Indrumari metodice specifice alpinismului de iarna

În ascensiunile pe zapada se recomanda formarea echipelor din 3-4 militari. Totusi ascensiunile de iarna pot fi executate si de echipe alcatuite dintr-un numar mai mare de militari, cu conditia ca deplasarea sa se faca numai pe trasee ferite de avalanse.

Pe portiunile de dificultate mica se recomanda ca fiecare militar sa poarte în mîna 3-4 bucle din frînghia de asigurare, pentru a putea elimina - prin eliberarea sau strîngerea lor - inegalitatile în ritmul de mers al militarilor si mai ales pentru a avea timp sa preîntîmpine un soc care s-ar produce prin alunecarea unuia dintre militari. Pe pantele cu dificultate mai mare înaintarea se face cu frînghia întinsa.

Primele exercitii de ascensiune se executa pe itinerare recunoscute din timp, care sa nu prezinte pericole specifice anotimpului de iarna. Se va urmari ca militarii sa învete sa analizeze particularitatile itinerarelor, sa depisteze pericolele si modalitatile de a le evita, felul zapezilor, particularitatile ghetii sau stîncii. În cadrul unor exercitii se va prevedea modul de salvare a militarilor accidentati. Se va insista în cadrul exercitiilor pentru formarea la militari a deprinderilor de a actiona dupa o matura gîndire, cu prudenta, suportînd vremea rea, oboseala, foamea, setea etc. Pentru aceasta, deosebit de instructive pot fi unele situatii create de catre comandanti, ca: intrarea în bivuac fortat cu executarea iglou-rilor în zapada sau intrarea în bivuac cu întinderea corturilor izoterme si odihna în acestea, folosind sacii de dormit.