Pestera Dubova
Dale istorice. Intrarea pesterii este cunoscuta de padurari, vinatori si de locuitorii din apropiere.
Fig. 92. Gaura Porcariului (nr. 70), cartata de St. Negrea, din L. Botosaneanu & al., 1967, simplificata.
Desi cea mai mare pestera din Cheile Nerei, gura neprimitoare, suspendata in peretele surplombat, atrage putini turisti. Pestera a fost cartata in 19 939g67j 61 si cercetata aproape anual pina in 1970 pentru studiul biocenozelor terestre de catre A. Negrea si St. Negrea.
Localizare si cale de acces. Cheile Nerei, versantul sting (vezi traseul Cheile Nerei si fig. 89). De la cantonul Damian se merge amonte pe malul sting al riului pina la confluenta cu Ogasu Porcariului si in continuare inca 140 m, pina in dreptul abruptului calcaros in care se zareste, printre arbori, gura pesterii suspendata la mai bine de 20 m inaltime.
Pentru a ajunge la ea se urca anevoie printre arbusti, pe stincaria din stinga, acoperita cu muschi si pamint, pina in dreptul deschiderii si de aici, cu asigurare in coarda, se traverseaza spre peretele surplombat. Altitudine circa 220 m; 33 m deasupra Nerei.
Descriere. Pestera mijlocie (384 m), ascendenta, fosila, sapata in cea mai mare parte pe fete de strat in calcare oxfordiene de catre apele de infiltratie, care formau in trecut un curs de apa ce drena galeriile sistemului principal. Aceste calcare sint vizibil stratificate atit la exterior cit si la interior, prezentind benzi de silex negru (fig. 93).
Prin intrarea larga si inalta a pesterii (10/6 m) se patrunde intr-un vestibul scurt din care se desfac doua galerii: cea din stinga duce in pestera propriuzisa, iar cea din dreapta, numita Galeria Miniaturilor, face un cot brusc si se deschide in perete ca o fereastra spre abis. Pestera propriu-zisa este alcatuita din doua parti distincte: un sistem principal de galerii mari, inalte si usor ascendente, format din doua ramuri dispuse in unghi de 90°, cu mai multe sali pe traiect, si un al doilea sistem, extrem de ramificat, de galerii inguste, joase si foarte ascendente, care se termina prin canale inaccesibile, unele avind probabil legatura cu dolinele de la suprafata. Galeriile si salile sistemului principal sint slab concretionate. Tavanul este aproape in intregime nud, doar ici-colo citeva stalactite, printre care si anemolite groase. Peretii sint in schimb mai bine concretionati, avind scurgeri, coralite si mondmilch. Podeaua este stalagmitata pe o singura portiune (Sala Fagurilor), unde exista gururi mici si un baraj de travertin inalt de 2 m. In rest se gasesc blocuri de calcar de diferite marimi desprinse din tavan, iar pe alocuri pietris rulat din cuart si cuartit, care impreuna cu nivelele de eroziune si podurile naturale tradeaza activitatea unui fost curs subteran. Dintre salile acestui sistem ne retine atentia in primul rind Sala Liliecilor, care adaposteste o colonie de sute de rinolofi. Pe stincaria prabusita haotic s-a depus cu vremea un strat gros de guano umed. In el colcaie niste rime vargate avind pina la 20 cm lungime (Eisenia lucens) si misuna gindaci de guano (Quedius mesomelinus), iar la lumina lampilor vine multa musca de guano (Heteromyza atri-cornis). Sistemul principal se termina cu Sala Argilelor, caracterizata prin depozitul de argila concretionata care imbraca blocurile prabusite pe panta inclinata a salii si prin picurarea abundenta din tavan.
Fig. 93. Pestera Dubova (nr. 71), cartata de St. Negrea, din L. Botosaneanu & al., 1967, simplificata.
Galeriile intortocheate ale sistemului ascendent sint accesibile din apropierea Salii Liliecilor, urcind o panta cu mult guano uscat si praf os. Ramificatiile sale (vezi schita) prezinta destule urme de eroziune si coroziune a apei (dominante fiind tunelele de presiune cu sectiune ovala, inelele de eroziune si hieroglifele), dar si destule portiuni concretionate (microgururi cu cristale, coralite, tuberculi, stalagmite si coloane).
Pestera calda (10,2-ll,5°C in galeriile finale in iunie-octombrie) si foarte umeda (98-100% peste tot incepind de la bifurcatia sistemului). Se simt curenti puternici in sistemul ascendent, precum si intre intrare si "fereastra'.
Aspectele legate de speologia fizica au fost deja amintite. Cercetarile biospeologice au pus in evidenta pina acum specii gua-nobionte caracteristice pesterilor mari cu mult guano, dar nu si specii troglobionte. Prin cotloanele sistemului ascendent exista vizuini de carnivore si pe alocuri, in ambele sisteme, "cimitire' cu oase de rozatoare (in special de Apodemus sylvaticus), lilieci si insectivore. Prin gropile facute probabil de cautatorii de comori in mai multe locuri (sistemul principal) s-au descoperit resturi scheletice de Ursus spelaeus. Din calcarul peretilor (care ar merita un studiu din partea paleontologilor) s-a extras un amonit (Perisphinctes sp.).
Conditii de vizitare. Pestera este situata in perimetrul ocrotit al Rezervatiei Cheile Nerei-Beusnita; nu este amenajata si nici degradata. Pentru vizitare este nevoie de lampa, casca, salopeta si bocanci antiderapanti. Accesul in Galeria Emilian Cristea, Galeriile in "V' si in Galeria Alunecoasa necesita pitoane, carabiniere, coarda.
|
