ZONA
ECUATORIALĂ
Zona
ecuatoriala este o zona de clima calda caracterizata
prin temperaturi ridicate, umiditate foarte mare vānturi numite "calme
ecuatoriale", vegetatie si flora foarte bogata. Climatul īn
zona ecuatoriala este de o mare uniformitate termica īn toate lunile
anului īnregistrāndu-se temperaturi cu media de 25-270 C si
precipitatii abundente(3-4m/an). Īn zona ecuatoriala creste o
padure constituita din arbori īnalti si desi ale
caror coroane se contopesc īntr-un frunzis compact, de 40m īnaltime,
dar continuānd īntr-o adevarata stratificare pāna la sol. La
partea inferioara umbra este deasa, astfel ca ierburile sunt
putine. Desimea padurii este marita prin liane, plante
lemnoase agatatoare avānd grosimi diferite, ce fac adesea
dificila stabaterea acestor paduri. Se mai adauga si
numeroase alte epifite, ale caror radacini aeriene atārna
ca niste smocuri de fire. Caracteristica acestor paduri o da
marea varietate a speciilor vegetale. Ca specii de arbori īntālnim: abanosul,
mahonul, nucul brazilian, cocotierul, arborele de cauciuc, arborele de cacao,
arborele de chinina, palmierul de ulei, acaajuul, palisandrul. Īn zona
litorala, padurea ecuatoriala se prezinta sub forma de
paduri de mangrove, formate din arbori cu radacini aeriene,
laterale care īnfrunta valurile si mareele constituin o adaptare la
mediul de viata. Padurea ecuatoriala adaposteste
numeroase specii de animale de marimi diferite. Gasim: maimute,
lilieci de talie mare, lenesul, marsupiale, jaguari sau alte feline de
prada, o varietate de pasari ca: papagalii, colibri, reptile de
dimensiuni mari, de tipul iguanei, serpi uriasi ca anaconda, boa,
broaste, rozatoare de talie mare ca capybara. Plantele cresc tot
timpul anului, iar frunzele cad treptat. Solul padurilor ecuatoriale este
puternic umbrit, cu putine ierburi, acoperit cu o litiera
subtire, nu are conditii favorabile pentru acumularea humusului.
Caracteristic este īnsa procesul pedogenetic de acumulare a oxizilor.
Solurile rosii dau specificul locurilor. Padurea ecuatoriala
este īntr-un pericol foarte mare datorita extractiilor minerale
si a industrializarii zonelor ecuatoriale. Aproximativ 20,4 milioane
hectare de padure ecuatoriala a fost distrusa īn fiecare an īn
zona amazoniana, America Centrala, Malaezia, Indonezia si
Borneo. Daca se mentine
aceasta rata de defrisare ar īnsemna ca īn aproximativ 40
de ani zona ecuatoriala ar fii lipsita de padure. Padurea
ecuatoriala contine aproximativ 50% din totalul speciilor de plante si animale de pe
glob. Acest procent ajunge chiar la 90% din totalul speciilor. Unele dintre
aceste specii nici nu au fost identificate si studiate īnca, deci
daca s-ar pierde nu am reusi sa le cunoastem. Plantele din
zona ecuatoriala reprezinta materia prima īn industria
medicamentelor, aproximativ 1% din speciile de plante din aceasta
zona sunt folosite īn medicina. Mai mult de 1000 de plante au fost
considerate ca sunt eficiente īn vindecarea si remedierea cancerului.
Una dintre aceste plante este periwinkle, gasita īn padurea
Madagascan. Care este eficienta īn tratarea cancerului si a leucemiei
la copii. Defrijarea are ca efect negativ si īn rāndul faunei din zona
ecuatoriala ca de alfel si a pasarilor si animalelor
migratoare care traiesc aici. Defrisarea duce si la ditrugerea
comunitatilor de bastinasi care se gasesc aici.
S-a estimat ca īn bazinul Amazonului mai mult de 90 de triburi diferite de
bastinasi au murit īn acest secol din cauza
defrisarilor masive.
Zona
ecuatoriala este unica pe glob si este una dintre cele mai
bogate zone īn vegetatie si fauna.