Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...



















































CREDITUL SI SISTEMUL BANCAR IN ECONOMIA CONTEMPORANA

economie




Creditul si sistemul bancar     în economia contemporana


1.1. Continutul si Formele creditului.




Dobânda în economia contemporana.


Continutul si necesitatea creditului


Relatiile de credit au aparut în momentul istoric al dezvoltarii productiei de marfuri, dezvoltare ce a permis trecerea marfurilor de la vânzator la cumparator, fara ca transferul de valoare în sens invers sa aiba loc simultan, ci ulterior cu un decalaj în timp.

În literatura de specialitate, conceptul de credit este abordat din doua puncte de vedere : juridic si economic.

Din punct de vedere juridic, creditul exprima o conventie între creditori si debitori si care serveste procesul de productie si de circulatie a marfurilor.

În literatura de specialitate creditul e definit ca un schimb sau tranzactie, care consta în transferarea temporara a folosirii bogatiei. Esenta creditului se refera la dreptul de a se folosi de ceva, în cele mai multe cazuri bani, al caror titlu economic final apartine altei persoane.

Din punct de vedere economic creditul exprima relatii de repartitie a unei parti din produsul national brut sau din venitul national, în vederea satisfacerii unei anumite nevoi de capital.

Avantajul creditului este ca el îndeplineste o functie de capital. Din acest punct de vedere, bunurile sunt întrebuintate de debitor în mod eficient la crearea unui surplus, peste acea parte a produsului, care este necesara pentru plata folosintei împrumutului. Surplusul poate fi considerat ca fiind echivalentul unei sporiri a capitalului.

Necesitatea creditului este de natura obiectiva, în sensul ca produsul reproductiei sociale si desfasurarea acesteia determina în ultimă 19419n136t ; instanta, manifestarea relatiilor de credit. În cadrul acestui proces, iau nastere atât cereri suplimentare de capital, care nu au alte posibilitati de satisfacere decât prin credit, cât si resurse disponibile de capital, societatii în ansamblul sau nefiindu-i indiferent modul de folosire a acestor disponibilitati de capital.

Rolul creditului este concretizat în rezultatele obtinute în economie prin manifestarea relatiilor de credit sau în contributia creditului la realizarea anumitor obiective de politica economica.


Formele creditului

Formele creditului reprezinta modul de organizare a relatiilor de credit în economie, mod clasificat dupa mai multe criterii.

Dupa cele mai importante criterii ar fi urmatoarele forme ale creditului :

A. Din punct de vedere al calitatii creditorului :

. credit comercial

. credit bancar

B. Dupa calitatea debitorului :

. credit acordat persoanelor fizice

. credit acordat persoanelor juridice

C. Din punct de vedere al calitatii debitorului si creditorului luati la un loc :

. credit public

. credit privat

D. În functie de scopul acordarii :

. credit de productie (de exploatare, de investitii, de speculatie) ;

. credit de circulatie

. credit de consum

E. Dupa obiectul creditului

. credit în bunuri sau marfuri

. credit în bani

. credit în credit

F. Dupa modul de garantare :

. credit real, care are acoperire materiala sub forma garantiei imobiliare sau mobiliare

. credit personal care are la baza garantii morale

G. Din punct de vedere al tehnicii de acordare :

. credit acordat prin conturi separate de împrumut

. credit acordat prin cont curent

. credit de acceptiune

H. Din punct de vedere al întinderii drepturilor creditorului :

. credit denuntabil

. credit nedenuntabil

. credit legat

I. Dupa modul de rambursare :

. credit amortizabil

. credit neamortizabil

J. Din punct de vedere al marimii perioadei :

. credit pe termen scurt

. credit pe termen mijlociu

. credit pe termen lung

În lucrarea de fata ne intereseaza creditul bancar.

Creditul bancar cuprinde o sfera larga de raporturi angajând modalitati diferite, pe termen scurt si termen mediu si lung, privind operatii bazate pe înscrisuri sau fara, garantate, în fiecare caz în parte sau în cadrul unui acord general.

În raporturile de credit cu banca se pot angaja si persoane care în acest cadru nu au calitatea de agent economic.

Raporturile de credit ale întreprinderii cu bancile sunt de regula reciproce. Pe de o alta parte întreprinderea având conturi deschise la banci formeaza depozite care pot fi folosite de catre aceasta ca resurse. Pe de alta parte, bancile acorda credite întreprinderilor pentru nevoile lor de productie curente sau cu recuperare ulterioara pentru investitii.

Sistemul modern de credit care sta la baza vietii economice contemporane, serveste si pentru a stimula productia industriala ca principal factor al cresterii economice. Banca, "uzina principala" de creare a creditului, se regaseste în raporturi, directe si intime, cu industria, a carei nastere si dezvoltare depinde de credite vaste si performante.


Dobânda în economia contemporana


Dobânda este, în mod firesc, comuna cu conceptul de capital si cu elementele de timp si risc.

Astfel, într-un sens larg, dobânda poate fi considerata ca o remunerare pe care capitalistul o primeste pentru folosirea capitalurilor proprii sau pentru capitalul încredintat spre utilizare altor persoane (dobânda împrumutului) pe o durata data, pentru o folosire oarecare.

În sens restrâns, dobânda este suma ce revine bancii la rambursarea sumei împrumutate sau pretul folosirii capitalului si totodata remunerarea riscului pe care-l implica împrumutul respectiv.

În aceste formulari regasim unele caracteristici, unele elemente descriptive, însa lipsesc precizarile cu privire la originea dobânzii, la legile de formare si la justificarea sa.

În acest sens, o contributie pe deplin recunoscuta a lui Bohm Bawerk, unul dintre cei mai importanti analisti ai dobânzii. Acesta în cercetarile sale, porneste de la unele constatari empirice, cu care sunt de acord economistii din vremea sa :

. dobânda unui capital se produce independent de activitatea personala a capitalistului

. pare ca e o calitate fireasca a capitalului

. se formeaza fara ca acesta (capitalul) sa se epuizeze (deci dincolo de limitele umane) si are astfel o durata eterna de constituire.

Dobânda în România e determinata de proprietatea de stat si cooperatista, care continua sa stea, în mare masura, la baza deciziilor de creditare, ceea ce face ca dobânda sa nu reprezinte pe scara larga venit adus de capital si, respectiv, pret al capitalului. Ambele ipoteze ale dobânzii sunt strâns legate de existenta proprietatii private, si deci nu pot aparea în tara noastra decât pe masura privatizarii întreprinderii de stat si a extinderii pe alte cai a sectorului privat.

Ca element al contractului de credit, nivelul dobânzii e acceptat, în fiecare caz în parte de creditor si debitor ca urmare a unei negocieri de durata sau mai operative.

Fiecare dintre parti doreste sa aiba, în conceptul acceptarii solutiei, anumite orientari care sa motiveze si sa justifice decizia adoptata. Deci se pune problema de a discerne si considera factorii cu audienta si acceptabilitate generala.

Un prim factor este productivitatea capitalului, o anumita productivitate a capitalului, adica o anumita rata a profitului, aflate într-o dinamica de evolutii si conjuncturi.

Un al doilea factor general care determina nivelul dobânzii este lichiditatea. Indiferent de orice alte conditii, creditorii vor prefera acea forma de împrumut care sa asigure lichiditatea. Deci se prefera termene scurte.

Orice angajare mai îndelungata a resurselor creditului, orice diminuare a lichiditatii sale este însotita de o sporire a sumelor platite ca dobânzi, implica o crestere a nivelului dobânzii.

Riscul nerambursarii este un alt factor general al nivelului dobânzii. Rambursarea la termen este o conditie a perpetuarii raporturilor de credit si a sistemului de credit. Rambursarea este o cerinta generala care poate fi asigurata daca în cazurile particulare se iau masuri necesare de evitare si acoperire a acestui risc.

Raportul dintre oferta si cererea de credite este evident un factor esential în determinarea nivelului dobânzii.

Stabilitatea economica si politica are si ea un rol deosebit în a încuraja formarea capitalului si astfel indirect nivelul dobânzii.



1.2. Rolul creditelor. Tipuri de riscuri.


Rolul creditelor si dobânzi în aplicarea politicii monetare

Obiectivele unei politici monetare sunt, în esenta, pe de o parte, apararea monedei - mentinerea paritatii de schimb - iar, pe de alta parte lupta împotriva inflatiei. Solutia clasica, utilizata în majoritatea tarilor consta într-o actiune prin dobânzi ; o crestere a acestora atrage capitalul strain - apararea monedei - si, marind costul creditului, limiteaza dezvoltarea masei monetare - efect antiinflationist - deoarece "creditele fac depunerile". Dar cresterea dobânzilor actioneaza si contrar obiectivului sau, întrucât contribuie la cresterea costurilor si, deci, a preturilor - inflatia prin costuri.


1.2.2. Tipuri de riscuri

Acordând credite, banca îsi asuma mai multe tipuri de riscuri, determinate fie de calitatea celui care face împrumutul (insolvabilitate), fie de evolutia economica generala (riscul dobânzilor si ale costurilor de schimb), fie de structura financiara a bancii.

Insolvabilitatea reprezinta principalul risc, dovada volumul mare de garantii de asigurare. Pentru a preveni acest risc, bancile au mai multa încredere în eficienta garantiilor reale (ipoteci) sau personale (cautiuni) decât într-o analiza economica a situatiei celui care primeste împrumutul.

Dezvoltarea operatiunilor internationale a determinat aparitia altor tipuri de riscuri ; astfel se disting riscurile de tara (tari cu economie slaba si cu datorii externe mari), iar în cadrul acestora, riscuri de suveranitate (când o banca comerciala acorda împrumuturi unei banci centrale straine).

Evolutia economica generala poate crea alte tipuri de riscuri pentru banca. Este vorba îndeosebi de riscul dobânzii. Pentru a se asigura împotriva riscurilor inerente acestor variatii ale dobânzilor, bancile încearca sa-si "lege" în mod constant resursele pe termen lung de utilizarile pe termen lung. Rezulta ca o banca poate sa ia împrumuturi pe termen scurt si sa acorde împrumuturi pe termen lung si invers.



Evolutia cursurilor de schimb poate sa conduca, de asemenea, la pierderi (sau profituri) importante. Cu toate acestea, bancile se pot asigura împotriva acestui risc evitând sa ia "pozitii de schimb", atitudine care consta pentru fiecare valuta si pentru conditii identice, în a avea tot atâtea creante câte datorii, în acest caz, variatia cursului devizelor nu afecteaza rezultatul.

Structura financiara a bancii determina dimensiunile riscurilor - dobânzii si cursului de schimb - pe care si le asuma. Aici se pune problema preschimbarii pentru bancile care au credite acordate pe termen mai lung decât resursele colectate. Ţinând cont de preferintele depunatorilor pentru lichiditati, aceasta preschimbare este inevitabila. Daca este de amploare, banca îsi mareste riscul dobânzii si, în plus, se creeaza un risc de lichiditate în cazul în care depunatorii cer sa-si retraga fondurile.


1.2.3. Rolul bancilor în sistemul bancar


Sistemul bancar este ierarhizat având o structura piramidala, în care la baza se afla un numar mai mare sau mai mic de banci comerciale, iar în vârf se situeaza banca centrala. În acest sistem cu doua niveluri decontarea scriptica a tranzactiilor dintre agentii nebancari se opereaza prin bancile comerciale (banci de rangul 2), iar decontarea scriptica a tranzactiilor dintre bancile comerciale se opereaza prin banca centrala (banca de prim rang) "banca bancilor". Aceasta centralizare a sistemului bancar cunoaste însa si unele exceptii minore, si anume cazurile în care anumite întreprinderi pot deschide conturi curente direct la banca centrala.

În epoca contemporana locul si rolul bancilor în economie este strâns legata de calitatea lor de intermediar principal în relatia economii - investitii, relatie hotarâtoare în cresterea economica.

Conceptele moderne privind dezvoltarea economica considera ca un rezultat necesar al evolutiei societatii, obtinerea de economii ale agentilor economici sau persoanelor, reprezentând venituri neconsumate în perioada curenta si destinate unei utilizari viitoare, în cadrul acelorasi concepte investitiile, reprezentând achizitia de instalatii si echipament, masini si inventar, destinate dezvoltarii productiei reprezinta o alta realitate a economiei si expansiunii ei ce afecteaza pe agentii economici.

Acestia, agentii economici, îsi gasesc resursele necesar realizarii investitiilor, fie prin propriile economii, fie recurgând la credite ce sunt acordate prin banci, în procesul de reciclare si valorificare a capitalurilor monetare în economie.

Se creeaza astfel conditiile unei ample redistribuiri a capitalurilor pe masura evolutiei istorice, tot mai mari, vehiculate de o larga retea de intermediari, care în exclusivitate, la început, si apoi cu preponderenta, în structura sistemului bancar în formare, au fost bancile comerciale sau de depozit.

Locul si rolul bancilor în economie, structura lor sunt determinate si de creatia monetara, factor specific al functionalitatii bancilor în economie.

Bancile s-au afirmat esential ca institutii monetare, ca intermediari monetari, a caror caracteristica esentiala e posibilitatea de a pune în circulatie creante asupra lor însesi care sporesc masa mijloacelor de plata, volumul circulatiei monetare.

















Caracteristica semnificativa a acestor intermediari este transformarea activelor nemonetare în moneda.

Emisiunea de bancnote, functia initial deschisa tuturor bancilor si restrânsa ulterior numai la banca de emisiune reprezinta forma principala a creatiei monetare si cadrul primordial prin care are loc expansiunea masei monetare.

Bancile comerciale tipice au si ele un aport de pondere în creatia monetara, transformând activele nemonetare (cambii, obligatii), fara putere liberatorie, în instrumente de plata, înscrierea în conturile de la banca a creditelor acordate (fundamentale sau garantate pe activele pe care le monetizeaza) constituie momentul creatiei unei monede aditionale specifice, moneda scripturala.

Bancile comerciale sau bancile de depozit sunt caracterizate prin aceea ca efectueaza toate tipurile de operatiuni bancare. Deci au o activitate diversificata care se poate modifica liber functie de cerinte, posibilitati si propria orientare.

Totusi operatiile de baza sunt reprezentate de constituirea de depozite si utilizarea lor în scopul acordarii de credite agentilor economici.

Ele sunt organizate ca societati comerciale si urmaresc obtinerea unui profit.

Spre deosebire de banca centrala, bancile comerciale emit moneda scripturala la cererea agentilor economici care devin debitori ai bancilor respective prin procedeul scontului sau al acordarii de credite (avansuri). La cererea clientilor, bancile comerciale trebuie sa transforme o parte din moneda lor scripturala în moneda legala. Ca urmare, pentru a emite o anumita cantitate de moneda scripturala, bancile comerciale trebuie sa posede o rezerva de moneda legala, corespunzatoare, fie sa obtina moneda legala respectiva de la banca centrala. Rezulta ca potentialul de creatie monetara al bancilor comerciale este limitat, fiind dependent de vointa bancii centrale - instanta suprema a sistemului bancar.

Potentialul de creditare al unei banci este egal cu marimea rezervelor sale lichide existente peste nivelul rezervelor obligatorii, iar folosirea acestui potential duce atât la cresterea creditelor acordate sectorului nebancar cât si la cresterea depozitiilor acestuia din urma.

În aceste conditii, se poate enunta urmatoarea regula : "creditele fac depozitele". Aceasta regula pare la prima vedere destul de stranie, într-adevar s-ar parea ca mult mai logic ar fi sa se spuna : "depozitele permit creditele", în sensul ca banca acorda cu împrumut resursele pe case si Ie constituie prin primirea de depozite.

Cu toate acestea, lucrurile nu stau chiar asa. Banca nu acorda cu împrumut banii depusi de la clienti, caci are puterea de a crea moneda de care are nevoie pentru operatiunile sale de creditare. Ea monetizeaza deci, creante preexistente care nu sunt moneda. Pe scurt, banca ofera clientelei sale moneda nou creata.

Dovada acestei puteri de a crea moneda este faptul ca masa monetara nu e o marime constanta, asa cum ar trebuie sa fie daca banca nu ar face altceva decât sa acorde cu împrumut banii primiti de la deponenti.

Rezulta ca banca, cu ocazia operatiunilor sale de creditare creeaza moneda, care se raspândeste apoi în restul sistemului bancar. De aici apare o problema esentiala pentru banca : daca moneda pe care o creeaza ramâne în propriul circuit monetar, ea îsi va spori depozitele ; daca moneda creata de banca iese din circuitul sau monetar, intrând în circuitul monetar al altor banci, cresterea depozitelor bancii în cauza va fi mai mica decât cantitatea de moneda creata cu ocazia acordarii creditelor, însa, în ambele cazuri, creditele creatoare de moneda genereaza în masura mai mare sau mai mica depozite.


1.3. Politica de creditare

Politica de creditare serveste la definirea standardelor bancii si obiectivelor de organizare, a activitatii de creditare, acoperind aspectele tehnice si de protectie a portofoliului de credit.

Pentru depasirea deficientelor legate de activitatea de creditare bancile trebuie sa elaboreze politici de creditare bine fundamentate sa angajeze sau sa pregateasca ofiteri de credite care înteleg si accepta disciplina politicii de creditare.

În elaborarea politicii de creditare, managementul bancii trebuie sa parcurga urmatoarele etape :

1. Pe baza clasificarii portofoliului de credite, în functie de calitatea creditelor, în cele 5 categorii (standard, substandard, în observatie, îndoielnic si pierdere) se identifica segmentele de piata favorabile (nefavorabile) pentru banca, în functie de rezultate, bancile vor decide ce segmente de piata vor fi abandonate (pastrate).

Cauzele care determina pierderile (câstigurile) bancii pot fi :

. la nivel macroeconomic - de natura politica economica sociala ;

. la nivelul clientilor - de natura manageriala, fraude, revendicari sociale, conjunctura economica ;

. la nivelul bancii tin de relatiile ofiterilor de credite cu clientii, calitatea revizuirii si monitorizarii creditelor, evolutia procesului de recuperare a creditelor prin executare silita.

Se stabilesc punctele slabe si forte ale bancii, creantele si succesele politicii de creditare din perioada analizata.

3. Se evalueaza riscurile pe care si le-a asumat banca. Se constata ca numai acei manageri care mentin o pozitie de echilibru între profiturile obtinute si riscurile asumate reusesc sa depaseasca momentele dificile.

Determinarea costurilor platite de banca pentru mentinerea pozitiei de echilibru, urmata de compararea costurilor cu rezultatele obtinute în vederea aprecierii calitatii deciziilor manageriale, permit evaluarea riscurilor generate de activitatea de creditare.

4. Urmatoarea etapa ar consta în raspunderea la o serie de întrebari legate de politica economica guvernamentala, cum ar fi :

- Ce ramuri economice vor fi sustinute de guvern prin intermediul creditelor subventionate ?

- Ce influenta au optiunile executivului asupra cursului de schimb ?

- Executivul va promova cresterea (reducerea) exportului (importului) la anumite marfuri ?

- Ce instrumente de politica monetara vor fi utilizate de banca centrala pentru sustinerea politicii economice urmarite de executiv ? etc.

5. Deciziile privind patrunderea (retragerea) bancii pe diferite segmente de piata se bazeaza pe cunoasterea concurentilor existenti si potentiali.

6. Cunoasterea creditorilor bancii servesc la clasificarea surselor bancii în vederea corelarii pe scadenta a activelor si pasivelor.

Politica de creditare trebuie sa fie bine fundamentata si flexibila si sa urmareasca evolutia politicii monetare si de credit a statului determinate de conjunctura economica si politica.


1.4. PREZENTAREA GENERALĂ A BĂNCII TRANSILVANIA

BANCA TRANSILVANIA S.A., a fost înfiintata în decembrie 1993 la initiativa unor oameni de afaceri clujeni, cu un capital social de 2 miliarde lei din care 79 % capital autohton si 21 % capital strain.

În data de 16 februarie 1994 banca devine operationala, având o prima sucursala în Cluj-Napoca, iar dupa sase luni s-a deschis o sucursala în Oradea. În acest an sunt stabilite primele relatii de corespondent bancar, se pun bazele sistemului informatic si de comunicatii si are loc conectarea la sistemele REUTERS si SWIFT.

În anul 1995 a avut loc prima majorare de capital la 20,3 miliarde lei si au fost deschise alte patru sucursale în tara. În anul 1996 sunt deschise sapte sucursale noi si doua agentii. În anul 1997 capitalul social al bancii a fost majorat la valoarea de 26,3 miliarde lei, si se face intrarea pe piata de capital si cotarea la Bursa de Valori Bucuresti. Tot în acest an banca primeste premiul "Cel mai bun produs bancar al anului 1997" pentru "Voice Teller", lanseaza certificatele de depozit cu discount si introduce serviciul de plata a salariilor în cont.

În anul 1998 capitalul social al bancii a, fost majorat la 50 miliarde lei, banca trece la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti si devine membru Visa si Europay. În anul 1999 se majoreaza capitalul social la 100 miliarde lei, iar în anul 2000 la valoarea de 173,696 miliarde lei si se emit primele carduri, în data de 24 martie.

În baza acordului semnat cu Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, (BERD) în data de 17 decembrie 1999, a demarat în luna mai programul de finantare externa pentru IMM-uri prin sucursalele bancii. S-a semnat cu firma Kindle Banking Systems contractul pentru achizitionarea noului sistem informatic care permite derularea on-line a tuturor operatiunilor efectuate în cadrul bancii, oferind clientilor accesul centralizat la conturile proprii, oriunde în tara, la sucursalele Bancii Transilvania. În data de 5 decembrie a fost decernat premiul "Bancherul anului" presedintelui Bancii Transilvania de catre revista "Piata Financiara".

Aceasta evolutie a bancii, a trezit interesul mediilor bancare internationale.

Pentru a se crea posibilitatea achizitionarii unui procent mai mare de 5 % din actiunile bancii, Adunarea Generala a Actionarilor a hotarât modificarea statutului bancii, care prevedea ca un actionar sa nu poata detine mai mult de 5 % din totalul actiunilor bancii. Procentul de 5 % este prevazut si de Legea nr. 58 / 1998 care în art. 51 stipuleaza ca : "Orice persoana, care intentioneaza sa achizitioneze o participatie de cel putin 5 % din capitalul social al bancii, trebuie sa obtina aprobarea prealabila a Bancii Nationale a României, în conformitate cu reglementarile emise de aceasta" (art. 51 din Legea nr. 58 / 1998 a fost modificat de art. l din OG 137 / 2001 si circulara BNR 2 / 2001).

În prezent structura actionariatului a fost modificata, în sensul ca au fost achizitionate actiuni de catre Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare (B.E.R.D.) în procent de 15 % din actiunile bancii. Deci la data de 09.10.2001 s-a semnat acordul privind intrarea B.E.R.D. ca actionar semnificativ al Bancii Transilvania - cu premisa de majorare a capitalului social la 396,160 miliarde lei.



Tot în anul 2001 s-au extins serviciile bank - assurace împreuna cu SAR Transilvania. În data de 18.12.2001 Banca Transilvania a fost desemnata în cadrul ceremoniei de decernare a premiilor Oskar Capital - "Banca-Anului 2001".

În anul 2002 are loc numirea lui Robert C. Rekkers în functia de Director General al Bancii Transilvania si implementarea unei noi strategii, a unui nou management cu noi directii de actiune. Are loc majorarea capitalului social la 696,854 miliarde lei, apoi la 713,089 miliarde lei.

În 2003 are loc relansarea noii identitati corporative a Bancii Transilvania, inaugurarea celei de a 47-a unitati : Agentia Victoria - Bucuresti si deschiderea Sucursalei Târgoviste. Anul acesta s-a semnat un acord de finantare în valoare de 10 milioane USD cu Fondul Olandez de Finantare pentru Dezvoltare.

Pe perioada desfasurarii activitatii, Banca Transilvania S.A. Cluj-Napoca si-a consolidat imaginea ca institutie bancara de vârf care ofera servicii de înalta calitate clientilor sai si care participa activ la procesul de restructurare a economiei românesti. Succesele au fost obtinute în pofida conditiilor de afaceri nefavorabile, dar puternic competitive, iar rezultatele sunt apreciate la adevarata lor valoare de partenerii si clientii bancii.

Pe lânga extinderea teritoriala, banca a reusit sa lanseze noi produse si servicii destinate maximizarii avantajelor pentru utilizatorii finali si rapid adaptabile nevoilor clientelei. Astfel, au fost concepute diverse produse de creditare pentru a raspunde unor nevoi specifice ale populatiei, precum si pentru sustinerea puterii de cumparare puternic erodate de conditiile economice dificile.

Banca Transilvania a aratat înca de la înfiintare un interes deosebit pentru refacerea sectorului privat al economiei, în special a întreprinderilor mici si mijlocii, contribuind la crearea unor baze financiare viabile pentru activitatea lor.

Strategia de dezvoltare a bancii în anii urmatori, coroborata cu aplicarea tehnicilor informatice de vârf sunt menite sa raspunda nevoilor tot mai diversificate ale clientelei, expectatiilor actionarilor Bancii Transilvania S.A. în acelasi spirit de loialitate si profesionalism caracteristic pentru existenta ca entitate bancara.


Gama de produse si servicii oferite de Banca Transilvania este foarte vasta, cuprinzând produse si servicii de la cele mai simple si mai des întâlnite pâna la cele mai complexe si mai nou aparute.

În primul rând, se impune însa o definire a notiunilor de produs bancar si o reliefare a diferentelor dintre ele. Unii autori sustin punctul de vedere conform caruia produsul bancar are o existenta materiala, nu este stocabil si nu este intangibil, fiind prestat de banca la solicitarea clientului. O astfel de optica separa produsele si serviciile dupa forma lor materializata sau nematerializata. Ca exemplu, cardul este considerat produs bancar, iar creditul un serviciu.

Un alt punct de vedere, cu care personal sunt de acord, este acela dupa care un produs bancar este tot ceea ce presupune plata unei dobânzi, iar serviciul bancar este tot ceea ce este remunerat prin comision, indiferent de forma materializata sau nu a obiectelor acestor dobânzi sau comisioane. Spre exemplu, creditul este un produs deoarece pentru a fi beneficiarul unui credit debitorul trebuie sa plateasca o anumita dobânda, iar transferul banilor dintr-un cont în altul este un serviciu, pentru care se plateste comision.

Fara a avea pretentia ca aceste delimitari sunt singurele posibile sau ca sunt corecte, se impune precizarea faptului ca nu se poate face niciodata o delimitare stricta între produsele si serviciile bancare, pentru ca ele sunt strâns legate unele de altele si adesea se utilizeaza interdependent. Cel mai elocvent exemplu este cardul, un produs care înmagazineaza o suma de bani ca si disponibilitati ale posesorului. Strâns legat de cârd este serviciul de retragere de numerar de pe cârd, la ghiseul bancii sau bancomate, serviciu pentru care banca percepe comision.

Pentru clientii sai, persoane fizice si juridice, Banca Transilvania ofera o gama larga de produse si servicii bancare :

1. Depozite la vedere sau la termen, în lei sau în valuta ;

2. Certificate de depozit cu discount, certificate de depozit nominative în lei sau valuta ;

3. Credite pentru persoane juridice, în lei sau valuta :

- credite pe obiect ;

- credite pentru nevoi temporare ;

- credite overdraft ;

- credite pentru cumpararea de actiuni / active ale societatilor comerciale care se privatizeaza ;

- credite pentru investitii si pentru activitati de export ;

- credite pentru decontarea cupoanelor agricole.

4. Credite pentru persoane fizice :

- credite pe salar ;

- credite pentru cumpararea de bunuri de folosinta îndelungata ;

- credite pentru constructia / cumpararea / amenajarea de imobile ;

- credite pentru cumpararea de actiuni la societatile care se privatizeaza ;

- credite turistice ;

- credite pentru specializari în strainatate ;

- credite ipotecare.

5. Operatiuni internationale :

- transferuri ;

- incasso-uri ;

- acreditive ;

- emitere sau colectare de cecuri ;

- vânzarea sau rascumpararea cecurilor de calatorie.

6. Avizare si emitere de scrisori de garantie bancara cu / fara cash colateral :

- pentru efectuarea de plati catre furnizori ;

- pentru executari de lucrari sau prestari de servicii ;

- pentru plata taxelor vamale ;

- pentru buna executie a unor contracte comerciale ;

- pentru participarea la licitatii ;

- pentru carnete T.I.R. ;

- pentru activitatea de comisionare în vama ;

- pentru restituirea avansurilor ;

- pentru garantarea unui credit ;

- pentru alte destinatii.

7. Emiterea de scrisori de bonitate ;

8. Operatiuni de schimb valutar ;

9. Depozitarea si pastrarea de obiecte în caseta de valori ;

10. Servicii automate de informare :

- Voice Teller ;

- Fax Teller.

11. Electronic banking : BT-ULTRA ;

12. Servicii de consultanta, evaluare si expertiza ;

13. Operatiuni cu numerar :

- depuneri ;

- eliberari ;

- colectare ;

- transport.

14. Operatiuni prin cont :

- plati si încasari interbancare si intrabancare.

15. Transferuri rapide de bani prin serviciul Transilvania Express ;

16. Plata salariilor în cont ;

17. Efectuarea de plati în sistem direct debit si standing order ;

18. Operatiuni cu titluri de stat ;

19. Operatiuni cu valori mobiliare :

- servicii de agent custode ;

- banca de decontare a valorilor mobiliare tranzactionate pe piata Rasdaq si Bursa de Valori Bucuresti ;

- plata persoanelor fizice din cont colector pe baza de conventii semnate cu Societati de Valori Mobiliare ;

- servicii de utilizator direct la S.N.C.D.D. pentru S.V.M.-urile care nu au capital social în vederea executarii operatiunilor de transfer a valorilor mobiliare ;

20. Servicii la Centrala Incidentelor de Plati si Centrala Riscului de Credit ;

21. Carduri :

- Maestro Mondo ;

- Visa Global.

22. Retea proprie de ATM-uri si POS-uri.


Pe lânga Consiliul de Administratie si comitetul Director, organismele responsabile de conducerea tactica, respectiv operativa a bancii, având atributii expres mentionate în Statut, Banca Transilvania a adoptat o structura moderna de gestiune a activitatii curente, având atât functii de conducere cât si de consultare.

Aceasta structura cuprinde o serie de trei comitete specializate în managementul principalelor categorii de risc :

- risc de lichiditate, risc valutar si de dobânda ;

- riscul operational ;

- riscul de creditare.

Directia de Audit Intern este direct subordonata Consiliului de Administratie iar Directorul acestei Directii face parte din Comitetul de Audit.

Comitetul de Audit este direct subordonat Comitetului de Directie format din :

- Directorul general si

- Directorul general adjunct.

Comitetul de Audit are urmatoarea componenta :

- Director general

- Vicepresedinte CM 3

- Director Coordonator Sucursale

- Director Audit Intern

- Director Directia Risc.

Activitatea Comitetului de Credit vizeaza gestionarea eficienta a expunerii la riscul de creditare pentru portofoliul agregat de credite al Bancii Transilvania, atât prin monitorizarea indicatorilor cantitativi si a celor calitativi specifici procesului de creditare. Legatura intrinseca între aspectele economice, juridice si de strategie proprie în cadrul acestui proces determina strânsa colaborare a Comitetului de Credit si Risc atât cu Departamentul Juridic, cât si cu Comitetul pentru Gestiunea Activelor si Pasivelor.


Situatiile Financiare ale Bancii Transilvania (mld. ROL)

Active



Numerar si conturi la banci

Titluri

Credite

Participatii

Imobilizari

Alte active

Total active


















Pasive





Depozite de la clienti

Depozite de la banci

Capitaluri proprii

- capital social

Alte pasive

Total pasive














Contul de profit / pierdere





Venit net din dobânzi

Provizioane, net

Venituri nete din dobânzi dupa provizionare

Venituri, altele decât cele din dobânzi

Total venituri












Cheltuieli, din care



- salarii si asimilate

- cheltuieli de exploatare

- cheltuieli de publicitate

- amortizari

- alte cheltuieli











Profit înainte de impozitare




Propunere privind distributia profitului (mld. ROL)

1. Profit brut


a) pentru fondul de rezerva (20 %)


b) pentru fondul rezervei generale de risc (2 % din portofoliul de credite)



Total


2. Profit brut înainte de impozitare


3. Impozitul pe profit


4. Profitul net de distribuit



Distribuire


a) fondul de dezvoltare


b) rezerve pentru reevaluarea activelor în valuta



5. Ramas de distribuit



- pentru rezervele din profitul net



6. Încorporarea rezervelor din profitul net al anului 2001




Total SUME NETE propuse a fi utilizate pentru capitalul social




Nr. actiunilor la sfârsitul anului financiar

(Dividende + Rezerve) / Actiune





Randament aprobat de catre AGA

(inflatie +10%)






Randament realizat







loading...








Document Info


Accesari: 4978
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )