Piata si pretul pamantului
In toate tarile cu economic de piata piata pamantului este libera iar pretul pamantului se stabileste in functie de cerere si oferta.
Legislatia funciara din unele tari inclusiv Romania reglementeaza piata funciara prin intermediul dreptului de preemtiune la cumparare a vecinilor, coproprietarii terenului, statului sau societatilor de amenajare §i imbunatatire funciara.
In principal pretul pamantului se fundamenteaza pe doua elemente: renta funciara si dobanda zilei. Astfel ca un proprietar va solicita un pret teoretic egal cu re 232l112c nta anuala ( R ) depusa la banca care sa ii asigure in cazul unei rate a dobanzii d(%) o dobanda capitalizata eel putin egala cu renta anuala:
R
P = - x 100 d
1. Calitatea solului si a mediului inconjurator sunt elemente determinate ale pretului pamantului.
Deci bonitarea terermrilor constituie o conditie esentiala pentru stabi-lirea valorii pamantului. Cu cat un teren are potential natural mai ridicat cu atat pretul sau este mai mare.
Un factor important al calitatii solului il reprezinta investitiile de potenfare a capacitatii naturale a terenului. Pretul difera si in functie de categoria de folosinta. Terenul arabil are un pret mai mare comparativ cu pasunile si fanetele dar un pret mai mic comparativ cu plantatiile pomi si vie unde sunt incluse investitiile efectuate la hectar.
2. Pozitia terenului fata de centrele de consum sau prelucrare a produselor agricole are influenta asupra pretului si a exploatarii lui.
In zonele situate in jurul marilor aglomerari urbane pretul este eel mai ridicat chiar daca fertilitatea nu este de calitate foarte buna, deoarece aici sunt amplasate culturile cele mai intensive si mai perisabile, cu consum permanent.
In zonele exterioare (situate la distante mari) se amplaseaza culturi exterioare ale caror produse se stocheaza usor si pe termen lung. Prefurile acestor terenuri chiar daca au fertilitatea foarte buna vor fi mai mici.
3. Vocatia terenului constituie una din functiile determinante in stabilirea pretului pamantului. Astfel in zonele de interes turistic sau unde exista posibilitatea de a construi preturile sunt foarte ridicate.
Renta funciara si formele ei
Unii teoreticieni au explicat si explica renta pornind de la forma de proprietate asupra pamantului. ca factor de productie. Pe masura ce populatia a crescut pamanturile libere au devenit tot mai putine. Proprietarii de pamant aveau doua posibilitati: sa-1 lucreze ei insisi sau sa-1 dea spre folosinta altei persoane caz in care proprietarul a pretins o plata numita diferit.
Deci renta desemneaza ceea ce pretinde si incaseaza proprietarul funciar de la utilizatorul pamantului (arendas.) indiferent de forma de realizare: in munca, in produse sau in bani.
In exploatarea pamantului se formeaza mai multe tipuri de renta.
1) Renta absoluta (Ra) se incaseaza de catre tot! proprietarii de teren indiferent de calitatea terenului pe care il detin. Ca marime absoluta renta se calculeaza ca diferenta intre pretul incasat de fiecare proprietar (Tntreprinzator) si suma costurilor plus profitul normal.
Ra = P-C+Prn unde:
P = pret;
C = costuri;
Prn = profit normal.
2) Renta diferentiala I si II
Renta diferentiala I provine din diferenta de fertilitate dintre terenuri, fiind rezultatul cheltuielilor mai mici cu care se obtin produsele pe terenuri fertile in conditiile cand pretul de vanzare este determinat d cheltuielile realizate pe terenurile mai slabe (aflate in circuitul agricol).
Renta diferentiala III este caracteristica agricultural intensive formata ca diferenta intre randamentul a doua sau mai multe investitii succesive sau simultane (pe suprafete diferite) de capital si de munca.
3) Renta de monopol este profitul realizat de posesorul unor suprafete de teren cu insusiri speciale, deosebite care produc in cantitati reduse produse cu calitati deosebite (care nu pot fi obtinute pe alte terenuri). Vanzarea acestor produse la preturi ridicate de monopol permite obtinerea unui excedent peste profitul normal ce revine proprietarului funciar.
4) Renta de pozitie apare din diferentele ce exista intre terenuri privind distanta fata de centrele de aprovizionare, desfacere sau fata de caile de comunicatie.
|
