Economia subterana
La inceputul anului 1990, societatea romaneasca se afla intr-o situatie particulara, generata de efortul imens derulat pe tot parcursul deceniului noua pentru plata datoriei externe si pentru realizarea concomitenta a unui plan investitional exagerat, pe fondul unei izolari internationale, in parte autoimpusa, fă 757b19h ;ra termeni de comparatie intre vecini si, in final, de modul violent in care a avut loc schimbarea de sistem.
Toti acesti factori au afectat profund economia, au determinat uzura fizica si morala a capitalului tehnic si au adus forta de munca intr-o stare de oboseala si apatie accentuata. Desigur, analiza chiar si numai din punct de vedere economic a celor 40 de ani de “economie planificata” ar presupune un efort documentar deosebit, un volum de informatii corespunzator, care excede posibilitatilor si preocuparilor noastre, dar, pentru intelegerea inceputurilor economiei subterane in Romania, este, totusi, necesara prezentarea unor trasaturi ale economiei anilor deceniului noua.
Dupa o perioada de dezvoltare economica bazata excesiv pe industrializare si urbanizare, in special dupa anii 80, devin evidente semnele unei crize economice tot mai profunde.
Pe acest fond a inceput sa apara intr-o forma mascata somajul, iar crizele alimentare au devenit pentru anumite produse, o regula.
Importurile au fost dirijate exclusiv pentru sustinerea unor ramuri industriale, excluzand total importurile de bunuri de consum, uneori fara a fi macar formal preluate de productia interna, iar exporturile au devenit o prioritate absoluta, dincolo de calculele de rentabilitate economica.
Realitatile economiei planificate erau mai complexe. In acest sens, Pierre Pestieau, in lucrarea L”economie souterraine”, editata in 1989, sesiza ca in tarile socialiste europene exista un sector ilicit de activitati private. „El (sectorul ilicit) contine intreprinderi de toate dimensiunile incepand de la activitati individuale (taxi clandestin, croitorii la domiciliu) pana la uzine ascunse functionand adesea in interiorul intreprinderilor de stat. In acest ultim caz, angajatii intreprinderii produc in plus peste ce e prevazut in plan.”
„Aceasta productie excedentara este vanduta fara a fi inregistrata contabil prin reteaua de magazine oficiale si beneficiile sunt impartite intre participanti.”
Pasajul prezentat explica concis si clar modalitatea de lucru in ceea ce autorul denumea economie “secundara” pentru statele socialiste si, intr-o proportie semnificativa faptele prezentate erau valabile si pentru Romania deceniului noua al secolului trecut.
In Romania, desprinderea de sistemul socialist, inclusiv de economia planificata, a avut loc printr-un proces violent spre deosebire de celelalte tari din aceasta zona a Europei. Astfel, operatorii economici inclestati in corsetul stramt si prost croit al planificarii au devenit, practic peste noapte, liberi sa se aprovizioneze, sa produca si sa vanda ce vor si unde pot.
Pretul acestei libertati economice mare si sub forma unor subventii alocate pentru diverse activitati, mai este platit de catre contribuabili si astazi.
Dupa depasirea momentului, oarecum euforic, in care practic orice cetatean descoperea, dupa o lunga perioada de timp, dreptul de a profesa liber, de a initia o afacere, care, cel putin teoretic, urma sa genereze bunastare, o parte dintre cei care obtinusera unele venituri s-au retras, altii au ales dezvoltarea si consolidarea afacerii, acceptand, in principiu, regulile pietii, iar un segment s-a desprins formand nucleul economiei subterane.
Daca la inceputurile economiei de piata, cererea depasea, evident, oferta de marfuri si, pe acest fond, era usor de patruns pe piata, atat pentru noii comercianti onesti, cat si pentru reprezentantii economiei subterane, ulterior pe fondul contractiei economiei, datorita reducerii fortate a cererii, dar si datorita faptului ca noii comercianti privati au urmarit, dincolo de principiile liberei concurente, controlul pietii, concurenta a devenit puternica. Statul, in acel moment proprietar al celor mai multe unitati comerciale,insa, nu a intreprins nimic pentru protejarea intereselor sale. Acestei realitati s-au adaptat cu succes reprezentantii economiei subterane, perfectionandu-si metodele de disimulare, de sustragere de la plata obligatiilor fiscale si, in ultimul timp, orientandu-se mai accentuat spre zona criminalitatii economice.
|
