Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...



















































POLITICA COMERCIALA A ROMANIEI IN DOMENIUL COMERTULUI EXTERIOR

comert




POLITICA COMERCIALA A ROMANIEI IN DOMENIUL COMERTULUI EXTERIOR

1. Perioada 1950-1989

1.1. Reglementari privind importul

In perioada imediat postbelica a avut loc instituirea monopolului de stat asupra comertului exterior al Romaniei, fapt care a antrenat reglementari specifice, ce s-au modificat succesiv, mai ales pe masura aderarii Romaniei la o serie de organisme internationale (GATT, FMI, BIRD, UNCTAD etc.).[1] Dupa o perioada de circa un deceniu (1950-1960), in care s-a manifestat un anumit gol de reglementari de politica comerciala, prin Legea nr. 1/1971 se reglementeaza activitatea din comertul exterior, in primul rand politica vamala. Ulterior, prin Legea nr.12/1973 s‑a adoptat TARIFUL VAMAL DE IMPORT, care va intra in vigoare definitiv de la 1 ianuarie 1977. Acest tarif vamal de import nu se aplica in relatiile cu tarile care, pe baza de reciprocitate, nu percepeau taxe vamale la importul din Romania. (se puteau conveni si alte reduceri, eliminari) Tariful vamal de import s-a elaborat in baza Nomenclatorului de Cooperare Vamala de la Bruxelles avand o singura coloana de taxe vamale, tip CONVENTIONALE (aplicate in regimul CNF) si percepute ca taxe AD-VALOREM. Ulterior s-au adoptat:




Codul Vamal al Romaniei (1979);

Regulamentul Vamal.

Codul Vamal includea 10 capitole, reglementand urmatoarele aspecte:

intreprinderile autorizate sa desfasoare comert exterior; ele puteau exporta-importa doar marfuri ce faceau obiectul lor de activitate;

vamuirea la import implica controlul vamal al marfurilor si mijloacelor de transport, verificarea documente, evidenta marfurilor;

taxele prevazute in TVI se puteau majora la importul din tarile care nu aplicau CNF in relatiile cu Romania sau introduceau majorari de taxe vamale la importul din Romania;

valoarea in vama a marfurilor se determina conform Regulamentului Vamal (se respecta CODUL DE CONDUITA PRIVIND EVALUAREA VAMALA adoptat sub auspicii GATT la Runda TOKYO, 1979);

pentru anumite bunuri importate (mostre, modele, materii prime destinate productiei de export etc.) se prevedeau scutiri de taxe vamale;

o reglementare distincta privea introducerea (scoaterea) in/din 232j99c tara a unor bunuri de catre MISIUNI DIPLOMATICE si OFICII CONSULARE acreditate in Romania, inclusiv pentru membrii acestor institutii.

Regulamentul vamal reglementa distinct sau in completarea CODULUI VAMAL alte aspecte ale politicii comerciale (inainte de 1989) astfel:

tranzitul marfurilor pe teritoriul Romaniei, pe cale ferata, rutier, fluvial maritim si aerian (principiu: fara plata taxelor vamale);

organizarea, functionarea si regimul zonelor libere si porturilor FRANCO (exceptarea de la taxe vamale dar plata unor taxe de depozitare);

organizarea activitatii vamale in Romania, care includea activitatea unor institutii:

Ministerul Comertului Exterior;

Directia generala a vamilor;

Unitati vamale (vami + puncte);

Comisia vamala.

In politica sa vamala dintre 1950-1989 Romania a tinut seama de conventiile semnate succesiv, de obligatiile ca parte contractanta GATT, de protocoale preferentiale semnate sub egida GATT si, fiind tara in curs de dezvoltare, beneficiaza de preferinte vamale nereciproce si nediscriminatorii din partea majoritatii tarilor dezvoltate.[2] Reglementarea cantitativa a activitatii de comert exterior, in contextul aplicarii monopolului de stat in acest domeniu, a inclus instrumente de politica comerciala pentru a realiza obiectivul de echilibrarea balantei comerciale (mai ales din anii ’80 pana in 1989):

planificarea centralizata a exportului si importului, insa cu efecte nesemnificative pentru echilibrarea BPE;

corelarea volumului importului aprobat cu volumul de export efectiv realizat pe ministere, centrale, intreprinderi etc. (se sista mai ales importul);

autorizatiile de export-import eliberate de MCE pe fiecare produs sau marfa – in cadrul unor cantitati si plafoane globale, prestabilitate – se eliberau doar catre ICE-uri, care alegeau apoi parteneri externi pe criterii strict economice;

restrictiile s-au interdictiile la importul unor produse, nominalizate expres.

1.2. Reglementari privind exportul

In paralel cu masurile de reglementare si control al importurilor, Romania a aplicat, mai ales intre 1960-1989, si o politica comerciala sustinuta de promovare si stimulare a EXPORTULUI.[4] In principiu, a folosit toate instrumentele cunoscute pe plan mondial, insa si unele instrumente mai putin acceptate in comertul international (1980-1989) . Dintre mijloacele promotionale, Romania a recurs indeosebi la:

negocierea si semnarea de acorduri, tratate, conventii si alte intelegeri comerciale si de cooperare externa cu un mare numar de state (MCE si Ministerul Afacerilor Externe au coordonat aceasta activitate);

s-au infiintat reprezentante economice permanente in strainatate (agentii comerciale, plus sectii economice ale misiunilor diplomatice, birouri comerciale, reprezentante a unor ICE-uri sau producatori romani) care aveau ca sarcini:

promovare intereselor economice romanesti;

analize de piata, studii economice, studii pe zone geografice etc.;

organizarea participari la unele targuri, cooperari etc.

participarea la targuri si expozitii internationale (100 - 130 de astfel de manifestari anual, dupa 1970) si organizarea in Romania a unor astfel de targuri si expozitii (TIB);

participarea Romaniei la unele organisme economico-financiare internationale si obtinerea unor facilitati ca tara in curs de dezvoltare (Romania beneficiaza de tot ceea ce s-a negociat sub GATT si UNCTAD, unele facilitati, pana in 1980, prin FMI si BIRD);



activitati promotionale derulate de Camera de Comert si Industrie a Romaniei, asa cum era organizata conform Legii nr. 1/1971 (restructurata in actuala forma in 1990), activitati care vizau:

reclama comerciala, actiuni publicitare in strainatate etc.,

informarea si documentarea firmelor straine interesate;

informarea intreprinderilor romanesti.

Dintre masurile de stimulare a exporturilor Romania a apelat mai ales la:[6]

a) Instrumente de stimulare de natura bugetara:  conform Legii nr. 12/1980, anual MCE, Ministerul de Finante si alte ministere si departamente propuneau cursuri diferentiate, pe grupe de marfuri, plus un fond de regularizare a influentelor conjucturale (format: taxe vamale la import, prelevari din unele influente pozitive de pret si alte surse din BUGETUL DE STAT). Din acest FOND se subventionau exporturile a caror cursuri de revenire erau insuficiente; in fapt, erau SUBVENTII DIRECTE DE LA BUGET menite a rentabiliza un produs sau grupa la export. In acelasi context, s-a avut in vedere ca, la nivel de MCE, sa se constituie un fond de promovare a exportului (surse diferite) din care sa se acorde un gen de prime de export acelor producatori ce depaseau productia de export si exportul realizat (plan).

b) Instrumente de stimulare de natura fiscala, categorie incluzand:

scutiri si facilitati vamale la importul unor bunuri destinate a fi incorporate in productia pentru export (o forma a sistemului DRAWBACK);

acordarea unor beneficii suplimentare pentru salariati (si firmele) care lucrau in cadrul productiei pentru export.

c) Instrumente de stimulare de natura financiar-bancara, in primul rand prin asigurarea unor surse de creditare stabile si ieftine pentru producatori si pentru ICE‑uri. S-a aplicat in cadrul acestei grupe:[7]

creditarea activitatilor de comert exterior la producatorii ce realizau productie destinata exportului (avansuri asupra productiei de export; credite pentru marfuri expediate si neincasate etc.);

creditarea activitatilor de comert exterior la ICE-uri care lucrau pe baza de comision cu intreprinderile producatoare (credite in LEI de la expediere si pana la incasarea marfurilor de la clientii externi);

sustinerea unor operatiuni de export efectuate pe credit comercial, prin contract (conform uzantelor internationale, se puteau acorda astfel de credite de la 180 zile la 1 an, 5 ani sau mai mult).

d) Instrumente de stimulare de natura valutara: includeau, in principal, facilitati in ceea ce priveste accesul la valuta si utilizarea ei de producatori si ICE‑uri. Producatori foloseau o parte din valuta incasata pentru efectuarea unor importuri, introducerea de noi tehnologii etc.

2. Perioada 1990 si pana in prezent

2.1. Restructurarea organizarii comertului exterior al Romaniei si reorientarea pe fluxuri comerciale

In contextul perioadei actuale, prima si cea mai importanta masura adoptata in domeniul comertului exterior – inca din 1990 – a fost eliminarea monopolului de stat asupra domeniului invocat. Conform Decret Lege 54/1990 si Legea 31/1990, orice firma, la data infiintarii poate prevedea, prin statut, alaturi de alte activitati pe care le va derula si activitate de comert exterior; toti agentii economici legal constituiti pot desfasura operatiuni de comert exterior.[8] Daca pana in 1989 doar circa 20 de ICE-uri erau autorizate sa desfasoare operatiuni de comert exterior, azi numarul societatilor comerciale care au declarat prin documentele de constituire operatiuni de comert exterior este de cateva zeci de mii (din totalul de circa 600.000 societati comerciale infiintate). In acelasi sens, a fost desfiintat monopolul valutar al statului asupra incasarilor din comertul exterior si alte operatiuni. Pana in 1989 doar BNR si BRCE erau bancile autorizate sa administreze valuta; azi oricare din bancile comerciale si firme au dreptul sa detina valuta in cont si sa participe la licitatii bancare pentru vanzarea‑cumpararea de valuta.

Alte masuri in cadrul procesului de restructurare a activitatii de comert exterior:[10]

exista un singur MINISTER AL COMERTULUI avand un departament de Comert Exterior (sarcina de elaborare si implementare a politicii comerciale a statului; incheierea de tratate, acorduri etc.; eliberarea de licente de export-import etc.);

s-au adoptat masuri de aplicare a unor instrumente noi de politica comerciala, care sa aiba la baza parghii economice si mai putin parghii administrative;

revizuirea cadrului juridic extern si promovarea intereselor Romaniei, in noul context politico-economic;

respectarea stricta a tuturor obligatiilor asumate de Romania in cadrul unor organisme si institutii internationale (GATT, ONU, FMI etc.).

In actuala perioada, 1990-1998, s-au inregistrat si modificari semnificative in ceea ce priveste derularea comertului exterior al Romaniei, respectiv o reorientare pe fluxuri comerciale fata de situatia de pana in 1989 (cauza principala: dezintegrarea CAER-ului si reorientarea politicii externe a Romaniei spre Occident).[11] Structura exportului si importului Romaniei:

din 1991 pana in prezent, exportul/importul pe CLIRING, exprimat in RUBLE ca unitate de cont, se reduce considerabil (circa 100 miliarde ruble, adica 2‑3% din total fata de circa 50% in 1989);

in 1989 Romania dispunea de circa 2 miliarde $ sold activ al balantei comerciale (8,4 miliarde $ import – 10,4 miliarde $ export), iar in 1998 circa 8,2 miliarde $ sold pasiv;

1991-1998: anual, sold pasiv al balantei comerciale de circa 1,2-1,3 miliarde $ (5,6 miliarde $ import, 4,3 miliarde $ export);

datoria externa actuala: circa 8,6 miliarde $;

in structura exportului predomina produsele industriale in proportie de 94-95% (metalurgie, chimie, masimi, utilaje, textile, confectii etc.);

in structura importurilor circa 50% revine pentru materii prime, combustibil, energie; 20% masini, utilaje, instalatii, iar diferenta bunuri industriale de consum.

Reorientarea geografica pe fluxuri comerciale si tari a comertului exterior al Romaniei a vizat:




peste jumatate din valoarea comertului exterior al Romaniei se deruleaza in prezent cu tarile CEE (si la export si la import);

circa 20% din comertul exterior se deruleaza cu tarile in curs de tranzitie, iar diferenta cu tari in curs de dezvoltare si tari dezvoltate ca SUA, Jponia, tarile AELS etc.;

Romania a semnat Acordul de asociere cu CEE (intrat in vigoare la 1 Mai 1993), ca prim pas pentru viitoarea aderare la CEE (denumirea “Acord de Comert si Cooperare Comerciala si Economica”);

Romania a semnat un acord comercial cu AELS, intrat in vigoare la 1 mai 1993;

Romania a negociat si semnat un Acord Comercial cu SUA si beneficiaza de CNF din partea SUA;

Romania-SUA: Acord privind garantarea reciproca a investitiilor;

reorganizare a cadrului juridic intre Romania si fiecare dintre tarile CSI;

reinnoirea cadrului juridic cu tarile vecine (Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehia, Slovacia etc.; un LOC SPECIAL ocupa MOLDOVA;

preocupari largi pentru dezvoltarea relatiilor comerciale cu alte tari dezvoltate (Canada, Japonia, Australia etc.).

2.2. Reglementari de politica comerciala adoptate in perioada actuala

Astfel de masuri adoptate de Romania dupa 1990 au vizat in egala masura toate cele trei domenii ale politicii comerciale:[13]

tarifar;

netarifar;

de stimulare si promovare.

In domeniul tarifar, masurile de politica vamala adoptate in actualul context au vizat, in primul rand, adoptarea unui nou tarif vamal de import. Dupa perioada 1990-1991 (s-a aplicat vechiul tarif), cu incepere de la 1 ianuarie 1992 a intrat in vigoare noul tarif vamal al Romaniei elaborat dupa Conventia vamala din 1983 privind sistemul armonizat de descriere si codificare a marfurilor; se aplica la toate marfurile importate. Taxele vamale sunt AD-VALOREM si se varsa la bugetul central al statului. Sunt prevazute:

unele scutiri de taxe vamale;

se pot aplica reduceri sau exceptari temporare de la plata taxelor vamale;

se pot aplica suprataxe (DCE si MF).

Evaluarea in vama se face conform principiilor GATT la care Romania este membra (Codul vamal adoptat la Runda Tokyo) si include: pretul extern transformat in LEI la cursul BNR + cheltuielile pe parcurs extern + cheltuieli de incarcare, manipulare etc. + costul asigurarii pe parcurs extern.

Tariful vamal includea trei coloane de taxe:[14]

prima coloana: taxe vamale conventionale, aplicate la importul din tari in regimul CNF;

a doua coloana: taxe vamale preferentiale, aplicate in relatiile cu tarile semnatare ale Acordului privind Sistemul Global de Preferinte Comerciale (tarile in curs de dezvoltare);

a treia coloana: taxe vamale preferentiale, aplicate la importul din tarile semnatare ale “PROTOCOLULUI CELOR 16”.

Ulterior, s-au adaugat inca doua coloane de taxe:

la importul din tarile CEE (acestea se reduc reciproc, treptat);

la importul din tarile AELS.

Initial, codificarea marfurilor inscrise in TARIF s-a facut cu 6 cifre, iar in prezent are la baza 8 cifre; se uniformizeaza treptat sistemul de codificare (si politica vamala in ansamblu) in vederea pregatirii aderarii Romaniei la CEE.

In domeniul politicii comerciale netarifare, masurile adoptate de Romania intre 1990-1998 au vizat adoptarea nor reglementari privind regimul de export si import al Romaniei, reglementari prin care se stabileste:

exportul este liberalizat, supus licentei de export automate (in scopuri statistice), cu unele exceptii: marfuri contingentate sau supuse unor restrictii cantitative; exporturi complexe de contrapartida; export pe credit guvernamental; etc. (Ministerul Comertului, DCE stabileste lista marfurilor exceptate);

importul este liberalizat, supus licentelor automate de import (statistic), cu unele exceptii: importul din fonduri valutare ale statului; importuri in contrapartida si operatii conexe pe baza de intelegeri guvernamentale (Ministerul Comertului, DCE, la cererea BNR, poate institui restrictii cantitative la import in cazul dezechilibrarii accentuale a BPE, conform procedurii GATT);

la eliberarea de LICENTE (export-import) DCE poate solicita firmei o atestare a capacitatii de derulare a operatiunii.

In vederea protejarii productiei interne, Romania mai poate folosi, conform drepturile si obligatiile asumate in cadrul GATT, si alte instrumente:[15]

taxe anti-dumping pentru importuri la pret de dumping;



taxe compensatorii pentru unele subventii la exportul din tari de provenienta a unor astfel de importuri;

taxe de salvgardare pentru importuri in cantitati foarte mari ce ameninta un sector industrial.

In domeniul politicii comerciale promotionale si de stimulare aplicata de Romania intre 1990-1998, sintetizam ca masuri principale:

masuri promotionale, dintre care:

reinnoirea cadrului juridic international de derulare a schimburilor comerciale externe (sau incheiat peste 100 de acorduri);

participarea la targuri si expozitii internationale si organizarea in Romania a unor astfel de manifestari;

reorganizarea Camerei de Comert si Industrie si sprijinul acordat de aceasta pentru dezvoltarea schimburilor comerciale externe;

reprezentarea comerciala in strainatate, pe o scara mai larga;

constituirea in tara a unui sistem informational adecvat activitatii de comert exterior (EUROINFO in cadrul CCI; Centrul National de Comert International; Centrul de Comert Exterior din Ministerul Comertului etc.);

participarea Romaniei in cadrul unor acorduri si organizatii internationale (GATT, UNCTAD, FMI, BIRD etc.).

masuri de stimulare a exporturilor, dintre care amintim:

restituirea TVA pentru marfurile exportate;

un regim vamal de DRAWBACK la importul unor materii prime sau materiale destinate productiei de export;

masuri de ordin financiar-bancar si infiintarea EXIMBANK (Banca de Import Export) pentru operatiuni de garantare de credite pentru export, asigurari si reasigurari etc.;

infiintarea Comitetului interministerial de Garantii si Credite de comert exterior, cu reprezentanti din MF, Ministerul Comertului, BNR, EXIMBANK s.a.; sprijin direct: subventionarea partiala a unor participari la targuri, expozitii, reclama pe piata externa etc.



S. N. Stanescu – Decalaje economice ale lumii contemporane, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1980

N. Suta, coord. – Comertul international si politici comerciale, Ed. Ceres, Bucuresti, 1992

N. Suta, coord. – Comertul international si politici comerciale contemporane, Ed. All, Bucuresti, 1995

B. Balassa – Industrial Protection in the Developed Countries, World Economy, nr. 2/1984

N. Suta, coord. – Op. cit.

N. Suta, coord. – Comertul international si politici comerciale contemporane, Ed. All, Bucuresti, 1995

N. Suta, coord. – Comertul international si politici comerciale contemporane, Ed. All, Bucuresti, 1995

A. Puiu – Managementul in afacerile economice internationale, Ed. Independenta Economica, Craiova, 1992

*** – Buletin Statistic, nr. 26-27/1998 al CCI, Oficiul National al Registrului Comertului

C. Fota, coord. – Politici comerciale, Ed. Arta Grafica, Bucuresti, 1993

C. Fota, coord. – Op. cit.

I. Popa, coord. – Tranzactii comerciale internationale, Ed. Economica, Bucuresti, 1997; N. Suta, coord. – Comert international si politici comerciale contemporane, Ed. All, Bucuresti, 1996 etc.

C. Fota, coord. – Politici comerciale, Ed. Arta Grafica, Bucuresti, 1993

N. Suta, coord. – Comert international si politici comerciale contemporane, Ed. All, Bucuresti, 1996

I. Popa – Tranzactii comerciale internationale, Ed. Economica, Bucuresti, 1997



loading...










Document Info


Accesari: 3390
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )