Tipurile de stat, clasificate dupa functiile si rolul lor in economie
Dupa natura functiilor si rolurile indeplinite, statele pot fi clasificate (tipurile):[1]
I. Stat protector (paznic de noapte, jandarm) – implicat in crearea si ap 414j95e 59;rarea cadrului legal si a institutiilor de piata.
Raportul piata–stat, dupa A.Smith, se bazeaza pe:
motivatia actiunii individului (Homo economicus) – interesul propriu (hedonist);
concurenta (numita „mana invizibila”) – dirijeaza economia;
interventia guvernului minima (protejarea institutiilor de piata).
II. Statul „producator” – este adecvat cerintelor doctrinei neoliberale orientate spre realizarea a trei scopuri politice:
libertatea individuala;
eficienta economica;
echitatea (justitia) sociala.
Statul productiv se concentreaza pe trei categorii mari de actiuni care privesc economia:
reconstructia si consolidarea institutiilor de piata, inclusiv dreptul de proprietate;
asigurarea functionarii mecanismelor de piata pe baze concurentiale;
aplicarea unei politici de redistribuire a venitului dupa principiul echitatii.
Necesitatea interventiei statului
I. Remedierea esecurilor pietei:
a) Monopolul – cu cat o firma este mai mare, cu atat ea realizeaza costuri mai scazute, ceea ce elimina firmele mici cu costuri mari; firma mare, ramasa pe piata, va dicta pretul nu la nivelul costului marginal, ci la un nivel mai mare, si pentru a obtine supraprofit va diminua oferta (productia) pentru a o echilibra cu cererea. Statul va interveni prin legislatia antitrust, prin provocarea concurentei externe (interne), prin controlul pretului, (in R.M. in 1992 – „Legea cu privire la limitarea activitatii antimonopoliste si dezvoltarea concurentei” modificata si in 2000 – „Legea cu privire la protectia concurentei”. Legislatia antimonopol este dirijata de Ministerul Economiei.
b) Externalitatile – firmele, prin activitatile lor, genereaza efecte negative sau pozitive, in interiorul si exteriorul firmelor, ce afecteaza costurile si beneficiile altor agenti economici (populatia). In cazul efectelor negative, statul trebuie sa intervina, prin reglementari, prin controale, pentru eliminarea daunelor si plata taxelor compensatoare.
c) Bunurile si serviciile publice. Pentru asigurarea producerii bunurilor publice, statul instituie sectorul public, acorda subventii, efectueaza plati de la buget. (apa, gaze, TV, sistemul de invatamant, sanatatea).
d) Redistribuirea veniturilor. In urma diferentei de avere mostenita, pregatirii profesionale etc., se creeaza diferente in venituri; in urma relatiilor de piata se agraveaza aceste diferente – unii se imbogatesc fara efort, altii saracesc (inechitate sociala). Puterea publica atenueaza inechitatile prin aplicarea politicilor de redistribuire a veniturilor, prin sisteme de taxe si impozite progresive pe venit, utilizarea politicilor de subventii, burse, asistenta sociala, pensii si ajutoare banesti.
e) Costurile tranzactionale. In scopul perfectarii intelegerilor comerciale, agentii economici suporta cheltuieli. Costurile informationale si tranzactionale reprezinta impedimente in derularea schimburilor.
II. Perfectionarea distribuirii si redistribuirii veniturilor;
III. Stabilizarea si dezvoltarea macroeconomica (se realizeaza prin planificare indicativa, incitativa, imperativa);
IV. Reprezentarea tarii pe plan international:
reducerea barierelor comerciale (acorduri comerciale, reducerea taxelor vamale);
programe de asistenta (tehnica, credite cu dobanda redusa, facilitati pentru export);
coordonarea politicilor macroeconomice (combaterea somajului, inflatiei);
protectia mediului ambiant (raurile, aerul, pestele si stratul de ozon).
III. Statul negociator – este adecvat doctrinelor social-democrate indreptate spre realizarea justitiei si a concordiei sociale in cadrul sistemului capitalist:
dezvoltarea sectorului public;
redistribuirea veniturilor;
dezvoltarea retelelor de institutii pentru protectia sociala;
institutiile statale pentru solutionarea, prin negocieri, a conflictelor producatori – munca - capital, numit neocorporatism.
Relatiile statului cu organizatiile economice si cu grupurile de interes pot fi analizate sub doua aspecte:
mecanismul politic al grupurilor de interes;
concentrarea grupurilor de interes pentru a le inscrie pe linia prioritatilor guvernamentale (daca aceste grupuri sunt puternice din punct de vedere politic si nivelul de concentrare este inalt, avem un model de economie negociata (neocorporatist de tip scandinav).
IV. Statul „birocratic” – acest arhetip de stat apare in conditiile aplicarii doctrinei socialiste marxiste, care, fiind preocupata unilateral de justitia sociala si egalitate, sustine maximizarea interventiei statului in economie.
Sistemul birocratic se realizeaza pe urmatoarele cai:
Birocratia – un mod de organizare ierarhizata si un mecanism de functionare a unor organizatii cu sarcini complexe pe baza regulilor administrative folosind ca instrumente operationale: comenzi, dispozitii, instructiuni date, spre executare, de verigile superioare celor inferioare.
Oponentul birocratiei este mecanismul de piata care presupune relatii libere contractuale, in plan orizontal, pe baza de interese, uzitand de instrumente economice, precum: profitul, preturile, dobanda.
Caile si cauzele amplificarii alternativei sistemului birocratic care schimba natura statului (din productiva in birocratica):
1. Extinderea sectorului public productiv si cerintele coordonarii acestuia. Acestui sector ii sunt atribuite intreprinderile de stat care produc:
a) bunuri publice (nesupuse comercializarii – apararea nationala);
b) bunuri private (servicii postale, de telecomunicatii, electrice, cai ferate) a caror productie detine caracter de monopol natural (gestionarea activitatii economice pe verticala (principiul ierarhic).
2. Implicarea directa a statului in procesele economico-sociale. Sistemul piramidal de organizare a economiei (deciziile sunt adoptate de seful statului prin emiterea de decrete; schimburile dintre unitatile economice se dirijau de la nivel central prin sistemul balantelor si repartitiilor). Planificarea, instructiunile si dispozitiile, controlul financiar si bancar constituiau principalele instrumente de legatura dintre comanda la varf si executarea la baza piramidei (in plan vertical).
3. Coordonarea administrativa a intregului proces economico-social, (vezi schema3).
Exista un circuit economico-politic, similar circuitului bunurilor economice.
Menajele sunt substituite cu electoratul, in loc de firme → politicienii, iar in loc de piata BC si FP figureaza piata politica si a bunurilor publice. Electoratul formeaza preferintele sociale.Pe piata politica se aleg cei mai populari politicieni carora alegatorii le deleaga imputernicirile prin vot. Politicienii adopta legi si organizeaza prestarea bunurilor publice catre (alegatori) electorat. Politicienii in lupta de concurenta pentru voturile electoratului ii asigura acestuia informatie politica, publicitate.
Acest model simplu poate fi completat cu birocratia. Electoratul voteaza politicienii, iar ei, la randul lor, numesc birocratii, care actioneaza direct asupra electoratului.
Birocratii deservesc interesele puterii legislative si executive. Functionarii nu numai ca implementeaza (aplica) legile deja adoptate, dar contribuie la elaborarea lor furnizand politicienilor informatie.
Prin birocrati grupurile de interes influenteaza politicienii, furnizandu-le informatie convenabila lor.
„Esecurile statului”
Vom enumera decat cateva dintre esecurile unui stat guvernat intr-un mod necorespunzator de catre alesii poporului:
Caracterul limitat al informatiei pentru luarea deciziilor (lipsa datelor statistice reale); Imperfectiunea procesului politic (manipularea voturilor, lobbismul in insusirea rentei politice); Controlul limitat asupra birocratiei, cresterea („umflarea”) aparatului de stat;
Incapacitatea de a controla efectele de lunga durata ale deciziilor adoptate;
Risipa;
Coruptia: legislativa si administrativa (obtinerea rentei politice din detinerea functiilor publice);
Redistribuirea inadecvata a veniturilor;
Neonorarea promisiunilor electorale;
Netransparenta informatiei;
Economia tenebra;
Urmarile deciziilor ineficiente (incorecte);
Cresterea datoriei publice, deficitului bugetar.
|
