Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload


























Alunecarile de teren


Alunecarile de teren


Definitie. Sunt deplasari gravitationale care se produc cu viteze variabile, dar in majoritatea situatiilor sunt ridicate. Procesul desi este considerat ca brusc, se desfasoara mai incet decat in cazul prabusirilor, intr-un interval de timp mai indelungat si poate fi urmarit. El consta in desprinderea, sub actiunea gravitatiei, a unui pachet de roci care se deplaseaza spre baza versantului pe strate argiloase. Ca urmare, rezulta o forma de relief complexa cu sectoare ridicate ce alterneaza haotic cu portiuni coborate.
Conditii de realizare. Exista trei tipuri de conditii, unele care dau posibilitatea infaptuirii fenomenului, iar altele care conduc catre starea de instabilitate propice declansarii si cele care produc fenomenul.
- Conditiile potentiale sunt mai multe dar patru asigura realizarea lui. Mai intai este alcatuirea petrografica care solicita existenta rocilor argiloase, marno argiloase care prin umectare puternica devin plastice favorizand deplasarea prin alunecare a stratelor permeabile de deasupra. in al doilea rand este prezenta unor pante prin care miscarea sa se poata infaptui (suprafetele orizontale nu vor asigura deplasari de tipul alunecarilor). La acestea se adauga necesitatea prezentei apei si lipsa unei vegetatii cu sistem radicular bogat capabila sa stabilizeze terenurile. in aceste conditii fenomenul este posibil, dar nu obligatoriu.
- Conditii care conduc la starea de instabilitate. Sunt legate de doua categorii de factori. Prima implica abundenta apei in roci sau in depozitele de pe versant. Este asigurata prin caderea unor ploi bogate si de durata sau de topirea unui strat gros de zapada coroborate cu temperaturi nu prea ridicate ce-ar conduce la evaporari rapide. A doua categorie include factorii care imping spre pante mari, favorabile ruperii starii de echilibru. Unii sunt naturali (adancirea ogaselor, torentilor, raurilor, subminarea bazei falezelor de catre eroziunea valurilor etc.) iar altii impusi de actiuni antropice (sectionarea versantului pentru cai de comunicatie si alte constructii).
- Conditii de declansare sunt cele care conduc in timp, prin cumularea efectelor singulare, la ruperea echilibrului. Se disting-presiunea exercitata asupra rocilor din versanti prin cresterea greutatii unor elemente aflate pe ele (constructii, arborii dintr-o padure mai ales daca au radacini superficiale etc.), fisurarea rocilor prin seisme naturale si antropice, adoptarea unui sistem de folosinte a terenurilor neadecvat pantei si alcatuirii (permite infiltrarea rapida a apei in adanc spre stratul argilos).
Declansarea si desfasurarea procesului. Producerea unei alunecari de teren se face pe termen mai mare care presupune separarea mai multor faze de evolutie.
- Pregatirea procesului este faza cea mai indelungata in care sunt multe actiuni singulare (cresterea treptata a cantitatii de apa din roci si imbibarea stratului de argila; seisme, diverse actiuni antropice etc.) ce se coreleaza si conduc la momentul ruperii echilibrului.
Alunecarea propriu-zisa. Implica secvential mai multe momente.
- inceputul deplasarii volumului de roca si al depozitelor aflate peste stratul argilos (impermeabil dar care datorita imbibarii cu apa devine plastic usurand miscarea); rezulta crapaturi profunde in fata carora materialele se lasa pornind lent in sensul pantei; se contureaza arealul alunecarii;
- Dezvoltarea alunecarii cand masa materialelor se deplaseaza cu viteze deosebite in functie de gradul de umezire al lor si de marimea locala a pantei versantului. Viteza este ridicata la partea superioara si scade spre baza; viteza este mai mare in sectoarele unde concentrarea apei asigura o umezire deosebita; viteza scade pe masura derularii procesului si eliminarii apei din corpul alunecarii; in general ea variaza de la cativa metri pe ora in momentele active la sub un metru pe zi in faza ce conduce la stabilizare; rezulta trepte, valuri de alunecare separate de microdepresiuni cu forma si dimensiuni variabile; procesul dureaza de la cateva ore la mai multe zile.
- Stabilizarea alunecarii se realizeaza treptat pe masura pierderii apei din depozitul care a suferit deplasarea fie pe cale naturala, fie prin diverse lucrari antropice.
- Reluarea procesului. Se produce in conditiile in care se ajunge la dezechilibre in anumite sectoare ale vechii alunecari. Acestea corespund fie unor pante mari (rapa desprinderii anterioare, fruntile treptelor de alunecare, malurilor abrupte ale unor torenti sau rauri care s-au adancit in alunecare etc.), fie locurilor unde se mentin conditii de umezire bogata (sectoare mlastinoase, ochiuri de apa, izvoare bogate etc.). Reluarea se face dupa ploi bogate si cuprinde mai intai punctele labile; prin insumarea deplasarilor locale se poate ajunge la generalizarea si extinderea alunecarii inaintand mai ales spre baza si catre partea superioara a versantului.
Componentele alunecarilor de teren. Formele de relief rezultate prezinta caracteristici deosebite atat ca infatisare, cat si ca dimensiuni. Tuturor le sunt comune cateva componente care au nu numai caracteristici diferite, dar si evolutie aparte. (fig. 15).
- Rapa de desprindere. Se afla la partea superioara a alunecarii de unde se rup pachetele de roca; are forma variabila (de la semicirculara la dreapta) si dimensiuni deosebite de la un loc la altul (de la cativa decimetri la peste 100 metri), in functie de stadiul de evolutie; aici roca apare la zi; constituie un sector activ cu frecvente reactivari; prezenta crapaturilor in versant, mai sus de ea, reprezinta un indicator ce marcheaza sensul dezvoltarii procesului.
- Corpul alunecarii. Reprezinta masa deplasata care capata in functie de caracteristicile materialelor, de panta si umezeala din ea, o infatisare deosebita (extindere mare in suprafata sau lineara in lungul unor vai). in sectorul inferior apar frecvent valuri de pamant alungite si aproape paralele rezultate, fie din revarsarea materialelor (daca sunt bine umectate) deplasate peste o portiune de versant stabila, fie din impingerea depozitelor de aici de catre o masa mai putin umeda. Elementele sale sunt - treptele de alunecare (frecvent sunt la partea superioara si au in alcatuire strate de roci bine conservate ca alcatuire si dispunere; difera doar unghiul de inclinare al stratelor; pe fruntea lor se produc reactivari; valurile de alunecare (forme pozitive conice sau alungite in care materialele sunt puternic amestecate; sunt relativ stabile); microdepresiunile (se afla intre trepte, intre valuri si sub rapa; au dimensiuni variabile; daca pe fund materialele sunt argiloase acestea favorizeaza excesul de umiditate si chiar individualizarea unor ochiuri de apa; sunt relativ stabile), glacisul de alunecare (se dezvolta la cele cu extindere mare pe seama nivelarii prin spalare in suprafata sau a lucrarilor agricole);
- Patul de alunecare. Constituie baza corpului alunecarii fiind alcatuita din insumarea suprafetelor argiloase pe care s-a inregistrat miscarea. Rar ea coincide cu suprafata unui strat de argila; la cele cu dimensiuni deosebite corpul inainteaza pe mai multe strate argiloase si chiar de alta natura, indeosebi in sectiunea inferioara unde efectul impingerii de sus a fost mult mai activ.
- Jgheabul de alunecare se individualizeaza doar la unele alunecari cu dezvoltare lineara de amploare; formeaza un uluc prin care materialele desprinse se dirijeaza sub actiunea gravitatiei catre baza versantului.
Tipuri de alunecari. Fiind un proces cu frecventa mare in modelarea versantilor insotit de numeroase consecinte nefavorabile sub raport economic, alunecarile nu numai ca au fost mult studiate, dar au fost si grupate diferit in functie de diverse criterii, actiune insotita si de introducerea in literatura a unei terminalogii variate, multe denumiri fiind preluate din limbajul regional (grui, gruiet, vartop, iuz, pornitura etc.).
Se pot separa tipuri de alunecari dupa diferite criterii:
-dimensiuni (mici, mijlocii, extinse);
-pozitia (adancimea) la care se afla patul de alunecare (alunecari la suprafata, la mica adancime, profunde etc.);
-forma pe care o capata corpul alunecarii (alunecari in suprafata, lineare);
-vechime (alunecari prezente, vechi etc.);
-sensul evolutiei (detrusive - se dezvolta din josul in susul versantului; delapsive se produc in partea superioara a versantului si inainteaza catre baza lui);
-stabilitate (alunecari active, partial stabilizate, fixate);
-raportul dintre sensul deplasarii si cel al inclinarii stratelor geologice (alunecari consecvente -ele coincid; obsecvente -ele sunt opuse);
Gruparile sunt relative, intrucat orice alunecare poate fi incadrata aproape in oricare din categoriile mentionate.
Pentru studiile geografice, desi importante sunt toate, ceea ce intereseaza este forma, intrucat aceasta reflecta tot ansamblul de conditii ce-a generat nu numai declansarea ci si intreaga evolutie a lui. Ea este conditionata mai intai de adancimea la care se afla patul alunecarii si de factorii care au condus la starea de instabilitate. in acest sens frecvent se disting:
Alunecari superficiale care se produc de la suprafata pana la adancimi reduse (maximum 1,5 m). intre acestea cateva tipuri sunt mai insemnate.
- Solifluxiunile sunt deplasari la care patul de alunecare este situat la nivelul unui orizont inghetat dintr-un sol sau depozit din etajul alpin sau la contactul acestora cu rocile de la baza lor. Procesul se produce in zilele calduroase de primavara cand dezghetul se transmite de sus in jos, iar apa rezultata inmoaie diferentiat materialele. Sub impulsul gravitatiei deplasarea lor se face neuniform rezultand o rapa de mai multi metri lungime si cu o diferenta de nivel de sub 50 cm. in fata vor rezulta brazde sau valuriri haotice ce vor afecta stabilitatea depozitelor de pe versant. Este o deplasare cu viteza redusa.
- Blocurile glisante - sunt bolovani care se prabusesc primavara de pe stanci sau abrupturi si care prin cadere sub impulsul propriei greutati realizeaza mai intai implantarea in orizontul dezghetat din depozit (sol) iar apoi alunecarea in sensul pantei. Rezulta un jgheab de alunecare de mai multi metri lungime si un val cu forma semicirculara (potcoava) produs prin impingerea in fata si lateral a materialelor dezghetate. Sunt frecvent intalnite in muntii inalti pe pantele cu inclinare redusa de la baza abrupturilor.
- Brazdele de alunecare -Sunt alunecari superficiale realizate pe orice versant unde vegetatia ierboasa este slab dezvoltata sau lipseste in conditiile unei umeziri puternice a materialelor depozitului. Procesul se face la nivelul unui orizont argilos prezent in depozit sau a unui strat argilos aflat la baza acestuia. Ia nastere o rapa, de obicei lineara (mai multi zeci de metri lungime) cu o diferenta de nivel de pana la 1 m inaltime in fata careia materialele se dispun in cateva trepte (brazde) inguste cu diferente de nivel reduse (sub 0,5 m). Procesul este accentuat prin presiunea exercitata, prin circulatia vitelor care pasc si de catre spalarea in suprafata (adanceste si largeste spatiile dintre brazde favorizand starea de instabilitate).
Alunecarile de mica adancime. Afecteaza depozitele groase de pe versanti iar uneori si o mica parte din rocile de dedesubt. Patul de alunecare se afla pe un strat de argila, iar dimensiunile nu sunt prea mari. Rapa de desprindere, frecvent semicirculara, are o inaltime de 1,5-2 m; masa alunecata se dispune in cateva valuri separate de microdepresiuni adanci. Fenomenul se produce in sectoarele versantului cu panta mai mare, pe care vegetatia este slab dezvoltata sau unde s-au inregistrat activitati antropice cauzatoare de instabilitate (sectionare, pastorit intens etc.) in conditiile infaptuirii unei intense umectari prin precipitatii. Sunt cele mai frecvente tipuri intalnite in regiunile de deal si de munte, care apar izolat dar care prin evolutie ajung sa se uneasca, creand deplasari cu dimensiuni mari. Poarta cele mai variate denumiri regionale legate de multe ori de forma. Cand sunt izolate stabilizarea este ceva mai rapida.
Alunecarile profunde. Au dimensiuni foarte variate, uneori cuprinzand versantii in intregime sau cea mai mare parte din bazinele unor vai torentiale. Afecteaza stratele de roci care intra in alcatuirea versantilor, patul de alunecare fiind la adancimi de mai multi metri. in evolutia lor pot fi surprinse toate fazele de pregatire (se concentreaza in individualizarea unei retele de crapaturi care se diversifica, se unesc, largesc si se adancesc), de manifestare activa (rezulta - rapa de desprindere care se extinde, mai multe trepte si valuri de alunecare etc.), de stabilizare partiala si de reactivare pe sectoare. (fig. 16, 17)
Diferentierea subtipurilor se face dupa criterii diferite din care trei sunt frecvent invocate - sensul evolutiei (delapsiv sau detrusiv), raportul dintre directia de dezvoltare si sensul inclinarii stratelor si forma generala ca rezultat al evolutiei (lineara sau de vale si areala sau de versant).
- Alunecarile masive de versant. Sunt cele mai extinse, uneori cuprinzand intregul versant. Rapa de desprindere se afla in treimea superioara a versantului si are o desfasurare neordonata (sectoare semicirculare legate de altele lineare si dimensiuni variabile (inaltimi de la 2-3 m la peste 50 m), intrucat a rezultat din insumarea si evolutia mai multor rape cu pozitie diferita. in fata ei corpul alunecarii constituie o masa extrem de heterogena, atat ca forma (trepte, valuri, curgeri de noroi, microdepresiuni lacustre, cu exces de umiditate etc.), cat si ca grad de amestec si fragmentare a materialelor. Evolutia incepe prin individualizarea in jumatatea superioara a versantului a unei alunecari profunde cu rapa de mai multi metri inaltime si una-doua trepte. in fazele urmatoare se produc pe de-o parte, retragerea si extinderea rapei, dezvoltarea corpului alunecarii prin aparitia a noi trepte si inaintarea lui spre baza versantului de unde caracterul detrusiv-delapsiv. Pe de alta parte, alunecarea creste lateral prin antrenarea unor spatii noi de pe versant, ceea ce conduce la detasarea altor rape si trepte secundare. Cand dimensiunile ating valori insemnate se ajunge la evolutii diferite pe sectoare. Astfel, din rapa principala care ramane activa se desprind trepte dar cu marime redusa; treptele vechi cunosc transformari prin siroire, spalare in suprafata, alunecari; masa frontala a alunecarii datorita amestecului materialelor si impingerilor repetate, iar uneori si interventiilor antropice (aratura) isi modifica infatisarea de la puternic valurit, la un glacis deluvial ondulat. Uneori, in portiunile intens umezite, materialele nisipo-argiloase se transforma in curgeri de noroi. Sunt si situatii (in Subcarpati sau Podisul Moldovei) cand datorita alcatuirii argilo-nisipoasa a materialelor din corpul alunecarii si abundentei apei se ajunge la transformarea intregii deplasari, intr-o masa puternic amestecata cu caracter curgator.
Alunecarile masive de versant in regiunile deluroase cu structura monoclinala sau larg cutata pot fi consecvente si obsecvente. Indiferent de situatie, daca in alcatuirea geologica alterneaza strate groase de gresii, tufuri, microconglomerate, marne, argile se ajunge la un tip de alunecare numit in Transilvania si Moldova - glimee.
Aceasta are rape mari, 2-5 siruri de trepte la care se pot distinge stratele de roci, mai multe aliniamente de valuri si un glacis deluvial. Treptele sufera modificari trecand de la infatisarea unor trunchiuri de piramida extinse (coparseu), la aceea de conuri tuguiate (tiglai) sau rotunjite (gruieti).
- Alunecarile masive de vale (lineare). Sunt frecvente in regiunile deluroase si montane alcatuite din roci sedimentare in strate subtiri, intre care multe au caracter nisipo-argilos. A doua conditie este fragmentarea impusa de o retea densa de torenti, ravene a caror bazine de receptie sunt despadurite sau padurea este rara. in conditiile unor precipitatii bogate pe versantii din bazinul de receptie, se produc desprinderi locale, masa alunecata canalizandu-se pe ravene, spre axul vaii. Deci, concomitent se individualizeaza mai multe limbi de materiale valurite care umplu ravenele, iar pe restul versantilor, rape secundare cu dimensiuni variabile sub care exista brazde de alunecare. Evolutia ulterioara se concretizeaza in doua directii. Prima conduce la extinderea si unirea rapelor care vor crea in final, o rapa semicirculara la partea superioara a bazinului, iar cea de a doua la inaintarea ''limbilor'' de materiale de pe ravene pe canalul de scurgere al torentului pe care il umplu treptat pana la baza sa unde masa deplasata va crea o forma de acumulare conica. in lungul porniturii alterneaza portiuni cu materiale groase dispuse ca trepte si valuri cu portiuni unde umezeala bogata le-a transformat in noroi.
Astfel de alunecari au lungimi de la cateva sute de metri, la mai multi kilometri. Procesul cunoaste o evolutie cu numeroase reactivari care se produc in perioadele cu precipitatii bogate. Sunt favorizate de pantele mai mari de pe versanti si de instabilitatea creata prin adancirea realizata de suvoaiele de apa in masa deplasata.
Masuri de prevenire si combatere a alunecarilor de teren.
Desfasurarea alunecarilor este insotita pretutindeni de degradari ale terenului la scara diferita. Sunt afectate culturile agricole, caile de comunicatie, diverse constructii, structura si insasi pastrarea solului, iar in cazuri mai rare, vietile oamenilor. Nu trebuie omis nici faptul ca prin acest proces se modifica mai mult sau mai putin in intregime fizionomia, alcatuirea reliefului anterior. Toate acestea impun atat cunoasterea detaliata a mecanismului producerii sale, dar si a activitatilor menite sa le previna sau sa le combata.
- Masurile de prevenire se au in vedere inainte ca fenomenul sa se produca, ele avand ca scop slabirea actiunii fortelor care mai mult sau mai putin rapid conduc la ruperea echilibrului de versant. intre acestea importante sunt: un mod de utilizare a terenurilor adecvat caracteristicilor fizice ale lor (panta, alcatuire, permeabilitate, capacitate de retinere a apei etc.); mentinerea si protejarea vegetatiei (indeosebi a padurii); drenarea suprafetelor cu exces de umiditate, a izvoarelor si a ochiurilor de apa aparute frecvent la ploi; amenajarea corespunzatoare a pantelor mari (rezultate prin sectionarea versantilor) prin plantatii speciale de arbori si arbusti, cat si prin lucrari de constructii speciale.
- Masurile de combatere trebuiesc gandite si aplicate in functie de nivelul la care a ajuns evolutia alunecarii si de consecintele deja inregistrate. Ca urmare, este necesar a fi stabilite, actiuni eficace in directiile -eliminarea rapida a apei din corpul alunecarii (prin lucrari de drenaj a izvoarelor, ochiurilor de apa, in arealele cu exces de umiditate etc.), fixarea rapei de desprindere (impadurire cu esente lemnoase care indeplinesc trei conditii - isi dezvolta repede sistemul radicular pivotant, are capacitate de extragere si eliminare a apei, sunt compatibile cu conditiile pe care le ofera regiunea), fixarea diferentiata a corpului alunecarii in functie de caracteristicile locale (nivelarea pantelor mari, plantarea de arbori si arbusti care elimina rapid apa incorporata in materialele deplasate, micsorarea puterii de adancire a ravenelor prin aplicarea de baraje cu caracteristici deosebite in functie de situatiile concrete, lucrari de zidarie in sectoarele frontale cand sunt necesare etc.), un mod de folosinta a terenurilor din regiunile limitrofe alunecarii adecvat mentinerii echilibrului si impiedicarii extinderii procesului.







Document Info


Accesari: 296
Apreciat: hand icon

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )