CADRUL GENERAL AL ECONOMIEI ROMNESTI IN CONTEXTUL ECONOMIC MONDIAL

1.1. Situatia economiei pe plan mondial-privire de ansamblu

Inceputul anilor '90 s-a remarcat printr-o crestere economica de 2%, pentru ca in 1996-1997 sa se ajunga la 3%, similar cu perioada anilor '80, tarile in curs de dezvoltare (exceptand fostele state comuniste) atingand rate de crestere a produsului intern brut de 5%. Economiile mici si mijlocii din Asia de Est (inclusiv China) au atins cele mai mari rate de crestere, peste 10%, pentru ca la mijlocul anilor '90 sa stagneze datorita micsorarii drastice a exporturilor si a crizelor financiare, in Asia de Sud cresterea economica accelerandu-se la peste 6%, de la 4,5% in anii anteriori.

In America Latina si Africa de Nord si Estica comertul international a ajutat la o crestere de aproximativ 4% in 1996, in timp ce economiile din estul Europei si fosta uniune sovietica incep sa-si reduca declinul economic.

Tarile in curs de dezvoltare cu cele mai mari rate de crestere economica sunt caracterizateprintr-o deschidere spre o conducere mai buna a politicii macroeconomice, deschiderea spre comertul international si investitii internationale, ce contribuie la o integrare mai buna in economiea mondiala, cresterea puternica a sectorului serviciilor si o micsorare a proportiei cheltuielilor guvernamentale in produsul intern brut.

Tabelul nr. 1

1.1.1. Dezvoltarea pietelor

Dezvoltarea economica a fost generalizata in secolul 20, insa ea s-a facut in moduri diferite, functie de evenimentele importante ale secolului: razboaiele mondiale, revolutia ruseasca, criza anilor '30. Diversitatea experientelor face dificila trasarea unor concluzii generale asupra a ceea ce a determinat dezvoltarea pietelor si a economiilor nationale si ce stare sau marime este optima pentru circumstantele economice si sociale trecute sau actuale.

In 1996, marimea cheltuielilor guvernamentale din totalul produsului intern brut s-a situat intre 10 si 50%, in functie de tara. Tipuri diferite de guverne cauta modalitati de a reduce aceste cheltuieli fara a pierde voturi. Multe tari in curs de dezvoltare si-au modificat prioritatile, din pastrarea locurilor de munca intr-un sector public stagnant intr-un sector privat aflat in dezvoltare. Aceasta modificare a opticii implica o schimbare a rolului guvernului, de la proprietar si operator economic la creator de politica economica ce lucreaza cu sectorul privat pentru a crea o economie dezvoltata si competitiva.

Tarile sarace fac eforturi pentru a crea acest tip de economie, greutati mai mari avand in special Africa, datorita unui mediu de afaceri subred, a pietelor reduse, slabei pregatiri profesionale, infrastructurii nedezvoltate sau a legilor restrictive.

Intentia tarilor este de a crea un cadru economic propice dezvoltarii, in care Guvernul sa nu intervina acolo unde piata poate opera mai eficient, dar sa asigure reguli ale pietei si legi aplicabile corect si echitabil.

1.1.2. Globalizarea economiei

Globalizarea economiei consta in capacitatea indivizilor si firmelor de a realiza tranzactii cu rezidentii altor state. Atat criticii cat si sustinatorii fenomenului sunt de acord ca economiile nationale sunt mai integrate acum decat in urma cu 50 de ani, dar unii sustin ca integrarea economica constituie un pericol iar ceilalti ca este o alegere strategica sau o consecinta inevitabila a modificarilor economice si tehnologice.

Intr-o lume economica complet integrata nu ar exista bariere de negociere si realizare a tranzactiilor economiceoriunde in lume iar pentru rezidentii unui stat tranzactiile dintr-o alta tara nu ar presupune costuri suplimentare fata de propria sara. O lume integrata economic este de asemenea capabila sa diversifice riscul si sa se asigure impotriva dezastrelor umane sau naturale.

Integrarea poate fi masurata prin reducerea barierelor economice la granita (bariere tarifare sau netarifare), prin volumul comertului international sau al fluxurilor de capital.

O economie globalizata poate fi mai eficienta, dar poate fi mai putin confortabila pentru multa lume, dezbaterea continua asupra reducerilor tarifare reflectand suspiciunile asupra beneficiilor globalizarii.

Tabelul nr. 2

1.1.3. Evolutii si tendinte ale economiei mondiale si ale investitiilor

Exista o stransa legatura intre economia nationala si internationala si investitiile internationale, cresterea economica si fluxurile straine de capital fiind doua variabile macroeconomice aflate intr-o stransa interdependenta. Se poate observa ca investitiile internationale au avut aceleasi tendinte ca si economia, capitalul investit de companiile transnationale fiind dublu in 1994 fata de 1980, daca urmarim evolutia in aceasta perioada de timp observand o crestere intre 1980 si 1989, perioada de dezvoltare si a economiei mondiale, o reducere a investitiilor internationale intre 1990 si 1993 pe fundalul unei recesiuni economice mondiale, iar in 1995 o sporire a acestora cu 40%.

In ultimii ani, odata cu deschiderea unor tari din Europa de Est si Centrala, America de Sud, dar si China si fostele state ale U.R.S.S., s-a creat o adevarata cursa pentru atragerea investitorilor straini, cererea fiind mult superioara ofertei.

In plan general, investitiile internationale au fost in 1995 de 315 mld. $. Principalele state ce au furnizat aceste investitii sunt statele dezvoltate din punct de vedere economic gazde fiind tot statele dezvoltate, in detrimentul tarilor in curs de dezvoltare sau nedezvoltate. In 1995 fluxurile de capital plecate din tarile dezvoltate au fost de 270 mld.$ (reprezentand cca. 86% din total, in crestere cu 40% fata de 1994), iar cele ajunse aici au fost de 203 mld.$ (cca. 64% din total, adica o sporire cu 53% fata de anul precedent). Dintre aceste tari S.U.A., Germania, Marea Britanie, Japonia si Franta participa cu 2/3 din suma investitiilor.

1.2. Premisele economice ale Romaniei la inceputul anului 1998

Pentru politica econoica, dar si pentru populatie, anul 1998 nu va fi mai usor decat 1997. Este necesar ca in anul 1998 sa se aduca inflatia la cote rezonabile si sa accelereze reformele structurale. In plus, este important sa raportam evolutia economiei romanesti la fenomenele de globalizare si efectele noii ere a informatiei. Astazi, mai mult ca oricand, erorile de politica economica vor fi sever penalizate.

La sfarsitul anului 1997 inflatia lunara era 10,3%, deficitul bugetului general consolidat se ridica la peste 8% din produsul intern brut, deficitul contului curent ajunsese la 7,4% din produsul intern brut, iar rezervele valutare brute ale Bancii Nationale erau de 748,5 milioane dolari, desi se facusera imprumuturi mari pe piata de capital. Indisciplina financiara in sistem era mai mult decat ingrijoratoare, in conditiile in care privatizarea si restructurarea socitatilor comerciale de stat si a regiilor autonome avansase lent.

Pe termen scurt politicile macroeconomice restrictive ale Guvernului si Bancii Nationale au avut un impact negativ atat asupra cererii agregate cat si asupra ofertei agregate. Ca urmare a reducerii drastice a subventiilor si incetarea operatiunilor de tip cvasifiscal, Romania s-a confruntat cu un adevarat soc de politica macroeconomica.

Acest soc a avut un impact negativ asupra dinamicii economice; in 1997 produsul intern brut s-a redus substantial iar inflatia a inregistrat o componenta corectiva de mare amplitudune.

Avand in vedere evolutiile din 1997, principalel directii de actiune raman in linii mari aceleasi: consolidarea eforturilor de stabilizare macroeconomica si adancirea reformelor structurale. Pe fundalul intentiilor privind accelerarea reformelor structurale, componenta macroeconomica a programului guvernamental pentru 1998 vizeaza: reducerea drastica a inflatiei, oprirea declinului produsului intern brut, redresarea procesului investitional, reducerea deficitului contului curent al balantei de plati externe, consolidarea rezervei valutare oficiale, realizarea unui deficit bugetar in conformitate cu resursele disponibile pentru finantarea acestuia.

1.2.1. Reducerea inflatiei- obiectiv prioritar al programului economic pentru 1998

Programul economic al anului 1997 a debutat cu ajustarea cursului de schimb si liberalizarea unor preturi.

La inceputul anului, cursul de schimb al monedei nationale a fost tinta unor atacuri speculative. Deprecierea nominala majora de 73% din primul trimestru a reprezentat o ajustare necesara, care, insotita de un raspuns corespunzator din partea Bancii Nationale, a contribuit la reinstaurarea unei stabilitati relative a pietei valutare.

Componenta coercitiva a inflatiei s-a manifestat pregnant in martie, cand rata inflatiei a fost de 30,7%. In scopul atenuarii inflatiei corective, Banca Nationala a restrans sever baza monetara, de la 7104,7 mld. lei in decembrie 1996 la 6736,6 mld. lei in martie 1997.

In a doua parte a anului, dificultatile intampinate in ceea ce priveste controlul lichiditatii in economie, datorate indexarii abrupte a salariilor, platilor compensatorii pentru personalul disponibilizat, precum si asistentei financiare a unor banci comerciale de stat, explica derapajul politicilor macroeconomice. La sfarsitul anului baza monetara era cu 92,5% mai mare decat in martie iar rata inflatiei ajunsese la 4,5% fata de 2-2,5% cat fusese programat.

Programul economic pentru anul 1998 se bazeaza pr recunoasterea faptului ca, fara reducerea inflatiei, nu se poate realiza o reluare pe baze sustenabile a cresterii economice. Din acesta perspectiva, obiectivul reducerii inflatie este prioritar in 1998. Astfel, tinta de inflatie la preturile serviciilor si bunurilor de consum este de 45%. In concordanta cu acest obiectiv se estimeaza o rata a deflatorului produsului intern brut de 64,5%.

Obiectivul programului guvernamental este fundamentat pe considerentul ca inflatia corectiva este, in mare parte, de domeniul trecutului, fara ca inflatia de fond sa fi ajuns inca la un nivel scazut. In aceste conditii sursa principala a inflatiei pe termen scurt se afla in perimetrul controlului lichiditati, precum si in calitatea combinatiei de instrumente de politica macroeconomica (monetara, fiscala si bugetara, politica cursului de schimb si cea a veniturilor).

Daca pe termen scurt lupta contra inflatiei presupune controlul strict al lichiditatii si al deficitului bugetar, pe termen mediu politica salarialasi politicile de protectie a concurentei si de contracarare a structurilor de monopol au un rol determinant.

1.2.2. Oprirea declinului produsului intern brut

In anul 1997, contractia cu 6,6% a produsului intern brut a fost indusa de socuri puternice ale cererii si ofertei agregate. Socurile ofertei au provenit din cresterea preturilor energiei si contractia puternica a creditului real in economie, in conditiile in care capacitatea de autofinantare a agentilor economici aramas redusa. Sectoarele a caror restructurare a fost intensa in 1997 (agricultura, mineritul) au inregistrat cele mai bune performante economice. Cererea agregata a fost afectata de reducerea veniturilor reale.

Contributia sectorului privat la produsul intern brut s-a ridicat la 58%. Efectul recesiunii asupra sectorului privat de intreprinderi mici si mijlocii a fost considerabil.

Utilizarea produsului intern brut

Tabelul nr. 4

Datorie publica externa directa

Datorie publica externa garantata