Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























ITINERARII

Turism




ITINERARII




1. Centre turistice.

Dealungul Prahovei, la poalele Bucegilor, se gasesc cāteva statiuni climatice de primul ordin, dintre care īnsa numai Sinaia si Busteni pot fi considerate centre de turism alpin, urmate dela distanta de Predeal.

Pe latura nordica a masivului, localitatea Bran este singurul centru turistic al regiunii, urmata īntr'o mica mas 252b17c ura de Rāsnov; iar dinspre sud, un singur drum pleaca dintr'o localitate ce nu poate fi considerata drept un centru turistic pentru Bucegi: Pietrosita.

Am crezut, potrivit cu scopul prezentei lucrari, sa consideram punctul Pestera Ialomitei drept un centru turistic, datorita stralucitului viitor de "statiune alpina" pe care īl īntrevedem īntregului ansamblu de monumente ale Naturii si elemente turistice din jurul Pesterei.

Din punctul de vedere al turismului de munte, Bustenii sunt, desigur, centrul cel mai frecventat, urmat de Sinaia si Predeal; este deci cazul sa mentionam opera de sustinere a miscarii turistice si alpine pe care a realizat-o aici Clubul Alpin Romān prin cele doua constructii ale sale: Caminul Alpin din Busteni si Refugiul metalic Costila, ambele ridicate cu grele sacrificii, īn cursul anilor 1938-1939.

2. Clasificarea drumurilor.

Este dela sine īnteles ca īntr'un masiv atāt de bogat īn elemente alpine, atāt de variat ca aspecte si atāt de īntins ca suprafata, vor exista diverse categorii de trasee, accesibile unei foarte īntinse game de drumeti.

O clasificare a acestor drumuri este, deci, cu atāt mai necesara, cu cāt - tinānd seama ca aceasta calauza se adreseaza unor foarte largi si variate mase de drumeti care vin fiecare cu puterile lor fizice si cu experienta lor turistica - materialul arhicunoscut al Bucegilor trebue sistematizat cu mare atentie, pentru ca fiecare categorie de turisti sa poata fi īndrumata pe traseul cel mai potrivit.

Īn prima mea lucrare Bucegii si Piatra Craiului, (1936), īncercasem o clasificare a drumurilor din Bucegi īn trei categorii: itinerarii de interes general, itinerarii alpine si itinerarii tehnice. Experienta ulterioara si marea desvoltare a turismului de munte, care a atins punctul culminant īn anul 1939, ne-au aratat ca nu pot fi cuprinse īn aceste trei categorii toate traseele extrem de variate din Bucegi.

Am īmpartit, deci, aceste trasee īn patru mari categorii, la care am adaugat, potrivit īmprejurarilor, īnca doua categorii auxilare unde vom īntālni, īn parte sau īn total, drumuri din primele doua categorii.

a)      Drumurile de patrundere pornesc dintr'un centru turistic situat la poalele masivului si se opresc īn punctele centrale: Statiunea Pestera, sau Omul servind īn conditiuni optime la cunoasterea masivului si la initierea īn practica turismului de munte pentru toate categoriile de drumeti.

b)      Drumurile de interes general constituesc o categorie foarte bogata cuprinzānd toate celelalte trasee accesibile oricui; aceste trasee, pentru a caror parcurgere se cere numai echipament si rezistenta fizica, fara sa fie nevoie de materiale sau de o tehnica speciala, folosesc marile poteci marcate care strabat masivul fara alte dificultati de teren decāt diferentele de nivel considerabile dintre punctele de plecare si sosire.

Aceste trasee - ca si cele din prima categorie - pot fi strabatute de orice categorie de turisti, fara nici o pregatire speciala si īn orice numar; ele constituesc marea scoala de drumetie a Bucegilor si vor folosi īn principal promovarii turismului de munte īn marile mase.

Īn acest scop īnsa, trebue sa recomandam atāt participantilor, cāt si organizatorilor sau conducatorilor de "caravane", sa nu treaca cu vederea indicatiunile date de noi īn primele pagini ale volumului "Drumuri de munte" (EDITURA DE STAT ed. II. 1947) si care sunt rezultatul unei experieiite de peste 20 ani.



c)      Traseele alpine grupeaza acele rute de stānca, de o succesiva dificultate, pentru a caror efectuare se cere nu numai un echipament special si o rezistenta fizica deosebita, dar si o experienta alpina pe care nu o putem capata decāt prin participarea activa si repetata la ascensiunile colective organizate īn acest scop.

Traseele alpine folosesc firele vailor de abrupt sau brānele de altitudine; grupurile nu mai pot fi nelimitate, bocancii cu ,,tricouni" devin necesari, iar frānghia si espadrilele vor fi si ele obligatorii cel putin pentru conducator, pe parcursul unora din aceste trasee.

Prezentarea acestora o vom face īn ordine geografica, deoarece este greu de stabilit o gradatie absoluta; unele din ele au constituit pe vremuri fala alpinismului nostru, dar au fost depasite de traseele tehnice carora le servesc astazi de baza.

Īn descrierea acestor trasee va apare pentru prima data notiunea de "escalada"; grupurile vor fi cāt mai restrānse si mai selectionate, putānd īnsa depasi numarul de 2-3 persoane; ele vor fi puse - īn mod obligatoriu - sub conducerea unei persoane cu o notorie experienta alpina.

Nu ne luam nici o raspundere pentru urmarile neplacute ce ar decurge din organizarea sau conducerea unor grupuri pe aceste trasee, fara respectarea indicatiunilor de mai sus, precum si a celor de detaliu din volumul Drumuri de munte (EDITURA DE STAT ed. II. 1947).

d)      Traseele tehnice constituiesc o categorie de rute alpine cu care se pot māndri numai Bucegii si īntr'o mai mica masura Piatra Craiului; aceste trasee de mare clasa alpina afecteaza partile cele mai expuse din zonele de abrupt, pornind īn general de pe un traseu alpin, odinioara "celebru", care le serveste de traseu de baza.

Pentru explorarea si stabilirea acestor trasee cu un caracter tehnic superlativ, s'au depus eforturi considerabile, au fost puse la contributie nu numai priceperea si experienta, dar si īndrasneala alpinistilor nostri putini la numar; spiritul lor de sacrificiu a mers adesea pāna la jertfa suprema (N. Comanescu, ing. Coman, A. Petriu, etc.), iar numele "asilor" nostri va ramāne definitiv legat de progresul acestei nobile dar temerare discipline: alpinismul pur.

Pentru cucerirea acestor trasee, au fost puse īn practica metodele de tehnica alpina si materialele cele mai noi si mai perfectionate, care au ridicat alpinismul din tara noastra la nivelul marilor realizari din alte tari, gratie unor spirite īntreprinzatoare, pornite din rāndul celor multi: N. Dimitriu, Emil Cristea, fratii Coman, N. Baticu, ing. Frim, I. sincan, etc.

Desi traseele tehnice nu au nici o legatura cu raspāndirea turismului de munte īn marile mase, nu puteam totusi sa nu aducem aci un meritat omagiu acestei restrānse ramuri de activitate din cadrul larg al drumetiei de munte.

Īn lucrarea de fata nu vom face decāt sa evocam aceste trasee, pe care nu avem nici dreptul, nici dorinta de a le pune la īndemāna cititorilor nostri; speram ca un viitor "ghid alpin" se va ocupa īn amanunt de aceste trasee de o restrānsa frecventa turistica.

e)      Drumurile de iarna constituesc o categorie auxiliara īn care vom īntālni o parte din traseele de marc circulatie turistica īnsotite de acele observatii speciale devenite īn ultimul timp foarte necesare - īn urma desvoltarii turismului de iarna - si care vor interesa pe cei ce le vor parcurge īn timp de iarna; desvoltarea la care a ajuns turismul de iarna īn Bucegi, precum si atentiunea speciala pe care o merita traseele de iarna, ne vor obliga sa revenim pe larg asupra lor īnainte de a īncepe prezentarea itinerariilor.

f)        Drumurile de legatura sunt o categorie auxiliara īn care am introdus acele rute combinate care servesc la strabaterea marilor spatii dintre Bucegi si regiunile īnvecinate.

3. Denumiri de drumuri.



Exista īn traditia drumetiei de munte din tara noastra, ale carei īnceputuri de organizare au aparut īn Bucegi, frumosul obiceiu de a se pastra si folosi vechi denumiri sub care au fost cunoscute, īn trecut, cāteva din marile artere de circulatie turistica si pe care generatiile viitoare trebue sa le cunoasca si sa le perpetueze.

Īn afara de Drumul lui Butmaloiu de pe platoul Bucegilor, sau de Drumul Deubel care urca pe spinarea īnalta a Bucsoiului, vom reactualiza īn aceasta lucrare alte vechi denumiri, azi uitate, ca: Drumul Eforiei pe Vārful cu Dor, Drumul Urlatorilor cunoscut sub denumirea improprie de "Drumul Schiel", apoi Drumul Munticelului, īntre Busteni si Poiana Costilei, Drumul Malaestilor, veche artera de patrundere īn Bucegi, plecānd din Rāsnov sau Drumul Granicerilor de pe Strunga.

Am socotit, īnsa, ca nu ar fi rau ca generatia de azi sa duca mai departe aceasta traditie drumeteasca, desvoltānd-o prin introducerea altor denumiri menite sa perpetueze memoria celor care, prin sacrificiile si stradaniile lor, au contribuit la desvoltarea turismului īn Bucegi.

Voi propune si voi folosi, deci, īn prezenta lucrare, denumirile urmatoare, pe care cred ca lumea turistica nu va avea niciun motiv sa nu le adopte: Drumul Mihai Haret īntre Sinaia si Omul, Drumul Bucura Dumbrava īntre Pestera si Omul, pe Obārsia Ialomitei si Drumul Nestor Urechia dela Busteni la Omul pe v. Cerbului.

4. Drumurile de iarna.

Lucrarea de fata nefiind o calauza de ski, suntem obligati sa aratam īn ce masura ne vom ocupa de drumurile de iarna, pentru a nu fi banuiti ca am intentiona sa īncalcam un teritoriu ce nu ne apartine.

Pāna īn toamna anului 1946, cānd un accident alpin mi-a interzis definitiv practicarea skiului, am putut gusta, timp de cātiva ani, placerile acestui sport de iarna, apreciind īnsa īndeosebi foloasele pe care le aduce desvoltarii turismului de munte.

Cu acest prilej, mi-am dat seama ca numai cine a cunoscut īnfatisarea aspra dar superba a iernii alpine, poate afirma ca este un turist complet; am mai constatat, deasemenea, ca fara o cāt de aproximativa folosire a skiurilor nu pot fi īncercate acele mari "curse" care prilejuesc cunoasterea aspectului hivernal al muntelui.

Bucegii sunt masivul cel mai bogat īn drumuri de iarna, datorita atāt īntinderii si caracterului lor, cāt si numarului mare de adaposturi; pentru ca lucrarea ele fata sa fie cāt mai completa, vom prezenta, pentru fiecare centru turistic, acele drumuri de iarna care - fara sa fie nici rute speciale de ski, nici ascensiuni de iarna cu caracter tehnic alpin - vor cuprinde elemente care vor usura strabaterea hivernala a Bucegilor.

5. Marcajele.

Īn urma adoptarii de catre Oficiul National de Turism a proiectului de sistematizare a marcajelor īn munti, īntocmit de Federatia de specialitate, aproape īntreaga retea de marcaje din Bucegi a fost refacuta īn cursul anilor 1946-1949, fixāndu-se stālpi si tabele de marcaj, reīnnoindu-se si - pe alocuri - schimbāndu-se semnele de marcaj potrivit schemei de sistematizare a marcajelor din Bucegi, stabilita de aceeasi Federatie si adoptata de O.N.T. care a sustinut din bugetul sau realizarea ei pe teren.

Harta generala care īnsoteste prezenta lucrare, reproduce noile semne de marcaj si va avea darul sa lamureasca pe cititori asupra progresului considerabil ce se poate realiza prin cooperarea forurilor conducatoare ale turismului cu elementele ce constituesc initiativa particulara.

6. Dizolvarea asociatiilor turistice.

Īn vremea cānd aceasta lucrare se alia sub tipar, asociatiile de turism si alpinism au fost disolvate printr'un Jurnal al Consiliului de Ministri, iar patrimoniul lor a fost trecut la O.N.T. Fara sa intram īn amanuntele acestui eveniment turistic, vom observa numai ca neputānd anticipa asupra viitoarei īnfatisari a miscarii turistice, vom indica īn dreptul cabanelor denumirea actuala a asociatiei sau clubului carora apartin īn prezent aceste cabane (vezi nota din pag. 127).










Document Info


Accesari: 1878
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )