Pestera Neagra de la Barsa
Istoric. Pestera, cunoscuta de localnici si sub numele de Huda de sub Cuculeul de Fier, a fost explorata in anul 1952 de M. Serban, M. Bleahu, I. Viehmann si T. Jurcsak, iar in 1956 M. Serban si o echipa a Comitetului geologic au descoperit sali noi. Aceasta pestera a fost mentionata in literatura de specialitate incepind din 1955.
Localizare si cale de acces. Este situata in depresiunea inchisa Groapa de la Barsa din complexul Padis - Cetatile Ponorului, la piciorul peretelui vertical de calcar care margineste aceasta groapa in coltul 919b19j de sud-vest. Se urmeaza de la Padis marcajul banda rosie care duce la Poiana Florilor - Baita Bihor sau marcajul punct galben (Circuitul Vaii Galbene) in sensul Poiana Florilor - Galbena. Primul marcaj traverseaza Padisul, coboara in Poiana Balaleasa, intersecteaza soseaua care duce la Cetati si urca in creasta care margineste Groapa de la Barsa, urmind-o spre sud. Din stinga vine si marcajul punct galben (care a urmat traseul Padis - Valea Cetatilor) si impreuna continua spre sud.
In locul in care marcajul punct galben o ia la stinga pentru a urca in Piatra Galbena, iar banda rosie continua inainte, loc marcat si de o indicatie pentru un izvor, se desface la dreapta poteca care duce la acest izvor, insotita si de un marcaj turistic banda galbena realizat de amatori. Se coboara prin vegetatia abundenta in fundul Gropii de la Barsa pina la un fir de apa care vine din dreapta si care se pierde sub peretele din stinga la gura pesterii (vezi fig. 28).
Descriere. Este o retea subterana de peste 1 km lungime, constituita din galerii active si sali ascendente, accesibila prin coborirea unei succesiuni de trepte de 10-20 m. In toamna anului 1974 a fost realizata jonctiunea cu Pestera de la Zapodie, ceea ce face ca sistemul subteran Barsa sa atinga 10879 m (fig. 32).
Intrarea, situata la altitudinea de 1100 m, se face prin doua deschideri scunde care se unesc curind intr-o galerie unica, descendenta, sapata intr-un calcar negru. De aici inaintarea trebuie facuta pe scari sau corzi. Dupa ce am coborit o diferenta de nivel de 30 m, galeria, pina aici strimta si rasucita, se largeste intr-o prima sala care se inalta mult, ea reprezentind de fapt fundul unui aven colmatat. Din acest punct galeria incepe sa fie sinuoasa, ingusta de numai 0,50- 1,5 ni, inalta uneori de peste 20 m, cu peretii complet lustruiti, semn ca la ape mari pe aici curge un suvoi puternic. Coborirea continua in trepte verticale succesive care necesita utilizarea scarilor, ultima fiind de 20 m. Urmeaza o portiune de galerie foarte ingusta, apoi - la 150 m de la intrare si aproximativ 100 m de coborire- galeria prezinta pe dreapta o deschidere prin care comunica cu o mare sala. inalta de 50-60 m in acest punct, lata de 12 m si lunga de 75 m, sala este puternic ascendenta, cu podeaua constituita din grohotis. Procesele de eroziune sint aici de mult stinse si totul este acoperit de argila rosie, peretii au incrustatii iar pe grohotis se afla stalagmite de pina la 1 m inaltime. Pe pereti se observa interesante depuneri de tip "piele de leopard'.
Fig. 32. Pestera Neagra de la Barsa (nr. 23), cartata de I. Viehmann, M. Serban, M.Bleahu si T Jurcsak, din T. Rusu et al., 1957.
Dupa ce ne intoarcem din sala laterala (notata cu C pe schita) continuam 20 m pe galeria de acces care debuseaza intr-o mare incapere semicirculara, Sala Triplei Confluente. Aici mai vine din stinga o galerie pe care curge un riu subteran (galeria B), iar din dreapta o galerie suspendata, care reprezinta de fapt o alta cale de acces la sala C. Galeria B, lata de 5-6 m, prezinta, ca si galeria de acces A, interesante sectiuni cu largiri si strimtari, terase de eroziune si forme de eroziune (marmite de podea si virtejuri de tavan, carene etc), precum si plansee stalagmitice suspendate. Apa care curge pe aceasta galerie traverseaza Sala Triplei Confluente si continua pe o galerie larga de 8-10 m (Galeria de Metrou). De fapt, in Sala Triplei Confluente ne dam seama ca galeria B si Galeria de Metrou formeaza calea unui important riu subteran, iar galeria A prin care am venit nu este decit un mic afluent.
Galeria principala, denumita Galeria de Metrou din cauza tavanului plan si a largimii considerabile, este interesanta prin nivelele de eroziune, prin planseele si terasele de colmatare si prin formele de detaliu de eroziune. Ea se termina dupa 175 m de la sala intr-un sifon cu pietris, inainte de sifon primeste pe dreapta inca doi afluenti.
La 120 m de la Sala Triplei Confluente se deschide in dreapta o galerie de 6 m diametru, pe care curge o apa. In aceasta galerie se deschide, dupa 25 m amonte, o sala (D) cu o puternica curgere de mondmilch, apoi galeria continua sa se iugusteze, pentru ca dupa inca 100 m sa se ramifice in trei ramuri, acestea la rindul lor in galerii foarte strimte ce se termina in amonte cu hornuri colmatate (E, F). Doar galeria cea mai vestica (G) se continua cu o mare sala asemanatoare ca aspect si dimensiuni cu sala C, adica cu aspect de fosilizare, cu grohotis, incrustatii si argila.
La 25 m inainte de sifon se afla pe dreapta o alta galerie, cu un piriu, care repeta aspectul ramurii precedente (H); este o galerie activa, strimta, cu forme de eroziune si coroziune. La 85 m mai sus ea se ramifica in doua galerii din ce in ce mai strimte (/ si K) si o sala (/) cu aspect de fosilizare care se termina cu un mare horn vertical.
Pestera Neagra de la Barsa are o lungime totala de peste 1000 m si o diferenta de nivel de circa 110 m. Ea este colectorul apelor din partea de est a Gropii de la Barsa, ce se pierd ca riuri independente la suprafata si patrund in reteaua subterana prin galerii inguste, puternic descendente, pentru a conf lua cu riul principal. Fauna cuprinde importante forme troglobionte, mai ales in apele interstitiale din plajele de nisip si pietris existente de-a lungul piriului subteran; amintim viermele arhianelid Troglochaetus beranecki, descoperit aici pentru prima data in tara noastra.
Conditii de vizitare. Sint necesare circa 100 m scari, corzi, pitoane, cizme de cauciuc si mijloace de iluminare pentru 10 ore.
|
