Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




Tehnici comerciale si de cooperare internationala

comert


Tehnici comerciale si de cooperare internationala

Operatiunea de prelucrare in lohn



Operatiunea de prelucrare in lohn reprezinta o forma specifica a operatiunilor de prelucrare in contrapartida. Aceasta se diferentiaza de operatiunile clasice de import-export, prin faptul ca obiectul sau il reprezinta prelucrarea materialelor, materiilor prime, produselor semifinite, etc, apartinand uneia din parti, respectiv importatorului, de catre cealalta parte, respectiv exportatorul.

In functie de sensul operatiunii, se poate distinge lohn activ (export de manopera) si lohn pasiv (import de manopera).

In cazul lohnului activ, exportatorul prelucreaza materialele puse la dispozitie de catre importator si le reexporta in forma finita acestuia.

Lohnul pasiv este reversul primei forme, respectiv importatorul trimite materialele ce-i apartin spre prelucrare in tara exportatorului si le importa in tara sa, in forma finita.

Plata pentru munca prestata se poate face printr-o suma compensatorie stabilita in valuta sau prin livrari reciproce de marfuri. Materiile prime, accesoriile, piesele de schimb livrate spre prelucrare, beneficiaza in majoritatea tarilor de 414i87e un regim vamal preferential.

Alte avantaje ale acestui tip de operatiuni consta in asigurarea aprovizionarii si a desfacerii produselor, precum si in asimilarea tehnologiei avansate, largirea pietelor de desfacere, cresterea calificarii fortei de munca, deschiderea unor perspective noi de cooperare.

Licentierea internationala (licensing)

Cedarea licentei de fabricatie reprezinta o forma a transferului de tehnologie, prin care o firma (licentiat sau beneficiar) dobandeste contra platii unui pret, dreptul de a utiliza cunostinte tehnice brevetate ale unei alte firme (licentiator), in baza unui contract de licenta.

Tehnologia respectiva cuprinde trei componente principale:

elemente materiale (masini, utilaje, materiale, etc.)

elemente informationale (procedee, experiente, deprinderi, etc.)

elemente operationale (functii de productie, coordonarea productiei, etc.)

Contractul de licenta reprezinta acordul de vointa al partilor cu privire la transferul dreptului de folosinta a brevetului si, respectiv plata pretului, stabilind drepturile si obligatiile reciproce.

Principalele obligatii ale licentiatorului sunt:

obligatia de remitere, in baza careia licentiatorul pune la dispozitia licentiatului dreptul de a exploata brevetul,

obligatia de garantie privind existenta si validitatea dreptului transmis, precum si referitor la exercitarea acestui drept (obligatia de garantie nu se refera la asigurarea succesului industrial al licentiatului).

Principalele obligatii ale licentiatului sunt:

obligatia de a exploata licenta, exploatarea trebuind sa fie serioasa, efectiva si leala,

obligatia de plata a pretului, licentierea fiind un contract cu caracter oneros.

Referitor la drepturile partilor contractante, se face distinctie intre licenta exclusiva si licenta neexclusiva. In primul caz, licentiatul are exclusivitate in utilizarea tehnologiei respective, care poate fi absoluta (cand nici detinatorul brevetului nu mai are drept de exploatare) sau atenuata. In cel de-al doilea caz, licentiatorul poate vinde licenta mai multor beneficiari.

Contractul de licenta nu poate fi sublicentiat de catre licentiat fara acordul licentiatorului. Daca, insa, licentiatul reprezinta un grup industrial, este permisa sublicentierea catre propriile sale filiale.

Avantajele licentierii internationale constau in: accesul pe piete externe dificil de penetrat, implicarea redusa cu resurse si risc scazut, costuri reduse, imbunatatirea calitatii livrarilor si serviciilor post-livrare.

Limitarile in licentierea internationala pot fi de natura temporala, teritoriala, cantitativa, limitarea actelor de exploatare, a obiectului licentei sau limitarea la o singura firma.

De obicei, obiectul transferului contine un pachet mai cuprinzator de elemente, respectiv:

brevete, marci de fabrica / comert, drepturi de autor,

specificatii de produs si proces,

proceduri de control al calitatii,

programe de productie si instructiuni,

sarcina obtinerii anumitor performante,

programe de formare tehnica si profesionala,

informatii privind produsul si piata acestuia,

principala componenta a transferului ramanand utilizarea brevetelor.

Franciza internationala

Franciza (franchising) reprezinta, la fel ca si licentierea, o operatiune de transfer de tehnologie, prin care doua parti independente juridic stabilesc un contract, prin care o persoana, francizorul sau cedentul, propietar al unei marci de fabrica, servicii sau de produs, acorda unei alte persoane, beneficiarul francizei, dreptul de a exploata o afacere, un produs sau un serviciu, contra platii unui pret.

In forma sa simpla, franciza este dreptul acordat beneficiarului de a comercializa un produs sau un serviciu folosind marca produsului sau marca fabricii francizorului. Intr-o forma mai evoluata, beneficiarul primeste o franciza pentru o anumita activitate economica, preluand metoda de operare a cedentului. In primul caz, se vorbeste despre tipul de franciza din "prima generatie" sau franciza de produs, si se aplica in relatiile dintre producator si detailist (cazul statiilor de benzina) sau dintre producator si angrosist (cazul produselor Coca-Cola), iar in cel de-al doilea caz, este vorba despre franciza din cea de-a "doua generatie", respectiv franciza formulei de afaceri, beneficiarul de franciza preluand formula unei afaceri complete (business package), de exemplu: cazul firmelor Kentucky Fried Chicken sau McDonald's). In practica, o serie intreaga de francize sunt o combinatie intre aceste doua formule.

O alta clasificare a tipurilor de franciza, conform unor autori, consta in: franciza pe activitate, franciza pe investitii (ex: statii de benzina, lantul hotelier Holiday Inn), si franciza pe formule de afaceri (ex: utilizarea unei marci de comert sau de produs - KFC), aceasta din urma fiind cea mai des intalnita.

Din punctul de vedere al continutului, operatiunea prezinta urmatoarele caracteristici:

se bazeaza pe un contract prin care cedentul permite beneficiarului sa-si desfasoare activitatea sub marca sa si in conformitate cu o formula de afaceri agreata de acesta,

cedentul asigura beneficiarului asistenta tehnica, materiala si uneori financiara, atat inaintea angajarii afacerii, cat si in timpul derularii acesteia,

cedentul are drept de control asupra modului in care beneficiarul deruleaza afacerile, acesta din urma trebuind sa respecte conditiile din manualul de operare,

beneficiarul este proprietarul afacerii sale, el folosind propriul capital si asumandu-si riscurile afacerii.

intre parteneri se stabilesc relatii de colaborare pe o perioada relativ indelungata.

Franciza este o operatiune complexa, care imbina elementele mai multor tipuri de tranzactii internationale. Astfel, franciza reprezinta:

o forma de valorificare a drepturilor de proprietate industriala, deoarece firma cedenta acorda beneficiarului dreptul de a utiliza marca sa, inclusiv cunostintele si mijloacale necesare unei activitati profitabile,

o forma de marketing si distributie, prin dezvoltarea, pe baza contractelor, a unei unei retele de distributie,

un mijloc de promovare a afacerilor printr-un management eficient si in conditii de cooperare,

o modalitate de internationalizare a activitatii firmei cedente. In acest sens, Asociatia Internationala pentru Franciza (IFA), prezinta mai multe forme ce pot fi utilizate in procesul internationalizarii, si anume: franciza directa, master-franciza si crearea unei societati mixte.

Franciza directa

Este o operatiune realizata direct intre francizor si beneficiarii de franciza din strainatate. Ea se poate realiza prin crearea unei filiale in strainatae, care sa joace rolul unui francizor pe plan local, sau printr-un contract de dezvoltare, furnizorul acordand unei firme locale dreptul de a crea o retea proprie de franciza.

Master-franciza

Aceasta presupune incheierea unui contract intre francizor si un subfrancizor din strainatate, pe baza caruia acesta, in afara de faptul ca dezvolta propriile unitati francizate, poate acorda francize directe unor terti.

Societatea mixta

Francizorul se poate asocia cu un partener local, in cadrul unei societati mixte, aceasta incheind apoi un contract de master-franciza sau de dezvoltare cu francizorul.

Baza juridica a operatiunilor de franciza o constituie "contractul de franciza", incheiat intre francizor, care detine dreptul de proprietate asupra unei marci de fabrica, comert sau serviciu, si beneficiar, care doreste sa intemeieze o operatiune pe cont propriu, detinand mijloacele materiale, financiare si profesionale pentru a obtine franciza.

Drepturile acordate beneficiarului de franciza prin contract constau in:

autorizarea functionarii unui magazin sau a unei unitati de prestari servicii, sub marca cedentului,

asistenta comerciala, si uneori financiara, primita din partea francizorului, asistenta ce poate fi acordata in perioada anterioara functionarii afacerii, si/sau pe tot parcursul desfasurarii acesteia.

Obligatiile beneficiarului de franciza constau in:

a)      comercializarea produselor sau a serviciilor preluate de la cedent, cu respectarea conditiilor contractuale (aprovizionarea cu marfuri de la cedent, mentinerea calitatii standard a produselor, respectarea listelor de furnizori pentru produse si echipamente, a know-how-ului de productie si functionare, folosirea tehnicilor standard de prezentare, vanzare, design, etc.),

b)     plata unei taxe de franciza cedentului, care se compune din: taxa de intrare in grupul respectiv si o redeventa variabila, calculata in functie de cifra de afaceri.

De regula, oferta francizorului, in vederea incheierii contractului, se prezinta sub forma unui "pachet de francizare", care cuprinde urmatoarele aspecte:

descrierea proiectului, continand si drepturile pe care le cedeaza francizorul,

alocarea pietelor de comercializare (exclusivitatea pe anumite piete este conditionata, de obicei, de nivelul desfacerii),

stabilirea pretului operatiunii, respectiv a taxei de intrare in sistem, platita in momentul semnarii contractului sau al lansarii afacerii (aprox. 5-10% din costul total), precum si al redeventelor calculate la volumul afacerii.

prezentarea planului de pregatire a beneficiarului si a personalului acestuia,

instructiunile de participare la sistem, prezentate de obicei sub forma unui plan de operare.

Limitele sistemului de franciza se refera, din punctul de vedere al beneficiarului, la faptul ca acesta nu este complet independent (dupa incetarea francizei, el nu mai poate beneficia vadurile comerciale create, sau de asistenta tehnica din partea francizorului), iar din punctul de vedere al cedentului, la faptul ca pot exista probleme in consumul de capital pentru initierea afacerii, privind repatrierea profiturilor sau controlul si indrumarea activitatilor beneficiarilor de franciza.


Document Info


Accesari: 4286
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )