetul Basel pentru Supravegherea Bancara si
exigenTele Standardelor InternaTionale de Contabilitate pentru Sectorul
Public.
Revenind la situaTia i domeniu din Tara noastra, i prezent
(2006 - n.a.) principalele acte normative care reglementeaza evaluarea
itreprinderilor si a unor componente ale acestora (imobilizari
corporale ideosebi) sunt reprezentate de:
1) Legea nr. 82/2003 privind aprobarea OrdonanTei Guvernului
nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995
privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului ,cu completarile
si modificarile ulterioare;
2) Ordinul ministrului finanTelor publice nr. 1078/2003 referitor
la Normele metodologice privind fuziunea, divizarea, dezvoltarea si
lichidarea societaTilor comerciale, precum si retragerea sau excluderea
unor asociaTi din cadrul societaTilor comerciale , cu modificarile si
completarile ulterioare;
3) Hotar穩ea Guvernului nr. 1553/2003 privind reevaluarea mobilizarilor
corporale si stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe
4) Ordinul ministrului finanTelor publice nr. 1752 din 2005, pentru
aprobarea reglementarilor contabile conforme cu Directivele Europene
IVSC - Standardele InternaTionale de Evaluare, EdiTia a saptea,
2005, ANEVAR - IROVAL, format electronic (CD), Bucuresti, 2006, pag. IX.
"Monitorul Oficial al Romaiei" nr. 194/2003.
"Monitorul Oficial al Romaiei" nr. 586/2003.
"Monitorul Oficial al Romaiei" nr. 21/2004.
"Monitorul Oficial al Romaiei" nr. 1081 si 1081 bis din 2005.
5) Ordinul ministrului finanTelor publice nr. 1917 din 2005 pentru
aprobarea Normelor metodologice pentru organizarea si conducerea contabilitaTii
patrimoniului instituTiilor publice si planul de conturi pentru
instituTiile publice si instrucTiunile de aplicare a acestuia
in primele doua acte normative se precizeaza obligativitatea si
modul de realizare a evaluarii elementelor de activ si pasiv ale unei
itreprinderi cu ocazia fuziunii, divizarii, dizolvarii si lichidarii societaTilor
comerciale, precum si a retragerii sau excluderii unor asociaTi
din cadrul acestor entitaTi.
Celelalte trei acte normative menTionate evidenTiaza imobilizarile
corporale supuse reevaluarii si cele exceptate de la reevaluare,
cine anume poate face reevaluarea (sunt menTionaTi, pe laga specialistii
din cadrul persoanelor juridice, si evaluatorii autorizaTi),
scopul reevaluarii acestor active (determinarea valorii lor juste) si
modul de reflectare i contabilitate si i situaTiile financiare anuale a
diferenTelor rezultate din reevaluarea imobilizarilor corporale.
2.2. Standardele de evaluare a itreprinderilor si a unor parTi
componente ale acestora si importanTa lor i economia de piaTa
in ultimii ani, pe plan internaTional s-a constatat o preocupare
crescuta referitoare la existenTa si eficienTa standardelor de evaluare a
itreprinderilor si proprietaTilor imobiliare. Un aspect important 精
reprezinta recunoasterea standardelor de catre instituTiile judiciare si
fiscale ale statului.
Standardele reprezinta punctul de vedere al specialistilor i
domeniu, iar daca ne referim la standardele de evaluare trebuie aratat
faptul ca obiectul principal 精 reprezinta 絈bunataTirea si menTinerea
calitaTii lucrarilor de evaluare, i beneficiul profesiei de evaluator si al
utilizatorilor rezultatelor evaluarii.
in mod practic, destinaTia standardelor este de a asigura un ghid
pentru evaluatori i efectuarea lucrarilor de evaluare a itreprinderii,
ceea ce presupune ca, iainte de a alege metoda de evaluare pentru
fiecare categorie de active, evaluatorul sa stabileasca standardul de
evaluare cel mai potrivit.
"Monitorul Oficial al Romaiei" nr. 1186 si 1186 bis din 2005.
ImportanTa standardelor i activitatea de evaluare rezulta din
aplicabilitatea si scopul lor:
ajuta evaluatorii, prin recomandari clare, i elaborarea rapoartelor
de evaluare;
promoveaza compatibilitatea prin utilizarea unor definiTii
standard ale valorii de piaTa si metodelor de evaluare;
asigura o calitate standard cu privire la validarea, calificarea
recunoscuta si cea mai buna practica, ca un etalon pentru beneficiarii
evaluarilor;
asigura o baza precisa pentru analiza economica a utilizarii
eficiente a resurselor itreprinderii;
promoveaza i radul evaluatorilor metodele adecvate clientului
sau problemei;
sporesc preocuparea privind rolul evaluatorului;
instituie proceduri care sa conduca la o certificare a valorii,
precisa, fara ambiguitaTi, compatibila cu legislaTia naTionala si internaTionala,
cu standardele de evaluare si de contabilitate si cu recomandarile
pentru cea mai buna practica.
Pentru desfasurarea activitaTii de evaluare si aplicarea tehnicilor
specifice, asociaTiile profesionale au elaborat standarde care, dupa
sfera de aplicabilitate, se regasesc i standardele naTionale.
Standardele naTionale, desi se refera la problemele specifice
unei Tari, urmaresc corelarea cu standardele europene si internaTionale.
in Tara noastra, standardele sunt elaborate de AsociaTia NaTionala
a Evaluatorilor din Romaia (ANEVAR).
Unul din scopurile principale ale acesteia este de a elabora
standarde de evaluare a itreprinderilor, proceduri profesionale si
norme de comportament etic si profesional, care sa reprezinte punctul
de vedere al specialistilor romai din acest domeniu.
incepad cu anul 2004, ANEVAR a decis ca standardele internaTionale
de evaluare sa devina si standarde naTionale i acest domeniu.
Standardele europene de evaluare se refera la situaTiile legate
de iregistrarile si interesul public, precum si la adoptarea si aplicarea
anumitor metode si proceduri de evaluare, care sunt utilizate si recunoscute
pe scara larga.
Evaluatorii trebuie sa asigure clientul ca ideplinesc cerinTele
privitoare la cunostinTe, competenTa si independenTa.
Legaturile strase si cooperarea cu auditorii, iainte si i timpul
evaluarilor efectuate i scopul iregistrarii i documentele financiare,
sunt esenTiale pentru a asigura coerenTa si adecvarea bazei de evaluare
adoptate.
Pentru aplicarea coerenta a metodelor de evaluare si elaborarea
procedurilor profesionale, i anul 1997, Grupul European al Evaluatorilor
de Active s-a unit cu AsociaTia Evaluatorilor Europeni si a
format TEGoVA, care este grupul european al evaluatorilor si care are
ca membri asociaTiile profesionale din Europa.
Unul din principalele obiective ale grupului TEGoVA este de a
stabili standardele comune de evaluare, care sa exprime opinia asociaTiilor
profesionale i cadrul Uniunii Europene.
Standardele europene de evaluare, care cuprind si tehnicile de
evaluare, se numesc EVS-uri.
in ultimul timp, ca urmare a cresterii rolului Uniunii Europene, o
mare parte a Directivelor acestei organizaTii si alte instrumente legale,
care formeaza cadrul general al unui corp tot mai larg de legislaTie
supranaTionala, au impact asupra principiilor si practicii de evaluare
din domenii variate.
TEGoVA urmareste sa monitorizeze aceasta situaTie si sa furnizeze
informaTii si recomandari asociaTiilor membre prin intermediul publicaTiilor
specializate si al dezbaterilor din cadrul it稷nirilor de lucru.
TEGoVA face lobby pentru ca adoptarea standardelor sale
(EVS-urile) sa fie cea mai buna practica globala (s-a luat i considerare
ca standardele si pieTele nu sunt "batute i cuie", ci trebuie sa
se schimbe pentru a reflecta dinamica i continua schimbare a pieTei).
EVS-urile pot diferi de standardele internaTionale numai i mod
excepTional, caz i care diferenTele vor fi subliniate i text. Cu toate
acestea, diferenTele se regasesc i privinTa accentului si a atenTiei
acordate unor aspecte (EVS-urile fiind mai explicite dec穰 standardele
internaTionale), fara a diferi isa ca intenTie. in prezent, asistam la o
icercare tot mai intensa a IVSC de a impune, si la nivelul itregii
Uniuni Europene, Standardele InternaTionale de Evaluare i locul
celor europene de acelasi tip.
Standardele InternaTionale de Evaluare sunt efectul internaTionalizarii
activitaTilor economice si a comerTului, fiind elaborate i
conformitate cu Tratatul de la Roma din anul 1957 si cu tratatele
ulterioare. Aceste standarde sunt elaborate de IVSC.
Abaterile de la IVS-uri si EVS-uri impuse de legislaTia sau
practica locala ar trebui prezentate explicit de catre evaluator i
raportul sau, inclusiv motivul care a generat abaterea.
Evaluatorii, fiind interesaTi i a se asigura ca exercita cea mai
buna practica, sunt constienTi ca nerespectarea standardelor se reflecta
negativ asupra profesiei si genereaza pentru ei riscul unor acuzaTii de
neglijenTa profesionala.
Standardele furnizeaza un nivel minim sau un instrument de
control al calitaTii, faTa de care evaluatorii ar trebui sa-si masoare
rezultatele. De asemenea, beneficiarii lucrarilor de evaluare au o baza
de comparaTie privind calitatea raportului, standardele etice si de
competenTa.
in opinia unor specialisti, abaterea de la standardele de
evaluare poate determina riscuri de natura legala si financiara at穰
pentru evaluatori, c穰 si pentru beneficiari, generate de faptul ca:
evaluatorul nu are suficienta experienTa sau competenTa i
domeniul respectiv;
sunt prezentate informaTii inadecvate sau gresite, cu conTinut
confuz;
nu se asigura evaluari si consultanTa corespunzatoare cu cerinTele
clientului;
se practica o investigaTie neadecvata si o metodologie idoielnica;
nu sunt eliminate activitaTile care conduc la acTiuni legale ale
clientului pentru plata unor despagubiri;
evaluatorul nu are o asigurare profesionala adecvata ;
etica profesionala nu este respectata;
publicarea opiniei de evaluare este confuza sau gresit exprimata,
fara a se face trimitere la rezultatele evaluatorului;
evaluatorul nu este la curent cu noutaTile din domeniul evaluarii,
cu legislaTia curenta, cu situaTia pieTelor si cu metodologia de
evaluare.
Rolul evaluarilor si al standardelor de evaluare creste semnificativ,
deoarece graniTele geografice nu mai au niciun impact asupra
miscarii capitalului.
Urmarind corelarea problematicii la nivel global, principalele
standarde de evaluare vizeaza:
valoarea de piaTa;
categorii de valori i afara valorii de piaTa;
evaluarea pentru garantarea creditelor, ipoteci si gajuri.
Cristea Horia, C穩ceie Radu, Buglea Alexandru, Sacuiu Violeta, Op. cit.,
pag. 28-30.
Consiliul Director si ConferinTa NaTionala a ANEVAR au adoptat,
icepad cu 1 ianuarie 2004, Standardele InternaTionale de
Evaluare, ediTia a sasea, 2003, publicate de Comitetul pentru Standarde
InternaTionale de Evaluare, ca standarde de evaluare obligatorii
pentru membrii ANEVAR. Acest lucru este valabil i prezent pentru
ediTia a saptea a acelorasi standarde.
De asemenea, a mai hotar穰 ca sintagma Standardele ANEVAR,
utilizata i legi si i alte acte normative din Romaia, iseamna
Standardele InternaTionale de Evaluare, completate cu Recomandarile
ANEVAR pentru practica i evaluare.
Structura Standardelor InternaTionale de Evaluare, ediTia a
saptea, 2005, elaborate de IVSC, este urmatoarea:
Introducere;
Concepte si principii generale de evaluare;
Cod deontologic;
Tipuri de proprietate;
Standarde InternaTionale de Evaluare (IVS);
Introducere la Standardele InternaTionale de Evaluare;
IVS 1 Valoarea de piaTa - baza de evaluare;
IVS 2 Baze de evaluare diferite de valoarea de piaTa;
IVS 3 Raportarea evaluarii;
Standardele InternaTionale de AplicaTie i Evaluare (IVA);
IVA 1 Evaluarea pentru raportarea financiara;
Anexa A - clasificarea operaTiunilor de leasing;
IVA 2 Evaluarea pentru garantarea 絈prumutului;
Standardele InternaTionale de Practica i Evaluare (GN);
GN 1 Evaluarea proprietaTilor imobiliare;
GN 2 Evaluarea pentru ichiriere/leasing;
GN 3 Evaluarea instalaTiilor, masinilor si echipamentelor;
GN 4 Evaluarea activelor necorporale;
GN 5 Evaluarea bunurilor mobile;
GN 6 Evaluarea itreprinderii;
GN 7 ConsideraTii privind substanTele periculoase si toxice i
evaluare;
GN 8 Abordarea prin cost pentru raportarea financiara (CIN);
GN 9 Analiza fluxului de numerar actualizat pentru evaluari
bazate pe informaTii de piaTa si din afara pieTei;
GN 10 Evaluarea proprietaTilor agricole;
GN 11 Verificarea evaluarii;
GN 12 Evaluarea proprietaTii specializate generatoare de afaceri;
GN 13 Evaluarea globala pentru impozitarea proprietaTii;
GN 14 Evaluarea proprietaTilor din industria extractiva;
Cartea Alba a Evaluarii (studiu) ;
Evaluarea i pieTele i dezvoltare;
Glosar de termeni;
Index
Rolul Standardelor InternaTionale de Evaluare vizeaza urmatoarele
aspecte esenTiale:
1) de a facilita tranzacTiile si viabilitatea pieTelor celor patru
tipuri de proprietaTi:
- proprietaTi imobiliare;
- bunuri mobile;
- itreprinderi;
- active financiare;
2) de a servi ca far calauzitor pentru evaluatorii din toata lumea
i efectuarea de evaluari credibile, care sa corespunda nevoilor
clienTilor, inclusiv cerinTelor de elaborare a situaTiilor financiare;
3) de a ajuta economiile i curs de dezvoltare sa efectueze evaluari
compatibile cu cele din Tarile dezvoltate.
Aceste Standarde prezinta urmatoarele avantaje majore:
reflecta cea mai buna practica internaTionala;
unifica termenii economici utilizaTi de evaluatori;
asigura coerenTa cu Standardele InternaTionale de Contabilitate
si Raportare Financiara si cu cele din Sectorul Public.
Standardele InternaTionale de Evaluare sunt singurele standarde
coerente si recunoscute de Standardele InternaTionale de Raportare
Financiara (IFRS), care au fost adoptate oficial i Uniunea Europeana
si i Romaia.
Standardele InternaTionale de Evaluare i vigoare au fost puse de
acord cu Standardele InternaTionale de Contabilitate actuale, care
cuprind IAS/IFRS si interpretarile (SIC/IFRIC) corespunzatoare.
Aceste din urma standarde cuprind:
IAS 1 "Prezentarea situaTiilor financiare" (Revizuit);
IAS 2 "Stocurile" (Revizuit);
IVSC - Standardele InternaTionale de Evaluare, EdiTia a saptea,
2005, pag. XVIII-XX.
IAS 7 "SituaTia fluxurilor de numerar";
IAS 8 "Politici contabile, modificari i estimarile contabile si
erori" (Revizuit);
IAS 10 "Evenimente ulterioare datei bilanTului" (Revizuit);
IAS 11 "Contractele de construcTie";
IAS 12 "Contabilitatea impozitului pe profit";
IAS 14 "Raportarea informaTiilor financiare pe segmente";
IAS 15 "InformaTii care reflecta efectele variaTiei preTurilor";
IAS 16 "Imobilizari corporale" (Revizuit);
IAS 17 "Contracte de leasing";
IAS 18 "Venit din activitaTi curente";
IAS 19 "Beneficiile angajaTilor";
IAS 20 "Contabilitatea subvenTiilor guvernamentale si prezentarea
informaTiilor legate de asistenTa guvernamentala";
IAS 21 "Efectele variaTilor cursurilor de schimb valutar" (Revizuit);
IAS 23 "Costul idatorarii";
IAS 24 "Prezentarea informaTiilor referitoare la tranzacTiile cu
parTile afiliate" (Revizuit);
IAS 26 "Contabilizarea si raportarea planurilor de pensii";
IAS 27 "SituaTii financiare consolidate si separate" (Revizuit);
IAS 28 "Contabilitatea investiTiilor i entitaTi asociate";
IAS 29 "Raportarea financiara i economiile hiperinflaTioniste";
IAS 30 "InformaTii prezentate i situaTiile financiare ale bancilor
si ale instituTiilor financiare similare";
IAS 31 "Raportarea financiara a intereselor i asocierile i participaTie"
(Revizuit);
IAS 32 "Instrumente financiare: prezentare si descriere" (Revizuit);
IAS 33 "Rezultatul pe acTiune";
IAS 34 "Raportarea financiara interimara";
IAS 36 "Deprecierea activelor";
IAS 37 "Provizioane, datorii si active contingente";
IAS 38 "Imobilizari necorporale";
IAS 39 "Instrumente financiare: recunoastere si evaluare" (Revizuit);
IAS 40 "InvestiTii imobiliare" (Revizuit);
IAS 41 "Agricultura";
IFRS 1 "Adaptarea pentru prima data a IFRS" (Revizuit);
IFRS 2 "Plata pe baza de acTiuni" (Revizuit);
IFRS 3 "Combinari de itreprinderi" (Revizuit);
IFRS 4 "Contracte de asigurari" (Revizuit);
IFRS 5 "Active imobilizate deTinute i vederea vazarii si activitaTi
i curs de itrerupere" (Revizuit);
SIC 7 "Introducerea monedei EURO" (IAS 21);
SIC 10 "AsistenTa guvernamentala - AbsenTa relaTiilor specifice
cu activitaTi de exploatare" (IAS 20);
SIC 12 "Consolidare - EntitaTi cu scop special" (IAS 27);
SIC 13 "EntitaTi controlate i comun - ContribuTii nemonetare
ale asociaTiilor" (IAS 31);
SIC 15 "Leasing operaTional - Stimulente" (IAS 17);
SIC 21 "Impozit pe profit - Recuperarea activelor neamortizabile
reevaluate" (IAS 12);
SIC 25 "Impozit pe profit - Modificari ale statutului fiscal al
unei itreprinderi sau al acTionarilor sai" (IAS 12);
SIC 27 "Evaluarea fondului economic al tranzacTiilor care implica
forma legala a unui contract de leasing" (IAS 1, IAS 17 si IAS 18);
SIC 29 "Prezentarea informaTiilor - acorduri de concesionare a
serviciilor" (IAS 1);
SIC 31 "Venit din activitaTi curente - TranzacTii barter care
presupun servicii de publicitate" (IAS 18);
SIC 32 "Imobilizari necorporale - Costuri asociate Websiteurilor"
(IAS 38);
IFRIC 1 "Modificari i lichidarea, restaurarea si datoriile
similare existente" (IAS 16).
Totodata, IFAC a elaborat Standardele InternaTionale de
Contabilitate pentru Sectorul Public (IPSAS), ediTia 2005, care
icorporeaza urmatoarele standarde:
IPSAS 1 "Prezentarea situaTiilor financiare";
IPSAS 2 "SituaTia fluxurilor de trezorerie";
IPSAS 3 "Surplusul sau deficitul net al perioadei, erori fundamentale
si modificari ale politicilor contabile";
IPSAS 4 "Efectele variaTiei cursurilor de schimb valutar";
IPSAS 5 "Costurile idatorarii";
IPSAS 6 "SituaTii financiare consolidate si contabilitatea
entitaTilor controlate";
Epstein Barry I., Mirza Abbas Ali, IFRS 2005, Interpretarea si aplicarea
Standardelor InternaTionale de Contabilitate si Raportare Financiara,
Editura BMT Publishing House, Bucuresti, 2005, pag. 21-22.
IPSAS 7 "Contabilitatea investiTiilor i entitaTi asociate";
IPSAS 8 "Raportarea financiara a intereselor i asociaTiile i
participaTie";
IPSAS 9 "Venituri din tranzacTii de schimb";
IPSAS 10 "Raportarea financiara i economiile
hiperinflaTioniste";
IPSAS 11 "Contracte de construcTii";
IPSAS 12 "Stocuri";
IPSAS 13 "Contracte de leasing";
IPSAS 14 "Evenimente ulterioare datei de raportare";
IPSAS 15 "Instrumente financiare: informaTii de furnizat si
prezentare";
IPSAS 16 "InvestiTii imobiliare";
IPSAS 17 "Imobilizari corporale";
IPSAS 18 "Raportarea pe segmente";
IPSAS 19 "Provizioane, datorii contingente si active
contingente";
IPSAS 20 "InformaTii de furnizat privind parTile legate";
IPSAS 21 "Deprecierea activelor generatoare de alte fluxuri
dec穰 cele de trezorerie"
Standardele InternaTionale de Evaluare din ediTia i vigoare au
fost puse de acord si cu standardele de contabilitate din sectorul public
menTionate anterior.
2.3. Principii fundamentale de evaluare.
Principii de evaluare a itreprinderii
2.3.1. Principii fundamentale de evaluare
Exista un set de principii incluse i fundamentele evaluarii . Ele
sunt, deopotriva, valabile i evaluarea proprietaTilor imobiliare, a afacerilor
sau activelor necorporale. Cele mai importante principii de
evaluare sunt:
Principiul anticiparii: valoarea provine din beneficiile viitoare
anticipate care urmeaza a fi generate de proprietatea deTinuta.
IFAC - Standardele InternaTionale de Contabilitate pentru Sectorul
Public, Editura CECCAR, Bucuresti, 2005.
Appraisal Institute. Evaluarea proprietaTilor imobiliare, ediTia a
doua canadiana, aparuta sub egida ANEVAR, Bucuresti, 2004, pag. 2, 11.
Pe piaTa este normal ca investitorii sa gadeasca valoarea mai
degraba i funcTie de beneficiile probabile si riscurile atasate unui
anumit plasament de capital dec穰 i funcTie de costul istoric sau
costul de recreare a acelei proprietaTi.
Principiul substituTiei: atunci cad pe piaTa sunt disponibile
mai multe bunuri similare cu preTuri diferite, acela care are preTul cel
mai mic se va epuiza primul.
Forma de manifestare a acestui principiu este cunoscuta din
viaTa obisnuita, dar modul de nuanTare i domeniul evaluarii este puTin
diferit, Tinad seama de complexitatea proprietaTilor sau afacerilor
evaluate care icorporeaza mai multe "bunuri": un activ nu valoreaza
mai mult decāt costul de īnlocuire a tuturor parTilor sale componente.
Acest principiu menTioneaza o alternativa cu o utilitate sau
productivitate egala, Tinad cont de factorul timp. De exemplu, i
investiTiile de natura proprietaTilor imobiliare se presupune ca un
cumparator are urmatoarele trei variante:
a) sa cumpere o proprietate existenta cu o utilitate egala cu cea
i cauza. Aceasta reprezinta abordarea prin comparaTie pe piaTa cu
tranzacTiile anterioare pentru a estima valoarea de piaTa;
b) sa cumpere un teren si sa construiasca pentru a avea o
proprietate cu o utilitate egala cu cea i cauza. Aceasta constituie baza
pentru abordarea prin costuri a estimarii valorii de piaTa;
c) sa cumpere o proprietate ce produce venituri de aceeasi
marime si cu aceleasi riscuri ca si proprietatea i cauza. Aceasta este
baza abordarii prin venituri i estimarea valorii de piaTa.
Principiul schimbarii: schimbarea este rezultatul acTiunii legii
cauza-efect.
Schimbarile care apar i cadrul forTelor care creeaza sau influenTeaza
valoarea (unei proprietaTi sau afaceri) sunt continue, unele
graduale, altele rapide. De exemplu, schimbarea de catre guvern a
legii impozitului pe profit sau de catre banca comerciala a ratei
scontului, falimentul unui competitor major etc. sunt schimbari care au
impact direct si rapid asupra valorii. De asemenea, deprecierea fizica
sau funcTionala a activelor se icadreaza i categoria schimbarilor cu
impact gradual asupra valorii. Evaluatorul icearca sa cuprinda i
estimarea sa schimbarile probabile ale pieTei sau ale proprietaTii, dar
trebuie reTinut ca o estimare a valorii este valida doar la data specificata
i raport.
Principiul cererii si ofertei: preTul unei marfi (proprietaTi) variaza
direct, dar nu neaparat si proporTional cu cererea, si invers, dar
nu neaparat proporTional cu oferta.
At穰 de cunoscuta lege a cererii si ofertei este esenTiala si i
estimarea valorii. Atunci cad pe piaTa sunt oferite mai multe alternative
investiTionale (obligaTiuni, acTiuni, firme ichise, unitaTi operaTionale
etc.) care cumuleaza o oferta mai mare dec穰 cererea solvabila,
realizarea echilibrului cerere-oferta va determina scaderea preTurilor
de vazare.
Principiul contribuTiei: valoarea unei parTi componente a unei
proprietaTi/afaceri depinde de c穰 de mult contribuie aceasta la valoarea
itregului sau de c穰 de mult reduce valoarea itregului absenTa sa.
Este un principiu care ajuta la iTelegerea clara a adevarului ca
nu toate costurile iseamna valoare si, de asemenea, permite estimarea
valorii i cazuri particulare, cum ar fi: divizarea, fuziunea, recapitalizarea
etc. Acest principiu poate fi interpretat si prin estimarea
pierderii de valoare atunci cad un factor de producTie (sau un
component al sau) lipseste. Acest principiu permite efectuarea unor
corecTii i cazul comparaTiei cu tranzacTiile anterioare si totodata asigura
o baza pentru estimarea uzurii datorate unor lipsuri (deficienTe)
sau plusuri ale proprietaTii i abordarea prin costuri.
Principiul concurenTei: preTurile sunt susTinute si valorile sunt
stabilite printr-o continua competiTie si interacTiune itre cumparatori,
vazatori, antreprenori si alTi participanTi pe piaTa imobiliara,
dar si pe alte pieTe de bunuri supuse evaluarii si tranzacTionabile pe
pieTe specifice (bunuri mobile, active financiare sau itreprinderi).
Principiul echilibrului: susTine ca valoarea proprietaTii (imobiliare,
dar nu numai aceasta) ia nastere si este menTinuta atunci cad
se gasesc i echilibru o serie de elemente contrastante, antagonice
sau interactive. Acest principiu se aplica la relaTiile dintre diverse
componente ale unei proprietaTi, ca si la relaTia dintre costurile de
producTie si productivitatea respectivei proprietaTi.
Acest principiu se utilizeaza ideosebi i domeniul proprietaTilor
imobiliare. Proprietatea imobiliara atinge maximum de productivitate
sau cea mai buna utilizare, cad factorii de producTie (consideraTi de
regula terenul, capitalul, munca si managementul) sunt i echilibru
relativ.
Principiul celei mai bune utilizari: se utilizeaza aproape i
cazul tuturor tipurilor de proprietaTi, dar mai ales al celor imobiliare
in scopul evaluarii pe piaTa, proprietatea ar trebui evaluata i ipoteza
celei mai bune utilizari (CMBU). Principiul celei mai bune utilizari
(CMBU) implica o utilizare legala, posibila si probabila a proprietaTii
imobiliare care 靖 va da cea mai mare valoare i prezent, pastradu-i
utilitatea.
Principiul conformitaTii: se utilizeaza, de asemenea, cu predilecTie
i evaluarea proprietaTilor imobiliare. O proprietate imobiliara
atinge valoarea maxima cad este amplasata itr-un mediu coerent
fizic, economic si social sau se utilizeaza compatibil si armonios
terenul.
Principiul externalitaTii (factorilor externi): cuprinde factori ce
nu Tin de proprietatea isasi si pot avea influenTe at穰 pozitive, c穰 si
negative asupra valorii acesteia. Dintre acesti factori sunt de amintit:
a) tendinTele sociale; b) situaTia economica; c) reglementarile si
restricTiile impuse de stat; d) condiTiile de mediu.
Principiile substituTiei, schimbarii, contribuTiei si celei mai bune
utilizari sunt considerate cele mai importante.
2.3.2. Principii de evaluare a itreprinderii
Estimarea unei valori rezonabile a itreprinderii este i funcTie
de experienTa si judecata bazata pe informare, dar ea trebuie sa se
bazeze pe un fundament teoretic bine definit. Principiile enumerate si
analizate pe scurt i continuare au fost sintetizate din combinarea
teoriei economice, a standardelor de evaluare a itreprinderii, a
realitaTilor pieTei, dar si a logicii bunului simT
Principiul 1. Valoarea īntreprinderii este estimata la un anumit
moment dat si este echivalenta cu valoarea prezenta a tuturor
fluxurilor viitoare anticipate care deriva din dreptul de proprietate
asupra capitalului firmei.
Valoarea itreprinderii este orientata spre viitor. Cumparatorul
nu 罇i isuseste trecutul, ci cel mult prezentul si i special viitorul. Pe
o piaTa, investitorii analizeaza itreprinderile pe baza performanTelor
lor evidente de a genera, dupa cumparare, venituri sau fluxuri financiare
libere at穰 din activitatea de exploatare (operaTionala), c穰 si din
afara exploatarii.
G. Badescu, Principii fundamentale ale evaluarii itreprinderii,
"Buletin IROVAL", Bucuresti, nr. 4/1997, p. 1-4.
Ca regula generala, cu c穰 este mai mare incertitudinea referitoare
la performanTele viitoare ale itreprinderii, cu at穰 riscul perceput va fi
mai mare si, prin urmare, valoarea va fi mai mica. in condiTiile i care
valoarea este cel mai probabil preT negociat itre vazator si cumparator,
iar cumparatorul achiziTioneaza, i fond, viitorul afacerii, respectiv,
valoarea prezenta (actuala) a tuturor c龝tigurilor anticipate care deriva
din proprietatea asupra itreprinderii, este evidenta orientarea spre viitor
a procesului de evaluare.
Principiul 2: Atunci cānd valoarea este definita ca "valoarea
actualizata a tuturor cāstigurilor viitoare anticipate care deriva din
dreptul de proprietate", valoarea are doua componente distincte:
comerciala (sau transferabila) si necomerciala (sau valoare pentru
proprietar).
Acest principiu, relativ simplu de exprimat, este uneori greu de
cuantificat, pentru ca, asa cum s-a aratat, o condiTie importanta a
manifestarii valorii este determinata de transferabilitatea proprietaTii
si, deci, evaluatorul trebuie sa discerna si sa cuantifice valoarea netransferabila
care aparTine proprietarului actual i virtutea atributelor
sale personale, incluzad i valoarea de piaTa doar valoarea comerciala
(transferabila).
Principiul 3: Valoarea este estimata la un anumit moment de
timp. Ea este, īn funcTie de informaTiile cunoscute si previziunile
facute, numai la acel moment de timp.
intreprinderea ca obiect al cercetarilor si practicii economice
(inclusiv al evaluarii) este poate cea mai apropiata de conceptul
filosofic "totul curge".
intreprinderile sunt i continua evoluTie, ca rezultat al vazarii
sau cumpararii de active, linii de fabricaTie, schimbarii managementului,
modificarii aranjamentelor financiare, schimbarilor din ramura si
ale situaTiei concurenTiale.
Fiecare i parte si toate aceste schimbari 絈preuna influenTeaza
evoluTia itreprinderii si conduc la modificarea valorii ei. Prin urmare,
valoarea corespunde unui anume moment de timp.
Principiul 4: ParticipaTia de control īntr-o firma are o valoare
pe acTiune mai mare decāt valoarea pe acTiune a unui pachet
minoritar, atunci cānd acestea sunt estimate separat (cu excepTia
cazurilor īn care exista acorduri speciale īntre asociaTi, care confera
drepturi suplimentare acTionarilor minoritari).
Trebuie sa se faca deosebire itre estimarea valorii totale a
itreprinderii si estimarea valorii individuale a participaTiilor pe care le
au diferiTi acTionari ai itreprinderii. AcTionarii majoritari, prin
activitatea lor, pot influenTa evoluTia valorii firmei respective, evident
si i funcTie de interesele acestora.
Principiul 5: PiaTa determina rata de fructificare a capitalului
asteptata de investitor.
Costul capitalului sau rata de fructificare a capitalului are un rol
esenTial i estimarea valorii de piaTa a itreprinderii. De asemenea,
evaluatorul trebuie sa iTeleaga ca, la un anumit moment de timp,
forTele pieTei sunt cele care determina ratele de fructificare a
capitalului, asteptate de investitori. Aceste forTe sunt determinate
ideosebi de:
- condiTiile economice generale, dar i mod deosebit ratele
dobazilor la creditele pe termen scurt si lung;
- situaTia echilibrului cerere-oferta pe piaTa investiTiilor, i
general, si a itreprinderilor, i special;
- categoria de cumparatori de pe piaTa, motivaTia lor si filosofia
de investiTie a fiecaruia dintre ei. Evident ca fiecare categorie are
asteptari specifice referitoare la fructificarea capitalului si atitudinea
lor va influenTa performanTele generale ale pieTei de capital.
Principiul 6: Cu cāt este mai mare valoarea activelor tangibile
(estimata ca valoare de utilizare sau de lichidare), cu atāt este mai
mare valoarea īntreprinderii.
Acest principiu se fundamenteaza pe urmatoarele elemente:
Valoarea de utilizare presupune continuitatea activitaTii
itreprinderii evaluate. De exemplu, activele tangibile cum ar fi
cladirile sau echipamente cu utilizare unica au, de obicei, o "valoare
de utilizare" mai mare dec穰 "valoarea de lichidare". Teoretic, atunci
cad se estimeaza activul net corectat, cu c穰 este mai mare valoarea
activelor tangibile, cu at穰 este mai mare suma necesara de investit
pentru a intra i domeniul i care funcTioneaza itreprinderea.
Rezulta un cost mai mare de intrare i ramura, o probabilitate
mai mica de concurenTa si, de asemenea, o rata de fructificare ceruta
de cumparator mai mica. Aplicarea acestui raTionament trebuie sa
reflecte condiTiile unei situaTii date.
Desi se presupune continuitatea activitaTii itreprinderii,
toate previziunile pe care le realizeaza un investitor raTional iau i
calcul si probabilitatea de faliment. La data cumpararii itreprinderii,
activul net al firmei va avea o valoare de lichidare. Teoretic, cu c穰
valoarea de lichidare la data evaluarii este mai mare, cu at穰 riscul
cumparatorului este mai mic si, prin urmare, rata de fructificare
asteptata de cumparator este mai mica.
Avad i vedere cresterea importanTei imobilizarilor necorporale,
a capitalului intelectual al itreprinderilor este posibila o
revizuire i viitor a acestui principiu.
Principiile de evaluare a itreprinderilor si o parte din comentariile
asupra lor au fost preluate din lucrarea Evaluarea itreprinderii (autori:
Isfanescu Aurel, Serban Claudiu si Stanoiu Andreea Carolina), aparuta la
Editura Universitara, Bucuresti, 2003, pag. 31-33.
|
