CONTABILITATEA OPERATIILOR PRIVIND STOCURILE DE MATERII PRIME SI MATERIALE
1. Notiuni generale si delimitarii privind stocurile
Stocurile si productia in curs de executie se pot defini ca fiind ansamblul de bunuri materile, titluri de valoare, servicii din cardrul unitatilor economice care sunt destinate pentru a se consuma la prima utilizare, pot fi vandute dupa incheierea procesului de prelucrare urmarea unui ciclu de productie sau ele se pot vinde in starea in care s-au cumparat.
“Stocurile privite ca si componente ale activelor circulante se afla intr-o continua miscare, schimbandu-si forma materiala si utilitateain cadrul circuitului economic al patrimoniului ( materii prime, productie in curs, produse finite, bani ). “
In sens general, stocurile reprezinta “ cantitatea de active materiale si financiare existente la un moment dat intr-o unitate patrimoniala. “
In categoria stocurilor sunt cuprinse:
materii prime, care participa in mod direct la fabricarea produselor;
materialele consumabile, respective materialele auxiliare, combustibilii, materialele pentru ambalat, piesele de schimb, semintele si materialele de plantat, care participa sau ajuta procesul de productie;
materiale de natura obiectelor de inventar;
produsele, respectic produse finite, semifabricate, produse reziduale;
animale si pasari;
ambalaje care include stocurile utilizate pentru pastrarea si transportul bunurilor;
productia in curs de executie, adica porductia care nu a parcurs toate etapele procesului tehnologic;
marfurile, adica bunurile cumparate de unitate in vederea revanzarii prin unitatile proprii sau prin alte unitati comerciale.
In categoria stocurilor de natura obiectelor de inventar intra:
bunuri cu valoare mai mica decat limita prevazuta de lege pentru a fi considerate mijloace fixe;
echipamente de protectie, echipamente de lucru si imbracaminte speciala;
mecanisme, dispozitive, verificatoare, aparate de m 454i87e asura si control;
baracamente, amenajari provizorii
Stocurile se pot clasifica dupa mai multe criterii:
dupa natura de provenienta:
stocuri cumparate;
stocuri fabricate;
dupa apartenenta la patrimoniu:
stocuri care fac parte din partimoniu;
stocuri care nu fac parte din partimoniu;
dupa gradul de individualizare si modul:
stocuri identificabile;
stocuri interschimbabile sau fungibile;
De asemenea, in categoria stocurilor mai intra bunurile aflate in custodie pentru prelucrare sau consignatie la terti.
In calitatea lor de active, stocurile sunt recunoscute numai atunci cand este posibil ca ele sa aduca intreprinderii beneficii economice viitoare si costul lor sa poata fi evaluat in mod credibil.
Pentru atribuirea calitatii de active stocurilor, fiecare intreprindere aplica rationamentul profesional pentru a evalua nivelul sub care un element nu poate fi prezentat in bilant, ci trecut in contul de profit si pierdere, precum si pentru luarea deciziei referitoare la inregistrarea stocurilor in categorii separate sau intr-o singura categorie.
Evaluarea stocurilor
1.Evaluarea stocurilor la intrarea in patrimoniu
Stocurile si productia in curs de executie sunt reflectate in contabilitatea sintetica valoric, cel mai adesea in contabilitatea analitica cantitativ-valoric si numai cantitativ in evidenta operativa de la depozite.
Preturile utilizate la evaluarea diferitelor categorii de stocuri poarta numele de preturi de inregistrare.
In cazul materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, ambalajelor achizitionate din afara unitatii, acestea pot fi reflectate in contabilitate la:
Costul de achizitie este format din pretul de facturare al furnizorului, taxele si ambalajele nerecuperabile, cheltuielile de transport, aprovizionare si alte cheltuieli incluse in factura furnizorului. Costul de achizitie poate fi consideratcost istoric si poate fi luat in considerarela eliberarea stocurilor respective de la locurile de depozitare.
Potrivit IAS 2 “ costul de achizitie cuprinde pretul de cumparare, incluiv tazele de transport si celelalte taxe de cumparare,costurile de transport si manipulare si alte costuri care pot fi atribuite direct achizitiei de stocuri. Reducerile comerciale, rabaturile si alte elemente similare sunt deduse pentru a determina costul de achizitie.“
Pretul standard este un prêt prestabilit care consta in evaluarea si inregistrarea stocurilor in preturi fixe,stabilite anterior pe baza preturilor medii ale stocurilor din perioada precedenta. El devine pret de inregistrare si presupune evidentierea distincta a diferentelor de pret fata de costul de achizitie. In cazul utilizarii pretului standard, se impune actualizarea periodica a acestuia.
Diferentele de pret pot fi favorabile, cand pretul standard este mai mic decat pretul efectiv si se inscriu in rosu sau nefavorabile, cand pretul standard este mai mic decat costul efectiv si se inscriu in negru.
Repartizaera diferentelor de pret se face asupra bunurilor iesite si asupra stocurilor cu ajutorul unui coeficient care se calculeaza astfel:
Coeficientul astfel determinat se pondereaza cu valoare abunurilor iesite, la pret standard.
Pretul de facturare al furnizorului este pretul indicat de factura acestuia. Preturile de factura devin preturi de inregitrare in contabilitate daca diferentele de pret fata de costul de achizitie se evidentiaza distinct.
Costul de productie este valoarea alocata bunurilor obtinute din productia proprie si el cuprinde cheltuielile directe si cheltuielile indirecte. In afara cheltuielilor care intra in costul de productie, apar unele cheltuili care nu sunt inclse in costul de productiesi care se numesc cheltuieli ale perioadei. Astfel de cheltuieli sunt pierderile de materiale sau manopera, cheltuieli de administratie care nu participa la finalizarea bunurilor, cheltuielile de desfacere.
Valoarea de aport este aloarea alocata bunurilor aduse ca aport in natura, fie in cazul constituirii unei societati comerciale, fie in cazul fuziunii unor societati comerciale, fie in situatia majorarii de capital. Aceasta valoare se determina prun expertise tehnice sau prin evaluare.
Valoarea justa este valoarea alocata bunurilor dobandite cu titlu gratuit sau prin donatie. Valoarea justa sau valoarea de utilitate se poate determina in functie de pretul pietei, starea sau amplasarea bunurilor.
“Valoarea realizabila neta“ reprezinta pretul de vanzare estimat c ear putea fi obtinut pe parcursul desfasurarii normale a activitatii utilizatorului stocurilor, mai putin costurile estimate pentru finalizarea bunurilor si a costurilor necesare revanzarii.
Evaluarea stocurilor la iesirea din gestiune
Evaluarea iesirilor din stoc, respectiv din gestiune, se face cel mai adesea tinand cont de valoarea de intrare in stoc.
Datorita faptului ca bunurile stocabile pot fi interschimbabile si fungibile, in activitatea practica este greu sa se identifice in cazul iesirilor lotul din care se face iesirea.
Principalele metode utilizate pentru evaluarea stocurilor la iesirea din gestiune in situatia utilizarii costului efectiv de inregistrare in contabilitate sunt:
metoda primului intrat, primului iesit (FIFO);
metoa ultimului intrat, primului iesit (LIFO);
metoda costului mediu ponderat CMP
Indiferent de metoda aleasa pentru evaluarea iesirilor din stoc, “aceasta metoda terbuie aplicata cu consecventa pentru elemente similare de natura stocurilor si a activelor fungibile de la un exercitiu financiar la altul.”
Schimbarea metodei de evaluare in anumite situatii xeceptionale terbuie sa fie insotita de explicatii privind motivul schimbarii metodei si efectele asupra rezultatului.
Metoda primului intrat, primului iesit FIFO
Denumirea metodei provine din limba engleza “First in, first out”. Aceasta metoda are la baza ideea ca primele loturi de bunuri cumparate sunt primele care se dau in consum sau sunt vandute la valoarea de intrare a primei intrari aferente unui lot. Ca urmare, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la valoarea de intrare a primei intrari aferente unui lot.
Elementele care raman in stoc la sfarsitul perioadei sunt cele care au fost cumparate sau produse mai recent. Metoda se aplica in cadrul unitatilor cu o gama sortimentala diversificata si in perioade in care exista o relativa stabilitate a preturilor. In conditiile cresterii preturilor, folosirea metodei are ca efect:
evaluarea iesirilor la costuri mai scazute;
evaluarea stocurilor finale la preturile mai mari;
majorarea profitului din exploatare si a impozitului aferent.
In conditiile scaderii preturilor, folosirea metodei are ca efect:
iesirile sunt evaluate la preturile mai mari;
stocurile sunt evaluate la preturile mai mici;
reducerea profitului, a impozitului pe profit si afectarea nesemnificativa a trezoreriei.
Metoda ultimului intrat, primului iesit LIFO
Denumirea metodei provine din limba engleza “Last in, first out”. In conformitate cu aceasta metoda, elementele din stoc se vor contabiliza ca iesiri din stoc in ordinea celor mai recente intrari. Pe masura epuizarii succesive a fiecarui lot, stocurile iesite din gestiune se evalueaza la costul lotului anterior.
Evaluarea iesirilor prin metoda LIFO la cele mai recente, adica la cele mai mari costuri, micsoreaza rezultatul exercitiului financiar. Efectele sunt accentuate in perioadele de inflatie cand metoda LIFO produce cea mai mica valoare posibila a rezultatelor, iar costul stocurilor iesite este apropiat de nivelul costului celor mai recente stocuri intrate in gestiune.
Si in acest caz documentele de evidenta a stocurilor trebuie structurate in mod corespunzator.
Aceasta metoda este utilizata de unitatile economice in perioadele de crestere a preturilor, deoarece aceata modalitate de evaluare conduce la cresterea valorii consumurilor sau iesirilor si la micsorarea valorii stocurilor finale.
In perioadele de crestere a preturilor, corelatia dintre costurile iesirilor si veniturile de valorificare pot avea la baza valori curente, respectiv preturi curente si costuri curente. In acest caz in contul de profit si pierdere rezulta o corelare semnificativa iar efectul asupra rezultatului este nesemnificativ.
Atunci cand costul stocurilor este determinat cu ajutorul acestei metode, situatiile financiare trebuie sa contina informatii suplimentare care sa prezinte diferenta intre valoarea stocurilor specificate in bilant si una dintre urmatoarele valori:
valoare cea mai mica dintre valoarea determinata folosind metoda LIFO si valoarea realizabila neta
valoarea cea mai mca dintre costul curent la data bilantului si valoarea relizabila neta
Utilizarea acestei metode conduce la:
reducerea profitului brut;
scaderea impozitului pe profit si neafectarea in mod semnificativ a trezoreriei
descresterea volumului fizic al activelor la sfarsitul perioadei contabile
subevaluare soldurilor la finele perioadei
Metoda costului mediu ponderat CMP
Metoda costului mediu ponderat se poate aplica in activitatea practica in doua versiuni, si anume:
metoda costului mediu ponderat al ultimei intrari (CMPUI)
metoda costului mediu ponderat global al tuturor intrarilor dintr-o perioada (CMPTI)
Metoda costului mediu ponderat al ultimei intrari (CMPUI) consta in faptul ca dupa fiecare intrare in stoc se va calcula un cost mediu ponderat, dupa urmatoarea relatie:
VP, SP, Stocul precedent valoric si cantitativ
VI, CI, intrarile valoric si cantitativ
Metoda costului mediu ponderat global al tuturor intrarilor dintr-o perioada
Aceasta metoda este aplicabila in situatia combinarii inventarului permanent cu inventarul intermitent.
Relatia matematica utilizata este urmatoare:
E = Si + I – Sf
Costul mediu unitar ponderat al tuturor intrarilor (CMPUT) se determina dupa urmatoarea relatie:
Vi, Si, reprezinta soldul valoric si respectiv stocul cantitativ de la inceputul perioadei de gestiune.
Ii, Ci, reprezinta intrarile valorice si cantative care au avut loc in cursul perioadei de gestiune.
Comparand cele doua variante ale metodei costului mediu ponderat se constata ca evaluarea iesirilor din stoc dupa a doua varianta prezinta avantajul unui calcul simplu, dar nu permite valoriuzarea iesirilor in cursul perioadei de gestiune.
Prima varianta ofera posibilitatea evaluarii iesirilor in cursul perioadei de gestiune. Aceasta metoda prezinta inconvenientul unui calcul mai complex.
Metoda costului mediu ponderat (CMP) si metoda primul intrat – primul iesit (FIFO) sunt considerate tartamente contabile de baza, iar metoda ultimului intrat – primului iesit este considerata tratament contabil alternativ.
3.Alte metode de evaluare a stocurilor
Datorita diversitatii in activitaeta economica, exista si alte metode de evaluare a stocurilor. Acestea sunt:
Costul standard, sau pretul standard este o categorie economica care ia in considerare un nivel normal al consumurilor de materiale si manopera. De asemenea, tine cont de gradul de eficienta si de utilizare a capacitatilor de productie.
Costurile standard trebuie revizuite periodic in functie de conditiile economice. Intre costul standard si costul de achizitie sau de productie (costul efectiv) apar diferente de pret care se vor inregistra in cantabilitate in conturile de diferente de pret, incluzandu-se in costuri pe masura utilizarii stocurilor sau o data cu vanzarea bunurilor respective.
Coeficientul de repartizare a diferentelor de pret se repartizeaza astfel:
Coeficientul se pondereaza cu valoarea bunurilor iesite din stoc la pret standard, determinandu-se diferentele de pret aferente bunurilor iesite.Acete diferente se repartizeaza asupra costurilor.
Pretul cu amanuntul este utilizat ni comert, respectiv in unitatile comerciale cu amanuntul. Acest pret permite determinarea rapida a valorii stocurilor. Aceste preturi au inclusa si marja de adoas comercial.
Costul bunurilor vandute este calculat prin deducerea valorii marjei brute din pretul de achizitie a stocurilor. Orice modificare a pretului de vanzare presupune recalcularea marjei brute.
Metoda de evaluare a iesirilo9r din stoc la un cost apropiat de costurile de achizitie reale de intrare calculat statistic pe baza preturilor de achizitie reale din perioadele de gestiune anterioare.
Metoda de evoluare a iesirilor din stoc la un cost prestabilit determinat pe baza unor studii tehnice si de previziune a evolutiei costurilor de achizitie.
Metoda de evaluare a iesirilor din stoc la valoarea de inlocuire sau la pretul zilei, metoda indicata in perioadele de hiperinflatie, pentru a se realiza o evolutie concordanta intre evolutia costurilor de achizitie si evolutia pretului de vanzare.
Ultimele trei metode amintite mai sus pot fi utilizate aca se folosesc pentru inregistrarea in contabilitate costul efectiv. Daca se utilizeaza pretul standard, aceste metode de evaluare nu mai pot fi utilizate.
Si in cazul acestor metode , ne vom confrunta cu diferente intre costurile reale de achizitie ale intririlor si costurile teoretice ale iesirilor care trebuie determinate si analizate periodic.
“Teoretic, aceste diferente ar trebui sa corecteze costurile de ahizitie a stocurilor care au fost deja consumate, dar in practica se procedeaza intr-o maniera simplificata, in sensul ca aceste diferente se inergistreaza direct pe seama cheltuielilor, prin intermediul carora se afecteaza rezultatele economico-financiare ale contabilitatii financiare.”
Aceste metode se utilizeaza in contabilitateta tarilor din Vestul Europei si in conditiile in care “aceste diferente sunt calculate la finele exercitiuluifinanciar pentru a fi luate in considerare la intocmirea bilantului contabil si a contului de profit si pierdere care trebuie sa reflecte imaginea fidela a patrimoniului si rezultatului economico-financiar al perioadei pentru care se intocmesc documentele de sinteza contabila.”
4.Evaluarea la inventariere si la inchiderea exercitiului
“La inventarierea patrimoniului de la sfarsitul exercitiului, stocurile se evalueaza la valoarea actuala sau de utilitate, denumita valoare de inventar.”
Cu aceasta ocazie se stabilesc diferentele intre scriptic si faptic care pot fi diferente in plus sau in minus.
Diferentele favorabile nu se inregistreaza in contabilitate, iar pentru diferentele nefavorabile se vor constitui provizioane. Acest mod de inregistrarecorespunde principiului prudenteisi independentei exercitiului.
La inchiderea exercitiului, stocurile sunt inventariate,iar conditiile in care valoarea estimate de recuperare, adica pretul la care vor putea fi valorificate este mai mic decat costul, stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea realizabila neta.
Estimarea valorii realizabile nete se bazeaza pe cele mai credibile dovezi in momentul in care are loc estimarea valorii stocurilor care se asteapta a fi realizata.Aceste estimari iau in considerare fluctuatiile de pret si de cost care sunt direct legate de evenimente ce au intervenit dupa terminarea perioadei, in masura in care aceste evenimente confirma conditiile existente la sfarsitul perioadei.
In conformitate cu IAS 2 avloarea realizabila neta este reprezentata de “pretul de vanzare estimat ce ar putea fi obtinut pe parcursul desfasurarii normale a activitatii, mai putin costurile estimate pentru finalizarea bunului si a costurilor necesare vanzarii.”
Exemplu de calcul a valorii realizabile nete:
o pretul de vanzare a bunului 20.000.000
o costul cu evaluarea bunului 40.000
o costul vanzarii efective a bunului 10.000
o Valoarea realizabila neta = 000.000 – 40.000 -10.000 = 1.950.000
Valoarea realizabila neta poate fie gala, mai
mare sau mai mica decat costul stocurilor. In
3. Organizarea sistemului informational contabil al stocurilor
3.1.Documente primare utilizate pentru evidenta stocurilor
Activele circulante genereaza diverse operatiuni legate de procesele de:
Aprovizionare;
Pastrare;
Eliberare din depozite;
Prelucrare in procesul de productie;
Inventariere;
Vanzare;
Operatiile care privesc stocurile, respective intrarea si iesirea stocurilor sunt consemnate in documente primare. In continuare, mentionam cele mai des intalnite documente primare.
Pentru intrarile de stocuri se pot utilize urmatoarele documente:
Avizul de insotire a marfii, care se emite la livrarea stocurilor si se serveste ca document pentru eliberarea si scaderea din depozit a stocurilor, ca document de insotire a bunurilor pe timpul transportului, ca document pentru intocmirea facturii si ca document de incarcare a gestiunii primitorului.
Nota de receptie si constatarea de diferente, care se intocmeste la primirea si receptia bunurilor, in cazurile cand exista diferente la receptie, cand sunt depozitate in mai multe locuri si cand sunt refuzate la plata, fiind tinute doar in pastrare.
Bon de predare-transfer-restituire, document folosit atat la consemnarea depozitarii unor bunuri provenite din productie proprie, cat si pentru transferul lor intremagazii ca restituiri la locurile de depozitare initiale.
Intrarea bunurilor in gestiune se realizeaza prin procesul de receptie a stocurilor, proces care presupune parcurgerea anumitor etape:
receptia transportului pe baza documentului denumit “Proces verbal de constatare”;
receptia cantitativa, urmand ca pe baza constatarilor gestionarul sa intocmeasca “Nota de receptie si constatare de diferente”;
receptia calitativa, realizata de catre specialisti, tehnologi.
In cazul decalajelor intre etapa de aprovizionare si etapa de receptie a stocurilor se procedeaza astfel:
bunurile sosite fara factura se inregistreaza ca intrari in gestiune atat la locul de depozitare cat si la contabilitate pe baza receptiei si a celeorlalte documente insotitoare,
bunurile sosite si nereceptionate se inregistreaza distinct in contabilitate ca intrare in gestiune.
Pentru iesirile de stocuri se pot folosi urmatoarele documente:
Avizul de insotire a marfii si Factura fiscala, pentru iesirile in afara unitatii patrimoniale.
Bonul de consum, pentru materii prime si materiale date in consum productiv. Bonul de consum poate fi Bon de consum individual sau Bon de consum colectiv.
Fisa limita de consum, utilizata la consumul materiilor prime cu frecventa mare a iesirilor din magazine.
Bon de vanzare, utilizat pentru vanzarea de marfuri prin unitatile cu amanuntul.
Evidenta operativa a stocurilor se realizeaza acolo unde se produc faptele.
Documentele de evidenta operativa la depozit este :Fisa de magazine”. Fisa de magazine se conduce la locurile de depozitare a stocurilor si se deschide pentru fiecare sortiment care este depozitat. Operatiile economice se consemneaza in :Fisa de magazine” numai cantitativ.
Livrarea marfurilor si a produselor se face pe baza “Dispozitiei de livrare”, “Avizului de insotire a marfii” si a “Facturii fiscale”.
In situatia decalajelor intre procesul de vanzare si momentul livrarii bunurilor, acestea se inregistreaza ca iesiri din unitate astfel:
bunurile vandute si nelivarte se inregistreaza distinct in gestiune iar in contabilitate se inregistreaza in conturi extrabilantiere,
bunurile livrate si nefacturate se inregistreaza ca iesiri din gestiune atat la locurile de depozitare cat si in contabilitate, pe baza documentelor aferente.
In general documentele de evidenta a stocurilor evidentiazaintrarile, iesirle si existentele la un moment dat si pentru un anumit loc de depozitare. De aseenea, ele reprezinta sursele de informatii pentru controlul operativ si contabil.
Nota de receptie si constatare de diferente este cel mai cunoscut document de inregistrare a intrarilor in stoc. Acest document serveste la:
receptia bunurilor intrate in gestiune;
intrarea bunului in gestiune;
act probatoriu in justitie;
document de inregistrare in contabilitatea sintetica si analitica.
Bonul de consum este un document care serveste ca:
document de eliberare din magazine pentru cnsum;
document justificativ de iesire a marfurilor din stoc, respectiv de descarcare de gestiune;
document justificativ de inregistrare a iesirilor din stoc in contabilitatea analitica si sintetica.
Pentru urmarirea realizarii contractelor de aprovizionare cu bunuri se intocmesc urmatoarele documente de evidenta operativa: “Registrul de comenzi” si “Fisa de urmarire a contractelor”.
In conditiile in care se impune urmarirea sosiriitransporturilor si plata facturilor se utilizeaza ca si document de evidenta operativa “Registrul de comenzi” si “fisa de urmarire a executarii contractelor”.
In functie de specificul activitatilor, mai pot fi intocmite si alte documente de evidenta operativa cum sunt:
Raportul de gestiune;
Registrul stocurilor;
Bonul de primere in consignatie;
Borderoul de primire a obiectelor in consignatie;
Borderoul de iesire a obiectelor din consignatie;
Borderou de predare a documentelor.
3.Contabilitatea analitica a stocurilor
In vederea asigurarii integritatii stocurilor, unitatile mari trebuie sa isi organizeze o contabilitate analitica a stocurilor. Unitatile mici si mijlocii care folosesc metoda inventarului intermittent in contabilitate sintetica a stocurilor nu organizeaza contabilitate analitica a stocurilor.
Unitatile mari care folosesc metoda inventarului permanent in contabilitatea sintetica a stocurilor pot sa organizeze contabilitatea analitica a stocurilor folosind una din urmatoarele metode:
metoda cantitativ-valorica;
metoda operativ-contabila sau pe solduri;
metoda global valorica.
Metoda cantitativ valorica, pe fise de cont analytic
Dupa aceasta metoda, la locurile de depozitare se tine o evidenta cantitativa cu ajutorul formularului “Fisa de magazine” pe fiecare sortiment, iar la contabilitate se tine o evidenta cantitativ-valorica cu ajutorul formularului “Fisa de cont analytic pentru valori materiale”, tot pe fiecare sortiment.
Etapele care se parcurg in evidenta stocurilor in cazul acestei metode sunt urmatoarele:
operarea cantitativa a stocurilor in fisele de magazine,
intocmirea documentului Borderou de predare a documentelor,
inregistrarea documentelor in “Fise de cont analitic pentru valori materiale”,
verificarea concordantei inregistrarilor din Fisele de magazie cu cele din Fisele de cont analytic,
verificarea concordantei inregistrarilor din Fisele de cont analitic cu situatia din fisele de cont sintetic cu ajutorul Balantelor de verificare analitice.
Inregistrarile in “Fisele de cont analitic pentru valori materiale: se fac, document cu document, pe baza documentelor de intrare-iesire a bunurilor stocabile in si din gestiuni care au stat la baza inregistrarii in “Fisa de magazie.”
Metoda operativ contabila sau pe solduri
Utilizarea metodei operativ-contabila sau pe solduri se bazeaza pe suprimarea fiselor de conturi analitice pentru valori materiale de la compartimentul financiar-contabil si inlocuirea ei cu fise centralizatoare a miscarilor valorice pe grupe de bunuri.Aceasta metoda presupune evidenta miscarii stocurilor la contabilitatea materialelor numai in expresie valorica pe gestiuni, conturi de stocuri si grupe de bunuri.
Suprimarea fiselor de cont analitice pe feluri de stocuri de la departamentul financiar-contabil impune conducerea corecta, cu cea mai mare atentie, a evidentei operative a stocurilor la locurile de depozitare.
Etapele care se parcurg in evidenta stocurilor in cazul acestei metode sunt urmatoarele:
evidenta cantitativa a bunurilor la locurile de depozitare pe categorii de stocuri cu ajutorul Fisei de magazie;
intocmirea borderoului de predare a documentelor pe baza fiselor de magazie si a documentelor de intrare-iesire in contabilitate;
intocmirea Registrului stocurilor la sfarsitul lunii in care se trec:
o cantitati de stocuri preluate din fisele de magazie,
o preturi unitare;
o totalul valorilor determinate;
intocmirea Fisei centralizatoare a miscarilor valorice pe grupe de bunuri.
Metoda global valorica
Aceasta metoda presupune itnerea evidentei valorice atat la nivelul gestiunii, cat si in contabilitate. Documentele care se intocmesc sunt Raportul de gestiune si Fisele de cont pentru operatiuni diverse. Periodic, se face un control al conconrdantei dintre evidenta operativa si cea contabila.
Aceasta metoda se utilizeaza mai ales in cazul unitatilor de desfacere cu amanuntul.
“Aceasta metoda de contabilitate analitica a gestiunii de stocuri poate fi practicata atunci cand nu exista obligatie legala, iar managerii unitatilor patrimoniale nu dispun tinerea unei evidente cantitativ valorice pentru stocurile care fac obiectul unei gestiuni.”
La locul de depozitare se foloseste formularul denumit “Raport de gestiune” care se completeaza numai valoric, pe baza documentelor de intrare-iesire a marfurilor si a ambalajelor si respectiv pe baza documentelor de depunere a numeralului rezultat din vanzari in caseria unitatii sau direct in conturile bancare ale acesteia.
La compartimentul financiar-contabil, contabilitatea se tine cu ajutorul “Fisei de cont pentru operatiuni diverse”.
Controlul concordantei inregistrarilor efectuate la gestiuni si in contabilitate se face periodic prin punctajul valoric al documentelor inregistrate in cele doua evidente.
Este o metoda cu multiple avantaje mai ales in domeniul reducerii volumului de munca.
3.3.Contabilitatea sintetica a stocurilor
Evidenta constituirii si miscarii stocurilor si productiei in curs de executie e realizeaza cu ajutorul conturilor din clasa a 3-a din Planul de conturi general, denumita “Conturi de stocuri si productie in curs de executie”. Aceste conturi sunt contuir de bilant sau de inventar. Ele furnizeaza informatii de raflectare si control gestionar privind situatia si miscarea stocurilor si productiei in curs de executie. Soldul lor este debitor si este un sold care se preia in activul bilantului.
Conturile de stocuri au functia contabila de active. Ele se debiteaza cu valoarea stocurilor intrate in gestiunea unitatii patrimoniale prin achizitionarea de la furnizori, aportate de catre asociati, realizate din porductia proprie si din alte surse. Ele se crediteaza cu valoarea stocurilor iesite din gestiunea unitatii patrimoniale prin consum, vanzare si alte destinatii. Soldul conturilor este debitor si reprezinta valoarea bunurilor si serviciilor in stoc sau in sold la sfarsitul exercitiului financiar.
Clasa a 3-a de conturi cuprinde urmatoarele grupe de conturi:
grupa 30 “Stocuri de materii prime si materiale”
grupa 33 “Productia in curs de executie”
grupa 34 “Produse”
grupa 35 “Stocuri aflate la terti”
grupa 36 “Animale”
grupa 37 “Marfuri”
grupa 38 “Ambalaje”
grupa 39 “Provizioane pentru deprecierea stocurilor si productia in curs de executie”
Dupa continutul economic, conturile din clasa 3 se grupeaza astfel:
Conturi care tin evidenta stocurilor la valoarea de intrare;
Conturi substractive sau rectificative care au rolul de a corecta valoarea de intrare a stocurilor, respectivconturile 308, 348, 368, 388, 378 si conturi de provizioane.
Conturi care tin evidenta stocurilor la valoarea de intrare (la cost istoric), care cuprind conturi din grupele 30, 33, 34, 35, 36, 37, 38.
Dupa functia contabila, aceste conturi sunt conturi de active.
Ele se debiteaza cu valoarea stocurilor intrate.
Se crediteaza cu valoarea stocurilor iesite.
Soldul final al contului este debitor si reprezinta stocurile existente la un moment dat.
Conturile rectificative, sau substracvtive care au rol de a corecta valoarea de intrare a stocurilor. In aceasta categorie intra urmatoarele conturi: conturile 308, 348, 368, 388.
Daca se utilizeaza si conturi de active, conturile de diferente de pret functioneaza astfel:
Conturile se debiteaza cu diferentele de pret (in rosu sau negru) aferente stocurilor intrate si se crediteaza cu diferentele de pret aferente stocurilor iesite.
Soldul final al conturilor este debitor si poate fi in rosu sau negru ,el reprezentand diferentele de pret aferente stocurilor existente unitate.
Contul 378 “Diferente de pret la marfuri”, este un cont de pasiv si incepe sa functioneze prin a se credita.
Se crediteaza cu adaosul commercial aferent marfurilor intrate in unitate.
Se debiteaza cu adaosul commercial aferent marfurilor iesite din unitate.
Soldul final al contului este creditor si reprezinta adaosul commercial aferent marfurilor din stoc.
Conturile din grupa 39 sunt conturile de provizioane, si din punct de vedere a functiei contabile sunt conturi de pasiv.
Conturile de provizioane se debiteaza in momentul anularii sau diminuarii provizioanelor.
Soldul final al conturilor de provizioane este creditor si reprezinta provizioanele constituite si neutilizate.
Contabilitatea sintetica a fluxurilor de stocuri se poate organiza prin folosirea inventarului permanent sau intermitent.
Metoda inventarului permanent se utilizeaza de catre unitatile mari si consta in folosirea conturilor de stocuri (materii prime, materiale consumabile, produse, marfuri).Prin utilizarea acestei metode se pot urmari in permanenta stocurile scriptice dupa fiecare operatie de intrare sau iesire.
Ca atare, contabilitatea sintetica va reflecta:
stocul initial, de la inceputul lunii, care va fi cel din luna precedenta si care nu poate fi decat debitor.
intrarile in cursul lunii, pe baza documentelor de intrare a stocurilor, ce se vor inregistra in debitul conturilor corespunzatoare;
iesirile din cursul lunii,in baza documentelor de iesire a stocurilor care vor forma rulajul creditor al conturilor de stocuri;
in baza elementelor mentionate mai sus se va stabili in permanenta stocul scriptic al bunurilor.
Folosirea acestei metode presupune:
utilizarea fiecaruia dintre preturile de inregistrare a stocurilor;
folosirea conturilor de diferente de pret aferente stocurilor,daca este cazul;
conducerea unei contabilitati a stocurilor prin adoptarea uneia dintre metodele de contabilitate analitica descries mai sus.
Metoda inventarului permanent, desi presupune un volum mare de munca, asigura o cunoastere mai riguroasa a marimii stocurilor si un mai bun control al integritatii patrimoniului.
Metoda inventarului intermitent poate fi utilizata de unitati patrimoniale mici si mijlocii si se caracterizeaza prin faptul ca in contabilitatea sintetica nu se urmaresc stocurile intrate si iesite in cursul perioadei de gestiune.
Conturile de stocuri se utilizeaza numai la sfarsitul perioadelor de gestiune cand se debiteaza cu soldurile finale existente la locurile de consum sau de depozitare stabilite prin inventariere, dupa ce in prealabil aceleasi conturi de stocuri au fost diminuate cu stocurile intrate.Miscarile de stocuri nu afecteaza conturile de stocuri, ci direct conturile de cheltuieli si venituri.Tehnica aplicarii inventarului intermitent difera la stocurile procurate din afara fata de cele provenite din productie proprie.
Pentru stocurile aprovizionate din afara unitatii se procedeaza astfel:
se storneaza stocurile initiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a reveni asupra conturilor de cheltuieli, unde au fost inregistrate la inceput;
achizitiile de bunuri efectuate de la furnizori se inregistreaza direct asupra conturilor de cheltuieli,
la finele perioadei se inventariaza bunurile aprovizionate ori provenite din perioada precedenta, neconsumate, cu care se degreveaza cheltuielile prin trcerea lor asupra conturilor de stocuri.
Iesirile de stocuri se determina astfel:
IESIRI = STOC INITIAL + INTRARI – STOC FINAL
Pentru stocurile provenite din productie proprie se procedeaza astfel:
”se storneaza stocurile initiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a anula veniturile constituite cu acestea la finele perioadei precedente;
bunurile obtinute din productie proprie nu se inregistreaza in contabilitatea sintetica, ci numai in evidenta operativa de la locurile de depozitare;
pe masura vanzarii sau a iesirii lor se vor inregistra asupra conturilor de venituri, fara sa fie necesara destocarea lor;
la finele perioadei se inventarieaza bunurile obtinute din productie proprie, inclusiv cele provenite din perioada precedenta dar nevandute, si se inregistreaza asupra conturilor de variatia stocurilor”
Relatia matematica de determinare a acestor stocuri este urmatoarea:
INTRARI = STOC INITIAL + VANZARI – STOC FINAL
Pentru productia in curs de executie, determinarea se face numai la sfarsitul perioadei prin metode diferite si se inregistreaza in contabilitate ca stocuri in conturile corespunzatoare, dar la inceputul perioadei urmatoare operatia respectiva se storneaza.
Metoda inventarului intermitent nu permite un control riguros al gestionarii stocurilor si al asigurarii integritatii lor.
4.Contabilitatea materiilor prime si materialelor
4.1.Generalitati
Aceasta categorie de stocuri este reprezentata de acele bunuri care sunt achizitionatede la terti (din exteriorul intreprimderii) pentru a fi consumate in procesul de productie (in interiorul intreprinderii) si cuprinde: materiile prime, materialele consumabile si materialele de natura obiectelor de inventar.
Stocurile de materii prime sunt bunuri care participa direct la fabricarea produselor, regasindu-se partial sau integral, in stare initiala sau in stare transformata, in produsul obtinut.
Stocurile de materiale consumabile sunt bunuri care participasau ajuta la procesul de fabricatie sau de exploatare fara a se regasi,de regula, in produsul realizat. Principalele categorii de materiale consumabile sunt: materialele auxiliare, combustibilii, materialele pentru ambalat, piesele de schimb, semintele si materialele de plantat, furajele, etc.
Stocurile de materiale de natura obiectelor de inventar sunt reprezentate de bunuri care nu indeplinesc cumulative conditiile pentru a putea fi incluse in categoria imobilizarilor corporale, adica, fie au durata de utilizare mai mica de un an , fie au valoarea de intrare mai mica decat limita legala. Astfel de bunuri pot fi: echipamentul de protectie, echipamentul de lucru si imbracamintea speciale impuse salariatilor de normele de protectie a muncii sau de regulamente speciale; scule, dispozitivele, verificatoarele (SDV-uri), aparate de masura si control (AMC-uri), mecanismele, matritele si alte obiecte similare; baracamente si amenajarile provizorii de santier, care sunt bunuri achizitionate sau construite in regie proprie pentru buna functionare a santierelor de constructii, cum ar fi: podete, chele, imprejmuiri etc.
4.Conturi utilizate
Potrivit Planului de conturi general aprobat prin OMFP nr. 306/2002 si, respectiv, pentru intreprinderile mari OMFP 94/2001 contabilitatea materiilor prime si a materialelor se realizeaza cu ajutorul conturilor din grupa 30 “Stocuri de materii prime si materiale” care are urmatoarea structura:
301 “Materii prime”
302 “Materiale consumabile”
3021 “Materile auxiliare”
3022 “Combustibili”
3023 “Materile pentru ambalat”
3024 “Piese de schimb”
3025 “Seminte si materiale de plantat”
3026 “Furaje”
3028 “Alte materiale consumabile”
303 “Materile de natura obiectelor de inventar”
308 “Diferente de pret la materii prime si materiale”
Conturile 301 “Materii prime si materiale”, “Materiale consumabile” si 303 “Materiale de natura obiectelor de inventar” sunt, dupa continutul economic, conturi de active circulante materiale, iar dupa functia contabila, conturi de active.
In situatia aplicarii inventarului permanent, aceste conturi se debiteaza cu valoarea la pret de inregistrare a materiilor prime si a materialelor existente in stoc, stabilita pe baza inventarului, si se debiteaza sau se crediteaza in rosu la inceputul lunii cu valoarea stocului initial de materii prime si materiale, care se include in cheltuielile aferente acestor stocuri reprezentate de conturile 601 “Cheltuieli cu materiile prime”, 602 “Cheltuieli cu materialele consumabile”, 603 “Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar”.
Contul 308 “Diferente de pret la materii prime si materiale” se utilizeaza atunci cand evidenta stocurilor de materii prime si materiale se tine la un alt cost decat costul de achizitie (efectiv), respectiv la un cost standard (prestabilit). Prin urmare, asa cum arata denumirea, acest cont tine evidenta diferentelor (un plus sau in minus) dintre costul de achizitie si oretul standard aferente materiilor prime, materialelor consumabile si materialelor de natura obiectelor de inventar. Este utilizat, de regula, de catre intreprinderile care utilizeaza inventarul permanent. Dupa continutul economic, este un cont rectificativ al valorii de inregistrare a materiilor prime si materialelor,iar dupa functia contabila, este un cont de activ.
Se debiteaza cu diferentele de pret in plus (costul de achizitie mai mare decat pretul standard) inregistrate “in negru” sau in minus (costul de achizitie mai mic decat pretul standard) inregistrate “in rosu” aferente materiilor prime si materialelor intrate in gestiune. Se crediteaza cu diferentele de pret in plus (“in negru”)sau in minus(“in rosu”) aferente materiilor prime si materialelor iesite din gestiune. Soldul debitor al contului reprezinta diferentele de pret in plus (nefavorabile, “in negru”) sau in minus (favorabile, “in rosu”) aferente materiilor prime si materialelor existente in stoc.
|
