PROIECT LA DISCIPLINA AMPELOGRAFIE

UNIVERSITATEA DE sTIINŢE AGRICOLE sI MEDICINĂ VETERINARĂ

"ION IONESCU DE LA BRAD" IAsI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

Com. Tamboiesti

Frunza adulta este mijlocie (14-15 cm lungime), cuneiforma, pentalobata si mai rar trilobata, cu sinusurile laterale în forma de U, uneori inchise ovoidale; sinusul petiolar 15415s184p are forma de lira cu baza ascutita. Limbul frunzei este de culoare verde deschis, subtire pergamentos, acoperit cu peri rari pe parte inferioara. Dintii sunt lungi si ascutiti, ca si dintii de la fierastrau (caracterul tare de recunoastere al soiului).

Floarea este hermafrodita, normala, de tipul 5, soiul fiind autofertil.

Strugurii sunt mici spre mijlocii, cilindrici, cu prima ramificatie detasata de restul ciorchinelui si boabele asezate des pe ciorchine (caracter tare de recunoastere). Bobul este mic, sferic, cu pielita subtire, de culoare verde galbui, cu punctul pistilar persistent si evident; pulpa este zemoasa si nearomata.

Lastarii au o vigaore mijlocie de crestere, meritalele sunt foarte subtiri (6-8mm diametru), fin striati, de culoare verde, cu nuante bronzate la noduri pe partea insorita. Coardele capata toamna culoarea galben-brun.

Insusiri biologice si tehnolohgice: Este un soi de vigoare mijlocie, cu coardele anuale alb-galbui si subtiri. Maturarea strugurilor are loc in decada a doua a lunii septembrie. In must se realizeaza 190 - 200g/l zaharuri si 4,4 - 5g/l aciditate exprimata in H2SO4. Prin supramaturare se pot obtine musturi cu 240 - 260g/l zaharuri. Vinificat ca soi pur, prin preluccrarea sa se obtin vinuri albe, echilibrate si deosebit de fine. Principalele caracteristici ale vinului sunt: alcool total % vol - 12,3 (cifra variaza intre 10,8 - 14,3); aciditate totala (g/l) - 4,27 (3,56 - 4,93); extract nereducator (g/l) - 21,5 (17,8 - 31,2).

Particularitati de cultura: Poate fi cultivat in sistem protejat, dar chiar si neprotejat. O normare corecta a sarcinii de rod trebuie realizata, lasandu-se 15 - 27ochi/m2. Fiind soi rezistent la seceta, reactioneaza favorabil la irigare.

Zonare: Se mentine in cultura in majoritatea podgoriilor si centrelor viticole din tara, in vederea realizarii vinurilor superioare seci, si uneori demiseci.

Soiul Sauvignon blanc

Origine: soiul se cultiva pe suprafete mari în Franta, regiunea viticola Bordeaux, pentru obtinerea unor vinuri dulci. Se pare ca originea soiului ar fi chiar în aceasta zpna. Face parte din proles occidentalis. La noi în tara se cultiva pe o suprafata de cca. 6000ha, în aproape toate podgoriile producatoare de vinuri albe de calitate superioara.

Caractere ampelografice: la dezmugurire rozeta este scamoasa, de culoare albicioasa, cu liziera roz; varful lastarului si frunzele tinere sunt peroase, galbui, cu reflexe bronzate.

Frunza adulta este mijlocie, orbiculara, trilobata si mai rar pentalobata, cu sinusurile laterale nu prea adanci, inchise, eliptice; sinusul petiolar este în forma de lira cu baza ascutita. Limbul frunzei este de culoare verde deschis, usor gofrat, rasucit catre partea superioara (caracter tare de recunoastere); pe partea inferioara prezentand peri scurti si desi.

Floarea este hermafrodita normala, de tipul 5 sau 6, soiul fiind autofertil.

Strugurii sunt mici, cilindro-conici, uni sau bi aripati, desi în boabe. Bobul este mic, sferic, cu pielita subtire, pruinata, de culoare galben-verzui, pana la galben auriu la maturitatea deplina; punctul pistilar persistent; pulpa zemoasa cu gust si aroma discreta, specifica soiului.

Lastarii sunt de vigoare mijlocie, cu meritalele colorate în verde clar, iar nodurile au o nuanta rosiatica; carceii sunt mici si subtiri. Coarda are scoarta colorata în cafeniu - galbui, usor striata, cu nodurile evidente.

Insusiri biologice: Are o perioada de vegetatie mijlocie de 165-175 zile, de aceea el poate fi cultivat cu succes nu numai în regiunile subcarpatice, ci si în unele din cele nord-carpatice. În diferite areale de cultura maturarea strugurilor are loc incepand cu decada a doua a lunii septembrie (la Murfatlar), se continua cu decada a treia a aceleiasi luni (Valea Calugareasca, Dragasani) si se incheie în prima decada a lunii octombrie (la Blaj). În ceea ce priveste fertilitatea, aceasta este mijlocie spre mare.

Rezistente biologice: Este sensibil la putregaiul cenusiu, in principal datorita strugurilor foarte indesati. De asemenea, prezinta sensibilitate    la mana si moliile strugurilor, are toleranta mijlocie la ger (-20 . -22șC) si la seceta.

Insusiri tehnologice: Productia medie a strugurilor difera in functie de arealul de cultura de la 6,9 t/ha (la Targu Jiu) pana la 9,2 t/ha (la Valea Calugareasca). La cules concentratia medie a zaharurilor in must este cuprinsa intre 198 - 225 g/l, iar aciditatea totala este cuprinsa in limitele 4,7 - 7,0 g/l H₂SO₄. Concentratii maxime in zaharuri de peste 250 g/l inregistrate la Tg. Jiu, Valea Calugareasca si Dragasani, atesta faptul ca acest soi se preteaza la supramaturare.

Particularitati de cultura: Incarcatura de ochi lasata la taierea in uscat variaza in functie de conditiile ecologice ale arealului de cultura I anume: 14 ochi/m² la Murfatlar, 14-16 ochi/m² in Transilvania, 16-18 ochi/m² la Dealu Mare, Dragasani, individualizeaza de celelalte vinuri albe prin aroma sa discreta, remarcata mai ales in vinul cu rest de zahar. La degustare iese in evidenta printr-o catifelare care-I imprima o anumita mobilitate si un anumit caracter de alunecare. Aceasta particularitate este proprie mai ales vinurilor obtinute din struguri atinsi de putregaiul nobil.

Protaltoiul recomandat pentru soiurile alese este:

Berlandieri X Riparia - SELECTIA OPPENHEIM 4

Sinonimi: SO₄.

Origine: Este o selectie clonala rezultata din portaltoiul Berlandieri X Riparia Telenki 4A. selectia a fost facuta in Gremania la scoala de viticultura Oppenheim de catre A. Odrian, cu putin timp inainte de 1940. au fost obtinute doua plante cu flori mascule pe care le-a notat cu SO₄ si SO8, aceasta din urma avand vigoare mai slaba nu a mai fost inmultita.

Caractere ampelografice: Dezmugurire scamoasa, verde albicioasa, cu marginile rozetei colorate in roz. Varful lastarului este semi-deschis, puternic scamos, de culoare vrede cu nuante aramii-rosietice. Frunzele tinere sunt alungite, scamoase, verzi cu slabe nuante aramii si marginile colorate in roz.

Frunza adulta este mai mica decat la Telenki si Kober (in medie 18cm lungime), intreaga, cuneiforma (codul ampelografic 136-3-34) si de culoare verde galbui. Limbul frunzei nu este gofrat, dar este ondulat intre nervurile principale, cu marginile involute, glabru pe fata inferioara, prezentand scame si peri scurti numai pe nervuri. Dintii sunt mici, ascutiti, mucronii alungiti si incovoiati. Sinusul petiolar in forma de U deschis. Petiolul lung usor pubescent, iar penduculul petiolar de culoare roz. Tomna, frunzele cad tarziu si se coloreaza in galben cu pete cafenii.

Floarea este hermafrodita, functional mascula, ginosterila. Polenul este abundent si germineaza normal.

Lastarul prezinta meritale lungi (18-23 cm), scoarta neteda, de coloare verde, cu dungi rosietice pe partea insorita; nodurile sunt violacee si sunt usor pubescente. Carceii lungi, adesea trifurcati si de culoare verde rosietica.