Finantarea nevoii de fond de rulment. Echilibrul financiar al intreprinderii

Finantarea nevoii de fond de rulment.  Echilibrul financiar al intreprinderii

Nevoia de fond de rulment se finanteaza pe seama mai multor surse, care se pot grupa, in raport cu patrimoniul intreprinderii, astfel:

♦ surse endogene, existente in mecanismul financiar al intreprinderii ;

♦ surse exogene, din afara, in completarea celor interne.

Din sursele interne de finantare fac parte:

-fondul de rulment;

- sumele afectate din profitul net finantarii activelor circulante ;

- alte surse si anume sumele aferente unor fonduri proprii si dividende constituite din profitul net pana la consumarea pe destinatia corespunzatoare.

Din sursele externe de finantare fac parte:

creditele bancare pe termen scurt;

creditele pe baza de bonuri de trezorerie sau bonuri de casa;

subventiile de la buget;

credite sau sume primite de la grupul de intreprinderi din care face parte intreprinderea;

alte surse (avansuri de la clienti pentru realizarea deproduse, sumele de care beneficiaza intreprinderea ca inlesniri sau scutiri de impozite, prime pentru export).

Asa cum am precizat, nevoia de fond de rulment se determina ca o diferenta intre activele de exploatare ce reprezinta imobilizarea capitalurilor banesti in diferitele categorii de stocuri, creante si decontari neincheiate cu bugetul statului si pasivele de exploatare ce reprezinta datorii ale intreprinderii amanate, in mod obiectiv, la plata.

Fiecarui element de activ ii este asociat un grad de lichiditate si fiecarui element de pasiv ii este asociat un grad de exigibilitate. Asigurarea echilibrului financiar presupune realizarea concordantei intre lichiditatea activului si exigibilitatea pasivului. In realitate, verificarea globala a acestei concordante este greu de controlat, datorita faptului ca modificarile de echilibru sunt continue, datoriile si creantele intreprinderii transformandu-se permanent. De aceea, in practica, se procedeaza la compararea elementelor bilantiere al caror grad de lichiditate sau de exigibilitate este mai scazut. Se considera ca activele imobilizate a caror durata de existenta in intreprindere este mai mare (de un an) si care au un grad de lichiditate scazut trebuie sa fie finantate din resurse stabile, pe termen lung, care au, deci, un grad de exigibilitate redus. Este vorba de capitalurile proprii si imprumuturile pe termen mediu si lung.

Partea din capitalurile permanente ramasa dupa finantarea activelor imobilizate afectata finantarii ciclului de exploatare, respectiv activelor circulante cu caracter de permanenta reprezinta fondul de rulment.

Fondul de rulment este, deci, o marja de siguranta ce reflecta capacitatea intreprinderii de a-si finanta ciclul sau de exploatare din capitaluri stabile.

Relatia de calcul a fondului de rulment (FR) este urmatoarea:

FR C_p - A_in

in care:

C_p = capitalurile permanente;

A_in = active imobilizate nete (la valoarea ramasa neamortizata).

Conform acestei modalitati de calcul, fondul de rulment reflecta excedentul resurselor stabile fata de utilizarile durabile.

In executie, avand in vedere egalitatea bilantiera a activului si pasivului intreprinderii, fondul de rulment se calculeaza si ca o diferenta intre activul circulant si datoriile pe termen scurt, relatia de calcul fiind urmatoarea:

FR = A_c - D_ts

in care:

A_c = activele circulante;

D_ts = datoriile pe termen scurt.

Bilantul contabil se descompune in posturi bilantiere[1], astfel:

Aceasta descompunere a bilantului ilustreaza cele doua modalitati de calcul al fondului de rulment. Dar adevarata semnificatie a acestuia este reflectata de prima modalitate, adica ca excedent de resurse stabile care permite finantarea acelei parti a activelor circulante care desi are o durata de rotatie scurta, prin reinnoirea constanta a acestora, sunt asimilate utilizarilor durabile.

Prima conditie a echilibrului financiar este ca intreprinderea sa aiba un fond de rulment pozitiv, adica sa existe o marja de siguranta financiara pentru aceasta. Insa, nivelul fondului de rulment nu poate fi apreciat decat prin compararea cu nevoia de fond de rulment al intreprinderii.

Mai mult, in compararea situatiei financiare a intreprinderilor, marimea absoluta a fondului de rulment nu este sugestiva decat daca se tine seama de gradul de lichiditate al activului si de gradul de exigibilitate al pasivului.

In consecinta, cand analiza fondului de rulment se face prin cea de-a doua modalitate, comparand activele de exploatare cu datoriile pe termen scurt, trebuie sa se tina cont de gradul de lichiditate al activelor sub un an si de gradul de exigibilitate a datoriilor pe termen scurt.

De asemenea, analiza nivelului fondului de rulment trebuie sa tina seama de specificitatea, de natura activitatii intreprinderii. Analiza situatiei financiare a intreprinderilor nu se poate face fara a le situa in mediul economic si social de care apartin si la nivelul activitatii caruia contribuie. Alegerea intre optiunea pentru securitate sau pentru eficienta este un atribut al strategiei financiare a fiecarei intreprinderi. Diminuarea fondului de rulment realizata prin diminuarea concomitenta a activului de exploatare, fara a afecta mersul normal al activitatii printr-o mai buna gestionare si a datoriilor pe termen scurt, conduce la cresterea rentabilitatii intreprinderii dar sporeste si riscul de insolvabilitate. De asemenea, intreprinderea poate sa subutilizeze resursele permanente a caror folosire normala este pentru investitii si, in acest caz, ele devin surse de finantare a activitatii curente. Mai mult, suprainvestirea concretizata in cresterea capacitatilor de productie daca acestea sunt subutilizate are ca efect cresterea cheltuielilor fixe, in special, a amortismentului si, implicit, a costurilor care poate conduce chiar la aparitia pierderilor din exploatare.

Prin compararea nevoii de fond de rulment cu fondul de rulment al intreprinderii rezulta trezoreria care poate fi pozitiva sau negativa.

Trezoreria pozitiva se concretizeaza in excedent de resurse, fondul de rulment este superior nevoii de fond de rulment. In acest caz, disponibilitatile banesti rezultate vor fi plasate pe piata financiara, urmarindu-se un randament cat mai ridicat al plasamentului.

Trezoreria negativa se concretizeaza in deficit de resurse, nevoia de fond de rulment este superioara fondului de rulment net. In acest caz, intreprinderea cauta surse de acoperire, enuntate chiar la inceputul paragrafului, o posibilitate operativa de finantare a deficitului fiind creditul bancar pe termen scurt.

Rambursarea acestor credite nu este bazata pe rentabilitatea viitoare a intreprinderii, cum este cazul creditelor pe termen mediu si lung din care se finanteaza activele imobilizate, ci pe disparitia cauzei care a determinat nevoia de finantare. De pilda, daca creditul este acordat pentru constituirea unui stoc temporar de materii prime aduse din import in cantitati care asigura necesarul de consum pe o perioada mai indelungata, datorita optimizarii cheltuielii de transport, rambursarea este posibila dupa incorporarea acestora in produse finite si valorificarea acestora la clienti.