Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Teste de autoevaluare economie agroalimentara

economie




Teste de autoevaluare - Capitolul 1





1. Nu reprezinta obiectiv al agentiilor de marketing agroalimentar:

a. reglementarea activitatii de marketing;

b. crearea unui cadru concurential cât mai corect;

c. organizarea producatorilor agricoli;

d. crearea conditiilor pentru cresterea gradului de concentrare

a productiei agricole;

e. maximizarea profiturilor intermediarilor.


2. În conditiile dezvoltarii economiilor agroalimentare, serviciile de

marketing sunt prestate de intermediari specializati, iar contactele directe

între producatori si consumatorii finali sunt tot mai:

a. complexe;

b. numeroase;

c. inoportune;

d. restrictive;


3. În perioada actuala, pietele agricole si alimentare 626u208g au devenit spatiul

economic în care producatorii si consumatorii, presupusi buni cunoscatori

ai ofertei, sunt interesati de:

a. obtinerea celui mai bun pret, respectiv al celui mai bun si ieftin

produs;

b. obtinerea de produse agroalimentare de tip segment de piata;

c. cresterea timpului afectat tranzactiilor;

d. reducerea cantitatilor vândute, respectiv cumparate;

e. minimizarea pierderilor datorate tranzactiilor.


4. Dintre cele mai importante obiective ale politicilor de agromarketing

promovate la nivel national nu face parte:

a. stimularea cresterii productiei agroalimentare;

b. cresterea gradului de competitivitate a produselor agricole si

alimentare românesti;

c. îmbunatatirea distributiei inputurilor agricole si neagricole catre

producatori;

d. perfectionarea si cresterea eficientei structurilor de agromarketing;

e. restrictionarea exporturilor de produse agroalimentare ecologice.


5. Factorii cheie în lantul de activitati care compun sistemul de

agromarketing sunt:

1. fermierii si alti producatori agricoli;

2. procesatorii;

3. cooperativele de comercializare;

4. asociatiile producatorilor;

5. agentiile de marketing;

6. intermediarii;

7. consumatorii;

8. sistemul financiar.

a. 1,2,3,5 b. 1,2,5,7 c. 3,4,5,7 d. 1,2,6,7 e. 5,6,7,8.

Teste de autoevaluare - Capitolul 2


1. Pâna la începutul anilor '80, pe piata se distingeau urmatoarele tipuri de

produse alimentare:

1. de consum;

2. neprelucrate;

3. prelucrate;

4. simple;

5. intermediare;

6. complexe;

7. naturale;

8. de elita.

a. 1,4,7 b. 2,6,7 c. 4,6,8 d. 1,5,8 e. 6,7,8


2. Criteriile care ajuta la definirea unui produs comun sunt:

a. produsul este nediferentiat;

b. produsul este disponibil în cantitati mari pe piata;

c. produsul este neprotejat prin brevet de fabricatie;

d. a + b;

e. a + b + c.


3. Principala menire a agromarketingului, în anii:

a. ′50 b. ′60 c. ′ 70 d. ′80 e. ′90

era aceea de a convinge consumatorii ca produsele alimentare erau deosebit

de comode în utilizare.


4. Pietele situate între industria de prelucrare a produselor agricole

intermediare si cea a produselor alimentare de consum se numesc piete:

a. alimentare;

b. industriale;

c. agricole;

d. intermediare;

e. de consum.


5. Criteriile care ajuta la definirea unui produs comun (fie agricol, fie

alimentar) sunt:

1. este nediferentiat din punct de vedere fizic;

2. este protejat printr-o marca extrem de cunoscuta;

3. se gaseste într-o disponibilitate de masa pe piata;

4. face obiectul unor tranzactii interne si internationale;

5. este neprotejat din punct de vedere tehnic;

6. pretul sau este stabilit în urma unor negocieri internationale;

7. nu afecteaza sanatatea si securitatea consumatorilor.

a. 1,2,4 b. 2,3,6 c. 1,3,5 d. 2,4,6 e. 3,6,7

Teste de autoevaluare - Capitolul 3


1. King a observat ca, dupa o anumita cantitate, cresterea ofertei de

produse agricole aduse pe piata antreneaza:

a. o scadere a sumei totale cuvenite producatorilor;

b. o crestere a sumei totale cuvenite producatorilor;

c. mentinerea la acelasi nivel a sumei totale cuvenite producatorilor

agricoli;

d. cresterea progresiva a sumei totale cuvenite producatorilor agricoli;

e. cresterea preturilor produselor agricole.


2. Metodele utilizate cu prioritate în studierea cererii în sectiune

transversala sunt:

a. panelul si bugetele de familie;

b. panelul si ancheta periodica;

c. bugetele de familie si testul conjunctural;

d. lanturile Markov si panelul;

e. panelul si metoda PERT.


3. Cunoasterea cererii finale este obiectiv necesara pentru ca permite

producatorilor agricoli si procesatorilor sa-si orienteze productia din punct

de vedere:

1. tehnic;

2. economic;

3. tehnologic;

4. structural;

5. cantitativ;

6. calitativ;

7. ecologic.

a. 1,2,4 b. 2,3,7 c. 5,6,7 d. 4,5,6 e. 1,2,7


4. Produsele alimentare dorite de consumator, dar care nu se încadreaza în

bugetul sau disponibil, sunt considerate de teoria economica:

a. utile;

b. utilizabile;

c. necesare;

d. complementare;

e. substituibile.


5. Substituirea este rezultatul (efectul) modificarii:

a. pretului;

b. cantitatii;

c. venitului consumatorului;

d. cantitatii;

e. structurii.

Teste de autoevaluare - Capitolul 4


1. Asupra deciziei de cumparare îsi pun amprenta în mod direct doua

categorii de variabile:

a. de marketing si de mediu;

b. de marketing si institutionale;

c. economice si sociale;

d. tehnice si comportamentale;

e. sociale si culturale.


2. Variabilele care influenteaza decizia de cumparare sunt:

a. de marketing si de mediu;

b. produsul, pretul si promovarea;

c. micromediul si macromediul;

d. variabilele sociale, tehnologice, economice si politice (STEP);

e. publipromovarea si animarea.


3. Variabilele de mediu care influenteaza cumpararea sunt:

a. locul de rezidenta al cumparatorului;

b. înclinatia consumatorului de a fi fidel furnizorului;

c. publipromovarea si animarea;

d. a + b;

e. a + b + c.


4. Atitudinile cumparatorului fata de produs, ce preced cumpararea, se



manifesta la urmatoarele niveluri:

a. cognitiv, afectiv, institutional;

b. cognitiv, afectiv, conativ;

c. institutional, cultural, educational;

d. cognitiv, afectiv, educational;

e. afectiv, conativ, educational.


5. Alegerea gospodariei în materie de alimentatie se bazeaza pe

urmatoarele exigente:

1. venit;

2. pret;

3. cantitate;

4. calitate;

5. promovare;

6. timp de cumparare;

7. echilibru în alegerea produselor.

a. 1,2,3,4 b. 2,3,4,5 c. 3,4,6,7 d. 3,4,5,6 e. 4,5,6,7

Teste de autoevaluare - Capitolul 5


1. Comportamentul consumatorului este influentat de doua categorii de

factori:

a. directi si indirecti;

b. principali si secundari;

c. statici si dinamici;

d. efectivi si potentiali;

e. endogeni si exogeni.


2. Cea mai importanta influenta externa asupra comportamentului de

cumparare al individului este exercitata de:

a. statutul social;

b. venitul;

c. cultura;

d. grupul de referinta;

e. familia.


3. În categoria variabilelor utilizate în stratificarea populatiei în clase

sociale sau grupuri nu includem:

a. venitul;

b. ocupatia;

c. educatia;

d. cultura;

e. stilul de viata.


4. În categoria variabilelor utilizate în stratificarea populatiei în clase

sociale sau grupuri includem:

1. cultura;

2. venitul;

3. ocupatia;

4. perceptiile;

5. motivatiile;

6. educatia;

7. stilul de viata.

a. 1,2,3,7 b. 1,2,3,4 c. 2,3,6,7 d. 2,3,4,5 e. 4,5,6,7


5. Perceptiile, ca factori endogeni de influenta asupra comportamentului de

cumparare, depind de urmatoarele variabile:

a. stimulii fizici;

b. relatia dintre stimuli si mediul în care traieste individul;

c. psihicul individului;

d. a + b;

e. a + b + c.

Teste de autoevaluare - Capitolul 6


1. Consumatorul nu apare defavorizat în raporturile sale cu ofertantii de

bunuri si servicii din punct de vedere:

a. economic;

b. informational;

c. juridic;

d. al reprezentarii intereselor;

e. motivational.


2. Restrângând aria protectiei consumatorilor numai la consumul

alimentar, aceasta nu vizeaza unul din urmatoarele obiective:

a. îmbunatatirea alimentatiei populatiei;

b. supravegherea calitatii produselor;

c. cresterea consumului de produse ecologice;

d. o mai buna informare a consumatorilor;

e. apararea în fata unor politici agresive de vânzare si promovare.


3. Obiectivele politicii de protectie a consumatorilor din Uniunea

Europeana nu vizeaza domeniul:

a. armonizarea legislatiilor nationale;

b. educarea consumatorilor;

c. stimularea testelor comparative;

d. luarea de masuri împotriva practicilor comerciale abuzive;

e. motivational.


4. La produsele alimentare, revendicarile consumatorilor nu se refera, în

principal, la dreptul:

a. de control în ceea ce priveste respectarea tehnologiilor de

productie;

b. privind calitatea acestora;

c. de informare asupra produselor;

d. privind sanatatea si securitatea pe care trebuie sa le asigure

consumul acestora;

e. de liber arbitru al consumatorului.

Teste de autoevaluare - Capitolul 7


1. Industriile de transformare a produselor agricole îndeplinesc

urmatoarele functii:

a. de a prelungi durata de viata a produselor si de a face consumabile

produsele care prin natura lor nu au aceasta calitate;

b. de a combina produsele pentru a obtine calitate si alte avantaje

suplimentare;

c. de a eficientiza filiera agroalimentara;

d. a + b + c;

e. a + b.


2. Dupa Lagrange, pentru ca un produs alimentar sa devina aliment,

trebuie sa îndeplineasca trei conditii:

a. sa contina elemente de nutritie, sa satisfaca apetitul, sa aiba un pret

accesibil;

b. sa contina elemente de nutritie, sa satisfaca apetitul, sa fie acceptat

de societatea la care se raporteaza;

c. sa aiba un pret accesibil, sa ofere siguranta în consum, sa aiba un

aspect placut;

d. sa aiba o durata de viata mare, sa ofere siguranta în consum, sa aiba

un pret accesibil;

e. sa contina elemente de nutritie, sa ofere siguranta în consum, sa

aiba un ambalaj multifunctional.


3. Nu este un aliment functional:

a. alimentul în care s-a adaugat o componenta;

b. alimentul din care s-a eliminat o componenta;

c. alimentul natural;

d. alimentul în care natura uneia sau mai multor componente a fost

modificata;

e. alimentul cu un grad înalt de prelucrare.


4. Pâna la începutul anilor '80, pe piata se distingeau urmatoarele tipuri de

produse alimentare:

a. de elita si de consum

b. prelucrate si neprelucrate;

c. intermediare

d. a + c

e. b + c.


5. Alimentele uzuale nu permit:

a. satisfacerea asteptarilor irationale ale consumatorilor;

b. economie de bani

c. asigurarea mentinerii sanatatii;

d. facilitarea operatiunilor menajere

e. comoditate în manipulare si stocare.

Teste de autoevaluare - Capitolul 8


1. Standardele cu rol de directiva se refera la:

a. compozitia si caracteristicile organice, fizico-chimice si

bacteriologice ale produselor, terminologia si regulile de fabricatie;

b. modalitatile de etichetare, ambalare, stocare si transport;

c. metodele de esantionare si de executare a diverselor analize;

d. cerintele practice privind igiena fabricarii produselor si

recomandari în materie de procedee de fabricatie, stocare si

distributie;

e. produsele rezultate în urma practicarii unor tehnologii care respecta

caietele de sarcini omologate.


2. Standardele referitoare la produsele agricole si alimentare 626u208g nu permit:

a. consumatorului sa aleaga si sa aiba siguranta în alimentatie;

b. vânzatorului sa stabileasca eficienta vânzarilor;

c. cumparatorului sa-si analizeze cumparaturile pe categorii de

produse si pe furnizori;

d. cumparatorilor, vânzatorilor si puterilor publice sa aiba acelasi



limbaj pentru definirea produselor;

e. cuantificarea valorii adaugate pe filiera agroalimentara.


3. Atestatul de specificitate se utilizeaza pentru produsele:

a. ale caror legaturi cu teritoriul din care provin sunt foarte strânse;

b. care se disting prin calitatea lor de celelalte produse similare;

c. care respecta caietele de sarcini omologate;

d. care au fost obtinute în conditii de productie controlate;

e. care nu utilizeaza produse chimice de sinteza.


4. Metodele biologice de analiza a calitatii produselor alimentare:

a. sunt folosite pentru determinarea unor indicatori calitativi ai

materiilor prime agricole, cum ar fi umiditatea, greutatea

hectolitrica etc.;

b. sunt utilizate pentru cunoasterea compozitiei aminoacide a

vitaminelor si a altor compusi ai produselor;

c. permit determinarea unor caracteristici ale alimentelor, cum ar fi

vâscozitatea, continutul în substante uscate etc.;

d. presupun o prelucrare prealabila a produselor ce urmeaza a fi

analizate, dupa care se fac aprecieri referitoare la însusirile

calitative globale ale produselor si asupra continutului în substante

utile al acestora;

e. se utilizeaza pentru determinarea energiei si a facultatii germinative

a semintelor.


5. Subcalitatea produselor agroalimentare poate fi definita prin urmatoarea

relatie (în care Q =satisfactia adusa de produs /satisfactia dorita de client):

a. Q <

b. Q

c. Q >

d. Q >

e. Q <

Teste de autoevaluare - Capitolul 9


1. Desi diferite, functiile distributiei produselor agroalimentare se pot

grupa în:

a. economice si tehnico-economice;

b. fizice si economice;

c. fizice si comerciale;

d. logistice si sociale;

e. comerciale si sociale.


2. În cazul circuitului direct de distributie a produselor agricole si

alimentare, între producatorul agricol (sau procesator) si consumatori

intervin:

a. un singur intermediar;

b. nici un intermediar;

c. doi intermediari;

d. mai multi intermediari;

e. o centrala de cumparare.


3. În tarile cu economii dezvoltate, lansarea pe piata a produselor agricole

nu se face prin intermediul:

a. vânzarii catre întreprinderile de industrie alimentara private;

b. vânzarii catre întreprinderi de tip cooperatist;

c. vânzarii catre comercianti;

d. vânzarii catre grupurile de producatori;

e. vânzarii catre unitatile de alimentatie publica.


4. Pietele agricole au:

a. o functie economica;

b. o functie sociala;

c. o functie organizatorica;

d. o functie integratoare.

e. atât o functie economica cât si una sociala


5. Dintre modalitatile de vânzare cu amanuntul a alimentelor nu face parte:

a. vânzarea traditionala;

b. vânzarea cu autoservire;

c. vânzarea la domiciliu;

d. vânzarea prin distribuitori autorizati;

e. vânzarea prin cooperative.

Teste de autoevaluare - Capitolul 10


1 În cazul produselor agroalimentare noi, cele mai frecvente strategii de

preturi sunt:

a. strategia directa si strategia indirecta;

b. strategia activa si strategia pasiva;

c. strategia de complementaritate si strategia de substituibilitate;

d. strategia pretului înalt si strategia pretului de referinta;

e. strategia pretului înalt si strategia patrunderii pe piata.


2 Stabilirea pretului produsului (în viziunea lui Kotler) nu include etapa:

a. analiza mixului anterior al pretului;

b. analiza structurii cererii;

c. studierea preturilor concurentei;

d. alegerea metodei de determinare a pretului;

e. stabilirea nivelului final al pretului.


3 Preturile produselor agroalimentare pot fi stabilite pornind de la analiza:

a. costurilor;

b. cererii;

c. concurentei;

d. a+b;

e. a+b+c.

Teste de autoevaluare - Capitolul 11


1 Metoda AIDA nu se bazeaza pe:

a. atentie;

b. interes;

c. inventivitate;

d. dorinta;

e. acord.


2 Raportul de forte dintre actorii negocierii se stabileste în functie de:

a. punctele forte si punctele slabe ale celor doi;

b. micromediul si macromediul în care cei doi actioneaza;

c. specificul pietei vizate de negociere;

d. specificul produsului vizat de negociere;

e. c + d.


3 Elementele de baza ale negocierii sunt:

1. pregatirea negocierii;

2. actorii negocierii;

3. mediul negocierii;

4. micromediul;

5. macromediul;

6. produsele si serviciile care se tranzactioneaza;

a. 1,2,3 b. 2,3,4 c. 1,3,5 d. 1,4,6 e. 4,5,6.

Teste de autoevaluare - Capitolul 12


1 Orice studiu de piata trebuie sa includa urmatoarele elemente:

a. analiza pietei;

b. analiza concurentei;

c. analiza mediului;

d. b + c;

e. a + b + c.


Nu reprezinta etapa a unui studiu de piata:

a. elaborarea si adoptarea unui proiect de studiu;

b. culegerea datelor;

c. analiza si interpretarea datelor;

d. formularea concluziilor;

e. analiza mixului distributiei.


3 Studiile de piata calitative mai sunt cunoscute si sub denumirea de studii:

a. motivationale;

b. subiective;

c. comportamentale;

d. incitative;

e. complete.


4 Metoda cel mai frecvent utilizata în realizarea studiilor de piata este

metoda:

a. cotelor;

b. itinerariilor;

c. minim-maxim;

d. Pareto;

e. Laplace.


5 Studiile de piata cantitative mai sunt cunoscute si sub denumirea de:

a. sondaj;

b. motivationale;

c. subiective;

d. comportamentale;

e. incitative.

Teste de autoevaluare - Capitolul 13




1. Întreprinderea agroalimentara elaboreaza strategia de produs în functie

de variabilele ce vizeaza:

a. domeniul productiei;

b. domeniul marketingului;

c. domeniul comercializarii;

d. a + b;

e. a + c.


2. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

1. linia de produse cuprinde mai multe marci;

2. linia de produse cuprinde mai multe game de produse;

3. marca cuprinde mai multe linii de produse;

4. linia de produse cuprinde un grup de produse complementare;

5. linia de produse apartine unei marci;

a. 1, 2, 3 b. 1, 3, 5 c. 1, 5 d. 2, 5 e. 1, 3, 4.


3. În cazul produselor agroalimentare, gamele sunt, în general:

a. lungi

b. medi

c. scurte

d. a + b

e. b + c


4. În faza de declin a ciclului de viata al produsului, rolul principal este

preluat de:

a. publicitate;

b. relatii publice;

c. sponsorizare;

d. promovarea vânzarilor;

e. televânzarea.


5. Actiunile marketingului trebuie îndreptate, cu prioritate, catre:

a. persoane care, poate, accepta noul;

b. persoane receptive la nou;

c. persoane refractare la nou;

d. toate categoriile enumerate mai sus;

e. nici una dintre aceste categorii de persoane.

Teste de autoevaluare - Capitolul 14


1. Nu reprezinta element al comunicarii publicitare:

a. sursa mesajului;

b. grupul tinta;

c. mesajul;

d. modelul AIDA;

e. mijloacele de comunicare în masa.


2. În cazul mesajelor comunicationale scrise, cel mai important element de

atragere a atentiei este:

a. marimea mesajului;

b. forma mesajului;

c. imaginile cuprinse în mesaj;

d. culorile folosite;

e. titlul.


3. Din punctul de vedere al marketingului, principalul avantaj al utilizarii

radioului ca mijloc de comunicare în masa este acela ca:

a. da viata cuvintelor;

b. pot fi folosite rime si jocuri de cuvinte;

c. segmenteaza piata de o maniera foarte pronuntata;

d. poate combina cuvintele si muzica;

e. poate fi ascultat oriunde.


4. În practica economica se întâlnesc doua forme de publicitate:

a. directa si indirecta;

b. de produs si stradala;

c. de convingere si de reamintire;

d. ATL si BTL;

e. stradala si de interior.


5. În domeniul agroalimentar, relatiile publice ca instrument de promovare

a produselor constau în stabilirea de legaturi cu:

1. marii sportivi;

2. medicii nutritionisti;

3. ziaristi si redactorii de televiziune, radio si de reviste despre

sanatate si alimentatie

4. politicieni;

5. profesori;

a. 1, 2, 3, 5 b. 1, 2, 4, 5 c. 1, 3, 4, 5 d. 1, 2, 3, 4 e. 2, 3, 4.

Teste de autoevaluare - Capitolul 15


1. Care din afirmatiile de mai jos sunt adevarate:

a. marketingul este echivalent cu vânzarea produselor;

b. marketingul continua dupa ce vânzarea produselor a avut loc;

c. marketingul este o activitate anterioara vânzarii produselor;

d. activitatea întreprinderii agroalimentare nu trebuie desfasurata pe

principiile marketingului;

e. vânzarea produselor este o activitate specifica compartimentului de

marketing.


2. Formele de organizare a activitatii în compartimentul de marketing sunt:

a. solara;

b. birocratica;

c. a + b;

d. de tip marketing;

e. a + b + d.


3. La nivelul întreprinderii agroalimentare, nu reprezinta obiectiv al

functiei de marketing:

a. vânzarea pe teren si promovarea vânzarilor în magazine;

b. formarea echipei de teren;

c. administrarea vânzarilor;

d. calculatia costurilor si profiturilor unitare;

e. alegerea managerului de produs.


4. Printre responsabilitatile generale ale managerului de produs regasim:

a. elaborarea politicii de produs;

b. alegerea produselor ce vor fi promovate;

c. stabilirea conditiilor generale de vânzare;

d. propunerea de investitii;

e. pregatirea coordonatelor publicitatii.


5. Printre responsabilitatile specifice ale managerului de produs regasim:

a. elaborarea politicii de produs;

b. alegerea produselor ce vor fi promovate;

c. stabilirea conditiilor generale de vânzare;

d. propunerea de investitii;

e. întocmirea planului de marketing.

Teste de autoevaluare - Capitolul 16


1. Principalele tipuri de strategii în domeniul marketingului sunt:

a. strategia marketingului neconcentrat si strategia marketingului

concentrat;

b. strategia marketingului de masa si strategia marketingului

segmentat;

c. strategia de diferentiere si strategia de adaptare;

d. strategia de marketingului direct si strategia marketingului indirect;

e. strategia marketingului de masa si strategia marketingului

concentrat.


2. Nu constituie obstacol în elaborarea strategiei de marketing:

a. dimensiunea redusa a întreprinderilor agroalimentare;

b. informarea redusa a întreprinderii agroalimentare;

c. lipsa organizarii activitatii compartimentului de marketing;

d. lipsa experientei comerciale;

e. lipsa experientei în domeniul planificarii.


3. Din punctul de vedere al metodologiei de elaborare, planul de marketing

poate fi:

1. plan de produs

2. plan de marca

3. plan prealabil

4. plan de marketing

5. plan zonal

6. proiect de plan

a. 1, 2, 5 b. 1, 4, 5 c. 3, 4, 5 d. 3, 4, 6 e. 2, 4, 5


4. Sursele primare de culegere a informatiilor necesare analizarii situatiei

existente sunt:

a. cartile;

b. observarea si experimentul;

c. revistele;

d. statisticile;

e. legislatia.


5. Principalele probleme referitoare la planificarea promotionala

urmaresc:

1. întocmirea calendarului promotional;

2. stabilirea bugetului promotional;

3. alcatuirea echipei fortei de vânzare;

4. evaluarea rezultatelor campaniei promotionale;

a. 1,2,3 b. 1, 2 c. 2, 3, 4 d. 1, 2, 4 e. 2, 4.











Document Info


Accesari: 2655
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )