CRITERII DE DELIMITARE A REGIUNILOR GEOGRAFICE
1. Criteriul peisagistic
Criteriul functional
Criteriul functionarii ca sistem dinamic echilibrat este fundamental pentru orice regiune geografica.
3. Criteriul politico-administrativ
4. Criteriul mental
Criteriul mental a apartenentei omului la un spatiu dat, a proiectiei acestuia in constructiile sale spirituale, a fost invocat in Geografia Regionala de Cocean P. Ca mijloc relevant pentru definirea unei regiuni functionale. Omul a devenit factorul
modelator principal al realitatii inconjuratoare, iar modul in care el o prefigureaza si o sustine depinde intr-o masura covarsitoare de gradul sau de aderenta la spatiul respectiv, de transcendenta caracteristicilor lui in propriul spirit. Intr-o suita de studii de caz reunite intr-o abordare de sinteza (P. Cocean, 2005) s-a demonstrat cum „tarile” din Romania sunt nu numai printre cele mai tipice regiuni geografice, dar si spatii mentale de o mare originalitate. Limitele lor pot fi usor trasate, desi elementele cadrului natural nu mai faciliteaza operatiunea, diversificandu-se, prin luarea in considerare a racordarii spirituale a populatiei la unitatea respectiva. Astfel, Tara Lapusului se va extinde spre sud-vest (unde limita naturala nu mai poate fi invocata, iesind din conturul depresiunii) pana acolo unde locuitorii satelor isi spun
„lapuseni”; Tara Nasaudului coboara pe Somesul Mare sau depaseste valea acestuia pana acolo unde populatia se considera „nasaudeana” etc.
Datorita acestei conexiuni mentale dintre om si loc regiunea devine un spatiu perceput (l’espace perçu), respectiv un spatiu trait (l’espace vecu), adjudecat fizic dar si spiritual de fiinta umana.
Limita mentala a unei regiuni reconstituie, in majoritatea absoluta a cazurilor, intregul sau proces de umanizare, cu toateconditionarile lui pozitive sau negative, favorabile sau defavorabile.
Un exemplu revelator ni-l ofera Tara Motilor, al carei teritoriu s-a extins treptat spre culmile si platourile montane ale Apusenilor, pe masura cresterii presiunii demografice dinspre vaile si versantii inferiori. Avand nucleul initial in bazinul mijlociu si superior al Ariesului, aceasta entitate spatiala va castiga astfel in suprafata, deversand in bazinele superioare ale Crisului Alb, Crisului Negru (motii criseni), Ampoiului sau Somesului Mic. Viabilitatea unei limite mentale este strans corelata cu statornicia populatiei intr-un teritoriu dat, cu specificul culturii etnografice pe care a creat-o.
Pe langa criteriile analizate, in conturarea sistemelor regionale se iau in considerare frecvent si alti factori cum ar fi extensiunea spatiala sau discontinuitatile. Suprafata unui teritoriu poate constitui un criteriu al delimitarii regionale prin prisma autogestiunii lui eficiente. Se cunoaste faptul ca variabilele sistemului regional se inmultesc odata cu extensiunea lui, iar diferentierile de asemenea.
Discontinuitatile intervin in majoritatea cazurilor sub forma unor praguri inertiale unde actiunea multor vectori se blocheaza sau devine dificil de exercitat. Ele pot fi cauzate de elemente ale cadrului natural (bariere muntoase, mari intinderi de apa sau retele
hidrografice majore), dar si de specificul antropizarii (nepopularea si neechiparea teritoriului, contraste economico-sociale puternice). Un tip aparte de discontinuitati sunt cele de natura politicoadministrativa care impun regionarii anumite limite, departe de-a ficele optime. Maramuresul istoric, impartit actualmente intre Romania
si Ucraina, se constituie intr-o regiune tipica, chiar si sub aspect etnicsau cultural. Ea nu functioneaza insa ca un sistem teritorial tocmai datorita fragmentarii in cele doua compartimente. In mod similar se petrec lucrurile in situatia Bucovinei etc. Constituirea regiunilor transfrontaliere are ca principal deziderat armonizarea unor astfel de sisteme teritoriale fortuit dezmembrate.
Criteriile heteroclite (naturale, sociale, culturale, politice) isi fac tot mai des simtita prezenta in regionare datorita tendintei actorilor implicati de a surprinde intr-un tot unitar un cumul de insusiri, altfel extrem de nuantat, al unui teritoriu dat. O ilustrativa clasificare a regiunilor dupa astfel de criterii ne ofera Hettne (1994) (citat dupa P. le Gales, C. Lequesne, 1997) care deosebeste:
- regiuni-unitati naturale si ecologice, delimitate prin bariere fizico-geografice (subcontinentul indian);
- regiuni ca sisteme sociale mai mult sau mai putin conflictuale sub aspect cultural, politic, economic(CSI);
- regiuni de cooperare organizate in domeniul cultural, economic, politic sau militar, institutionalizate de organisme regionale multistatale (NATO);
- regiuni ca societati civile prin cultura, comunicatie sociala si convergenta de valori (Commonwealth);
- regiuni construite istoric (UE).
Se observa la autorul susmentionat lejeritatea cu care opereaza in conturarea diverselor decupaje teritoriale, invocandu-se practic orice factor capabil de a le motiva si individualiza.
Ele au fost aplicate partial in anumite regionari si pentru anumite teritorii din Romania (Delta Dunarii ca unitate naturala si ecologica; Banatul ca o entitate cu valori convergente; Maramuresul ca o regiune construita istoric etc.)
|
