Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload


























Contractul de mandat comercial


Contractul de mandat comercial


De multe ori cei care iau parte la anumite operatiuni comerciale se afla la distante care nu permit prezenta lor in acelasi timp la locul incheierii contractului, neexistand deci un contact direct intre acestia; in aceste conditii a aparut necesitatea unor intermediari. In acest scop pot fi incheiate contracte de intermediere, printre acestea numarandu-se si contractul de mandat comercial, reglementat de Codul comercial.

Din multe puncte de vedere, mandatul comercial se aseamana cu cel civil, motiv pentru care ii sunt aplicabile principiile generale referitoare la mandatul civil. Insa mandatul comercial are o functie deosebita, aceea de a mijloci afaceri comerciale, iar aceasta functie reclama existenta unor norme specifice care sa faca mandatul apt pentru a raspunde exigentelor activitatilor comerciale.



Datorita asemanarilor dintre mandatul comercial si cel civil legiuitorul nici nu a gasit de cuviinta sa mai introduca o definitie a acestuia in cuprinsul Codului comercial, ci doar unele elemente caracteristice si care sunt impuse de caracterul de comercialitate al acestui contract. Astfel, art. 374 Cod comercial statueaza ca mandatul comercial “are ca obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama si socoteala mandantului. Mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit”; se instituie deci o prezumtie in ceea ce priveste caracterul oneros al actului juridic in cauza, ceea ce-l diferentiaza de contractul omonim reglementat doar de normele de drept civil.

Pentru a putea defini mandatul comercial trebuie sa avem in vedere definitia mandatului civil. Potrivit art. 1532 Cod civil, acesta este un contract in puterea caruia o persoana, numita mandatar, se obliga sa indeplineasca anumite acte juridice pe seama altei persoane, numita mandant sau mandator, de la care a primit insarcinare in acest sens.

Coroborand dispozitiile art. 1532 Cod civil si ale art. 374 Cod comercial, putem spune ca mandatul comercial reprezinta acel contract in virtutea caruia o persoana, mandatarul, se obliga sa incheie in numele si pe seama altei persoane, care i-a dat imputernicire in acest sens, anumite acte juridice care pentru mandant sunt acte de comert.

In ceea ce priveste caracteristicile mandatului comercial, acesta prezinta atat trasaturi pe care le intalnim si la mandatul civil, cat si trasaturi distincte, determinate de caracterul comercial.

O prima deosebire fata de contractul civil consta in obiect. In timp ce obiectul mandatului civil este reprezentat de incheierea de acte juridice civile, al mandatului comercial consta in incheierea unor acte juridice cu caracter comercial, care reprezinta deci pentru mandant fapte de comert asa cum sunt acestea definite de Codul comercial.

Putem spune, cu alte cuvinte, ca natura juridica actelor pe care trebuie sa le incheie mandatarul in numele si pe socoteala mandantului ne indica si natura mandatului, acesta fiind comercial daca si actele incheiate sunt comerciale. Dar in aprecierea acestui caracter al actelor ne raportam la persoana mandantului; incheierea unor acte juridice care ar constitui acte de comert doar pentru mandatar sau pentru tert nu determina caracterizarea mandatului ca fiind unul comercial.

O a doua diferenta consta in caracterul oneros al mandatului comercial. Acest caracter nu trebuie sa fie dedus din interpretarea clauzelor contractului, ci este prezumat. Probabil ca ratiunea care a dus la instituirea unei asemenea prezumtii de catre legiuitor consta in faptul ca si faptele de comert sunt oneroase prin insasi natura lor, dorinta de a obtine un profit fiind cauza oricarei operatiuni comerciale. Astfel, chiar daca in cuprinsul contractului nu se face referire nici expres si nici indirect la plata unei remuneratii catre mandatar cu titlu de contraprestatie pentru activitatea sa, art. 374. Cod comercial statueaza ca “mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit”, ceea ce pune in sarcina instantei de judecata stabilirea respectivei remuneratii in cazul absentei vreunei stipulatii in acest sens.

In conditiile in care contractul de mandat civil este prezumat a fi gratuit, putem afirma ca aceasta trasatura reprezinta, alaturi de cea privind obiectul, una dintre principalele diferente existente intre cele doua tipuri contracte de mandat, cel comercial si cel civil.

O alta trasatura distinctiva consta in faptul ca, in timp ce mandatul civil este de regula fara reprezentare, madatul comercial poate fi atat unul cu reprezentare, cat si fara reprezentare.

Puterile mandatarului, intinderea imputernicirii care este acordata acestuia, reprezinta inca o deosebire intre cele doua contracte. Mandatul civil trebuie sa precizeze in mod riguros puterile mandatarului, deosebind in acest sens doua tipuri de contracte, general si special. Desi si in cazul contractului comercial putem vorbi despre mandat general (pentru toate afacerile mandantului) si mandat special (pentru o anumita afacere a acestuia), delimitarea nu mai este la fel de stricta ca in cazul celui civil. Mandatul comercial ofera mandatarului o mai mare libertate de actiune, un grad sporit de independenta, acest lucru tinand de specificul operatiunilor comerciale. Astfel, potrivit art. 375 alin. 3 Cod comercial, mandatul special dat pentru o animita afacere cuprinde imputernicirea pentru toate actele necesare realizarii ei, chiar daca nu se fac precizari exprese in acest sens.

Putem afirma ca mandatul comercial general confera mandatarului puteri mai mari decat un mandat civil general. In primul caz, mandatarul se confunda cu un prepus al comerciantului, putand indeplini in aceasta calitate toate actele reclamate de derularea operatiunilor comerciale respective. In acest sens, trebuie sa precizam ca, potrivit art. 395. Cod comercial, “fata de cel de-al treilea, mandatul tacit al prepusului se socoteste general si cuprinde toate actele necesare exercitiului comertului pentru care este dat”. In cazul mandatului civil general, mandatarul nu poate efectua decat acte de administrare, asa cum prevede art. 1536 Cod civil.

Totusi Codul comercial impune si anumite limite in ceea ce priveste puterile mandatarului. Astfel, potrivit art. 375, oricat de generali ar fi termenii in care a fost conceput mandatul comercial, acesta nu se intinde si la afaceri care nu sunt comerciale pentru mandant, afara de cazul in care s-a stipulat contrariul.

Am facut la un moment dat o analogie intre mandatarul general si prepusul comerciantului. Trebuie sa delimitam contractul de mandat comercial, in temeiul caruia actioneaza primul, si contractul de munca, cel care stabileste pozitia celui de-al doilea. Deosebirea esentiala dintre cele doua tipuri de contracte este reprezentata de natura actelor care constituie obiectul contractului. In cadrul raporturilor nascute din contractul de mandat, mandatarul este imputernicit sa incheie acte juridice in numele si pe seama mandantului, ceea ce implica ideea de reprezentare; in cazul contractului de munca insa, salariatul indeplineste acte materiale, ceea ce exclude ideea de reprezentare. De asemenea, in timp ce mandatarul isi pastreaza independenta fata de mandant in conducerea afacerii cu care a fost insarcinat, salariatul se afla permanent in raporturi de subordonare cu angajatorul. In lumina celor aratate, putem afirma ca acel contract de angajament potrivit caruia o persoana este insarcinata cu reprezentarea unei societati de asigurare este un contract de mandat comercial, supus reglementarilor Codului comercial, si nu un contract de munca.

Pentru a fi valabil incheiat, contractul de mandat comercial trebuie sa indeplineasca conditiile cerute pentru orice mandat, coroborand in acest sens dispozitiile normelor legale de drept civil cu ce cuprinse in legislatia comerciala. Astfel, potrivit art. 948 Cod civil, conditiile esentiale pentru incheierea valida a unei conventii sunt:

capacitatea de a contracta;

consimtamantul valabil al partii care se obliga;

un obiect determinat sau determinabil;

o cauza licita.

In ceea ce priveste capacitatea de a incheia contractul de mandat, trebuie indeplinite atat conditiile cerute in general in acest sens, cat si una distincta. Mandantul trebuie sa aiba el insusi capacitatea de a incheia acele acte juridice care urmeaza a fi incheiate in numele sau de catre mandatar. Aceste acte fiind prin definitie fapte de comert pentru mandant, inseamna ca acesta trebuie sa fie capabil sa incheie acte de comert, asa cu este reglementat acest aspect de catre Codul comercial; astfel, pentru a putea avea calitatea de comerciant mandantul trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu. In ceea ce priveste mandatarul, si acesta trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu, el trebuind sa manifeste un consimtamant valabil; deoarece el incheie atele juridice in nomine alieno, legea nu cere ca si mandatarul sa aiba calitatea de comerciant.

Ca orice conventie, contractul de mandat comercial se incheie prin acordul de vointa al partilor, ceea ce presupune exprimarea unui consimtamant valabil al acestora. Mandatul poate fi atat expres, cat si tacit; astfel, se considera acceptare a mandatului de catre mandatar efectuarea de acte de executare a acestuia, asa cu rezulta din prevederile art. 1533 C. civ. Totusi, potrivit art. 376 C. com., exista obligatia celui care nu doreste sa primeasca insarcinarea cuprinsa in mandat de a instiinta pe mandant despre acest refuz in cel mai scurt timp posibil, dandu-i astfel posibilitatea de a-si proteja interesele.

Cel care a primit si anumite bunuri odata cu mandatul pe care il refuza are obligatia de a le pastra si conserva, pe cheltuiala mandantului, pana in momentul in care acesta din urma poate lua masurile necesare in ceea ce le priveste. In cazul in care are loc o intarziere in luarea acestor masuri privitoare la bunurile expediate, cel care a refuzat mandatul poate sa ceara, potrivit art. 71 Cod comercial, punerea bunurilor sub sechestru judiciar sau vanzarea lor. In situatia in care bunurile respective prezinta semne de stricaciuni suferite in timpul transportului, el este obligat sa ia masurile necesare pentru conservarea drepturilor mandantului fata de transportator. In caz contrar, el va raspunde pentru bunurile primite pe baza datelor cuprinse in documentele de transport.

In ceea ce priveste obiectul contractului, trebuie sa observam ca, potrivit art. 374 Cod comercial, contractul de mandat are ca obiect “tratarea de afaceri comerciale”. Asa cum rezulta din aceasta formulare si cum am aratat mai pe larg mai sus, obiectul contractului de mandat comercial il constituie actele juridice care sunt fapte de comert in acceptiunea Codului comercial, acest caracter al actelor juridice respective fiind apreciat raportat la persoana mandantului.

Ca oricarui alt contract, principalele efecte ale mandatului comercial privesc obligatiile pe care acesta le stabileste in sarcina partilor. Aceste obligatii sunt, in cea mai mare parte, aceleasi ca in cazul mandatului civil, dar exista si obligatii specifice, reglementate de Codul comercial. Toate aceste obligatii privesc raporturile dintre mandant si mandatar, dar si raporturile nascute intre acestia si terti in cursul executarii contractului.

Putem retine in sarcina mandatarului urmatoarele obligatii:

a) Obligatia de a executa mandatul, respectiv de a incheia actele juridice cu care a fost imputernicit de catre mandant in conditiile stabilite de catre acesta in cuprinsul contractului de mandat.

Aceste acte juridice trebuie incheiate in limitele imputernicirii date de catre mandant dar, avand in vedere ca in activitatea comerciala este necesara o mai mare libertate de actiune a mandatarului, o depasire a imputernicirii este permisa, in principiu, daca este in interesul mandantului; mandatarul trebuie sa aiba libertatea de a lua masurile pe care le crede necesare atunci cand nu are timpul necesar pentru a obtine instructiuni din partea mandantului, dar numai daca aceste masuri sunt avantajoase pentru acesta.

Pentru mandatul comercial este mai potrivit ca subordonarea mandatarului fata de mandant sa priveasca numai instructiunile care se refera la conditiile de incheiere a actelor juridice si obligatia mandatarului de informare a mandantului asupra executarii mandatului.

In afara cazului in care in contract a fost prevazuta posibilitatea substituirii mandatarului cu o alta persoana, acesta trebuie sa execute personal mandatul care i-a fost incredintat. Daca prin acelasi act au fost numiti mai multi mandatari, fara a se arata faptul ca ei ar trebui sa actioneze impreuna, fiecare mandatar poate actiona fara a fi nevoie de vreun consimtamant din partea celorlalti. Daca insa se stipuleaza in mandat ca ei trebuie sa lucreze impreuna, acestia sunt in drept sa indeplineasca insarcinarea primita, cu conditia ca majoritatea celor indicati sa accepte aceasta insarcinare. In ambele situatii, comandatarii raspund solidar pentru indeplinirea mandatului incredintat, potrivit prevederilor art. 389 Cod comercial.

b)Obligatia de a indeplini insarcinarea cu buna credinta si cu diligenta unui bun proprietar; el trebuie sa respecte clauzele contractului si instructiunile primite.

In cazul in care mandatarul nu se conformeaza instructiunilor primite de la mandant, el va raspunde pentru prejudiciile cauzate din aceasta cauza, potrivit art. 381 Cod comercial. Raspunderea mandatarului se apreciaza in abstracto, mandatul comercial fiind un contract cu titlu oneros. Potrivit art. 1540 Cod civil, mandatarul este raspunzator indiferent de forma vinei sale, insa aceasta raspundere va fi apreciata cu mai putina strictete in cazul in care se retine vinovatia sub forma culpei iar mandatul are titlu gratuit.

Mandatarul mai raspunde si pentru toate stricaciunile provocate bunurilor ce i-au fost incredintate spre pastrare cu ocazia executarii mandatului; aceasta regula nu se mai aplica in cazul in care el face dovada faptului ca aceste stricaciuni nu sunt rezultatul atitudinii sale culpabile, precum si atunci cand ele se datoreaza fortei majore, viciilor sau naturii acelor bunuri. Aceste aspecte sunt reglementate prin intermediul art. 379 Cod comercial.

c) Obligatia de a aduce la cunostinta tertilor cu care incheie acte comerciale imputernicirea in temeiul careia actioneaza. Potrivit art. 384 Cod comercial “mandatarul este dator sa-si arate mandatul persoanelor cu care trateaza, cand i se cere”. Mandatarul, actionand nomine alieno, trebuie sa comunice tertului calitatea sa de reprezentant si limitele imputernicirii primite. Pentru a putea aprecia efectele actelor incheiate, tertul contractant este interesat sa cunoasca pozitia juridica a persoanei cu care incheie actele juridice.



d)Obligatia de a-l instiinta pe mandant despre executarea mandatului. Este normal ca dupa indeplinirea imputernicirii primite mandatarul sa instiinteze pe mandant despre executarea mandatului, deoarece actele au fost incheiate cu tertul in numele si pe seama mandantului, iar efectele acestor acte se regasesc in persoana acestuia.

Daca prin contract s-a convenit asupra anumitor modalitati de informare a mandantului, mandatarul trebuie sa respecte clauzele contractului si sa apeleze la modalitatile de informare specificate in acesta.

Potrivit art. 382 alin. 2 Cod com., in cazul in care, in urma instiintarii primite, mandantul intarzie cu raspunsul peste termenul impus de natura afacerii, legea considera ca mandantul a acceptat executarea mandatului, chiar si atunci cand mandatarular fi depasit limitele imputernicirii primite.

Datorita faptului ca in intervalul de timp dintre numirea mandatarului si executarea mandatului se pot inregistra schimbari in ceea ce priveste conditiile avute in vedere, legea stabileste in sarcina mandatarului obligatia de a-l instiinta pe mandant asupra acestor schimbari, care pot fi de natura a-l determina pe acesta sa-si reconsidere pozitia in legatura cu oportunitatea catelor juridice care ar fi urmat sa fie incheiate de catre mandatar. Astfel, potrivit art. 378 Cod comercial, mandatarul este obligat sa comunice mandantului “toate faptele ce ar putea sa-l hotarasca a revoca sau modifica mandatul”.

In cazul in care mandatarul nu-si indeplineste aceasta obligatie, inregistrandu-se prejudicii cauzate prin incheierea actelor juridice in temeiul imputernicirii primite, mandantul are dreptul la despagubiri.

e) Obligatia de a plati dobanzi la sumele de bani cuvenite mandantului. Potrivit art. 380 Cod comercial, daca in executarea mandatului mandatarul a incasat anumite sume de bani cuvenite mandantului, el are obligatia de a le remite acestuia sau de a le consemna pe numele mandantului. O obligatie asemanatoare exista si in ceea ce priveste mandatul civil, dar in acest caz formularea are un caracter mai general, art. 1541 Cod civil precizand ca mandantul are obligatia de a da socoteala mandantului asupra mandatului sau si de a-i remite tot ceea ce ar fi primit in puterea mandatului sau. Modul in care se calculeaza dobanzile aferente acestor sume este descris de art. 1544 Cod civil, potrivit caruia acestea curg din ziua intrebuintarii sumelor respective in folosul propriu al mandatarului, iar pentru sumele care nu au fost intrebuintate astfel, din ziua in care mandantul a cerut remiterea lor. In cazul contractului de mandat comercial, mandatarul va plati dobanzi la sumele respective “din ziua in care era dator a le remite sau a le consemna”; trebuie sa observam ca nu are nici o relevanta daca sumele respective au fost solicitate de catre mandant.

O alta situatie intalnita in derularea raporturilor nascute din contractul de mandat comercial este aceea cand mandatarul schimba destinatia acelor sume de bani, fara a avea acordul mandantului. In aceasta situatie, potrivit art. 383 Cod comercia, mandatarul datoreaza dobanzi din ziua primirii acelor sume de bani. Pe langa aceste dobanzi, mandatarul mai datoreaza si despagubiri pentru eventualele prejudicii cauzate prin fapta sa. In caz de dol sau frauda, el poate raspunde si penal pentru savarsirea infractiunii de abuz de incredere, cu conditia ca fapta sa sa indeplineasca acele conditii cerute de legea penala pentru a putea fi considerata infractiune si sa nu existe cauze care sa inlature caracterul penal sau raspunderea penala.

Mandatarul poate exercita conducerea unei sucursale sau a unui punct de lucru, in numele si pe contul mandantului; in ceea ce priveste calitatea sa, mandatarul poate fi un salariat, aflandu-se deci in raporturi de subordonare cu comerciantul, dar si un nesalariat, primind pentru activitatea sa o remuneratie sub forma dividende sau sub forma unei sume fixe.

Mandatarul poate fi un agent, un reprezentant sau un curtier.

Agentul este un intermediar imputernicit sa mijloceasca, in tara sau in strainatate, tranzactii comerciale. Activitatea agentului comercial are un caracter profesional si este independenta. Agentul comercial poate actiona ca mandatar cu sau fara reprezentare; in primul caz, el poate negocia si efectua operatiuni comerciale, pe cand atunci cand actioneaza ca mandatar fara reprezentare nu face decat sa transmita oferte si comenzi de la si catre mandatar, acesta fiind cel ce va decide asupra lor. In raport cu operatiunile la care participa, agentul comercial poate fi distribuitor, depozitar, consignatar sau chiar producator.

Reprezentantul este un agent com. caruia o firma producatoare sau com, din tara sau strainatate, ii incredinteaza desfacerea curenta a marfurilor sale. Prin contractul de reprezentanta se stabileste ca reprezentantul sa se ocupe de plasarea marfurilor, sa ia masuri pentru a crea conditii cat mai favorabile si sa reprez interesele reprezentatului. Agentul reprezentant poate avea si obligatia de a transmite informatii comerciale curente, de a organiza publicitatea in tarile importatoare, de a inchiria mijloace de transport si de a apara drepturile asupra brevetelor, patentelor si marcilor de fabrica.

Curtierul este un intermediar care se ocupa cu mijlocirea incheierii contractelor comerciale, prin punerea in contact a celor doi posibili parteneri. Curtierul isi desfasoara activitatea pe baza unor ordineizolate, fara a avea relatii contractuale de durata.

Caracteristica activitatii comerciale desfasurate de acest intermediar este aceea ca nu el incheie contractul, ci numai constata perfectarea lui, pe baza consimtamantului exprimat de catre parti.

In ceea ce obligatiile mandantului, acestea sunt urmatoarele:

a)       Punerea la dispozitia mandatarului a mijloacelor necesare pentru executarea mandatului. Aceasta obligatie este instituita prin art. 385 Cod comercial; mandatarul fiind imputernicit sa incheie anumite acte juridice in numele si pe seama mandantului, in interesul acestuia, este normal ca cel care beneficiaza de aceasta activitate sa suporte si costurile pe care le implica, mai putin in cazul stipulatiei contrare.



Aceasta obligatie trebuie privita in mod diferit, in functie de situatia concreta. Dar oricare ar fi aceasta situatie, trebuie retinuta obligatia mandantului de a-i pune mandatarului la dispozitie toate informatiile si documentatia pe care le detine si care ar fi utile in indeplinirea mandatului. In situatia in  care sunt necesare anumite cheltuieli pentru realizarea obiectului mandatului, acestea vor trebui sa fie avansate de catre mandant.

b)      Plata catre mandatar a remuneratiei datorate pentru executarea mandatului, impusa prin prevederile art. 386 Cod comercial. In cazul mandatului comercial se pune si mai acut problema acestei obligatii, acest tip de mandat fiind prezumat ca oneros potrivit art. 374 Cod comercial. Daca suma ce trebuie platita cu titlu de remuneratie pentru activitatea mandatarului nu este prevazuta in contract, stabilirea acesteia va pica in sarcina instantei de judecata. Mandantul datoreaza remuneratia “chiar daca afacerea n-a reusit”, in conditiile in care de nereusita afacerii nu se face vinovat mandatarul (art. 1548 Cod comercial).

c)       Restituirea cheltuielilor facute de catre mandatar pentru executarea mandatului. Prin aceasta formulare, legea intelege atat cheltuielile avansate de catre mandatar pentru indeplinirea mandatului, potrivit art. 1547 Cod civil, cat si despagubirile ce i se cuvin acestuia pentru pagubele suferite cu ocazia indeplinirii mandatului, potrivit art. 1549 Cod civil.

Restituirea acestor cheltuieli este conditionata de respectarea stricta a limitelor imputernicirii si a indicatiilor prevazute in mandat; atunci cand anumite cheltuieli sunt datorate atitudinii culpabile a mandatarului, el nu va fi indreptatit sa solicite restituirea acestora.

Mandatarul are un privilegiu special, care ii garanteaza satisfacerea drepturilor sale ce decurg din contractul de mandat. Potrivit art. 386 Cod comercial, acest privilegiu special priveste “tot ce i se datoreaza din executarea mandatului sau si chiar pentru retributia sa”. Acest privilegiu garanteaza mandatarului plata sumelor de bani pe care le datoreaza mandantul cu titlu de retributie, a cheltuielilor facute pentru executarea mandatului, a despagubirilor pentru prejudicii suferite cu ocazia executarii mandatului si a altor asemenea cheltuieli.

Potrivit art. 387 Cod comercial, acest privilegiu se exercita asupra tuturor bunurilor mandantului pe care mandatarul le detine pentru executarea mandatului sau care se afla la dispozitia sa, in depozitele sau magazinele sale, sau pentru care el poate dovedi prin posesia legitima a politei de incarcare ca i-au fost expediate.

In situatia in care bunurile mandantului au fost vandute de catre mandatar, potrivit mandatului, privilegiul poarta asupra pretului (art. 387 alin. 4 Cod comercial).

In situatia in care mandantul a fost declarat in faliment, atunci privilegiul mandatarului asupra bunurilor cumparate pe seama mandantului se exercita conform dispozitiilor art. 812 si urmatoarele din Codul comercial.

Conform legii, creantele mandatarului garantate prin privilegiul special au prioritate inaintea altor creante fata de mandat.

Potrivit art. 387 alin. 2 Cod comercial, mandatarul poate opune privilegiul sau si vanzatorului care ar revendica bunul sau lucrul vandut, indiferent daca platile si cheltuielile au fost facute inainte sau dupa ce bunurile au intrat in posesia mandatarului.

In cazul in care mandantul nu si-a executat obligatiile privind plata sumelor de bani datorate pentru remuneratie, cheltuieli sau despagubiri, mandatarul are dreptul de a uza de garantia oferita de privilegiu.

Conform legii, pentru a putea exercita dreptul de garantie, mandatarul trebuie sa ii notifice mandantului sumele de bani pe care acesta i le datoreaza, cu somatia de a fi achitate in termen de cinci zile si cu precizarea ca, in cazul neplatii, va proceda la vanzarea bunurilor supuse privilegiului. Dupa distinctiile prevazute de art. 388 alin. 3 Cod comercial, mandantul are dreptul sa faca opozitie in instanta judecatoreasca, in termen de 10, 20 de zile sau o luna. Opozitia trebuie comunicata mandatarului in termen de trei zile de la primirea notificarii de catre mandant. In cazul in care termenul de formulare a opozitiei a expirat fara ca mandantul sa faca opozitie la notificare sau daca opozitia a fost respinsa, mandatarul poate vinde bunurile grevate de privilegiu fara vreo alta formalitate. Aceasta vanzare se face in conditiile art. 68 Cod comercial, adica la pretul curent, prin mijlocirea unui ofiter public insarcinat cu asemenea acte, daca bunurile au pret la bursa sau in targ, sau prin licitatie publica, atunci cand bunurile nu au un asemenea pret, se vor urma dispozitiile art. 388 alin. 4 Cod comercial.

Prin executarea mandatului, concretizata in incheierea actului juridic de catre mandatar cu tertul, se creeaza raporturi juridice directe intre mandant si tertul respectiv. Dar trebuie retinut ca doar acele acte incheiate in limitele imputernicirii il obliga pe mandant.

Mandatul comercial inceteaza in cazurile care sunt prevazute de art. 1552 Cod civil, si anume: prin revocarea mandatului de catre mandant; prin renuntarea mandatarului la mandat; prin moartea, punerea sub interdictie, insolvabilitatea sau falimentul mandantului sau mandatarului.

In art. 390 Cod comercial au mai fost reglementate alte doua cazuri de revocare a mandatului comercial care priveau incapacitatile femeilor casatorite; aceste cazuri au devenit inaplicabile, ca urmare a abrogarii acelor dispozitii ale legii care priveau acele situatii de incapacitate a femeii casatorite.

Incetarea unui contract de mandat are loc in cond. si cu efectele prevazute de dreptul comun. Astfel, art. 391 Cod com prevede obligatia mandantului si a mandatarului care intrerupe executarea mandatului fara justa cauza, prin revocarea sau renuntarea sa, raspunde pt prejudiciile create.

In considerarea caracterului mandatului de act juridic intuitu personae, acesta nu poate fi mentinut impotriva vointei mandantului, chiar daca a fost revocat in mod arbitrar. O asemenea situatie da dreptul mandatarului doar la o actiune in daune.

In situatia in care mandatul inceteaza prin moartea mandantului sau a mandatarului, retributia cuvenita mandatarului se determina proportional cu ceea ce s-a executat, avandu-se in vedere ceea ce s-ar fi datorat pentru executarea integrala a mandatului.






Document Info


Accesari: 307
Apreciat: hand icon

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )