Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




TIPOLOGIA SERVICIILOR

economie


TIPOLOGIA SERVICIILOR


Eterogenitatea ramurilor cuprinse în sfera tertiarului si diversitatea tipologica a activitatilor de masura a serviciilor întâlnite în orice economie, pe de o parte, si dificultatile de masurare a dimensiunilor sectorului tertiar, de evaluare a contributiei acestora la dezvoltarea economico - sociala si mai ales, de asigurarea a comparabilitatii între tari cu privire la nivelul atins de servicii si perspectivele acestora, pe de lata parte, au adus frecvent în actualitatea necesitatea structurarii lor dupa criterii unitare, realizarea de categorii omogene din punctul de vedere al continutului si comportamentului economic.




3.1 Necesitatea si oportunitatea clasificarii serviciilor


Sectorul serviciilor este constituit dintr-o mare varietate de activitati, rezultat al cuprinderii largi a acestui si diversitatii domeniilor de referinta. Astfel, din componenta acestui sector fac parte ramurile care, prin natura lor, întrunesc caracteristicile serviciilor - transport, telecomunicatii, comert, învatamânt, sanatate, etc. - si care alcatuiesc structura de baza a tertiarului, dar si alte activitati din celelalte compartimente ale economiei, cum ar fi: cercetare - proiectare, management, consultanta, prelucrarea informatiilor, etc, care se autonomizeaza sub forma serviciilor. 12512u2016m

Continutul foarte diferit al acestor activitati ca si faptul ca se regasesc în toate sectoarele vietii economice si sociale, purtând amprenta specificitatii acestora, se reflecta în eterogenitatea sferei serviciilor, facând aproape imposibila tratarea ei globala nediferentiata. Apare, astfel, ca deosebit de necesara, structurarea serviciilor în categorii omogene, cu trasaturi comune si mecanisme proprii de evolutie. Necesitatea clasificarii serviciilor decurge, totodata, si din dinamismul înalt al acestora marcat nu numai printr-o crestere ci, mai ales prin diversificarea lor tipologica.

Pe un alt plan, nevoia gruparii serviciilor, a elaborarii unui sistem unitar, coerent de ordonare a lor, trebuie pusa în corelatie cu particularul productiei si consumului acestora. Astfel, în privinta productiei se remarca numarul mare de prestatori implicati în realizarea serviciilor, precum si diferentierea lor din punctul de vedere al formei de proprietate, scopului urmarit, modului de organizare, etc. De asemenea, consumul se caracterizeaza prin prezenta unor beneficiari individuali sau colectivi, finali sau intermediari, interni sau externi, etc., la rândul ei, utilizarea serviciilor vizând satisfacerea efectiva a unei trebuinte sau crearea cadrului pentru acoperirea acesteia.

Diversitate si complexitatea serviciilor, cresterea locului si rolului lor în viata economica si sociala a tarilor lumii, completata de intensificarea prezentei serviciilor în ansamblul schimburilor internationale acutizeaza problema delimitarii acestora atât în raport cu alte activitati sau cu bunurile, cât mai ales între ele, prin definirea unor categorii omogene, bine determinate. Stabilirea unor frontiere clare, precise între diferite grupe de servicii, desi dificila si labila, are o mare utilitate practica, privita în raport cu cerintele modernizarii conducerii proceselor economico - sociale, dar si teoretica si metodologica.

Serviciile ca activitati distincte se regasesc în structura multora dintre clasificari internationale. În privinta tipologiei, aceste clasificari pot fi: pe produs, pe activitati, pe ocupatii, etc. Cele realizate pe produs au în vedere caracteristicile acestora si se subdivizeaza în clasificari pentru bunuri si pentru bunuri si servicii. Între cele mai frecvent utilizate si care includ, evident, si serviciile, se numara Clasificarea Internationala a Tuturor Bunurilor si Serviciilor (CITBS) - ONU; Nomenclatorul Tabelelor Input - Output (NTIO) - CEE; Clasificarea Bunurilor si Serviciilor pentru Gospodarii (CBSG) - ONU, etc.

Clasificarile pe activitati regrupeaza unitatile de productie în raport cu tipul activitatii pe care o desfasoara si în functie de materia prima utilizata, specificul productiei, etc., din aceasta categorie fac parte: Clasificare Internationala Tip Industrii a activitatilor economice (CITI) sau International Standard Industrial Clasification (ISIC), Nomenclatorul General al Activitatilor Economice (NACE) utilizat în UE; Clasificarea Ramurilor Economiei Nationale (CREN).



3.2 Criterii si modalitati de clasificare a serviciilor


Una din cele mai cunoscute modalitati de clasificare a serviciilor are drept criteriu continutul acestora, particularitatile activitatilor respective. Utilizata pe scara larga în statisticile nationale si internationale pentru identificarea serviciilor si evaluarea productiei acestora, cunoscuta sub denumirea de Clasificarea Internationala Tip Industrii a activitatilor economice (CITI), reuseste o abordare completa si detailata a ramurilor ce intra în alcatuirea sectorului tertiar.

Corelatia cu structura ramurilor economice diferitelor tari, CITI creeaza cadrul unitar cercetarii problematicii serviciilor. Meritele ei incontestabile sunt relevate si de frecventa cu care este adusa în discutie în lucrarile si studiile de specialitate.

CITI - Rev 3 este o clasificare de tip arborescent, desfasurata pe patru niveluri de agregare si simbolizate cu litere si numere si anume: categorii (codificate cu litere), diviziuni (cod de 2 cifre), grupe (cod de 3 cifre) si clase (cod de 4 cifre). Potrivit acestei clasificari, serviciile, în functie de nivelul unu de agregare, sunt reprezentate prin categoriile:

E - hoteluri si restaurante;

I - transporturi, depozitare si comunicatii;

J - activitati de intermediere financiara;

K - activitati imobiliare, de închiriere si de servicii pentru întreprinderi;

L - administratia publica si apararea, asigurarile sociale obligatorii;

M - învatamânt;

N - sanatate si asistenta sociala;

O - alte activitati colective, sociale si personale;

P - gospodarii care folosesc personal casnic;

Q - organizatii extrateritoriale.

Fiecare categorie are, în structura, una sau mai multe diviziuni, iar acestea, la rândul lor, grupe si clase. De exemplu, categoria K - activitati imobiliare, de închiriere si de servicii pentru întreprinderi, una dintre cele mai dinamice în tarile dezvoltate, cu economie de piata, cuprinde diviziunile:

70 - activitati imobiliare:

71 - închirieri de masini si echipamente si de bunuri materiale si casnice;

72 - activitati de informatica si conexe;

73 - cercetare - dezvoltare;

74 - alte activitati de servicii pentru întreprinderi;

Diversitatea serviciilor este înca si mai evidenta luând în discutie nivelurile 3 si 4 de agregare, niveluri care, în situatia categoriei de mai sus, reflecta tendinta de aparitie a noi tipuri de servicii; astfel diviziunea 74 cuprinde o gama larga de prestatii structurale în 4 grupe si 13 clase s.a.m.d.

Aceasta clasificare (CITI) prezinta o seama de avantaje între care, faptul ca reuseste o inventariere a tuturor activitatilor de natura serviciilor, o delimitare a lor si evidentierea raporturilor cu celelalte sectoare ale economiei; de asemenea, asigura un limbaj unitar, o comunicare simpla în analizele interne si internationale cu privire la servicii, iar prin sistemul de codificare ofera posibilitatea utilizarii calculatorului imprimând clasificarii aparent greoaie si complicata, caracteristicile unui instrument de lucru operational. Între neajunsuri, poate fi mentionata cuprinderea, uneori fortata, în aceeasi categorie a unor activitati sensibil diferite si mai ale, caracterul limitativ - dispunând de 11 categorii, 100 diviziuni, 1000 grupe si 10.000 clase -, cu toate aceste limite, CITI are multe merite si deosebita valoare, constituindu-se ca punct de pornire în procesul ordonarii si ierarhizarii serviciilor.

În concordanta cu preocuparile internationale de modernizare si armonizare a clasificarii activitatilor, România a adoptat, dupa 1990, Clasificarea Activitatilor din Economia Nationala (CAEN), care asigura identificarea tuturor activitatilor si unificarea denumirilor, sistematizarea si codificarea într-un ansamblu unitar, creându-se astfel premisele organizarii si rationalizarii circuitului informatice de prelucrare si analiza a datelor, conectarea la structurile internationale de tipul tabelelor input - output si Sistemul Conturilor Nationale.

Clasificarea este structurata pe cinci trepte (sectiuni, subsectiuni, diviziuni, grupe si clase) dupa principiul omogenitatii, utilizându-se drept caracteristici: natura bunului sau serviciului, modul de folosire, materia prima, procesul tehnologic, organizarea si finantarea productiei.

Una dintre modalitatile consacrate de grupare a serviciilor are drept criteriu functiile economice îndeplinite de acestea, functii ce deriva din circuitul productiei sau sferele reproductiei sociale. Sunt identificate astfel:

- servicii de distributie: transport, comunicatii, stocare, comert cu ridicata si cu amanuntul;

- servicii de productie (de afaceri): finante, asigurari, cercetare-dezvoltare, contabilitate, publicitate;

- servicii sociale (sau colective): sanatate, educatie, aparare;

- servicii personale: hoteluri si restaurante, reparatii, turism, îngrijire personala, casnice, etc.

Cresterea aportului serviciilor la dezvoltarea economica dublata de necesitatea determinarii valorii (productiei) lor si evaluari proportiei de participare la formarea produsului intern brut, a condus la cristalizarea unui model de structurare a acestora. În acest spirit serviciile sunt grupate în materiale, si nemateriale, productive si neproductive, pure si asociate bunurilor tangibile.

Facând abstractie de faptul ca aceste modalitati de clasificare nu se suprapun întru totul, trebuie subliniat ca s-a avut în vedere participarea serviciilor la crearea productiei materiale si mai putin forma de exteriorizare a acestora.

O alta grupare a serviciilor, cu semnificatii deosebite pentru practica economica si ca urmare cu o foarte larga raspândire are drept criteriu prezenta si respectiv natura relatiilor piata. Din acest punct de vedere serviciile se împart în:

-servicii market (marfa sau comerciale) si

-servicii non - market (non marfa, non comerciale)

Serviciile market sunt cele procurate prin intermediul actelor de vânzare - cumparare, în cadrul relatiilor de piata, în timp ce serviciile non-market sunt distribuite prin mecanismul din afara pietei.

În aceasta a doua categorie sunt cuprinse, mai ales, servicii publice, guvernamentale, culturale sau furnizate de organizatii private non-profit, este vorba în primul rând de servicii publice colective, asigurând prestatii în beneficiul general al colectivitatii (armata, politia, justitia, etc.) si servicii publice de care beneficiaza direct indivizii (scolar, asistenta medicala, ajutoare, etc.). Consumul acestor servicii este "socializat", adica este decis de colectivitate, consumatorul neavând posibilitatea unei alegeri directe si reale. Chiar în cazul serviciilor publice destinate direct consumatorilor, rolul individului se limiteaza la un consum aproape obligatoriu, colectivitatea luând deciziile cu privire la nivelul prestatiilor si modul de repartizare între cetateni .

Separarea serviciilor în market si non-market, desi oficial recunoscuta de organismele internationale (ONU, CEE) nu este acceptata în toate tarile; de exemplu, în SUA, si nu numai, este preferata subdivizarea în servicii profit si servicii non-profit sau chiar servicii publice si servicii private.

Nici una din solutiile propuse nu poate fi suprapusa celei privind clasificarea în servicii market si servicii non-market, deoarece exista organizatii private care presteaza servicii fara scopul obtinerii unui profit, dupa cum exista si organisme publice ale caror servicii sunt destinate comercializarii, cu scopul declarat al obtinerii unui profit (servicii de transport, telecomunicatii, etc.). Opozitia "privat - public" nu este atât de clara, managerii si angajatii firmelor de afaceri nu urmaresc numai interese private, iar cei care lucreaza în institutii guvernamentale numai interese publice. De asemenea, desi sectorul privat este considerat terenul propice competitivitatii, concurenta exista si în cadrul organizatiilor publice, între angajati pentru avansare, între institutiilor guvernamentale rivale pentru o parte cât mai mare din subventii .

Distinctia între market si nonmarket este vaga si predispusa diverselor interpretari, mai ales, prin faptul ca, în timp, unele servicii au trecut dintr-o categorie în alta, modalitatile de plata .

Notiunile de public si privat se regasesc si în forma de proprietate, respectiv modul de organizare a prestatorilor de servicii în concordanta cu acest criteriu se distinge:

sectorul public reprezentat de tribunale, spitale, cazarmi, posta, scoli, agentii de forta de munca, etc.;

sectorul asociativ constituit din organisme de ajutor si asistenta, biserici, muzee;

sectorul privat din care pot fi mentionate companiile aeriene, organismele financiar-bancare si asigurarile, etc.

Un numar impresionant de clasificari ale serviciilor folosesc drept criteriu de structurare, beneficiarul (utilizatorul) acestora.


servicii care afecteaza bunurile (transport, curatatorie, reparatii, întretinere bunuri si locuinte);

servicii care afecteaza persoanele - subclasificate în servicii care vizeaza conditia fizica sau intelectuala a acestora - (transport de persoane, comunicare, educatie - învatamânt, frizerie - coafura, îngrijirea sanatatii, etc.);

unele activitati (servicii financiare) care influenteaza atât conditia bunurilor cât si a persoanelor sau sunt asociate cu productia intermediara;

Ulterior, aceasta clasificare a fost perfectionata în sensul combinarii mai multor criterii si adaptarii la evolutia economico-sociala; în noile conditii sunt pastrate primele doua categorii, respectiv servicii fizice si servicii raportate la fiinta umana, iar ce-a de-a treia devine servicii legate de informatie (telecomunicatii, prelucrarea datelor, banci, asigurari, servicii financiare, contabilitate, servicii juridice, administratie, etc.).

Beneficiarul (utilizatorul) serviciilor mai poate fi: din punctul de vedere al naturii (tipului) individual sau colectiv, iar în functie de localizarea geografica, intern sau extern.

Pastrând acelasi criteriu de referinta - beneficiarul -, una din cele mai importante si frecvent utilizate clasificari grupeaza serviciile în:

[6], în aceasta a doua categorie pot fi mentionate îngrijirea sanatatii, educatia, prevenirea accidentelor, planningul familial, reciclarea deseurilor etc.

Din punct de vedere al posibilitatilor de comercializare exista servicii transferabile (care pot fi înmagazinate si schimbate la distanta) si servicii netransferabile care trebuie furnizate "in situ" (produse la locul de consum)[7], pentru realizarea actului vânzarii - cumpararii si respectiv consumului, unele servicii presupun deplasarea ofertantului (a prestatorului), altele a consumatorului.

O alta clasificare a serviciilor cu semnificatie deosebita pentru organizarea activitatii urmareste daca desfasurarea acestora se bazeaza, în principal, pe echipamente sau personal[8].

Un alt criteriu de structurare a serviciilor tine seama de prezenta clientului si de modul activ sau pasiv de implicare a acestuia în realizarea prestatiei.

Modalitatile de clasificare a serviciilor, indiferent de amploare, momentul sau motivul pentru care au fost realizate, sustin diversitatea tipologica deosebita a acestora. Ele argumenteaza necesitatea dobândirii unui sistem de clasificare a serviciilor suficient de detaliat încât sa permita identificare unui numar cât mai mare de activitati; elastic-flexibil capabil sa asigure integrarea în viitor a serviciilor nou aparute si sa reflecte mutatiile structurale intervenite în procesele economice si sociale; compatibil, în masura sa realizeze armonizarea între gruparile nationale si internationale; operational - sa permita "standardizarea" activitatilor si sa satisfaca nevoi de evidenta si conducere cu ajutorul tehnicii de calcul.




J. C. Delaunaj, J. Gadrey, op. cit. pg. 167, R. K. Shelp, op. cit.

M. Didier, op. cit. pg. 34

P. Heyne, op. cit. pg. 290

S.Nusbaumer, op. cit. , pg. 16

S.P. Hill, op. cit., pg. 27

J. Nusbaumer, op. cit. pg. 19

Fr. Ecalle, op. cit. pg. 97

Ph. Kotler, op. cit. pg 512


Document Info


Accesari: 19016
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )