Suspiciosul (vinde singur)

Modernul (vinde printr-un agent imobiliar)

Concluzii:

Putem economisi comisionul agentului imobiliar, dar acest lucru are un cost, iar in cazul de mai sus acest cost a fost destul de mare.

Agentul imobiliar nu este un oarecare, ci un profesionist in domeniu, care stie mai bine 959e45j ca oricine cat valoreaza un apartament si ce pret se poate obtine pe piata. De ce l-a evitat suspiciosul din exemplul nostru? Deoarece, in general, oamenii nu agreeaza intermediarii, fiind convinsi ca ei castiga "necinstit" de pe urma angajatorilor lor. O asemenea atitudine izvoraste din faptul ca suntem tentati sa uitam ca informatia este o resursa rara si ca putem sa avem acces la ea numai daca sacrificam o alta resursa valoroasa (timp, bani).

Daca cineva doreste sa-si vanda apartamentul la cel mai mare pret posibil, atunci trebuie sa gaseasca acea persoana care este dispusa sa plateasca cel mai mare pret posibil. Dar nimic nu-i garanteaza ca va gasi aceasta persoana. Nu suntem atotstiutori, deci nu putem cunoaste toti cumparatorii posibili. Ca urmare, aproape cu certitudine ca nu vom vinde apartamentul celui mai bun cumparator. Inseamna oare ca trebuie sa cautam la infinit? Nicidecum!

Nu merita ca inainte de a lua o decizie sa culegem informatii la infinit. Rationamentul cost-beneficiu este un rationament la margine. Un vanzator (cumparator) rational culege informatii doar atata timp cat beneficiul marginal depaseste costul marginal.

Atat vanzatorul, cat si cumparatorul unui apartament pot castiga daca recurg la serviciile unui agent imobiliar, deoarece acest intermediar face posibil ca ambii sa ajunga la informatiile necesare cu cele mai mici costuri. Agentul imobiliar are un avantaj comparativ in punerea in contact a vanzatorului cu toti cumparatorii potentiali, deci poate realiza tranzactia cu costuri mai reduse decat ar reusi partile interesate fara el. In felul acesta, intermediarul mareste bunastarea oamenilor, prin faptul ca le furnizeaza informatii cu costuri reduse, adica le ofera servicii valoroase, facilitandu-le accesul la o resursa rara.

3.2. Intermediarii creeaza informatie

Preturile ce se formeaza ca urmare a mecanismului pietei libere reprezinta indicatori valorici pretiosi pentru procesele decizionale ale protagonistilor economici.

Exista piete foarte "bine organizate" (de exemplu, piata produselor de masa), pe care se concentreaza o mare parte a ofertelor de vanzare - cumparare privitoare la un bun relativ omogen si pe care se formeaza preturi valabile pe intinse regiuni geografice.

Dimpotriva, alte piete (piata imobiliara, piata muncii, piata mobilei second hand) sunt organizate "mai putin bine" si fiecare tranzactie trebuie negociata in mod aparte, caz in care costurile tranzactionale sunt considerabile. Cumparatorii si vanzatorii nu se cunosc, sunt foarte dispersati si schimburile au loc la preturi foarte diferite.

Fiecare pret este un element informational pretios privind posibilitatile existente. Cu cat aceste preturi sunt cunoscute mai larg, cu atat oamenii stiu mai mult despre posibilitatile ce li se ofera.

Intermediarii au un rol decisiv in culegerea, prelucrarea, stocarea si furnizarea informatiilor oferite de piata. Astfel, ei sunt specialistii crearii de informatie pentru agentii economici. Ei se specializeaza in acest domeniu, deoarece au avantaj comparativ in crearea de informatie. Oricare ar fi motivatia lor, ei ofera servicii valoroase si agentii economici depind de aceste servicii, deoarece intermediarii netezesc calea spre realizarea unor tranzactii eficiente, asigurand coordonarea in spatiu a ofertei si cererii miilor de cumparatori si vanzatori care nu se cunosc.

Deoarece insa oamenii uita usor ca informatia este o resursa rara, nu apreciaza suficient serviciile economice ale intermediarilor si-i eticheteaza cu calificativul peiorativ de speculanti.

3.3. Intermediari si costuri tranzactionale

Sa presupunem ca dispunem de 100 de actiuni "Terapia", pe care am dori sa le vindem. Putem umbla cu ele din casa in casa sau putem sa dam un anunt la "Piata", dar foarte probabil ca am obtine un pret mai bun daca am apela la serviciile unui broker.

Desigur, daca am cauta suficient de mult, am gasi un cumparator acceptabil, dar aproape cu certitudine costul cautarii ar depasi comisionul brokerului.

Unii indivizi se ocupa cu "vanatoarea" de oferte la pret de producator, fiind convinsi ca astfel reusesc sa faca economii. Probabil asa este, daca le place acest gen de "vanatoare" si au timp sa o practice. Dar, majoritatea oamenilor se multumesc cu informatiile relativ ieftine oferite de detailisti. Concurenta dintre producatori si comercianti ii incita pe detailisti sa-si informeze bine cumparatorii potentiali si sa le reduca costurile tranzactionale. Sortimentul pe care-l furnizeaza detailistii ofera informatii pretioase despre multimea posibilitatilor existente pe piata, informatii aproape imposibil de cules din alta parte.

Acelasi lucru este valabil si in cazul agentiilor de plasare a fortei de munca. Uneori, comisionul lor pare a fi prea mare, dar daca oamenii nu ar fi convinsi ca informatiile pe care le furnizeaza aceste agentii valoreaza mai mult decat comisionul, nu ar recurge la serviciile lor.

Faima proasta a intermediarilor isi are originea in faptul ca oamenii compara situatia reala cu o situatie mai buna, dar inexistenta. Tranzactiile efectiv realizate sunt intotdeauna mai putin eficiente decat cele ce s-ar realiza in posesia tuturor informatiilor posibile. Din aceasta cauza, ajungem la concluzia ca intermediarii profita de pe urma nestiintei noastre.

Cu aceeasi logica am putea spune ca si medicii profita de pe urma bolilor noastre, deci nu trebuie sa platim serviciul lor, deoarece daca intotdeauna am fi sanatosi ei nu ar primi nimic. Din pacate, nu suntem intotdeauna sanatosi, deci avem nevoie de medici, asa cum nu suntem atotstiutori, deci avem nevoie de intermediari. Acestia creeaza realmente bogatie, deoarece ne permit sa avem un plus de bunastare, reducandu-ne costurile tranzactionale.

3.4. Speculatie si speculanti

Conform dictionarelor explicative, speculatia reprezinta un asemenea comert, care urmareste sa profite de pe urma modificarilor de pret.

Cel mai cunoscut speculant este brokerul, care vinde la termen hartii de valoare pe care nu le are, in asa fel incat in momentul incheierii tranzactiei nu se realizeaza si transferul efectiv al hartiilor de valoare in cauza.

De exemplu, daca brokerul anticipeaza scaderea in viitor a cursului unor actiuni, vinde la termen actiuni care deocamdata nu sunt in posesia lui. Tranzactia se incheie la cursul actual (mai mare), dar livrarea efectiva se va face in viitor. In momentul livrarii efective, brokerul va cumpara actiunile pe care trebuie sa le livreze la un curs mai mic si astfel va castiga diferenta de curs.

Un alt speculant este cel ce face comert la termen cu bunuri pe care in momentul incheierii tranzactiei inca nu le are. De exemplu, un fermier isi vinde recolta de porumb in aprilie la pretul curent, dar livrarea se va realiza numai in august. Daca pretul porumbului scade intre timp, fermierul castiga diferenta de pret.

Asemenea contracte la termen se incheie la bursele de marfuri si este vorba despre contracte ce privesc o livrare ulterioara la preturile actuale. Deoarece viitorul este incert, este posibil ca asteptarile fermierului sa nu se adevereasca si pretul din august al porumbului sa fie mai mare decat cel din aprilie. In asemenea cazuri, speculantul va pierde diferenta de pret.

Si studentii speculeaza, deoarece ei "cumpara" educatie la pretul curent, in speranta ca astfel maresc valoarea viitoare a muncii lor. Si ei se pot insela, deoarece este posibil ca piata muncii sa evolueze in viitor in asa fel incat cererea fata de specializarea lor sa scada si astfel salariile viitoare vor fi mai mici decat cele asteptate. Totusi, ei isi asuma acest risc.

Un speculant cunoscut este si consumatorul, care citind in ziare ca in viitor ne putem astepta la cresterea pretului zaharului isi umple camara cu zahar suficient pentru un an. Daca intr-adevar stirea se confirma si zaharul se va scumpi, consumatorul speculant castiga diferenta de pret, dar in caz contrar pierde, deoarece putea investi banii mai eficient.

Speculant este si soferul care isi umple rezervorul cand gaseste benzina mai ieftina decat in alta parte, sau cel ce circula cu rezervorul gol cautand benzina mai ieftina, respectiv cel ce circula mereu cu rezervorul plin, deoarece a auzit ca va fi penurie de benzina.

Oamenii ii invinuiesc pe speculanti, uitand ca, de fapt, si ei au un asemenea comportament in unele situatii speciale.

Sunt oare speculantii "dusmanii" nostri? Se spune ca ei exploateaza catastrofele naturale, deoarece activitatea lor urca preturile inca inainte de catastrofa, care eventual, poate sa nici nu intervina. Asa este, dar acest lucru este doar un aspect nesemnificativ al adevarului.    

3.5. Efectele speculatiei

Sa presupunem ca meteorologii anticipeaza un an deosebit de ploios, ceea ce va determina inundatii mari in iunie - august. Ca urmare, se anticipeaza distrugerea unor recolte de grau si aparitia penuriei la finele anului. Ce fac in acest caz agentii economici, cand se asteapta la cresterea pretului graului la sfarsitul anului? Incep sa speculeze.

Fermierii isi mentin stocurile de grau la nivel ridicat, reducandu-si consumul curent, pentru a nu trebui sa cumpere grau mai scump la sfarsitul anului. Consumatorii industriali isi fac stocuri de grau conform aceluiasi rationament. Comerciantii cumpara mai mult grau si-si fac stocuri, pentru a vinde mai scump la sfarsitul anului.

Asemenea comportamente sunt facilitate de existenta burselor de marfuri, unde se incheie tranzactii la termen. Consecinta acestor comportamente speculative va fi reducerea cantitatii de grau pe piata: oferta scade, cererea creste si pretul urca inca inainte ca inundatiile sa devina o realitate.

Se pare ca speculatia ii dezavantajeaza pe toti, dar nu este asa. Speculatia transfera graul din perioada de relativa abundenta (din prezent) in perioada de penurie (in viitor). La finele anului, dupa ce inundatiile distrug intr-adevar o parte din recolta de grau, pretul graului nu va mai urca la nivelul la care ar fi ajuns fara speculatie, deoarece penuria nu va deveni atat de mare. Astfel, speculatia uniformizeaza consumul graului de-a lungul anului si reduce oscilatiile pretului acestuia. Deoarece oscilatiile mari de pret reprezinta un mare factor de risc, speculatia reduce riscul cu care se confrunta agentii, adica atenueaza incertitudinea.

Studiu de caz: Speculatia pe piata titeiului

La bursa de marfuri din New York se incheie contracte la termen (futures) privind vanzarea - cumpararea candva, in viitor, a unor cantitati de titei la pretul actual al pietei. Pe aceasta piata vin atat producatorii care doresc sa se asigure impotriva consecintelor scaderii viitoare a pretului, cat si consumatorii care doresc sa se asigure impotriva consecintelor cresterii viitoare a preturilor.

Se poate intampla, de exemplu, ca o companie aeronautica anticipeaza in mai o circulatie intensa pe parcursul urmatoarelor luni, dar se teme ca o crestere a pretului titeiului i-ar reduce profitul potential. Ca urmare, compania doreste sa se asigure impotriva acestui risc si cumpara in mai un contract la termen privind intreaga cantitate de combustibil de care va avea nevoie in urmatoarele luni. Contractul se incheie la pretul din mai, iar livrarea se va face, de exemplu, in august.

Viitorul fiind incert, in urmatoarele luni pretul combustibilului poate creste, poate scadea sau se poate mentine neschimbat. Piata contractelor la termen face posibil ca agentii economici sa partajeze riscurile si fiecare sa-si asume acel risc, care i se pare cel mai oportun. Acei agenti care ar dori sa reduca riscul, au posibilitatea sa recurga la operatiuni de "acoperire", iar acei agenti care ar dori sa-si asume riscuri mai mari, au posibilitatea sa faca operatiuni speculative. Operatiunile de acoperire reduc riscul. La o asemenea operatiune a recurs compania aeronautica, care in interesul reducerii riscului pierderilor ce ar rezulta din cresterea pretului titeiului sacrifica benevol beneficiul suplimentar ce ar fi rezultat din eventuala scadere a pretului combustibilului.

De cealalta parte si producatorii de titei fac o operatiune de acoperire daca incheie un contract la termen pentru o livrare in august la preturile din mai. Ei se asigura astfel impotriva reducerii pretului, dar renunta benevol la eventualul profit suplimentar ce ar rezulta in urma cresterii pretului.

Ce rol au pe piata contractelor la termen speculantii de profesie? In primul rand, ei extind piata, asigurand ca cei ce ar dori sa faca comert cu contracte la termen sa-si gaseasca un partener. Speculantii intra pe piata si preiau voluntar riscurile agentilor economici, deoarece sunt convinsi ca au un avantaj comparativ in crearea de informatie, adica in efectuarea de anticipatii privind evolutia viitoare a preturilor. Speculantii - la un pret reciproc negociat - preiau riscul pe care ar dori sa-l ocoleasca unii agenti economici prin operatiuni de acoperire. Ei sunt in posesia tuturor informatiilor privind piata in cauza. Daca pe baza acestor informatii speculantii anticipeaza ca va fi penurie de titei in viitor, ei cumpara contracte la termen la bursa, ceea ce mareste pretul acestora. Sesizand acest lucru, ceilalti agenti concluzioneaza ca profesionistii "investesc" in cresterea pretului si vor actiona si ei in conformitate, ceea ce este profitabil pentru toata lumea.

Cei ce tin mari stocuri de titei isi reduc vanzarile pentru a vinde mai mult in viitor, cand pretul va creste. Scade oferta actuala. Cei ce au planificat sa cumpere in viitor, incearca sa cumpere mai mult in prezent, cand inca nu a crescut pretul. Creste cererea actuala. Toate acestea conduc la cresterea pretului actual. Deci, anticiparea cresterii pretului duce la o crestere imediata a acestuia.

Pretul mai mare (p₂>p₁) incita la economisire toti agentii, chiar si pe cei ce habar nu au ca in viitor va creste pretul titeiului si nici nu au auzit de pretul titeiului la termen.

E bine acest lucru? Daca ne asteapta in viitor o perioada de penurie de titei este mai bine pentru toti sa fim atentionati din timp, pentru a ne putea pregati corespunzator.

Adam Smith a asemuit speculantul la termenul cu capitanul unui vas de cursa lunga, care atunci cand estimeaza ca hrana nu va fi suficienta pana la sfarsitul calatoriei, reduce din timp ratiile zilnice ale marinarilor.

3.6. Si speculantii pot gresi

Sa presupunem ca speculantii au anticipat imbolnavirea porumbului, deci scaderea recoltei si cresterea pretului. O parte din stocul curent de porumb s-a transferat la sfarsitul anului, dar porumbul nu se imbolnaveste si recolta este bogata. In asemenea conditii, oscilatiile de pret vor fi mai mari decat ar fi fost in absenta speculatiei, deoarece a avut loc o realocare nefavorabila a resurselor: s-a renuntat vara la un porumb mai valoros, pentru a vinde toamna un porumb mai putin valoros. Acest lucru nu este bine pentru nimeni, nici pentru speculanti: ei au sperat sa castige dar contabilizeaza pierdere.

De ce sunt posibile asemenea situatii? Din cauza insuficientei, inexactitatii sau incertitudinii informatiilor. Speculantii sunt oameni si nu profeti, deci pot gresi. Dar, traind intr-o lume incerta, nu au alta posibilitate decat sa-si ia deciziile in conditii de incertitudine. Nimeni nu se poate sustrage de la consecintele incertitudinii doar prin faptul ca o ignora, adoptand politica strutului si renuntand la anticiparile privind viitorul. Daca cineva este convins ca stie mai mult decat speculantii, poate paria impotriva lor, facandu-si propriile anticipari. Dar rar se intampla asa ceva, deoarece speculantii au avantaj comparativ in crearea de informatie.

Speculantii sunt o sursa importanta de informatii pretioase accesibile tuturora. De la ei putem afla ce se intampla pe o piata. Propunerile lor de vanzare - cumparare ne informeaza cu privire la anticiparile lor despre viitor. Preturile ce se formeaza ca urmare a activitatii lor sunt indicatori valorici pretiosi pentru deciziile protagonistilor pietei.

Desigur, daca speculantii gresesc, informatiile furnizate de ei sunt "rele", dar acest lucru nu ne indreptateste sa-i condamnam. Nimeni nu ne obliga sa-i urmam daca ne credem mai destepti decat ei.

Activitatea speculantilor a reusit sa stabilizeze pretul multor bunuri (cereale, fructe, zarzavaturi etc.), prin faptul ca anticiparile lor servesc drept tampon intre imprevizibilitatea naturii si comerciantii de produse alimentare care depind mult de capriciile vremii.

Daca intermediarii coordoneaza schimburile intre diferitele regiuni geografice, integrand pietele locale intr-o unica piata globala, speculantii coordoneaza in timp aceste schimburi. Ambele categorii sunt profesionisti, care au avantaj comparativ in ceea ce fac, adica in crearea de informatie.

Speculantii creeaza un sistem de atentionare din timp a agentilor economici, reducand considerabil riscurile cu care acestia de confrunta si ajutandu-i sa ocoleasca crizele.

3.7. La ce informatii avem dreptul?

Multi oameni sunt suspiciosi fata de speculanti, deoarece sunt de parere ca ei castiga de pe urma unor informatii pe care nu ar avea dreptul sa le monopolizeze.

La ce informatii au dreptul vanzatorii? Dar cumparatorii? Cine are obligatia culegerii si difuzarii informatiilor privitoare la bunurile tranzactionate pe piata?

Sunt intrebari foarte dificile.

Sa comparam urmatoarele doua situatii.

Intr-un oras este foamete. Un comerciant aduce in oras un transport de alimente. Este el obligat sa informeze locuitorii ca urmatorul transport este deja pe drum sau are dreptul sa tina pentru el aceasta informatie si sa-i lase pe oraseni sa supraliciteze preturile?

Intr-un alt scenariu, proprietarul unor actiuni afla ca intreprinderea emitenta are probleme, deoarece lucreaza la aceasta firma. Anticipand scaderea cursului, isi vinde actiunile. Este el obligat sa difuzeze in masa informatia pe care o detine?

Suntem tentati sa condamnam comerciantul, dar nu si proprietarul de actiuni daca tin informatia doar pentru ei. Exista oare o deosebite intre cele doua situatii care sa ne indreptateasca sa facem asa? Nicidecum!

"Informarea tuturora" suna bine din punct de vedere etic, dar nu este deloc o notiune prea solida. Mai intai, difuzarea in masa a unei informatii este deosebit de costisitoare. Pe de alta parte, unii oameni ignora informatia difuzata, iar altii o pot intelege gresit. Mai mult decat atat, informatia poate fi eronata, deci oamenii vor fi dezinformati. In asemenea cazuri cine va fi dator sa-i despagubeasca?

Ca urmare, este mai mic costul alternativ al monopolizarii informatiei decat cel al dezinformarii publicului.

Toti au dreptul sa caute singuri informatiile de care au nevoie. Asa cum nu cerem unui inventator sa-si faca publica inventia pe gratis, tot asa nu putem cere speculantilor sa ne informeze pe gratis, deoarece informatia are un cost alternativ.

Este de condamnat un lucrator de la primare care afla ca se proiecteaza construirea unei autostrazi si cumpara ieftin terenuri in zona traversata pentru a vinde ulterior mai scump? Este el obligat sa publice informatia in ziarul central? Ar face mai mult rau decat bine, deoarece pretul terenurilor in cauza ar sari imediat pana la cer.

La fel judecam si in cazul unui cercetator de la o fabrica de medicamente care este convins ca nu peste mult timp va descoperi un leac contra SIDA. El stie ca acest lucru va ridica cursul actiunilor fabricii, deci cumpara un numar mare de asemenea actiuni la cursul actual (redus). Este obligat sa publice informatia? Nicidecum! In cercetare totul este incert, deci este posibil ca medicamentul descoperit nu va fi eficient. Cine ar fi avut obligatia sa-i despagubeasca pe cei dezinformati? Dar chiar in caz de succes, cercetatorul nu pagubeste pe nimeni prin faptul ca incaseaza diferenta de curs la actiunile cumparate de el. Cu alte cuvinte, nu este vorba despre un castig necinstit.

3.8. Ce garantie sa ofere vanzatorul?

Adesea asteptarile oamenilor nu se adeveresc: aparatele cumparate nu functioneaza sau se defecteaza des, medicamentele au efecte secundare suparatoare, avioanele se prabusesc etc. Cine raspunde de pierderile suferite? Raspunsul este simplu: cel ce a oferit garantia inainte de realizarea tranzactiei.

Daca cumparatorii doresc o garantie contra unor defecte ascunse sau doresc o despagubire in caz de accidente, ei pot obtine asa ceva numai inainte de realizarea tranzactiei si numai daca sunt dispusi sa plateasca (sa faca un sacrificiu) pentru asta.

Vanzatorii vor oferi garantii numai daca beneficiul lor suplimentar este superior costului suplimentar pe care trebuie sa-l accepte.

Putem obliga vanzatorul sa garanteze pentru orice gen de risc (pierdere)? Garantia se acorda numai pentru ceea ce vanzatorul poate tine sub control, restul ramane un risc neacoperit al cumparatorului.

De exemplu, nu se poate obliga vanzatorul unui strung sa despagubeasca un strungar care s-a accidentat deoarece a incercat sa regleze strungul in timp ce functiona.

Daca incercam sa pasam asupra producatorului / vanzatorului toate tipurile de risc, acesta va avea costuri atat de ridicate incat va inceta sa mai produca. Astfel, primariile nu ar mai amenaja terenuri de joaca pentru copii, daca ar trebui sa despagubeasca orice copil care se accidenteaza pe balansoare; fabricile de medicamente nu ar mai produce medicamente cu efecte secundare (si care nu au !?) si nu ar experimenta medicamente noi care eventual ar putea face viata mai putin riscanta; avioanele nu ar mai decola etc.

Studiu de caz: Procesele de mal practis

Mal practis-ul inseamna o situatie in care un medic a gresit sau a fost neatent si astfel a cauzat suferinta suplimentara sau chiar moartea pacientului. In zilele noastre, oamenii au tendinta de a considera mal practis aproape orice infima greseala a medicilor. Intr-o asemenea situatie, medicii se vor stradui sa nu mai greseasca. Asta am dori? Cu certitudine ca nu! In realitate, oamenii sunt interesati ca medicul sa-si asume raspunderea in toate cazurile in care costul evitarii greselii este mai redus decat costul greselii.

Sa ne imaginam cate analize ar trebui sa faca un medic care doreste sa elimine orice eventuala greseala inainte de a da un diagnostic. Dar unele analize sunt deosebit de dureroase si chiar riscante, ceea ce mareste enorm "costul" evitarii greselii. Ne-ar placea sa ne supunem unei punctii toracice pentru a se diagnostica o simpla raceala doar pentru a elimina probabilitatea unei grave afectiuni pulmonare?

Atitudinea rationala este ca inainte de a lua o decizie sa ne punem intrebarea: ce alte alternative (inlocuitori) avem? Daca alternativele sunt mai costisitoare, renuntam la ele.

La "curba mortii" de pe Feleac mor anual mai multe persoane. Cine este responsabil? Cei ce au construit autostrada sau cei ce o utilizeaza? Sa ne gandim cat ar fi costat reducerea curbei! Dar cat costa ca soferii sa fie atenti si sa reduca viteza in curba? Deci, cine este responsabil pentru accidente?

Riscul se poate reduce in diverse modalitati. Trebuie aleasa alternativa care la acelasi efect are cel mai redus cost alternativ.

Concepte cheie

Ø      comert la termen;

Ø      cost tranzactional;

Ø      garantie;

Ø      informatie;

Ø      intermediari;

Ø      speculatie.

Rezumat

Sa presupunem ca in Romania pretul de echilibru pe piata graului este p = 3, la care se tranzactioneaza Q = 6 t de grau.

La orice pret mai mare de 3, cantitatea oferita va fi (mai mare/mai mica) decat cantitatea pe care cumparatorii doresc sa o achizitioneze, cauza din care pretul (va creste/va scadea). La orice pret mai mic decat 3, producatorii de grau vor produce (mai mult/mai putin) decat ar dori cumparatorii sa cumpere si din aceasta cauza pretul graului va (creste/scadea).

Acum, sa presupunem ca speculantii cred ca in anul viitor va fi seceta si productia de grau va scadea la Q = 4. Producatorii, sperand ca pretul va ramane 3, ar dori sa vanda tot Q = 6, dar conform parerii speculantilor, producatorii nu-si vor putea realiza planul. Daca seceta va veni fara ca agentii economici sa o astepte, dupa secerisul din anul viitor pretul graului ar fi (cat?) . Insa, din cauza activitatii speculantilor diferenta de pret intre cei doi ani va fi mai mica.

Speculantii incearca sa (vanda/cumpere) contracte futures, referitoare la livrari si cumparari de grau care se vor efectua in anul viitor, dar la preturile din trecut (3). Ca urmare, anul viitor, cand pretul graului va fi probabil 5 u.m., vor putea cumpara grau la pretul prezent de 3 u.m. Cumpararea graului ce valoreaza 5 u.m. cu doar 3 u.m. este "o afacere buna", iar pretul "afacerii bune" pe o piata concurentiala va creste pana ce "afacerea buna" inceteaza a mai fi profitabila. Acest lucru inseamna ca pretul contractului futures referitor la grau, adica pretul platit pentru graul livrat anul viitor, va creste pana atinge (cat?)

Agentii economici ce se ocupa cu graul (fermieri, morari, exportatori) folosesc preturile din contractele futures pentru a previziona cum va evolua pretul graului in viitor. Preturile crescande din contractele futures inseamna pentru ei ca dupa parerea specialistilor pretul graului in viitor va fi mai mare decat pretul actual. Aceasta informatie incita oamenii sa vanda in prezent mai putin grau, in speranta ca anul viitor vor putea vinde mai mult la un pret mai mare. Efectul acestui comportament va fi ca pretul actual al graului va (creste/scade) si astfel, in acest an, consumatorii vor consuma (mai mult/mai putin), cauza din care in viitor, cand graul va fi probabil mai rar, vor avea posibilitatea sa consume (mai mult/mai putin). Dar, din cauza largirii posibilitatilor viitoare de consum si pretul viitor va fi mai redus decat ar fi fost fara speculatie.

In felul acesta, activitatea speculantilor redistribuie consumul de grau in timp si anume dinspre perioada mai abundenta spre perioada mai putin abundenta (cu penurie). In plus, oscilatiile de pret vor fi mai mici decat ar fi fost altfel.

Acum, sa presupunem ca speculantii se asteapta ca in viitor sa fie o recolta ridicata de grau si anume Q = 8. Daca nimeni altcineva nu se asteapta la asa ceva, atunci pretul graului in viitor va scadea de la 3 u.m. la (cat?)

Ca urmare, speculantii incep sa (cumpere/vanda) contracte la termen referitoare la grau, din care cauza preturile din contractele la termen vor (creste/scadea). Acest lucru semnaleaza actualilor proprietari de grau ca pretul viitor va fi (mai mare/mai mic) decat in prezent. Proprietarii de grau vor decide deci ca in prezent sa stocheze (mai mult/mai putin) si sa vanda (mai mult/mai putin). Din aceasta cauza, pretul actual al graului (va creste/va scadea), ceea ce va incita consumatorii de grau sa cumpere (mai mult/mai putin) in prezent si sa-si (sporeasca/reduca) planurile de consum pentru anul viitor fata de ceea ce au prevazut inainte ca activitatea speculantilor sa le atraga atentia asupra evolutiei probabile a evenimentelor in viitor.

Deci, desi graul produs anul viitor nu se poate consuma in prezent, din cauza activitatii speculantilor devine posibil ca o parte din graul actual destinat consumului viitor sa se vanda totusi in prezent si sa se consume deci in prezent. Practic, acest lucru inseamna ca, in timp, consumul se redistribuie dinspre perioada (cu penurie/abundenta) spre perioada (cu penurie/abundenta). De asemenea, reducerea pretului graului din cauza productiei record din viitor va fi (mai accentuata/mai moderata).

Tema de discutie

a) Stocarea este un comportament rational, o psihoza, o trasatura de caracter nationala, rezultat al panicii sau o acomodare inteligenta la incertitudine?

b) Care este deosebirea dintre stocare si mentinerea stocurilor la un nivel corespunzator?

c) De ce tin stocuri menajele? Cum determina nivelul corespunzator al diferitelor lor stocuri?

Bibliografie

M. Vorzsak, C. Gut - Bazele economiei concurentiale, Ed. Alma Mater, Cluj Napoca, 2006, pag. 150-163.

Stiglitz, E. Joseph, Walsh, E. Carl - Economie, Ed. Economica, 2005, pag. 221-225.

Document Info

Accesari: 2600
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou