Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Muntii Harghita

Turism




Īn loc de prefata

Adresīnd cititorului o invitatie la drumetie pe potecileMuntilor Harghita revedem parca aievea multimea izvoarelor de ape minerale tamaduioare, covoarele de cetina ale cararilor, resimtim aerul īnmiresmat si ozonat al padurilor de conifere, contemplam cu ochii mintii frumoasele poieni, pitorescul vailor si al craterelor vulcanice, bogatia floristica a tinoavelor, minunatul cadru natural al plaiurilor harghitene.




Numai cine n-a ascultat susurul izvoarelor de munte ori n-a savurat frumusetea rasaritului de soare pe crestele muntilor, n-a privit padurile scaldate īn razele de mai si septembrie, cine n-a admirat iarna lintoliul alb de nea sau maretul tablou zugravit multicolor de penelul vernal sau autumnal īn poieni si pe ramuri, acela numai trebuie īndemnat sa guste din frumusetea drumetiei prin munti.

Pentru a va potoli setea, sorbind ndin pumni" apa miraculoasa cu dansul haotic al margelelor gazoase la izvoarele de borvizuri, pentru a savura panorama īntinselor paduri si a culmilor crenelate de munte, maretia spectaculoasa a naturii care te īmbie mereu mai sus spre piscuri, iata pentru ce va invitam spre culmi vecine cu orizontul, spre colturi tainice sau piscuri semete.

Īntelegīnd drumetia ca un adevarat act de culture, recreativ si reconfortant totodata, am cuprins īn paginile acestei lucrari cu caracter monografic si de īndrumar turistic aspecte diverse privind geneza acestui pamīnt, structura geologica si relieful, bogatiile subsolului, elemente de clima si hidrografie, solul si marea varietate si diversitate a lumit vii floristice si faunistice, am scris despre populatie, etnografie si folclor, am prezentat alte elemente de mare interes turistic. Un loc īnsemnat am rezervat īnsa descrierii traseelor turistice care conduc spre numeroasele obiective din zona Muntilor Harghita.

Fara īndoiala ca un astfel de īndreptar nu poate īnlocui o monografie a zonei, tot asa cum el nu va fi lipsit de omisiuni, fapt pentru care, aducīnd mai īntīi multumirile cuvenite celor care ne-au sprijinit, asiguram si cititorii ca vom primi observatiile si sugestiile lor cu recunostinta.

Autorii

Caracterizarea fizico-geografica

AsEZAREA sI LIMITELE

Muntii Harghita reprezinta partea sudica a lantului neoeruptiv din Carpatii Orientali, respectiv latura vestica a grupei centrale ce domina spre est Depresiunea Ciucului iar spre vest Subcarpatii Transilvaniei.

Īn nord, Pasul Sicas, aflat la obīrsia pīrīului Carierei (afluent al Muresului) si a pīrīului sicasau (afluent al Tīrnavei Mari), īi desparte de Muntii Gurghiului. In lungul vailor sicasau si Tīrnava Mare se īnscrie apoi limita vestica, prelungita spre sud de-a lungul unei linii imaginare ce ar uni localitatile Feliceni, Valeni, Martinis si Meresti. De aici īncepe limita sud-vestica a Muntilor Harghita, limita ce-i desparte de Muntii Persani: linia ce traverseaza interfluviul dintre Homorodul Mic si Pīrīul Vīrghis īn amonte de Cheile Vīrghisului, apoi interfluviul dintre Vīrghis si Hidegaso si se continua īn lungul pīrīului Covacius si apoi Cormos, pīna īn Depresiunea Baraolt. Catre sud Muntii Harghita se īnvecineaza cu Depresiunea Baraolt si Muntii Baraolt, fata de care linia de demarcatie trece prin localitatile Filia si Herculian, apoi īn lungul vaii Ozunca si peste pasul Hatod pīna īn valea Oltului. Dincolo de aceasta, Muntii Harghita se īnvecineaza cu cei ai Bodocului, de care sīnt separati prin Valea Rosie si Pasul Jimbor. In est, limita trece pe la baza conului vulcanic Puciosu, iar spre depresiunile Ciuc si Gheorgheni la contactul dintre versantii mai abrupti ai Muntilor Harghita si glacisul piemontan, aproximativ pe la 750-900 m altitudine. Muntii Harghita alcatuiesc un lant muntos orientat NNV-SSE, lung de peste 70 km, a carui latime nu depaseste 25 km. Atīt dimensiunile, cīt, mai ales, pozitia lor geografica - la marginea estica a Depresiunii Transilvaniei - au o importanta deosebita īn ceea ce priveste calitatea unor componente ale peisajului natural, respectiv potentialul lor turistic.

Ţinīnd seama de faptul ca acesti munti sīnt accesibili din toate directiile (de pe vaile Muresului, Oltului, Tīrnavelor, cīt si din masivele vecine: Gurghiu, Persani, Baraolt si Bodoc), textul consacrat descrierii Muntilor Harghitei si a traseelor ce-i strabat, precum si harta ce ilustreaza volumul depasesc limitele aratate mai sus.

ALCĂTUIREA GEOLOGICĂ

Muntii Harghitei (care alaturi de Gurghiu si Calimani formeaza partea sudica a lantului neoeruptiv al Carpatilor Orientali) au luat nastere īn lungul unui sistem de fracturi crustale ce au separat Carpatii Orientali de Depresiunea Transilvaniei. Conurile vulcanice au fost edificate īn timpul celui de-al treilea ciclu de eruptii ce au avut loc pe acest sistem de fracturi, de vīrsta pliocen-cuaternara. Acest ciclu a cuprins mai multe faze de efuziuni si explozii, astfel ca rezultatul acestui proces alternativ a fost strato-vulcanii lantului neoeruptiv. Cei din Muntii Harghita au nu mai putin de opt cratere si o caldera (Luci), īn structura carora se disting aglomerate vulcanice alternīnd cu orizonturi subtiri de roci sedimentare. Pe creasta principala apar mase de andezite cu piroxeni si amfiboli, iar bazaltele si dacitele lipsesc. Platoul vulcanic din vest, parte componenta a Muntilor Harghita, este alcatuit din roci vulcanogen-sedimentare si pe alocuri lave. Desi mineralizarile sīnt slabe, īn perimetrul Muntilor Harghita sīnt semnalate zacaminte de limonit si siderit, a caror concentratie permite sa fie exploatate la Lueta, Vlahita si Vīrghis (prelucrate la Vlahita iar īn trecut si la Filia), precum si caolin, la Harghita-Bai, si cinabru, la Madaras.

RELIEFUL

Priviti din Depresiunea Giucului, Muntii Harghita apar ca un masiv impunator a carui creasta domina depresiunea cu peste 1000 m. Ea are un aspect valurit, sugerīnd crenelurile roase de vreme ale unei vechi cetati sprijinite de contraforturi īnfipte īn sedimentele depresiunii. Pe masura ce ne apropiem īnsa de culmile muntoase, constatam ca, desi exista un puternic abrupt catre est, caile de acces nu au dificultate ridicata, astfel ca aproape din toate localitatile ce marginesc depresiunea pornesc spre munte carari lesnicioase. In partea vestica, pantele prelungi sīnt cele mai caracteristice. Ele se continua si pe platoul vulcanic facīnd trecerea lina spre depresiunile submontane, chiar daca, prin aceasta particularitate, caile de acces sīnt mai lungi. Aceasta evidenta asimetrie este rezultatul dispunerii reliefului īn doua trepte principale: treapta conurilor vulcanice īnsirate de la nord-vest la sud-est pe flancul estic al Muntilor Harghita si treapta platourilor vulcanice dispusa pe flancul vestic al muntilor. Desigur, aceasta particularitate a reliefului Muntilor Harghita se reflecta si prin aceea ca accesul pe creasta necesita un efort mai sustinut, daca urmam cararile ce vin din Depresiunea Ciuc, īn comparatie cu cele ce vin din Depresiunca Translivaniei.

Craterele vulcanice, reconstituite, sīnt dispuse pe un aliniament nord-sud, usor sinuos, legate īntre ele prin pantele conurilor vulcanice. Dupa gradul de conservare a reliefului vulcanic, cinci dintre cele opt cratere pastreaza mai bine aspectul initial: Ostoros (1384 m) drenat de pīrīul Loc, Harghita (1800 m) drenat spre sud-vest de obīrsia Vīrghisului, caldera Luci (l 390 m) care cuprinde obīrsia pīrīului Luci ce se īndreapta spre vest, craterul Cucu (1558 m) drenat spre est de Pīrīul Mare, si craterele īngemanate Mohos si Sfīnta Ana, ale conului vulcanic Puciosu, primul drenat de pīrīul Ciomatu spre nord-est, iar cel de al doilea, nedrenat, avīnd pe fundul lui cuveta singurului lac de crater de la noi. Doua dintre cratere (Arotas, 1390 m si Pilisca, 1375 m) sīnt greu de reconstituit, chiar de catre specialisti, datorita gradului avansat de distrugere prin eroziune. In afara de acestea sīnt si cīteva "aparate vulcanice" lipsite de cratere: Rachitis (1152 m), Muntele Mic (1189 m) si Murgu (1015 m). In ce priveste dimensiunile craterelor reconstituite, diametrul variaza īntre 1,5-4 km, iar adīncimea īntre 60 si 300 m.

Datorita deosebirilor de altitudini, aspect si complexitate a reliefului, se disting trei sectoare montane cu o serie de particularitati proprii, scoase de altfel īn evidenta de cele doua arii de discontinuitate morfologica: Pasul Vlahita (997 m) si Defileul Oltului de la Tusnad (615 m):

- sectorul nordic, īntre Pasul Sicas si Pasul Vlahita, cel mai īnalt din īntregul lant al Muntilor Harghita, cuprinde conurile vulcanice Rachitis, Ostoros, Muntele Mic, Harghita-Madaras si Arotas, precum si vīrfurile Racu (1759 m), Fagul Rosu (1 372. m), Poienii (1384 m) si Vīrful Ascutit (1 685 m); dintre acestea se detaseaza Harghita-Madaras (1 800 m), un con vulcanic pe care se mai recunosc cīteva planeze, craterul principal si cīteva mici cratere secundare (W. E. Schreiber, 1975); tot aici, la peste 1 500 m, s-a dezvoltat un relief crio-nival cu stīnci reziduale si grohotisuri, forme de tasare nivala s.a.;

- sectorul sudic, individualizat īntre Pasul Vlahita si Defileul Oltului de la Tusnad, ocupa cea mai mare suprafata si atinge cea mai mare complexitate morfologica ca urmare a prezentei calderei Luci; aceasta are aspectul unei depresiuni ovale, avīnd axa mare (7 km) pe directia est-vest si cea mica (4 km), perpendiculara pe prima; spre vest, platoul vulcanic este brazdat de Homoroade, Vīrghis si afluentii Cormosului, ce evidentiaza panta generala a reliefului; īn partea estica a acestui sector se afla, dominant, conul Cucu (1 558 m) iar spre sud Murgu (1 015 m);

- sectorul sud-estic se rezuma la aparatul vulcanic Puciosu (Ciumatu sau Ciomadu) avīnd īn partea superioara cele doua cratere īngemanate: Mohos si Sfīnta Ana; acesta din urma este singurul crater conservat īn īntregime din tara noastra, pe fundul lui aflīndu-se singurul lac de crater de la noi - lacul Sfīnta Ana.

Primelor doua sectoare le corespunde, spre vest, un platou vulcanic lat de 10-15 km, īn care vaile s-au adīncit cu 200-300 m. Spre deosebire de platourile vulcanice din nord (al Calimanilor si al Gurghiului), desi le continua, acest platou este mult mai intens fragmentat de vai, iar īn ariile de confluenta ale acestora s-au format mici depresiuni de eroziune (Capīlnita si Vlahita), īn care s-au dezvoltat de timpuriu asezari omenesti.

Treapta platourilor vulcanice se distinge prin relativa netezime a interfluviilor ce se pot racorda la un nivel de 950-750 m, usor īnclinata spre vest si sud-vest. Formatiunea vulcanogen-sedimentara s-a comportat fata de eroziunea rīurilor ca o platosa a carei duritate, odata īnvinsa de eroziune, a permis rīurilor sa creeze vai cu versanti relativ abrupti, ce contrasteaza cu netezimea platourilor. Privita de aici, creasta Harghitei pare mai ampla datorita succesiunii de planuri ce corespund culmilor secundare.

Pasul Vlahita (997 m), o sa destul de larga cu aspect de culoar (V. Mihailescu, 1963), a permis o legatura destul de lesnicioasa īntre Odorheiu Secuiesc si Miercurea-Ciuc, prin drumul modernizat DN 13 A. Din aceasta artera pornesc spre nord si spre sud o multime de poteci ce se pierd prin desisul padurilor de conifere, dar numai cele marcate pot oferi siguranta unui acces pe culmi.

Defileul Oltului de la Tusnad s-a format prin spintecarea de catre rīul Olt a barajului de aglomerate vulcanice provenite din eruptiile celor doi vulcani vecini: Pilisca si Puciosu. Dupa cum arata panta accentuata (aproape 6,5%) a firului vaii Oltului ce se strecoara cu greu printre cele doua conuri vulcanice, procesul de eroziune a fost deosebit de intens. Adīncirea Oltului este remarcabila (615 m) fata de Puciosu (1 300 m) si Pilisca (1 375 m) si chiar fata de coama barajului initial, apreciata la 850 m altitudine.

Clima

Pozitia geografica a Muntilor Harghita, īn vestul grupei centrale a Carpatilor Orientali, extinsi de la nord la sud, prezinta un versant, cel vestic, expus maselor de aer oceanic bogat īn precipitatii, iar cel estic adapostit. De asemenea, altitudinea lor de sub 1 800 m nu constituie un obstacol prea mare pentru acestea, iar parametrii climatic īi conduc la includerea acestor munti īn subetajul climatic al muntilor mijlocii. Tot datorita pozitiei geografice si reliefului, masele de aer au un caracter ascensional, astfel ca ele favorizeaza o nebulozitate accentuata si implicit o durata a stralucirii soarelui destul de mica īn timpul unui an (1600-1900 ore). Vremea cea mai frumoasa, ca timp senin, propice drumetiilor montane, are o frecventa mai mare īn intervalele 25 iulie -10 noiembrie si 20 ianuarie - 10 februarie, cīnd durata medie lunara a stralucirii soarelui este cuprinsa īntre 160 si 200 ore.

In aceste conditii, temperatura medie anuala īnregistreaza valori sub 20C pe vīrfurile cele mai īnalte, īntre 20 si 40C pe culmile de peste 1 000 m si īntre 40 si 60C pe platourile vulcanice din vest. In luna ianuarie, cea mai rece, media termica este de -100C pe creste si -60C la poalele culmilor muntoase. La fel sīnt distribuite si temperaturile de vara: 80C pe culmile de peste 1 500 m si 15CC la baza versantilor (media lunii iulie). Prezenta īn imediata vecinatate a Muntilor Harghita a Depresiunii Ciuc, arie cu frecvente inversiuni de temperatura īn semestrul rece si cu o circulatie redusa (īn ziua de 15 ianuarie 1985 la Miercurea-Ciuc s-a īnregistrat -38,40C), imprima o diferenta de 20-40C īntre cei doi versanti ai Muntilor Harghita, cel estic fiind īn general mai racoros. Totodata, si amplitudinea medie anuala este de numai 190-200C pe versantul vestic si de 200-210C pe cel estic. Pe creste aceasta atinge valori minime: 170-180C.

Īn general, durata intervalului fara īnghet scade cu altitudinea: sub 100 de zile dintr-un an pe culmi si 140-160 zile dintr-un an pe platourile vulcanice. Primul īnghet se īnregistreaza īn medie īn cea de a treia decada a lunii septembrie, iar ultimul īn prim a decada a lunii iunie. Pe crestele cele mai īnalte īnsa se pot īnregistra zile si chiar intervale de īnghet īn timpul verii, astfel ca datele extreme ale perioadei cu īnghet probabil pot coincide.

Umezeala relativa prezinta īn general valori ridicate, 84-88%, valori ce pot creste o data cu altitudinea. Sub influenta circulatiei vestice si nord-vestice, masele de aer oceanic aduc cantitati apreciabile de precipitatii atmosferice: īn jur de 1 000 mm/an pe platourile vulcanice din vest si 1 200 mm/an pe culmi. Pe versantii estici, adapostiti, cad īn general cantitati mai reduse cu 120- 160 mm/an fata de cantitatile cazute pe versantii vestici la aceeasi altitudine. Cantitatile cele mai mari de precipitatii dintr-un an sīnt distribuite īn semestrul cald (circa 66% din cantitatea anuala de precipitatii se īnregistreaza īn intervalul iunie-septembrie), pe cīnd iarna valorile medii lunare sīnt mult mai reduse. Cu toate acestea, precipitatiile sub forma de zapada dau nastere unui strat de zapada apreciabil, care īncepe sa se constituie īn a doua decada a lunii decembrie. El dureaza 80-120 zile pe versantul vestic, 80-100 zile pe cel estic si trece de 200 de zile pe culmi, la peste 1600 m altitudine. Pe vaile umbrite si īn zona craterelor fragmentate, deschise catre nord, zapada se poate mentine si pīna īn luna iunie. Acest fapt are o importanta deosebita, caci consistenta si durata stratului de zapada din jurul craterului Harghita-Madaras si la Harghita-Bai favorizeaza practicarea sporturilor de iarna - īn special schiul alpin - si a dus la dezvoltarea unei baze turistice corespunzatoare pentru etapa actuala.

Aflati, asa cum s-a amintit mai sus, sub influenta circulatiei generale vestice, Muntii Harghita sīnt expusi predominant vīnturilor de vest si nord-vest. In sezoanele de tranzitie, componentele sudice si sud-estice au o frecventa mai mare. Iarna, datorita aparitiei si persistentei inversiunilor termice īn Depresiunea Ciuc, predomina calmul atmosferic īnsotit de o valoare redusa a nebulozitatii, ceea ce favorizeaza intensa circulatie turistica din acest sezon. Brizele de vale au o frecventa apreciabila, ele reusind īn ascensiunea lor spre creste sa risipeasca ceata ce se instaleaza catre poalele muntilor īn intervalul ianuarie-martie, fapt ce contribuie la marirea duratei de stralucire a soarelui pīna la 1 800-1 900 ore anual aici, fata de numai 1 600-1 800 ore anual pe culmi. Adesea valurile de ceata formate pe platourile vulcanice din vest sīnt īmpinse de curentii de aer de pe vai spre culmi sau chiar dincolo de acestea, catre Depresiunea Ciuc.

In ansamblu, īn Muntii Harghita se poate distinge un etaj al climatului montan forestier pīna la 1600 m altitudine si un subetaj al climatului muntilor mijlocii īntre 1600 si 1800 m.

HIDROGRAFIA

Datorita unei omogene alcatuiri geologice si aureolei mofetice a neoeruptivului, Muntii Harghita beneficiaza de conditii de zacamīnt hidrominerale deosebit de favorabile pe īntreaga lor suprafata. Aceasta situatie este cu atīt mai importanta cu cīt majoritatea traseelor turistice de aici īntīlnesc izvoare mineralizate si multe dintre ele au devenit arii polarizatoare ale turismului balnear si ale unor drumetii montane.

Precipitatiile abundente si rocile practic impermeabile din care sīnt alcatuiti Muntii Harghita au conditionat o retea hidrografica abundenta cu o densitate ce depaseste adesea 2 km/km2. In general, reteaua hidrografica are un caracter divergent: catre ariile joase drenate de Olt si Mures, īnspre est si nord, si catre ariile drenate de Tīrnave, īn vest. In fostele cratere, ca o particularitate hidrografica, se distinge o retea radiar-convergenta ce formeaza sectorul de obīrsie al cītorva rīuri: Loc, Vīrghis, Pīrīul Mare, Ciumatu s,a. Din punct de vedere al utilitatii lor pentru diferite sectoare ale economiei regiunii, cele mai valoroase pot fi considerate apele Tīrnavelor din zona de obīrsie, unde au fost realizate si cīteva acumulari (cea mai importanta este cea de la Sub Cetate), dar mai ales zacamintele hidrominerale de o calitate deosebita. Din acest punct de vedere, īn perimetrul Muntilor Harghita se disting doua tipuri (A. Pricajan, 1972): unele acumulate īn lavele si aglomeratele andezitice, iar altele īn nisipurile si pietrisurile de origine piroclastica. Primului tip īi corespund z& 16516f515q #259;camintele hidrominerale din care se formeaza izvoarele cu debite mici (sub 1 litru/sec.), din ape acumulate īn scoarta de alterare a andezitelor; īn multe cazuri, la suprafata andezitelor alterate apar acumulari de hidroxid de fier, iar sub acestea roca este puternic caolinizata datorita emanatilor de CO2, care circula liber sau īn solutie; īn situatia unor debite foarte mici, aceste izvoare determina mlastiniri a caror frecventa este remarcabila īn Muntii Harghita; apele acestea au un caracter bicarbonatat, alcalin, calcic, magnezian, feruginos, uneori sulfuros, mineralizarea totala fiind slaba (0,1-1,8 g/1 la Harghita-Bai), adesea insesizabila. Cel de al doilea tip de zacaminte hidrominerale este cantonat īn formatiunile vulcanogen-sedimentare (brecii piroclastice, aglomerate, micro-conglomerate, gresii si nisipuri andezitice) de la periferia Muntilor Harghita, inclusiv a conului vulcanic Puciosu; cele mai importante izvoare apar pe versantul vestic al Harghitei la Capīlnita, Homorod, Vlahita si Lueta si pe linia de contur a masivului Puciosu, la Tusnad-Sat si Baile Tusnad; importante izvoare se gasesc īn statiunile Homorod, Seike, Sertes, Lueta, Chirui, Harghita, Sīntimbru, Modicea, Danesti, Madaras, Racu, Miercurea-Ciuc, Jigodiu, Sīncraieni, Vīrghis, Doboseni, Biborteni, Herculian, Batanii Mari, Ozunca, Malnas, Tusnad, unele de interes local (vezi descrierea la capitolul Statiuni balneare si climaterice).

Reteaua hidrografica de suprafata se alimenteaza numai īn proportie de 25-30% din apele freatice si subterane. De aceea se remarca o dependenta strīnsa fata de regimul precipitatiilor atmosferice, mai ales ca acestea sīnt distribute pe o suprafata ocupata de roci eruptive, practic impermeabile. Aceste ape se organizeaza īntr-o retea colectata de Olt, īn est si sud, de Tīrnave, īn vest, si Mures īn nord.

Oltul strabate Depresiunea Ciuc dupa ce izvoraste din Hasmasul Mare (1 792 m) si primeste mai multi afluenti din Muntii Harghita: Lunca, Rata, Modicea, Groapa Apei, Madarasul Mare (17 km), Silas, Var, Seghes, Beta, Copolnas, Techera, Pīrīul Merilor, Pīrīul Mare (14 km), Mitaci. Dupa defileul de la Tusnad primeste Valea Rosie ce colecteaza apele de pe versantul estic si sudic al masivului Puciosu. Īn Depresiunea Baraolt se strīng mai multe pīraie care sīnt colectate de Baraolt (Ornius, Duca, Brad, Sugo etc.), Cormos (Batatura Cailor, Fierarul, Gherend, Cosag etc.) si Vīrghis (43 km; Chirui, Cheapiu etc.).

Muresul aduna din Muntii Harghita numai cīteva pīraie: Senetea, Poieni, Carbunele Negru s.a. de pe versantii nordici ai culmilor Poienii (1384 m) si Rachitis (1 152 m).

Tīrnava Mare este al doilea colector īn ordinea importantei, caci cursul lui este īn buna parte paralel cu limita dintre Muntii Harghita si Platoul vulcanic din vest, astfel ca īn dreptul acestor munti el culege apele sicasaului (22 km), Desagului (8 km), sugaului (10 km) etc. Dupa confluenta de la Blaj, Tīrnavele īsi deschid o lunca larga spre Cistei si Mihalt unde se varsa īn Mures.

In peisajul acestor munti, lacurile au o pondere redusa, dar relevabila datorita, mai ales, stadiului lor de evolutie. Se remarca, īn primul rind, lacul Sfīnta Ana din craterul masivului Puciosu (Ciomatu), unicul lac din tara noastra a carui cuveta se gaseste īntr-un crater. El se afla la o altitudine de 950 m si are o adīncime maxima de 7 m īn partea sa centrala. Īn imediata lui vecinatate se afla tinovul Mohos (sau Lacul cu Muschi), important pentru vegetatia tipica mlastinilor oligotrofene. De asemenea, se remarca tinovul Luci (120 ha), tinovul Bradu din apropiere si tinovul Dracului, cunoscut sub denumirea de Lacul Dracului.

VEGETAŢIA sI FAUNA

Īntregul lant al Muntilor Harghita este bine īmpadurit, ceea ce sugereaza o oarecare uniformitate a vegetatiei. Īn realitate īnsa varietatea tipurilor de sol, etajele climatice, expunerea diferita conditionata de relief impun o mare diversitate a elementelor floristice si o data cu acestea a biotopurilor specifice.

Padurea de molid urea pīna la 1 700-1 740 m, la limita superioara a padurii (W.E. Schreiber, 1981), iar pe vaile umbrite si mai ales catre Depresiunea Ciuc, sub influenta inversiunilor de temperatura, molidul coboara pīna la 650-700 m. Astfel, aceasta padure este omniprezenta si constituie principalul element al vegetatiei īntīlnite īn zona de turisti. Pe versantii vestici, mai ales īn arealul platoului vulcanic al Harghitei, īsi face loc padurea de gorun (Quercus petraea), compacta pe interfluvii si īn amestec cu unele specii de fagete īn lungul vailor. Astfel, apare jugastrul (Acer campestre), ulmul (Ulmus procera), ciresul pasaresc (Cerasus opium), iar catre sud, īn lungul vaii Rīului Alb, se gasesc chiar petice de paduri de stejar pedunculat (Quercus robur), ceea ce constituie o raritate pentru aceasta zona. La aceste esente se adauga padurile de fag (Fagus silvatica), dominante pe versantii vestici, ca urmare a influentelor central-europene, urcīnd pīna la 1 200 m.

Lemnul acestor paduri este exploatat si valorificat īn mare parte īn localitatile de la poalele muntilor. Defrisarile, care au creat numeroase pajisti īn zona forestiera, sīnt constitute din Festuca rubra, Agrostis tenuis, Deschampsia caespitosa, Dactylis glomerata, Campanula abietina, iar sub padure un strat ierbos bogat, dintre care se remarca vinarita (Asperula odorata), laptele cīinelui (Euphorbia amygdaloides), paiusul de padure (Festuca silvatica), horsti (Luzula nemorosa) etc. (A. Gyorgy, C. Rosu, 1979).

Pe areale mai restrīnse se dezvolta pajisti montane secundare cu paius rosu (Festuca rubra), pa-iusca (Agrostis tenuis), sunatoare (Hypericum maculatum), rogoz (Carex leporina), specii lemnoase, cu totul secundare, ca: mesteacanul, salcia capreasca (Salix capraea), zmeurul (Rubus idaeus) etc.

In etajul subalpin superior se īntīlnesc pajisti cu parusca, iarba vīntului (Agrostis rupestris), firuta (Poa media), teposica (Nardus stricta), ovascior (Avenastrum versicolor), tufisuri de afin (Vaccinium myrtillus), merisor (Vaccinium vitis idaea), bujor de munte (Rhododendron kotschyi), jneapan (Pinus montana) si chiar exemplare de iarba de roua (Drosera).

O vegetatie specifica pentru aceasta regiune montana si pentru depresiunile din jur o constituie mlastinile de turba. Ele sīnt frecvente atīt pe īnaltimi (Mohos, Luci), cīt si pe vai, īn depresiunea din vest si est, īn jurul unor surse de ape minerale. Dintre acestea, o importanta deosebita o prezinta mlastinile Luci si Mohos, declarate de altfel si rezervatii naturale pentru ocrotirea unor plante relicte ca Betula humilis, Ligularia sibirica, Carex dioica, Saxifraga hirculus etc. Tinovul Luci din Muntii Harghita este cel mai mare tinov din Transilvania (V. Stanescu, A. Kovacs, 1979), iar tinovul Mohos cuprinde īn perimetrul lui cīteva specii de importanta stiintifica: Empetrum nigrum, Drosera rotundifolia, D. obovata, Andromeda polifolia. Numeroase turbarii sīnt cantonate īn craterele drenate sau īn seile dintre conuri, cuprinzīnd un important numar de relicte glaciare si elemente circumpolare. Īn etajul platourilor se remarca si numeroase mlastini eutrofe.

Conditiile variate de relief, clima si vegetatie, dar īn special īntinderea mare a padurilor si gradul redus de umanizare a Muntilor Harghita au favorizat dezvoltarea si raspīndirea unei bogate faune. Cele doua subetaje ale zonei forestiere, cel al padurilor de conifere si cel al padurilor de foioase (fageto-gorunete), prezinta īn general caractere distincte cu toata vecinatatea lor. Astfel, īn padurile de rasinoase, cele mai īntinse din zona forestiera, traiesc un mare numar de specii de mamifere: ursul carpatin (Ursus arctos), cerbul carpatin (Cervus elaphus carpaticus), rīsul (Linx linx), lupul (Canis lupus), jderul de scorbura (Maries martes), pisica salbatica (Pelis silvestris), veverita (Sciurus vulgaris), vulpea (Vulpes vulpes), mistretul (Sus scropha) etc.; pasari precum cocosul de munte (Tetrao urogallus), ciocanitoarea de munte (Picoides tridaitesus alpinus), ierunca (Tetrastes bonasia), acvila de munte (Aquila chrysaetos), sorecarul (Buteo buteo), huhurezul (Strix aluco aluco), buha (Bubo bubo), forfecuta (Loxia curvirostra), alunarul (Nucifraga caryocatactes), pitigoiul de munte (Parus montanus), pitigoiul de bradet (Parus ater), pitulicea (Phylloscopus collybita) etc.; unele reptile ca: vipera comuna (Vipera berus berus), sopīrla de munte (Lacerta vivipara), tritonul de munte (Triturus alpestris), tritonul carpatic (T. montadoni), salamandra (Salamandra sp.).

In subetajul nemoral, al fageto-gorunetelor, predomina mistretul, lupul, vulpea si apar caprioarele (Capreollus capreolus), soarecele gulerat (Apodemus tauricus), veverita (Sciurus vulgaris fuscoater), pīrsul (Glis glis), pīrsul de alun (Muscardinus avellanarius), pīrsul de ghinda (Eliomys quercinus). Majoritatea pasarilor de aici provin din zona padurilor de conifere.

In apele repezi traiesc pastravii (Salmo trutta fario), zglavoaca (Coitus poecieopus), boisteanul (Phoxinus phoxinus), grindeiul (Noemacheilus bar-batulus) etc., iar īn apele mai mari moioaga (Barbus meridionalis peienyi), cleanul (Leuczscus cephalus), latita (Albur noides bipunctatus) etc.

O fidelitate mai mare fata de conditiile specifice biotice ale celor doua subetaje o prezinta nevertebratele, īn primul rīnd insectele. Dintre acestea, īn padurile de conifere apar cu precadere croitorul mare (Ips typrographus), trombarul puietilor de molizi (Molites germanus), omida paroasa a molidului (Lymantria monacha), viespea lemnului de rasinoase (Sirex gigas). Īn padurile de fag gasim molia jirului (Carpocapsa grossana), gīndacul de scoarta al fagului (Ernoporus fagi), tīntarul de frunza al fagului (Mikiola fagi) etc., iar īn padurile de gorun: molia ghindei (Carpocapsa splendana), cotarul stejarului (Operophtera brumata), tigararul stejarului (Attelabus nitens) etc.

Speciile din zona padurilor de conifere sīnt de origine arctica, iar cele din padurile de foioase,

din zona central-europeana, cu anumite exceptii īn fiecare dintre cazuri. Exista si specii de pasaj, īntīlnite uneori de drumeti care nu sīnt īnsa specifice Muntilor Harghita. Īn masivul Puciosu, īn apa lacului Sfīnta Ana, a fost aclimatizat somonul pitic (Ictalurus nebulosus).

SOLURILE

Desi relativ omogen, substratul geologic al Muntilor Harghita alcatuit din roci eruptive ofera, datorita varietatii reliefului, a expozitiei versantilor, a climatului si a īnvelisului vegetal, conditii deosebite de solificare. Astfel, īntre 700 si 1700 m, sub padurea de molid sau de molid īn amestec cu fagul, ce acopera cea mai mare parte din aria muntoasa, au existat conditii deosebit de favorabile pentru formarea solurilor din clasa cambi-solurilor: soluri brune acide, soluri brune feriiluviale si andosoluri. Pe platoul vulcanic din vest predomina argiluvisolurile, īn schimb pe culmile cele mai īnalte ca si pe versantii estici sīnt caracteristice solurile din clasa umbrisolurilor (andosoluri). La poalele Muntilor Harghita, spre Depresiunea Ciuc, sīnt dezvoltate soluri din clasa argiluvisolurilor, īn special soluri brune luvice (podzolite) si luvisoluri albice (podzolice argiloiluviale).

Cambisolurile au un continut mediu scazut de humus (3-4Vo), īn schimb argila, uniform distribuita īn profil vertical, atinge 20-30%. Desi au o aciditate mai mare, umbrisolurile prezinta acumulari apreciabile de humus (10-20%). Īn depresiune si īn luncile cītorva vai (Tīrnava Mare, Vīrghis, Cormos etc.) sīnt raspīndite soluri hidromorfe: lacovisti īn lunca Oltului, soluri gleice īn celelalte areale. Pe linga acestea, īn preajma izvoarelor minerale si mai ales pe unele areale cu drenaj redus, datorita pantei mici, apar soluri humico-gleice pe care se dezvolta o vegetatie de turbarii eutrofe sau oligotrofe.

OCROTIREA NATURII

In cadrul vastelor actiuni pentru ocrotirea naturii din patria noastra īntreprinse de consiliile judetene pentru ocrotirea naturii, se īnscriu si initiativele de conservare a naturii, din judetele Harghita si Covasna, īn perimetrul Muntilor Harghita. Īn cadrul legislatiei adecvate pentru protectia mediului īnconjurator (Legea nr. 9 din 20 iunie 1973), pe teritoriul Muntilor Harghita s-au īntreprins masuri pentru identificarea acelor elemente faunistice, floristice, geologice si de peisaj asupra carora sa se instituie regimul de ocrotire. Atīt īn perimetrul strict al muntilor, cīt si īn zonele īnvecinate au fost constituite mai multe rezervatii naturale, perimetre care sīnt amenintate cu degradarea sau care prezinta un interes stiintific deosebit. Aceste rezervatii pot constitui un obiectiv turistic numai īn masura īn care turistii au un comportament civilizat fata de ele, iar organele locale īntreprind masurile adecvate pentru o reala ocrotire a naturii acestor locuri (placi indicatoare, īmprejmuiri pentru limitarea accesului sau pentru controlarea stricta a accesului turistilor si nu īn ultimul rīnd prin actiuni de educare a celor ce vin sa se recreeze si sa se instruiasca īn natura).

Tinovul Mohos. Situat la nord-est de lacul Sfīnta Ana, īn craterul geaman din masivul Puciosu (Ciomatu), drenat incipient de emisarul Ciumatu, tinovul marcheaza faza de colmatare a unui fost lac. Numele de "Mohos" īnseamna "loc cu muschi", ceea ce subliniaza caracterul de mlastina oligotrofa. Rezervatia, īn suprafata de 80 ha (īmpreuna cu rezervatia vecina, lacul Sfīnta Ana, cumuleaza o suprafata de 480 ha), se afla la o altitudine de 1 040 m si este dominata de muchia craterului cu 120-260 m. Vegetatia ce formeaza obiectul ocrotirii cuprinde un numar de 56 specii biofite, dintre care numai o parte au caracter relict: Sparganium minimum, Calamagrostis neglecta, Betula pubescens var. rhomboidalis, Cnidium dubium etc. Alte plante rare sīnt: Drosera obovata, Carex elongata, Salix aurita, Vaccinium oxicoccos, Andromeda polifolia. Īn interiorul brīului de padure de molid īn amestec cu mesteacan apare o vegetatie de Sphagnum magellanicum si Eriophorum vaginatum īn partea bombata a tinovului. Turba formata are o grosime de peste 10 m si este estimata la un volum de 3 milioane m3. Din loc īn loc, ochiuri de apa adīnci de cītiva metri, la marginea carora clocesc ratele sulitar (Anas acuta), īntregesc peisajul mlastinii. Accesul se face pe traseul turistic nr. 24 sau nr. 26.

Lacul Sfīnta Ana. Singurul lac de crater de la noi din tara se gaseste īn masivul Puciosu (Ciomatu) - 1 301 m - īntr-un crater nedrenat, geaman cu craterul Mohos. Oglinda lacului ce ocupa o suprafata de 22 ha se afla la 950 m altitudine si cuveta are o adīncime maxima de 7 m. Rezervatia ocupa si versantii craterului (īn total 400 ha) pentru a conserva atīt lacul, cīt si suprafata de pe care se scurg īn lac apele de precipitatie. Īn partea de est a lacului se afla o turbarie lata de 8-10 m īn care cuibaresc ratele sulitar (Anas acuta). Fiind unul din cele mai vizitate obiective turistice, pentru protectia lui se cer masuri severe de conservare si ocrotire: interzicerea camparii īn jurul lacului, a focului si a aruncarii resturilor menajere, a accesului automobilistilor etc. De asemenea, somonul pitic american (Amiurus nebulosus) aclimatizat de curīnd īn apele lacului va trebui studiat cu atentie pentru a nu strica echilibrul biologic al apelor.

Tinovul Luci. Este o mlastina oligotrofa, īn suprafata de 273 ha, situata pe creasta Muntilor Harghita pe un platou situat la vest de cumpana apelor, la o altitudine de 1 080 m. Mlastina propriu-zisa are dimensiuni mai mari decīt rezervatia (circa 4 km lungime si 3 km latime) formīnd astfel o zona de protectie naturala pentru plantele ocrotite. Cel mai important exemplar este relictul glaciar mesteacanul pitic (Betula nana) aflat aici la cel mai sudic punct al arealului sau montan (460 12' lat. N). Partea centrala a mlastinii este bombata, alcatuita dintr-un strat compact de Sphagnum sp. pe care cresc diferite specii de salcie si mesteacan pufos (Betula pubescens). Tot aici se gasesc relictul glaciar Viola epipsila, planta carnivora roua cerului (Drosera sp.) si o vegetatie tipic oligotrofa: Eriophorum vaginatus, Vaccinium myrtillus, Andromeda polifolia iar local si Ribes nigrum.

Pīrīul Minei. Situata pe versantul estic al Muntilor Harghita, rezervatia botanica si geologica Plrful Minei se īntinde īntre 1075 m si 1300 m altitudine, la circa 2 km sud de Baile Sīntimbru si la sud de curmatura Luci de līnga Sīncraieni. Ivirile de CO2 si H2S au dus la caolinizarea rocilor din jur, ceea ce a avut ca efect imediat modificarea componentelor solurilor si vegetatiei din regiune.

Mlastina Büdös. Aflata la 1 200-1 210 m altitudine, la obīrsia pīrīului Chendres pe versantul estic al Muntilor Harghita, īn dreptul satelor Sīncraieni si Sīntimbru, rezervatia se remarca prin existenta a doua sectoare tipice mlastinilor de aici. Un sector eutrof, īn care debuseaza ape minerale si clocesc Carex steliulata si C. rostrata, si un sector oligotrof īn care se dezvolta Eriophorum vaginatum si E. angustifolium. Desi īn trecut a fost mentionata prezenta relictului glaciar Betula nana, astazi el nu a mai fost īntīlnit aici, poate si datorita intensificarii traficului balnear legat de utilizarea din ce īn ce mai intensa a mofetei din vecinatate.

"Dumbrava Harghitei". Situata īn Muntii Harghita līnga mica statiune Baile Chirui, aceasta mlastina de numai 2 ha constituie o interesanta rezervatie unde, pe līnga covorul vegetal alcatuit din rogozuri (Carex dioica, C. diandra, C. paniculata), se remarca, printre speciile higrofile, si relictul boreal - circumpolar Ligularia sibirica, precum si Saxifraga hireulus, din aceeasi categorie, dar de o importanta stiintifica deosebita.

"Stīnca soimilor", vizibila din statiunea Baile Tusnad, aceasta stīnca de andezit care domina padurea din jur constituie o interesanta rezervatie caci aici cresc un numar de specii adaptate la acest mediu, dintre care unele sīnt chiar endemisme. Astfel, Hieracium telekianum creste numai aici, pe "Piatra soimilor" din sud, precum si pe culmile Bicleu si Cetatii din Masivul Puciosu, dar numai aici are conditiile cele mai bune de conservare.

Cheile Vīrghisului. Desi nu fac parte din Muntii Harghita, fiind situate īn Muntii Persani, sīnt strabatute de traseul nr. 19 si se gasesc la proximitatea punctului de plecare al traseului nr. 38 catre creasta Muntilor Harghita. Rezervatia speologica si carstica este printre cele mai interesante rezervatii de acest gen. De altfel, Pestera Mare de la Meresti, cunoscuta īnca din secolul trecut, a stīrnit mereu interesul turistilor chiar daca accesul este oarecum dificil. Deosebit de interesante sīnt si rezervatiile naturale din apropiere: Parcul dendrologic Vīrghis si Poiana cu narcise de la Vīrghis, ultima declarata rezervatie mai ales pentru a se reface populatia de narcise (Narcissus stellaria) :distrusa prin colectarea lor de catre localnici īn vederea comercializarii.

La poalele Muntilor Harghita, spre depresiunile Ciuc si Gheorgheni, se gasesc cīteva rezervatii botanice situate pe traseele turistice de acces spre culmile Harghitei:

Mlastina Valea de Mijloc. Situata pe stīnga Oltului īn apropiere de Tusnadu Nou, la 637 m altitudine, īn apropierea Drumului Mitaci (traseul nr. 33), cuprinde o pajiste mlastinoasa īn care se īntīlnesc dispersat tufe de mesteacan: Betula pendula. B. humilis, B. pubescens, iar mai jos de izvoare ochiuri de stuf (Phragmites australis) si plante de mlastina: Triglochin palustris, T. maritima etc.;

Mlastina de la Sīncraieni (Borsaros). Se īntinde īn lunca Oltului, pe un teren cu exces de umiditate datorat īn parte unor izvoare minerale din nordul ei, de unde si numele de "mlastina cu borviz". Pe līnga unele relicte boreale (Ligularia sibirica), au fost identificate muschiul de tundra (Meesea hexastiha), mesteacanul pitic (Betula pendula), roua cerului (Drosera sp.) etc.;

,,Nįdas Fürdo". Numita "baia de stuf" datorita prezentei stufului (Phragmites australis) īntr-o zona din lunca Oltului, la 1,5 km sud-est de satul Tusnadu Nou, īn care mustesc izvoare minerale īntre 710 si 730 m altitudine. Regimul de rezervatie a fost instituit pentru ocrotirea relictului glaciar tipic: Ligularia sibirica t.araneosa si a orhidaceei Epipacuts palustris;

Mlastina Benes. Situata īn Depresiunea Ciuc, pe stīnga Oltului, la o altitudine de 650 m, la sud de satul Vrabia, comuna Tusnad, rezervatia se detaseaza de restul regiunii prin caracterul nestatornic al terenului mlastinos īntelenit la suprafata si prin culoarea galben-portocalie a solului datorata apelor acide de aici. Mesteacanul pitic, care a fost gasit de specialisti īn aceasta mlastina, nu a mai fost identificat īn ultima ani;

Mlastina ,,Dupa lunca". Situata īn Depresiunea Gheorgheni la 2 km sud de satul Voslobeni, pe stīnga Muresului, īn apropierea punctului terminus al traseului nr. 29 si a accesului la traseul nr. 2 (poteca marcata ocoleste, evita locurile periculoase ale mlastinii), mlastina are o suprafata de 66 ha. Dintre tufele ce marginesc locurile cu apa adīnca si mīl nestabil, se remarca mesteacanul pitic (Betula humilis), cununita (Spiraea ulmifolia), malinul (Prunus padus), ca si specia Spiraea salcifolia care se considera ca a supravietuit aici īnca din timpul glaciatiunii pleistocene.

In afara de rezervatiile stiintifice mentionate, īn cuprinsul Muntilor Harghita se īntīlnesc si alte areale unde iubitorii naturii pot sa admire minunate peisaje si flori. Dintre ele se detaseaza Defileul Oltului de la Tusnad, taiat de Olt īn barajul de andezite ce unea masivele Pilisca Mare si Ciomatu (Puciosu), Poiana cu narcise de la Vlahita, īntinsa pe o suprafata de 300 ha, ca si alte cīteva poieni cu narcise din micile depresiuni de pe platoul vulcanic si chiar sub creasta Muntilor Harghita.

Dintre plantele ocrotite aflate īn perimetrul acestor munti, amintim roua cerului (Drosera sp.; mesteacanul pitic (Betula humilis); bibilica (Fritillaria meleagris), cu flori rosii-violete, patate, avīnd aspectul unor mici clopotei (poate fi īntīlnita īn lungul luncii Oltului); tulichina mica (Daphne cneorum) (se gaseste pe stīncariile de pe versantul drept al Oltului īn defileul de la Jigodin), cu frunzele sale semperviriscente, ca un pergament, si flori asemanatoare cu ale liliacului - un adevarat vestitor al primaverii; tisa (Torus baccata), specie nerasinoasa cu scoarta rosie-bruna avīnd lemnul de esenta tare, foarte pretios, utilizat īn sculptura si tīmplarie de arta; are tulpina dreapta, frunzele liniare, mici, iar florile femeiesti nu formeaza conuri ca la celelalte rasinoase, ci au forma unor mici potire de culoare oranj.

Animalele ocrotite sīnt, de asemenea, multe la numar atīt ca specii, cīt si ca indivizi. Mentionam doar cīteva dintre ele: ursul brun (Ursus arctos), cerbul carpatin (Gervus elaphus), jderul (Maries martes), rīsul (Lynx lynx), cocosul de munte (Tetrao urogallus), ierunca (Tetrastes bonasia) etc.

Turismul

CĂI DE ACCES SPRE MASIVUL HARGHITA

O retea de cai de comunicatie, feroviare, rutiere - īntre care si cele forestiere - faciliteaza accesul spre Muntii Harghita. Se impune, īntre acestea, soseaua modernizata care traverseaza masivul de la est la vest, īntre Odorheiu Secuiesc si Miercurea-Ciuc, prin Pasul Vlahita (DN 13 A).

Caile ferate, cu ecartament normal, care conduc spre puncte de acces aflate īn imediata apropiere a masivului sīnt:

a) artera feroviara 400 Bucuresti - Brasov - Miercurea-Ciuc - Ciceu (Adjud) - Deda (Tīrgu-Mures) - Baia Mare, cu statii īn toate punctele de acces pe traseele montane, aflate, de obicei, la gurile de varsare ale cursurilor de ape pe vaile carora se desfasoara traseele; aceasta artera feroviara traverseaza Ţara Ciucurilor sau Depresiunea Ciucului; de la statiile Bixad si Baile Tusnad si pīna la Izvorul Muresului fiecare halta, deci fiecare oprire, poate constitui un punct de patrundere pe traseele ce conduc spre obiective din sudul sau nordul Muntilor Harghita; se remarca faptul ca spre aceasta artera feroviara exista legaturi dinspre centrul Transilvaniei, dinspre Tīrgu-Mures prin Deda, precum si dinspre Moldova, de la Adjud, prin Ciceu, inclusiv cu trenuri directe (caile ferate 405 si 501);

b) magistrate feroviara 300, Bucuresti - Brasov - Cluj-Napoca - Oradea, din care, la statia Vīnatori, se desprinde linia ferata 308 spre Odorheiu Secuiesc, punct apropiat de Muntii Harghita, de unde, cu mijloace rutiere, se poate traversa masivul pe DN 13 A spre Miercurea-Ciuc, prin pasul Vlahita; din aceeasi magistrala, la Blaj, se ramifica linia 307 spre Praid, unde avem acces pe DN 13 A si, la fel, cu mijloace auto, putem sa ne apropiem de ,,inima" masivului, īn Pasul Vlahita; la Razboieni ne vom īndrepta spre Tīrgu-Mures, din aceeasi linie 300, iar de aici putem avea satisfactia unei calatorii placute cu trenul pe linia īngusta, spre Praid, unde vom ajunge, ca si de la Blaj, tot īn DN 13 A, sosea ce se desfasoara īn continuare spre Muntii Harghita.

Caile rutiere sīnt cele mai utilizate, ele fiind īn legatura cu toate soselele nationale principale, inclusiv cu artera international E 15, care traverseaza Transilvania dinspre nord-vest spre sud-est (Cluj-Napoca - Tīrgu-Mures - Brasov).

La poalele versantului estic, pe valea Oltului, se desfasoara DN 12, Brasov - Miercurea-Ciuc -Gheorgheni - Toplita - (paralel cu linia de cale ferata 400), din care avem acces pe toate traseele montane ale versantului respectiv. Īn aceasta artera se poate ajunge din toate directiile pe vaile Trotusului sau Bicazului, dinspre Moldova, si, desigur, pe artere mai sudice, ca Valea Oituzului, sau mai nordice - Valea Bistricioarei, peste pasul Creanga, prin Borsec, la Toplita.

Putem ajunge īn masiv pe valea Muresului, pe DN 15, prin defileul Deda - Toplita ori peste Pasul Bucin prin valea Tirnavei Mici, venind de la Tīrgu-Mures sau Tīrnaveni, precum si din Sighisoara, deci din artera E 15, varianta care ne conduce spre Gheorgheni, peste pasul Bucln, DN 13 B, sau spre Odorheiu Secuiesc, DN 13 A.

De la Sighisoara putem sa ne apropiem de masivul Harghita pe soseaua care conduce prin Cristuru Secuiesc spre Odorheiu Secuiesc si aici ne racordam la DN 13 A care trece peste Pasul Vlahita spre Miercurea-Ciuc. Īn localitatea Bradesti se poate alege varianta din valea Tīrnavei Mari, spre Gheorgheni sau Izvoru Muresului, evident, daca turistul nu opteaza pentru unul din punctele de acces spre masiv. Aceasta varianta ne conduce peste Pasul Sicas pe DJ 138.

O alta varianta conduce din DJ 131 spre Bara-Olt, īn sudul masivului, prin zona Muntilor Persani, dar cu posibilitati de abordare a versantilor sud-vestici ai Muntilor Harghita. soseaua modernizata va ajunge īn DN 12 din Valea Oltului, īntre Malnas si Bixad.

Drumurile forestiere care conduc spre puncte de acces din interiorul masivului, chiar pīna la obiective finale, pe creste, sīnt foarte numeroase pe toti versantii si din toate punctele de acces. Cele mai importante sīnt pe versantul estic, asa cum sīnt cele din valea Madicea, pornind din localitatea Cīrta, cel din Valea Madarasul Mare, pornind din satul Madaras, drumul forestier dinspre satul Racu, peste Dealul Bogat, cel de la Sīncraieni spre tinovul Luci pīna la Baile Sīntimbru, drumul din Valea pīrīului Minei (Merilor), spre Muntele Cucului, traversīnd masivul spre Baraolt, drumul forestier de la Tusnadu Nou, de asemenea, traversīnd creasta sudica, cel din Valea Baraoltului, a Cormosului, drumul forestier de la Lueta spre Baile Chirui, precum si altele.

Multe din traseele turistice īncep, īn mod inevitabil, pe drumuri forestiere, din toate partile masivului, iar turistii le parcurg īn mod obisnuit pe jos.

LOCALITAŢI sI PUNCTE DE ACCES ĪN MUNŢII HARGHITA

Pentru traseele turistice din Muntii Harghita toate localitatile dimprejurul masivului si toate bifurcatiile marilor tronsoane rutiere constituie puncte de acces. De aceea, nu consideram necesar sa le prezentam īn mod special, ele fiind prezentate la fiecare traseu īn parte; le mentionam succint, conform uzantelor din lucrarile de acest gen.

Astfel, pe versantul estic (vezi si harta turistica), cel mai important punct de acces īl constituie municipiul Miercurea-Ciuc, precum si localitatile Izvoru Muresului, Cīrta, Madaras, Racu, Sīnsimion, Sīncraieni, Cetatuia, Tusnadu Nou, Baile Tusnad, Tusnad-Sat, Bixad, Ozunca-Bai.

Dinspre sud se poate porni pe trasee din localitatile Baraolt, Batanii Mici, Vīrghis, Lueta, iar pe versantul vestic - din satele Zetea, Sub Cetate si Liban. Localitati ca orasul Vlahita, satul Capīlnita, Baile Homorod reprezinta puncte de acces din DN 13 A (care traverseaza masivul) pentru trasee ce se īndreapta spre sectorul nordic si pentru unele din compartimentul sudic, cum cete traseul de creasta. Pentru zona sud-estica, spre masivul Puciosu (Ciomatu), precum si spre Lacul Sf. Ana, punctele de acces sīnt localitatile Baile Tusnad, Bixad, Tusnadu Nou, Turia s.a.

Fig. 1 Localitati si cai de acces

Mentionam ca, īn afara punctelor de acces consemnate īn lucrarea noastra, exista si alte sate aflate la poalele muntilor, care constituie, pentru localnici, pentru cunoscatori, tot atītea puncte de acces. De fapt, Muntii Harghita au o situatie aparte īn aceasta privinta, data fiind localizarea lor īn cadrul lantului carpatic; prezenta marilor depresiuni intracarpatice ale Gheorghenilor si Ciucului, foarte populate, multimea localitatilor situate practic īn munti, posibilitatea traversarii lor, prin defileele de la Tusnad si Deda-Toplita, pe calea ferata si pe soseaua nationala, au impus si amenajarea unui ,,transarghitean" - a unor sosele modernizate care aduc turistul, cu mijloace auto, aproape de "inima muntilor"; nu rareori īntīlnim, la cabana Harghita-Madaras, cea mai solicitata, o multime de autoturisme, care urca pe drumul forestier din valea Izvoru etc.

CABANE sI CAMPINGURI

In zona turistica a Muntilor Harghita exista numeroase locuri de popas, atīt īn unele puncte de acces, cīt si la cabane izolate, situate pe trasee rutiere accesibile mijloace lor auto:

Iata care sīnt cele mai importante:

1. Cabana ,,Bradet", pe DN 13 A, īn Pasul Vlahita, la 14 km de municipiul Miercurea-Ciuc; 30 locuri, restaurant, bufet, parcare.

2. Cabana ,,Harghita", īn statiunea Harghita-Bai, cu acces din DN 13 A; 43 locuri, parcare, bufet (traseul nr. 1);

3. Cabana ,,Homorod" pe DN 13 A, īn statiunea Baile Homorod; 40 locuri, loc de parcare, bufet, apa minerala.

4. Cabana ,,Chirui", pe DN 15 A, la 20 km de Miercurea-Ciuc; 20 locuri, bufet, parcare.

5. Cabana "Selters", la 2,2 km de orasul Vlahita, cu abatere spre sud din DN 13 A; acces auto, parcare, bufet, apa minerala, 20 locuri.

6. Cabana ,,Harghita-Madaras"; cu acces auto (vara) pe drum forestier (traseul turistic nr. 10), din DJ 138, cu parcare, 96 locuri de cazare, bufet.

7. Cabana ,,Lacul Sfīnta Ana", cu acces auto (vara).

8. Hanul ,,Izvoru Muresului" īn statiunea cu acelasi nume, dotat modern, parcare, restaurant (traseul turistic nr. 2).

9. Campingul de la Baile Jigodin - Miercurea- Ciuc, cu strandul "Vacanta la Tusnad".

10. Campingul din statiunea Baile Tusnad, strada Ciucas, telefon 58; idem, loc pentru corturi.

POTECI sI MARCAJE

Ca urmare a intensificarii activitatii turistice īn Muntii Harghita s-a impus sistematizarea si marcarea unor trasee care sa vina īn sprijinul iubitorilor de drumetie, sa-i calauzeasca spre obiectivele de mare atractie si sa-i protejeze īmpotriva ratacirilor pe poteci necunoscute, nesigure. Astfel, s-a trecut la materializarea unor marcaje.



Traseele urmeaza poteci si carari batute de muncitorii forestieri sau ciobani, pe drumuri scurte si usor accesibile, īn mare parte continuīnd noile drumuri forestiere de pe cursul unor pīraie cu vai largi. In lucrarea noastra traseele sīnt prezentate īn functie de cele trei sectoare ale acestui masiv vulcanic, evident despartite prin pasul Vlahita, un adevarat culoar īntre sectorul nordic si cel sudic, sau de valea Oltului la Defileul de la Tusnad Sntre sectorul sudic si cel sud-estic reprezentat de Muntele Puciosu (Ciomatu).

Pentru sectorul nordic, traseele au fost numerotate si descrise īn continuare, īn jurul acestui sector montan, pornindu-se din puncte de acces aflate pe tronsonul DN 12 din est, DN 13 A din sud, apoi din puncte situate pe DJ 138, din partea de vest si nord si, īn fine, din localitati de la poalele versantului estic, revenindu-se la Miercurea-Ciuc. In mod similar s-a procedat si la celelalte sectoare.

Marcajele materializate sīnt predominant albastre, sub forma de banda, punct, cruce si triunghi, culoarea rosie este folosita īn zona sudica si sud-estica, pe terase marcate īntr-o perioada anterioara. Intīlnim uneori trasee nemarcate, lucru consemnat īnsa īn descrierea celor marcate, dar pentru segmente si tronsoane de drumuri forestiere care se parcurg fara devieri, deci īn mod simplu, nefiind necesar marcajul.

OBJECTIVE DE INTERES TURISTIC

Muntele este, prin excelenta, cadrul natural care prezinta cele mai bogate si atractive obiective de interes turistic pentru iubitorii de natura. In zona Muntilor Harghita, peisajului fizico-geografic i s-au adaugat neīncetat elemente de peisaj umanizat, cochetele statiuni climaterice si balneare, de odihna si agrement, obiective economice.

Muntii, cu peisajul lor maret, aici de natura vulcanica, cu piscuri tuguiate si vai adīnci, cu o morfologie spectaculoasa, multitudinea izvoarelor minerale, mofetele, bogatia floristica a padurilor de conifere, aerul ozonat, deosebit de bogat īn aerosoli si ioni negativi, toate acestea confera masivului Harghita acea trasatura definitorie, pentru o zona de interes balneoclimateric. Se remarca aici o adevarata risipa de frumusete si pitoresc, de bogatii naturale ale solului si subsolului. Poienile de munte īn mijlocul carora se gasesc stīne ciobanesti si adaposturi, cabanele construite īn cele mai frumoase locuri de popas, poienile de narcise si numeroasele tinoave, localitatile de pe vaile muntilor si punctele arheologice, multimea obiectivelor economice si de interes turistic din punctele de acces si municipiul Miercurea-Ciuc sīnt tot atītea obiective de luat īn considerare la alegerea traseului. Turismul de tranzit, mai ales peste ,,trans-harghitean" (pasul Vlahita), dar si pe cunoscuta vale a Oltului ofera o posibilitate īn plus pentru cercetare si drumetie īn aceste locuri. Ţinīnd seama de ceea ce ne ofera muntele iarna, de statiunile Baile Tusnad si Izvoru Muresului, ne vom completa imaginea despre zona turistica a Muntilor Harghita si despre oferta ei.

OBIECTIVE ISTORICE, DE ETNOGRAFIE SI FOLCLOR

Prezenta omului īn ,,inima muntilor", pastorind sau lucrīnd lemnul padurii, la exploatarile de fier de la Lueta sau la cele de caolin de līnga statiunea Harghita-Bai, īn sate si catune situate pe caile de acces ale acestei zone turistice, obliga la punctarea macar a unor date istorice, social-economice, de etnografie si folclor, cu atīt mai mult cu cīt sīnt de un real interes turistic.

Investigatiile arheologice au adus elemente noi privind prezenta omului, din timpul foarte vechi, pe plaiurile harghitene. La Sincraieni, punct de acces spre creasta sudica, s-a gasit un bogat material datīnd din prima vīrsta a fierului (Hallstatt), precum si vestitul ,,tezaur dacic" compus din piese din argint, marturii ale civilizatiei geto-dace, puternic afirmate īn secolul I ī.e.n. si secolul I e.n., corespunzatoare perioadelor domniilor lui Burebista si Decebal.

Pe Dīmbul Cetatii (1 087 m), līnga Baile Tusnad, pe versantul muntelui Ciomatu (traseul 23) sīnt vizibile valurile si santurile cetatii de aparare a celei mai mari fortificatii din perioada Hallstatt transilvaneana, fortificatii astazi protejate pe o suprafata de peste 2 ha. Din a doua epoca a fierului (Latene), perioada de īnflorire a civilizatiei geto-dace, exista urme ale fostelor cetati (si ceramica pictata), fie dintre cele grupate īn categoria celor cu santuri si valuri de pamīnt, ca īn cazul cetatilor de la Jigodin (I, II, III), Pagīnilor, Zetea, fie dintre cele cu zid de piatra, cum este cea de la Racu (pe DN 12).

Numeroase vestigii si semne atesta continuitatea poporului romān pe aceste meleaguri, dupa perioada de ocupare a Daciei de catre romani. Astfel, pentru perioada medievala sīnt demne de mentionat, īntre altele, toponime ca Vlahita, vechea ,,Villa olachalis" mentionata īn documente īn anul 1301 sub numele Nagyoląhgalü (Satul Romānesc cel Mare) si Capīlnita (Kisolįfalü sau Satul Romānesc cel Mic), asezari locuite de romāni si -mite astfel de catre secuii care s-au stabilit ulterior īn zonele apropiate. Un document din 23 iunie 1250 confirma acest lucru, consemnīnd un fapt petrecut īn anul 1210, din care rezulta ca o oaste condusa de comitele sibian Ioachim, formata din sasi, secui si romāni, la care au participat si pecenegi, a actionat īmpotriva unor invadatori. Īn momentul asezarii secuilor pe aceste meleaguri, romānii erau organizati din punct de vedere militar si administrativ. Se stia de pilda, ca īn anul 1241 romānii īmpreuna cu secuii (Olaci et Secuii) au īnchis pasurile Carpatilor (Rīpei), pentru a opri patrunderea tatarilor.

Se remarca observatia marelui istoric Nicolae Iorga privitoare la toponimele date de catolici, dupa obiceiul lor si dupa asezarea lor aici, consemnate īn documente īncepīnd din secolul al Xlll-lea, respectiv dupa anii 1200. Este vorba de denumirile localitatilor Sīncraieni, Sīndominic, Sīmpaul, Sīnsimion s.a.

Īntre obiectivele de interes etnografic se numara casele, care au caracteristice acoperisurile īnalte, īn doua ape, mai ales īn localitatile situate pe versantul estic al Muntilor Harghita, mai precis īn catunele īntīlnite pe traseele ce urmeaza vaile montane. Casele prezinta tinda si cerdac, fatada ornamentata, coloane de lemn cioplit. Ornarea fatadei este realizata prin lucrari de traforaj. Īn catunele de pe versantul vestic se observa folosirea frecventa a pietrei īn constructia caselor. Un exemplu tipic ni-l ofera localitatea Lueta (īn apropiere de traseul 19), unde casele etajate sīnt construite una līnga alta, cele din lemn fiind rare.

Portile sculptate reprezinta un alt element de atractie, mai ales cele cu porumbar. Ele sīnt confectionate din lemn, dar īn zona Tusnadului exista si porti din piatra. Cele din lemn, avīnd deasupra si porumbare, se īntīlnesc pe vaile Homoroadelor. Mobilierul pictat, lazile de zestre pictate, lucrate de taranii din Capīlnita (DN 13 A), sīnt deosebit de atractive si de aceea cautate de turisti. Acestora li se adauga alte obiecte de uz casnic, frumos ornamentate, cum sīnt scaunele si furcile de tors. Arta populara a zonei este renumita si datorita motivelor de pe cusaturi. Cercetīndu-le, se observa cu usurinta, pe de o parte, influenta reciproca īntre traditia romāneasca si secuiasca locala si, pe de alta, influenta motivelor moldovenesti. Aceste influente sīnt frecvente, mai cu seama la cusaturi, dantelarii, īn ornamentarea bunditelor, a cojoacelor, a paretarelor cu alesaturi, a pernelor si fetelor de masa.

In Harghita, elementele de folclor, creatiile artistice populare, obiceiurile si traditiile vechi se pastreaza īnca pīna īn cele mai īndepartate asezari din inima muntilor. Aici portul popular prezinta trasaturi distincte. Romāncile poarta ie cu altita, poale brodate, brīu lat, ornat, fota, iar pe cap baticuri imprimate; femeile vīrstnice īsi acopera fruntea cu basma īnchisa la culoare; pieptarele sīnt ornate cu motive florale si sīnt confectionate din piele; iarna, femeile poarta bundita, suman lung sau cojoc din blana de miel; barbatii poarta, iarna, cioareci din postav alb, iar vara itari, camasa cu mīneca larga, serpar foarte frumos ornat, pieptar, suman, palarie cu boruri mari sau caciula. Secuii poarta cioareci mai lipiti de corp, vesta si mintean din postav, scurta sau suman lung, sacou negru si cizme negre; secuiencele au la rochii tiv, īn partea de jos, īmbraca veste ornate cu margele, rochii monocolore, mai ales īn zona de vest a Harghitei; ele poarta parul īmpletit, iar īn picioare cizme.

Foarte interesante sīnt legendele, povestile, cīntecele si ghicitorile, dansurile populare, baladele si chiuiturile, strigaturile, la jocuri si nunti, prezentate frecvent si la festivalurile folclorice de la Jigodin-Ciuc si Odorheiu Secuiesc.

STAŢIUNI BALNEARE sI CLIMATERICE; IZVOARE DE APE MINERALE

Multimea statiunilor de interes balnear sau climateric situate īntr-un spatiu geografic atīt de restrīns ne obliga la prezentarea lor īntr-un subcapitol aparte, cu atīt mai mult cu cīt multe dintre ele sīnt de interes national sau international, cīteva avīnd, deocamdata, doar o importanta locala. Toate, īnsa, ofera celor sanatosi un reconfortant cadru si loc de odihna, iar celor cu afectiuni, conditii optime de tratament. Le vom prezenta succint īn cele ce urmeaza, completarile cuvenite fiind consemnate īn cadrul descrierii traseelor turistice din care fac parte. Mentionam ca pe toate traseele turistice īntīlnim izvoare minerale ale caror proprietati trebuie cunoscute.

Baile Tusnad. Statiune balneoclimaterica de interes national si international. Este plasata īn Defileul Oltului, la iesirea acestuia din Depresiunea intramontana a Ciucurilor. Printre factorii naturali de cura si terapeutici de baza se numara izvoarele de ape carbogazoase bicarbonatate, calcice, cu mineralizare redusa (cele de pe dreapta Oltului) si clorosodice, cu mineralizare de 5 g/1 (izvoarele Ileana, Mikes, Apor, Bailor si Rudi) de pe stīnga Oltului, emanatiile de gaze (mofete), apele termale, climatul subalpin, tonifiant, aerul puternic ozonat, bogat īn aerosoli rasinosi si ioni negativi.

Cele mai mari debite le au izvoarele carbogazoase feruginoase de pe valea Tisa si Valea Dracului (8,0-5,0 1/s). Statiunea are un caracter permanent si se afla la o altitudine de 625-655 m, unde se īnregistreaza o presiune atmosferica de 690-710 mm, iar temperaturile medii anuale sīnt de 5,20C, media lunii ianuarie de -7CC, iar a lunii iulie de +150C. Precipitatiile sīnt mai abundente īn lunile mai si iunie, sub forma de ploaie, iar cele din timpul iernii, sub forma de zapada, sīnt destul de bobate. Este una din cele mai placute statiuni din tara, atīt pentru tratament balnear, cīt si ca statiune climaterica. Pe Lacul Ciucas se pot face si plimbari de agrement cu ambarcatii, canotaj, precum si bai termale, vara, si patinaj, īn sezonul rece; īn īmprejurimi se organizeaza excursii pe poteci de munte (vezi traseele turistice 21, 23, 15, 27, 22) spre Lacul Sfīnta Ana, turbaria Mohos, Stīnca soimilor, Piscul Cetatii, vīrful Ludmila s.a., precum si pe traseul de creasta din compartimentul de sud al Muntilor Harghita (traseul 14), pe care se ajunge īn vīrful Pilisca Mare (1 374 m) si, īn continuare, dincolo de Pasul Vlahita, pe creasta nordica.

Izvoru Muresului. Statiune climaterica administrata de Biroul de Turism pentru Tineret. Punct de acces pe traseul turistic 2 din Muntii Harghita. Este situata la 950 m altitudine, ideala pentru odihna si recreere, usor accesibila, fiind la 20 km de orasul Gheorgheni, pe linia de cale ferata 400 - Brasov - Miercurea-Ciuc - Gheorgheni - Toplita - Deda. Are caracter permanent. Din preajma statiunii izvoraste rīul Mures. Exista posibilitati de abordare a muntilor Giurgeu si Curmaturii (Hasmasu Mare). Exista terenuri de sport si pīrtie de schi cu teleschi.    

Harghita-Bai. Statiune situata la altitudinea de 1345 m. Acces cu mijloace auto din Miercurea-Ciuc, pe drum carosabil, iarna si vara (traseul 6). Este punct de tranzit spre alte trasee. Statiunea are un climat subalpin, cu veri scurte si racoroase, toamne prelungi, īnsorite, ierni geroase. Temperatura medie anuala este de 4,30C, media lunii iulie de +90C, a lunii ianuarie de -60C, iar presiunea atmosferica de 608 mm.

Intre factorii naturali de cura se numara izvoarele de apa minerala carbogazoasa, bicarbonatata, sodica, feruginoasa, cele 2 mofete, aerul ozonat cu aerosoli iodati, aromati, de padure de conifere, altitudine crescuta. Intre indicatii se īnscriu: afectiunile aparatului cardiovascular, bolile endocrine (formelie incipiente de bazedov) etc.

            Fig. 2 Statiunea Harghita-Bai

Baile Homorod. Statiune balneoclimaterica asezata īn partea sud-vestica a masivului Harghita, cu regim de vara. Este destinata pionierilor si scolarilor. Ea se afla la altitudinea de 756 m īntr-un tinut cu climat blīnd, cu multe zile īnsorite (peste 1800 ore de stralucire a soarelui pe an), o presiune atmosferica de 698 mm si cu precipitatii variind īntre 650-700 mm/an.

Statiunea dispune de 12 izvoare de apa minerala carbogazoasa, clorurosodica, alcalina, feruginoasa, hipotona, indicata īn afectiunile cardio-vasculare, ale tubului digestiv, ale glandelor anexe, ale sistemului nervos periferic s.a. Apa are o mineralizare de 2,4 g/1. Este contraindicata īn hiperaciditate. Se afla la 16 km de Odorheiu Secuiesc si 32 km de Miercurea-Ciuc, de unde este accesibila pe DN 13 A (vezi Cai de acces spre Muntii Harghita).

Baile Chirui. Statiune destinata taberelor scolare. Se afla pe pīrīul Haiducilor. Īn statiune nu se gaseste cabana pentru turistii ocazionali. Conditiile naturale si calitatile apelor minerale sīnt asemanatoare celor din statiunea Homorod. Sīnt 3 izvoare cu o mineralizare de 3,3-3,8 g/1, bicarbonatate, calcice, feruginoase, indicate īn afectiuni reumatice, digestive si litiaza renala. Contraindicatii: afectiunile nervoase si hiperaciditatea. Baile Chirui sīnt accesibile din DN 13 A (4 km), precum si pe drumul carosabil dinspre Lueta.

Baile Madaras. Se afla tot pe valea Oltului, īn vecinatatea localitatii Racu. Constituie un punct de acces spre Muntii Harghita, sectorul nordic. Īn statiune exista izvoare de apa minerala bicarbonatata, feruginoasa, indicata īn afectiuni cardiovasculare, precum si īn boli reumatice. Apa izvoarelor are o temperatura constanta 190C, o mineralizare de 3,6 g/1, debit bogat, fiind utilizate pentru bai si cura interna. Statiunea are doua stabilimente, unul īn sat, iar altul līnga calea ferata.

Baile Danesti (Ciuc). Statiune de interes local, situata la cītiva kilometri mai spre nord, pe DN 12 Brasov - Miercurea-Ciuc - Gheorgheni. Se recomanda pentru boli reumatice, digestive, cardiovasculare si afectiuni ginecologice. Izvorul de apa minerala are o temperatura constanta de 200C.

Baile Madicea (Baile Cīrta). Sīnt situate la 3 km vest de localitatea Cīrta, pe versantul estic al sectorului nordic al Muntilor Harghita. Acces din DN 12. Apele minerale din statiune sīnt bicarbonatate, feruginoase si se recomanda īn afectiuni reumatice, cardiovasculare, tulburari nervoase, precum si ca ape de masa. Statiunea este dotata cu un stabiliment de interes local (traseul 3).

Baile Jigodin. Sīnt mai frecventate data fiind localizarea lor, līnga municipiul Miercurea-Ciuc, respectiv la iesirea din municipiu, īn directie sudica. La Jigodin exista izvoare minerale cu ape mezotermale, atermale, carbogazoase, bicarbonatate, feruginoase, indicate īn afectiuni reumatismale, digestive, ca ape de masa, īn afectiuni nervoase, ale aparatului locomotor si ale sistemului nervos periferic. Statiunea dispune de un hotel modest cu 24 locuri (categoria a II-a), vile, strand pentru hidro, aero si helioterapie. Exista o baie cu apa calda cu 8 vane si bazin acoperit. Locuri de cazare īn afara de hotel mai exista īn 5 bungalowuri a cīte 2 paturi.

Baile Sincraieni. Se afla tot īn valea Oltului, mai spre sud, īn directia Tusnad, īn zona ,,Mlastinei cu borviz". Statiunea are un stabiliment cu apa bogat bicarbonatata, feruginoasa, un bazin deschis pentru adulti si unul pentru copii. Apele sīnt indicate īn nevroze, nevropatii, anemii si afectiuni arteriale. Aici se īmbuteliaza apa minerala ,,Perla Harghitei".

strandul Perla Vlahitei. Este situat la est de orasul Vlahita, pe pīrīul Vīrghis, la 500 m deviere spre nord din DN 13 A. Are ape mezotermale, strand cu cabine, casute camping cu 26 locuri. Statiunea este īn curs de dezvoltare.

Sīntimbru-Bai. Este situata pe versantul estic al Muntilor Harghita, īn apropiere de creasta sudica, pe traseul 1, la 1250 m altitudine, īntre paduri de conifere si poieni sub muntele Lazului, la obīrsia pīrīului Ergo. Mentionam ca statiunea are cele mai bogate emanatii gazoase, cu un continut de bioxid de carbon de 99% (!), precum si izvoare de apa minerala. Exista instalatii pentru tratamente, vile si alte anexe, dar este modest īntretinuta. Intre indicatiile terapeutice se numara bolile reumatice, cardiovasculare, hipertensiunea arteriala etc. Īn statiune exista si un mic camping cu 8 casute (16 locuri) si doua vile cu 12 locuri si vilele particulare.

Statiunea Seike. Se afla īn defileul pīrīului Sarata, la 2 km nord de Odorheiu Secuiesc, punct terminus al traseului nr. 20. Aici se gasesc doua izvoare cu o mineralizare totala de 1,02 g/1. Primul are apa clorosodica, bicarbonatata, calcica, magneziana, utilizata īn cura externa pentru tratarea afectiunilor aparatului locomotor si a celor ginecologice. Cel de al doilea are apa bicarbonatata, clorurata, calcica, slab sulfuroasa, recomandata pentru anemii si convalescente.

Punctul climateric Selters. Situat la 742 m altitudine, pe pīrīul Vīrghis, 1 km sud de DN 13 A, pe traseul turistic nr. 19. Cuprinde azi cīteva izvoare ce erau cunoscutc si īn trecut sub numele de ,,apele sarate de la stufaris". Ele sīnt alcaline, feruginoase, bicarbonatate si magneziene, indicate īn afectiuni ale stomacului, ficatului si cailor biliare.

La Lueta, localitate aflata pe platoul vulcanic din vestul Muntilor Harghita, pe valea Homorodului Mic, se gasesc cīteva izvoare minerale cu ape bicarbonatate, feruginoase, cu o mineralizare totala apreciabila (5,7 g/1), recomandate pentru cura interna īn tratarea unor afectiuni digestive. Izvoarele de pe Valea Bania, raspīndite pe o suprafata de 1300 m2, au ape carbogazoase, bicarbonatate, sulfuroase, feruginoase, ca si sursa din vechea galerie de exploatare a minereului de fier care are un debit de 1 litru/sec. Īn apropiere, pe valea Vermed si la obīrsia vaii Aszo, se gasesc de asemenea izvoare cu ape carbogazoase, bicarbonatate, sodice si feruginoase, cu debite mici.

La Baile Racu (750 m) se gasesc doua izvoare minerale (la Bai si la Canton), cu ape bicarbonatate, calcice, magneziene, avīnd o mineralizare totala de 3,2 g/1. Apele sīnt recomandate pentru suferinzii de boli reumatice sau de afectiuni ale aparatului circulator. Baile se afla pe traseul 4, care conduce spre cabana Harghita-Madaras.

In municipiul Miercurea-Ciuc se gasesc trei izvoare principale, dintre care doua au temperatura de 220C si o mineralizare mai mica (Izvorul Nou - 1,6 g/1 si cel de la bazinul mic - Catalina - 1,7 g/1) si unul cu o mineralizare mai mare -4,8 g/l - la sumuleu, ale carui ape bicarbonatate, feruginoase sīnt folosite pentru cura interna īn tratarea gastritelor cronice, a afectiunilor stomacului si a celor renale. Baile Catalina sīnt recomandate īn tratarea afectiunilor cardiovascularc, poliartrite cronice evolutive.

Īn Vīrghis, un foraj executat pentru evaluarea cantitativa a lignitului a debitat artezian (0,7 1/s) apa minerala alcalina feruginoasa, calcica, bicarbonatata (mineralizare totala 4,7 g/1) īmbuteliata sub numele de ,,Borsil", recomandata pentru tratarea afectiunilor gastrice. Īn apropiere, la Doboseni (comuna Talisoara), se afla amenajate bai de interes local si sīnt cīteva izvoare cu un debit mic, dar cu aceeasi compozitie ca si cele de la Vīrghis.

La Biborteni apare un zacamīnt hidromineral alimentat de catre pīraiele Dungo si Agres, precum si de Baraolt, zacamīnt situat īn vecinatatea unor fracturi ale scoartei ce faciliteaza emanatii de CO2 cu care sīnt puternic impregnate apele. Desi au debit mic (cu exceptia putului din incinta APEMIN care are un debit de 1,1 1/s), cele 8 izvoare au o mineralizare totala cuprinsa īntre 4,0 si 5,4 g/1. Apele sīnt bicarbonatate, calcice, magneziene, carbogazoase, cu un continut mediu de CO2 de 1,9 g/1. Ele sīnt recomandate īn tratarea diferitelor boli ale aparatului digestiv, ale ficatului si cailor biliare, precum si īn tratarnentul reumatismului.

In Herculian, pe dreapta vaii, apar cīteva izvoare minerale cu apa bicarbonatata, calcica, magneziana, carbogazoasa (1,6 g/1 de CO2) cu o mineralizare totala de 2,5 g/1. Izvorul captat are un debit de 0,2 1/s si este recomandat īn tratarea bolilor aparatului digestiv si ale ficatului. Īn apropiere de ,,Drumul Mitadi", la mumai 200 m de Batanii Mari catre est, apare o zona mlastinoasa īn lunca pīrīului Ulmi, cu ape carbogazoase si depuneri importante de hidroxid de fier. Ape minerale se gasesc, de asemenea, si īn lungul pīraielor sarpelui, soaptelor, Ghercovici si Bradului din raza comunei Herculian, cele mai importante fiind cele 10 izvoare de pe versantul drept al pīrīului soaptelor, situate īntre 715 si 785 m altitudine. Intre conul vulcanic Murgu (1015 m) si Obcina Izvoarelor (958 m), pe versantul stīng al pīrīului Ozunca, apar izvoare de ape carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, cu un continut de 1,5 g/1 CO2. Īn apropiere apar si izvoare necaptate, la obīrsiile pīraielor Pastravilor si Lung, cu o mineralizare totala cuprīnsa īntre 2,0 si 5,1 g/1 si o concentratie medie de 1,2 g/1 CO2, avīnd un debit cumulat de aproape 3,0 1/s.

In lungul vaii Oltului, atīt īn Defileul de la Tusnad, cīt si īn avale, se gasesc mai multe zacaminte hidrominerale ce alcatuiesc sursa celor mai abundente izvoare minerale de pe ,,Linia Oltului". La Malnas, la baza taluzului terasei de 8-10 m si a celei de 25 m, afloreaza un orizont de pietrisuri si nisipuri din care izvorasc ape cu o mineralizare totala cuprīnsa īntre 1,4 g/1 (izvoarele "Pe terasa", Canton, Pīrīul Numaratorii etc.) si peste 6,5 g/1 (izvoarele Mioara, Principal si Maria care sīnt captate). Apele sīnt bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene si feruginoase, recomandate īn tratarea afectiunilor aparatului cardiovascular, ale tubului digestiv si a bolilor de nutritie.

ASPECTE DE IARNA IN MUNŢII HARGHITA

Orientīndu-ne dupa caracteristicile generale ale climatului acestei zone turistice, care corespunde tipului boreal de nuanta montana-forestiera pīna la 1600 m si de munti mijlocii īntre 1 600-1 800 m, vom deduce lesne ca perioada anotimpului rece este destul de īntinsa, īn cursul anului īnregistrīndu-se un mare numar de zile cu īnghet. Īn zonele depresionare din est, numarul acestora se ridica la 160-165 pe an, adica peste 5 luni si jumatate. Īn timp ce pe culmile īnalte īnghetul poate dura chiar 6-7 luni, adica peste 200 de zile pe an.

Īn aceste conditii si avīnd īn vedere cantitatea de precipitatii sub forma de zapada, din sezonul rece, care formeaza un strat de zapada ce se mentine peste 200 de zile pe an, cu precadere pe pantele nordice, exista circumstante favorabile pentru practicarea sporturilor de iarna, a schiului, inclusiv sub forma competitiva, pe pīrtii sau schi-fond, orientarea turistica pe schiuri, care, de altfel, se si organizeaza īn fiecare an.

In acest scop sīnt amenajate pīrtii si teleschi, alte dotari auxiliare corespunzatoare, organizīndu-se activitati īn zonele cele mai avantajoase si care au permis trasarea de piste, amplasarea de trambuline, alte amenajari.

In zona cabanei Harghita-Madaras (fig. 9) exista un numar de trei piste:

- pīrtia din craterul Vīrghis, la sud-est de cabana; pīrtie de dificultate mijlocie si dotata cu teleschi;

- pīrtia de pe versantul nordic al Muntelui Ascutit (Mihai); de categoric grea, de asemenea dotata cu teleschi;

- pīrtia din valea sugau; de dificultate mijlocie, fara teleschi.

In zona craterului Vīrghis este amenajata o trambulina, pentru antrenamentele īncepatorilor.

La Harghita-Bai exista pe versantul Kosuth o pīrtie de schi cu teleschi, precum si pīrtii neamenajate. La Izvoru Muresului, pe versantul nordic al Muntelui Gretes, exista o pīrtie de dificultate mijlocie, dotata cu teleschi, deosebit de frecventata de tineret, īn special de studentii aflati īn tabere īn aceasta statiune. La Sīntimbru-Bai se poate practica, pe platoul din īmprejurimi, schi-fondul, pentru antrenamente si chiar īn cadrul unor competitii organizate.

Pe creasta nordica a Muntilor Harghita se pot organiza īntreceri de schi-fond pe traseul Harghita-Bai - Cabana Harghita-Madaras (urmīnd īn parte traseul turistic nr. 1). Pe creasta sudica, de asemenea se pot organiza drumetii si schi-fond, pe traseul: Pasul Vlahita -Vīrful Talabor - Tinovul Luci - Sīntimbru-Bai.

Mentionam faptul ca de la Miercurea-Ciuc se poate merge la pīrtiile de schi de pe versantul vestic al Muntilor Ciucului. Precizam, apoi, ca īn preajma tuturor punctelor de acces spre Muntii Harghita exista conditii favorabile pentru practicarea schiului de catre īncepatori sau avansati.

Trasee turistice

A. DRUMURI MONTANE CAROSABILE

Accesul īn masivul Harghita este posibil si cu autoturismele, spre multe si importante obiective, deoarece numeroase drumuri carosabile, īntre care "trans-harghiteanul", DN 13 A, modernizat, leaga municipiul Odorheiu Secuiesc de municipiul Miercurea-Ciuc, traversīnd muntii, iar altele, īn special cele forestiere, permit deplasarea spre creste si cabane, spre statiuni de odihna si zone de agrement.

Astfel, cum am mai spus, din toate directiile putem patrunde adīnc spre inima muntelui sau īl putem traversa, pe unele drumuri, inclusiv cu autobuzul. De jur īmprejurul masivului sīnt sosele modernizate (DN 12 īn est, DN 13 A īn sud si DJ 138 īn vest), iar drumurile forestiere si de importanta industrial-economica sīnt bine īntretinute.

Dar iata-le pe cele mai importante:

DJ 1 Pasul Vlahita - Harghita-Bai

Lungimea drumului este de 7 km. Din municipiul Miercurea-Ciuc pīna la Harghita-Bai circula autobuzele locale, la minele de caolin de līnga autogara.

DF 1 Pasul Vlahita - Piricica - Harghita-Bai

Este drum forestier si porneste din Pasul Vlahita de la cabana Bradet spre casele de la Piricica unde face legatura cu drumul carosabil nemodernizat Ciceu-Harghita-Bai. Are o lungime de 10 km. Pentru automobilisti este accesibil numai din luna mai pīna īn noiembrie. Pe jos se parcurge īn 3-4 ore.

DF2 Orasul Vlahita - Poiana Cichi - Vīrghis

Drum asfaltat. Se desprinde din DN 13 A la Vlahita, īn dreptul Clubului muncitoresc, travereaza orasul de sus īn directia nord pīna la uzina de apa unde se continua pe drumul forestier din valea Vīrghisului - pīna sub Poiana Cichi-Vīrghis (vezi traseul 10). Drumul are o lungime de 13 km si este accesibil cu autoturismul din iuna aprilie pīna īn noiembrie.

DF3 Sub Cetate - Valea Izvoarele (Ivo) - Valea Filio - Cabana Harghita - Madaras

Este cel mai bun drum de acces pentru automobilisti la cabana Harghita-Madaras. Drumul se desprinde din DJ 132 (Bradesti-Sicas) la Sub Cetate, līnga Fabrica de cherestea, va conduce īn valea Izvoarele (Ivo) pīna la fīntīna ,,Fedelesu 1" de unde se continua īn valea Filio, trece pe līnga fīntīna ,,Fedelesu 2" si urca pe serpentine la cabana Harghita-Madaras. Are o lungime de 20 km si un urcus cumulat de 1100 m. Durata pe jos: 7 ore. Pentru automobilisti este accesibil din luna aprilie pīna īn noiembrie.

DF 4 Mures-Sat DJ 132 - valea Pīrīului

Drumul asigura accesul automobilistilor care vin dinspre nord din Valea Muresului (de la Mures-Sat) si doresc sa urce mai usor pe vīrful Fagul Rosu (1372 m). Lungimea = 7 km. In lunile de iarna este īnchis.

DF 5 Satul Ineu - Valea pīrīului Lunca - Sub Culmea Ineului

Din satul Ineu, drumul conduce pe Valea Lunca spre nord-vest cca 5,5 km (traseul 2).

DF 6 Ciceu - Dealul Lung - Piritica - Harghita-Bai

Acest drum este practicat de automobilisti īn lunile de vara pīna īn octombrie. Se desprinde din satul Ciceu (DN 12), traverseaza rīul Olt, continua sub Dealul Ciceu (873 m) si se angajeaza pe drumul Dealul Lung, īn valea Piricica pīna la cimitirul din Harghita-Bai, unde se racordeaza la drumuī ce duce spre cantonul silvic. Are o lungime de 13 km. De multe ori acest traseu este practicat si de pietoni.

DF 7 Sīncraieni - Valea Mare - tinovul Luci -Sīntimbru-Bai

Drumul a fost construit īn scopuri industriale. Īn prezent circula pe el si automobilistii venind dinspre Miercurea-Ciuc (DN 12) si dinspre Sīncraieni, pentru vizitarea statiunii Sīntimbru-Bai sau tinovul Luci. Are legatura spre vest cu drumul forestier din Valea Cormos, ce duce spre orasul Baraolt (traseul nr. 36). Lungimea drumului pīna la Sīntimbru-Bai este de 18 km; este accesibil tot anul.

DF 8 Sīnsimion - valea Pīrīul Mare

Drumul are o lungime de 8 km si asigura accesul automobilelor spre parchetele forestiere de sub Muntele Cucului si vīrful Capul (traseul 13).

DF 9 Tusnadu Nou - Pasul Mitaci - Batanii Mari

Face legatura īntre Vaīea Oltului si Depresiunea Baraoltului (traseul 33).

DF 10 Batanii - Herculian - Valea Baraolt -cabana de vīnatoare Baraolt 

Asigura accesul si spre JMuntete Cucului (traseul 35).

DF 11 Filia - Valea Cormosului - tinovul Luci

Acest drum asigura si un acces foarte util spre comuna Sīncraieni, la DN 12 (traseul 36). Din Baraolt se merge spre Talisoara si Bradut, apoi la Filia si, mai departe, pe drumul forestier pīna la tinovul Luci sau, eventual, spre Sīncraieni, īn estul masivului Harghita.

B. TRASEE TURISTICE MONTANE

1. Creasta principala

Marcaj: banda albastra. Lungime: 90 km Durata: 33 ore Recomandat de a fi parcurs īn 5 etape.

ETAPA I

Baile Ozunca - Vīrful Pilisca Mare - Muntele Mitaci - Muntele Cucului - Sīntimbru-Bai

Marcaj: banda albastra Lungimea traseului: 31 km - urcus cumulat 980 m. Durata: 12 ore (īn sens invers 11 ore) Caracteristici: Drum lung, obositor, greu; iarna nu se recomanda. Obiective turistice: Ozunca-Bai, Muntele Pilisca Mare, Muntele Cucului, Sīntimbru-Bai.

Parcurgerea traseului se recomanda a fi facuta din sud spre nord - cu plecarea din gara Baile sau Bixad spre Ozunca-Bai; se poate pleca si din orasul Baraolt, prin Biborteni si Batanii Mari, tot īn directia Ozunca-Bai.

Plecarea spre creasta principala se face deci din Ozunca-Bai.

Statiunea este situata la poalele muntelui Pilisca Mare, la gura pīrīului Pastravul (Pistrangos), la o altitudine de 650 m. Are un climat reconfortant. Aici se fac tratamente pentru sistemul nervos periferic, boli gastrice si de rinichi. Vara exista si un mic strand si se pot face bai calde la vana. Pentru turistii īn tranzit exista o vila cu 12 locuri, cīteva casute de camping (16 locuri) si loc pentru corturi, deci un loc prielnic pentru plecarea īn munte. Tinovul din Ozunca este declarat rezervatie naturala. Aici se gasesc niste plante rare ca: Ligularia sibirica si Polemonium coeruleum.

Traseul turistic marcat porneste din centrul statiunii, pe valea Pastravul, īn directia nord. Dupa iesirea din vale ajungem pe pasunea ,Jacob" si urcam pe vīrful Pilisca Mica (1 183 m). De aici cale de patru ore mergem pe o coasta īngusta urcīnd accentuat spre vīrful Pilisca Mare (1 375 m), unde se ramifica spre est traseul 14 marcat cu cruce albastra, care face legatura directa cu statiunea Baile Tusnad. Pīna pe vīrf am urcat o diferenta de nivel de 780 m, dar sīntem rasplatiti de un loc frumos īnconjurat de paduri de conifere cu luminisuri, poieni mici prielnice pentru vīnatul mare.

Mergīnd mai departe pe creasta principala avem deschideri cu privelisti frumoase spre Depresiunea Ciucului, īn directia est-nord-est, iar īnspre vest se vad Muntii Persani cu creasta Rica. Continuam drumul tot prin paduri de conifere si dupa scurt timp iesim īntr-o pasune mai mare numita Poiana Jahoros, cu fagi seculari. Este un drum foarte placut si reconfortant. Mergīnd mai departe, tot īn directia nord, urcam pe vīrful rotund al muntelui Mitaci la punctul de triangulatie (1280 m). De pe turnul de observatie se deschide o frumoasa priveliste. Uneori toamna, spre seara, asistam chiar si la boncanitul cerbilor.

Ajungem, dupa scurt timp, īntr-o poiana mare la Pasul Mitaci (1 210 m), unde drumul vechi care vine dinspre est, de la Tusnadu Nou, traverseaza creasta muntilor. Īn coltul de vest se afla o casuta pastorala unde īn caz de nevoie putem poposi o noapte.

Din vīrful Pilisca Mare pīna īn pasul Mitaci este un drum de 2 ore. Din poiana Mitaci spre nord-est se vede vīrful Capus (1423 m). Pe timp favorabil se poate face o iesire pe vīrf fiindca punctul de observatie este un adevarat loc de belvedere peste īntregul ,,compartiment" de sud al Muntilor Harghitei.

Reīntorcīndu-ne la punctul de plecare īntr-o jumatate de ora ajungem īn Poiana Aladar si mai departe spre nord la popasul de sub muntele Cucului. De la refugiu pīna aici am parcurs traseul īntr-o ora si jumatate (fara iesirea la vīrful Capus). De la popasul de sub vīrf, o poteca ne conduce printre brazi si afinis pe vīrful Muntele Cucului (1 568 m) īn 20 de minute. Din vīrf avem puncte de belvedere spre est si sud-est cu priveliste deschisa, dar partea vestica a muntelui este acoperita cu padure.

De la popas drumul se bifurca. O poteca conduce īn directia vestica, la casa vīnatorului si fīntīna lui Boda, spre cabanele de la izvoarele Baraoltului. Traseul nostru, marcat, indica mai departe drumul prin padure. Facem un cot mare spre vest, spre vīrfurile Cuptorul si Anghelica, trecem la izvorui Baraoltului si ne īndreptam spre nord catre Poiana Mare a Sīntimbrului. Traversam poiana spre nord si la stīna de jos cotim la dreapta si coborīm īn statiunea Sīntimbru-Bai. Ajungīnd īn statiune, vedem la stīnga drumul carosabil care se īndreapta spre nord (tinovul Luci) si face o serpentina mare spre est, spre Sīncraieni. In apropiere este magazinul alimentar si popasul turistic cu casute unde gasim adapost vara.

ETAPA a II-a

Sīntimbru-Bai - tinovul Luci - Poiana Apei Dulci - Cabana Bradet

Marcaj: banda albastra Lungimea traseului: 14 km Urcus cumulat: 160 m Durata: 6 ore Caracteristici: drum moderat. larna numai pentru schiorii avansati. Obiective turistice: Sīntimbru-Bai, tinovul Luci, Cabana Bradet.

La Sīntimbru-Bai se mai poate ajunge prin drumul carosabil Sīncraieni - Valea Mare - tinovul Luci - Sīntimbru-Bai. Din statiune, traseul marcat ne conduce, printre cochetele vile ale cetatenilor din municipiul Miercurea-Ciuc, spre nord. Poteca ne conduce, mai departe īn padure. Evitam un loc mlastinos spre dreapta si mai departe, īn coborīre usoara, trecem peste o vīlcea (izvor); dupa 35 de minute iesim din padure si coborīm spre drumul carosabil. La sosirea īn drum vedem spre stīnga o casuta (un refugiu). Traversam drumul carosabil Sīncraieni - Sīntimbru-Bai si iesim la o poiana mare din cotul tinovului Luci - pe care o traversam spre nord.

Tinovul Luci este o rezervatie naturala protejata de lege, deci trebuie sa ocrotim plantele de aici.

Urcam printre fagii seculari, trecem de grajdurile comunale si cotim usor spre stīnga, coborīm īn padurea de fagi si, dupa o ora de mers de la tinovul Luci, ajungem la un pīrīu pe care īl traversam. Ne aflam īntr-o poiana cu stīna, Poiana Apei Dulci (mai de mult se numea Pasul Petra). La stīnga vedem stīna. La mijlocul poienii se afla un stīlp metalic cu indicatoare. Aici se ramifica poteca marcata nr. 11 - care vine dinspre est de la Poiana Bilibor si Miercurea-Ciuc. La iesire din poiana, la dreapta, este o casa de vīnatoare.

Intram īn padure, pe care o traversam, si, dupa 30 de minute, dam de o poiana cu stīne, pe sub vīrful Talabor. Traversam poiana, cotim putin spre stīnga si ajungem la lizierea padurii - unde cotim spre dreapta. Trecem printr-un runc cu zmeuri si dupa 20 de minute intram din nou īn padure. Mergem īnainte tot īn directia nord pe un drum umed anevoios si, dupa 25 de minute, ajungem iar īn Poiana Lupilor pe care o traversam spre o noua padure. Poteca ne conduce pe ,,gangul" verde de arbusti, apoi īn padure de fag. Din padure ajungem la o pasune mare - numita Poiana Coros. Spre stīnga, īn aval, vedem o casa pastorala. Coborīm printre tarcuri de sīrma si traversam poiana la liziera padurii. Īn dreapta se zareste o sura mare. Urcam usor printre tarcuri, la culme, de unde coborīm īn serpentine la casa experimentala agricola si ajungem imediat pe DN 13 A - īn Pasul Vlahita. Pe drumul aflat īn directie vestica, dupa cca 400 m, ajungem īn fata cabanei Bradet, situata la o suta de metri de la sosea, pe partea dreapta. Cabana este dotata cu restaurant si camere cu 2-6 paturi.

ETAPA a III-a

Pasul Vlahita (cabana Bradet) - Harghita-Bai

Marcaj: banda albastra. Lungimea traseului: 6 km. Urcus cumulat: 350 m. Durata: 2 ore (īn sens invers 1- 1½ ora) Caracteristici: traseu moderat, practicabil si iarna, cu schiuri. Obiective: Statiunea Harghita-Bai.

Din Pasul Vlahita, de la cabana Bradet, marcajele ne conduc, paralel cu drumul carosabil, pe o creasta secundara. Din spatele cabanei ne deplasam īn directie nordica. Timp de 15-20 minute, traversam o pasune lata, pe līnga o stīna. Urcusul īncepe īn ultima portiune a poienii. Vom intra īn padurea de brazi, mergem pe o carare placuta, iar dupa 35-40 de minute de la pornire ajungem pe drumul de care si dupa 30 minute intram din nou īn padure. La scurt timp, la stīnga, īn vale, vom zari luciul apei, opal verzuie, a lacului de decantare al Īntreprinderii Miniere Harghita-Bai. La dreapta, daca parasim putin marcajele si urcam la marginea padurii, ne putem bucura de o priveliste īncīntatoare asupra Depresiunii Ciucului. Dupa 20 de minute ajungem la un stīlp metalic cu sageata indicatoare īndreptata spre nord-est. De aici īn scurt timp ajungem īn statiunea Harghita-Bai. Īn stīnga se afla cladirea cantonului silvic. De aici, spre stīnga, trecem pe la magazinul alimentar si dupa 200 m ajungem la cabana (1 350 m). Īn fata cabanei se afla panoul cu harta turistica a zonei. Cabana are 43 de locuri de cazare īn camere de 2-4 paturi si dormitoare comune, bufet, loc de parcare.

Fig. 3 Trascul nr. 1 īntre Harghita-Bai si cabana Madaras

ETAPA a IV-a

Cabana Harghita-Bai - Sub vīrful muntelui Ciceu - Coltul Tesit - Poiana Racu - Poiana Mare -cabana Harghita-Madaras

Lungimea traseului: 11 km. Urcus cumulat: 510 m Durata: 4 ore (īn sens invers 3½ ore). Caracteristici: traseu relativ greu - iarna numai pentru schiori avansati, īn grupuri. Obiective: Muntele Harghita-Ciceu - Coltul Tesit - Poiana Racu - cabana Harghita-Madaras

Pornind de la cabana īn directia nordica trecem pe līnga blocurile de locuinte ale minerilor, blocuri care ramīn īn stīnga, iar dupa 350 m traversam un drum si intram īn padure. Urcam pe poteca īngusta marcata si, dupa cca ¾ ora, trecem Valea Ursilor si ajungem la o casuta de vīnatoare parasita. Din acest loc se deschide o panorama frumoasa spre sud. Vedem statiunea si lacul de acumulare. La orizont, dincolo de Depresiunea Ciucului, spre est, vedem Muntii Ciucului. Continuīnd drumul prin padurea de brad ajungem la un izvor cu apa potabila, de unde va trebui sa ne aprovizionam pentru drum. Dupa scurt timp, ajungem īntr-un loc mai deschis, cu brazi seculari. Poteca marcata ne conduce pe versantul estic al vīrfului Harghita-Ciceu (1 755 m). Vara, tīrziu spre toamna, gasim zmeura, afine negre si rosii. Mai departe coborīm usor pe un loc stīncos. Spre dreapta, lasam un pīrīu, urcam din nou, īnaintam pe poteca marcata, trecem prin raristi, pīlcuri de padure si locuri umede (mlastinoase), urcam la un izvor si ajungem la o casuta de vīnatoare parasita, apoi, din nou īn urcus, ajungem pe partea vestica a vīrfului Coltul Tesit, lasīndu-1 spre dreapta. Intr-un loc mai deschis, spre est, dam de o poiana mare cu stīne. Coborīm putin, trecem prin locuri mlastinoase si intram din nou īn padure, pe care o traversam. Dupa cīteva cotituri trecem pe la niste izvoare si pīraie ce curg spre vest īn valea Vīrghisului. Parcurgem apoi un platou īn padure si iesim la o poienita īn care se afla un stīlp metalic cu sageata indicatoare, unde este ramificatia traseului 5 - marcat cu cruce albastra, care vine dinspre est, din satul Racu. Parasind acest loc, īn curīnd ajungem la o poiana mare cu brazi seculari. La dreapta este o stīna, iar īn departare, īn directia nord-vestica, apare un vīrf de munte tesit: Harghita-Madaras.

Fig. 4 Schita traseului de culme īn sectoral central

Fig. 9 Zona turistica Harghita-Madaras

Traversam poiana mare īn directia nord-vest si, dupa cca 25 de minute, ajungem la un alt stīlp metalic cu o sageata care indica directia spre cabana. De aici se vede mai bine vīrful tesit al muntelui Harghita-Madaras (1800 m). De la stīlpul indicator poteca marcata ne conduce, printre pīlcuri de padure si poienite, la cabana Harghita-Madaras.

Cabana Harghita-Madaras este situata pe un mic platou īnconjurat de brazi. Spre sud se vede un loc deschis - o poiana mare cu mai multe constructii de cabane, o stīna si o pīrtie de schi cu teleschi. Cabana, bine dotata, are 100 locuri pentru cazare īn camere cu 2-4 locuri si dormitoare comune. Īn partea secundara a cabanei, la dreapta, este un izvor cu apa potabila - apoi mai īnainte se vede drumul forestier cu un loc mic de parcare. Pe acest drum, din luna mai pīna īn luna noiembrie, se poate circula cu autoturismul prin vaile Filia si Izvoarele (Ivo), de la Sub Cetate pīna la cabana venind pe DJ 138 (Odorheiu Secuiesc - Gheorgheni). Iarna si primavara, pīna īn luna mai, aici se desfasoara activitati sportive de iarna: schi si sanius.

Vīrful Harghita-Madaras (1800 m), punctul de belvedere al zonei, se afla īn partea nordica a cabanei. La aceasta se poate ajunge relativ usor īntr-o ora, pe aceeasi poteca pe care am venit pīna la stīlpul indicator de unde cotim spre stīnga, īn directia nordica, si, printre jnepeni si afinis, pe līnga stīnci pitoresti, ajungem pe micul platou al vīrfului Harghita-Madaras. Aici cīteva dale de piatra, asezate sub forma unei piramide mici, indica altitudinea de 1800 m, cea mai īnalta cota din masiv. De aici, din punctul de belvedere, o priveliste mareata se deschide īn fata ochilor īn zilele senine spre toate directiile. Facīnd un tur de orizont vedem, spre nord-vest, īnaltimile īmpadurite ale Muntilor Gurghiului cu vīrful Amza (Delhed) (1667 m), spre nord - Muntii Giurgeului, spre est - Muntii Ciucului si ai Nemirei. Spre sud se vad vīrfurile Harghita-Racu, Coltul Tesit si Harghita-Ciceu. Īn departare, spre sud, pot aparea pe timp senin si siluetele Muntilor Fagarasului.

ETAPA a V-a

1. Cabana Harghita-Madaras - Muntele Mic - Lacul Pracului - Vīrful Fagul Rosu - Pasul Sicas (Liban)

Marcaj: banda albastra Lungimea traseului: 25 km - urcus cumulat 420 m. Durata: 9 ore Caracteristici: traseu greu - iarna nu se recomanda Obiective: Lacul Dracului, Vīrful Fagul Rosu, Pasul Sicas.

Fig. 5. Cai de acces din Izvoru Muresului

Pornim de la cabana Harghita-Madaras, spre nord, pe drumul forestier (care conduce spre Sub Cetate), dar dupa 10 minute ajungem la cabana de vīnatoare. Aici parasim drumul si ne angajam pe poteca marcata spre dreapta īn padure. Dupa cca ½ de ora ajungem pe un loc mai deschis, la stīnele "crucile de piatra", unde se afla si un refugiu pastoral. Pe niste lespezi de piatra sīnt montate cruci si daltuite inscriptii īn amintirea unor ciobani din satul Bretcu (judetul Covasna) care au petrecut zeci de ani cu turmele de oi aici. Īn directia est, sus, dincolo de padure, se īnalta vīrful Harghita-Madaras. Spre nord se afla pasunile. Poteca marcata ne conduce, prin poieni si raristi, īn directia nordica. Urcīnd, trecem pe līnga o stīna pe care o lasam īn dreapta, apoi coborīm usor īn sa - pe un loc mocirlos numit Feotau, de unde urcam spre vīrful Muntele Mic. Dupa cca 3 ore de mers de la cabana Harghita-Madaras, ajungem la ramificatia potecii turistice care urca dinspre est, din Valea Madarasului Mare (traseul 30). Urcam īn continuare si dupa 30 de minute ajungem pe vīrful Muntele Mic (1 589 m). De aici se vad, spre nord, vīrfurile Comsa si Observator (1368 m). Spre nord-vest se vede o poiana cu stīne iar mai sus - creasta muntelui Piatra Lunga. Coborīm usor la sa (cota 1 300 m), de unde urcam din nou si ne continuam mersul pe plaiul stra-vechi, iar dupa o jumatate de ora ajungem la Muntele Comsa (1 391 m). Mergem tot īn directia marcata, trecem pe līnga un izvor si, dupa o ora de drum de la vīrful Muntele Mic, ajungem īn dreptul muntelui Observator, care ramīne īn dreapta, si dupa scurt timp ajungem la ramificatia traseului 3 (care vine dinspre est, de la satul Cīrta). Mai departe, spre nord-est se afla craterul Ostoros - iar spre vest este siluat Lacul Dracului, un tinov cu plante relicte īnconjurat de padure.

Īn continuare, iesim la o padure mare numita Poiana Fagul Rosu. De la stīne ocolim īn directia nord-vest, intram īn padure dupa 40 de minute de la ramificatia traseului 3 si ajungem sub vīrful Fagul Rosu (1 372 m), unde ne īncrucisam cu traseul 2 (Izvoru Muresului - Fagul Rosu), care vine dinspre est. De aici, cotind usor spre nord-est, poteca marcata ne conduce cu siguranta pe acest plai stravechi, spre nord. Iesim din padure la un loc deschis, urcam pe vīrful Fagul Rosu (1.372 m) de unde coborīm īn vale spre vest, trecem un loc īmpadurit si deodata patrundem īntr-un runc. Poteca marcata serpuieste tot spre vest. Ajungem apoi la un pīrīu pe care īl traversam spre dreapta si, dincolo de un sir de tufisuri, ajungem la un drum de care, bun. Jur īmprejur, vedem case pastorale, grajduri si suri. Trecem pe līnga ruinele unei constructii de zid. Dupa scurt timp ajungem pe DJ 138 (Odorhei-Gheorgheni) īn Pasul Sicas (Liban). Īn partea opusa, īn directia vest, se vede marcajul banda albastra, care īn continuare conduce spre vīrful Amza din Muntii Gurghiului. Ne putem caza īn satul Liban, aflat īn directia sud-vest, la cca 3½ km mai jos de Pasul Sicas.

2. Izvoru Muresului - Muntele Gretes - Sub vīrful Rachitis (Mogros) - Culmea Ineului - Vīrful Poienii - vīrful Fagul Rosu

Marcaj: cruce albastra. Lungimea traseului: 20 km. urcus cumulat 400 m. Durata: 8 ore (īn sens invers 7 ore). Caracteristici: drum greu; iarna nu se recomanda. Objective: statiunea Izvoru Muresului, Vīrful Rachitis (Mogos), vīrful Poienii, vīrful Fagul Rosu.

Pornind din statiunea Izvoru Muresului, mergem paralel cu teleschiul īn directia sud, spre creasta muntelui Gretes, care ramīne īn stīnga. Ajungīnd pe creasta muntilor, la cumpana apelor dintre pīrīul Muresul Mare si pīrīul Lunca, īnaintam pe pasune īn directia sud-vestica. Depasim poienile Muresului Mare si intram īn padure. Poteca ne conduce pe sub vīrful Rachitis (Mogos) pe versantul vestic si coborīm la o sa. Dupa cca 5 km de la izvorul pīrīului Muresului Mic ajungem la o carare care traverseaza Culmea Ineului. Continuam drumul pe culmea Ineului si dupa cca 1 km intram īn padure si urcam pe serpentinele potecii care ne conduce paralel cu pīrīul Pietros. Se aude din dreapta susurul pīrīului. Dupa cca 3 km pe drumul din padure, poteca coteste brusc spre nord-vest si urcam pe vīrful golas al Poienii (Ostoros), la cota 1 384. De aici mai mergem un km si ajungem īn poiana Fagul Rosu. Spre sud, terenul este abrupt. Mergem pe marginea craterului Poienii si dupa 1,5 km ajungem la traseul marcat cu banda albastra pe care-l urmam, iar dupa 30 de minute ajungem pe vīrful Fagul Rosu (1372 m). De aici putem urma poteca marcata cu banda albastra care ne conduce tot īn directia vest la Pasul Sicas (Liban).

3. Satul Cīrta - Baile Madicea - Valea Lac - Lacul Dracului

Marcaj: cruce albastra. Lungimea traseului: 15 km. Urcus cumulat: 640 m. Durata: 4 ore; īn sens invers - 3½ ore. Caracteristici: teren moderat, iarna cu schiuri numai pentru cei antrenati. Obiective turisttce: Baile Madicea, Lacul Dracului.



Pornim din satnl Cīrta (DN 12), unde putem vizita biserica fortificata din secolul al XV-lea, pe drumul comunal īn directia nord-vest, paralel cu pīrīul Madicea, pīna la Baile Madicea (cca 4,5 km). Statiunea, de interes local, dispune de un stabiliment pentru bai, vile, instalatii pentru īncalzirea apei minerale la vane. Apa minerala este folosita si ca apa de masa. Sīnt tratate aici persoanele cu afectiuni reumatice, ale inimii, tulburari circulatori si nervoase, deoarece apele sīnt bicarbonatate, feruginoase, clorosodice, magneziene, potasice etc.

Din statiune ne īndreptam spre vest, pe drumul forestier venind din valea Lac, marcat cu cruce albastra. Dupa cca 3,5 km ajungem la o pasune mare cu stīne. Mai departe intram īn padurea Ostoros, apoi dupa īnca 3 km gasim un izvoras cu apa minerala, līnga o baraca. La capatul drumului forestier, īn aceeasi directie, ajungem la un refugiu. De aici, poteca marcata ne conduce mai departe pe malul drept al pīrīului, spre vest, ocolind usor craterul vīrfului Poienii Ostoros) pe sub muntele Observator (1368 m). Dupa un urcus mai accentuat spre nord-rest (dupa 3½ ore), ne racordam la traseul nr. 1 (marcat cu banda albastra). De la creasta coborīm usor īn directia est si, dupa 20 de minute, vedem un tinov īnconjurat din partea vestica de brazi seculari; acesta se numeste Lacul Dracului si are o flora specifica mlastinilor, cuprinzīnd numeroase plante rare, cum sīnt Betula nana, mesteacanul pitic de tundra, īnalt de-o palma, si "Roua cerului" (Drosera sp.), cu frunze rotunde. De la "Lacul Dracului", urmīnd traseul nr. 1, putem ajunge īn 2 ore īn Pasul Sicas (Liban) sau, spre sud, īn 4½ ore, la cabana Madaras. Lacul se afla sub Poiana Fagul Rosu (2 km). De la lac se poate merge fie pe DJ 138 (Pasul Sicas), fie la cabana Harghita-Madaras, spre sud, pe traseul 1.

4. Satul Madaras - Valea Madarasului Mic - pīrīul Seiche - cabana Harghita-Madaras

Marcaj: triunghi albastru. Lungimea traseului: 10 km. Urcus cumulat: 850 m. Durata: 8 ore; īn sens invers 7 ore. Caracteristici: traseu greu, iarna foarte greu, recomandat numai pentru schiorii antrenati. Obiective: Valea Madarasu Mic (Seiche), vīrful Harghita-Madaras.

Īn satul Madaras, unde putem vizita punctul muzeal de ceramica, īncepe traseul, pe DN 12. Ne īndreptam spre aleea Madarasului, traversīnd terasa larga a Oltului pe drumul comunal. Lasam īn dreapta drumul forestier si vom merge de-a lungul pīrīului Madarasul Mic si, dupa un drum de cca 5,5 km, īn stīnga noastra ramīne vīrful Gītul (962 m). Continuam deplasarea īn susul pīrīului Madarasul Mic, trecem printre tarcuri si case pastoresti, iar la cca 3,5 km, la podul de peste Madarasul Mic, aflat līnga casa padurarului, ajungem la niste case (refugii pastorale). De aici traversam pīrīul pe malul stīng si intram īn padure. Iar dupa 3,5 km lasam pīrīul Berbecul la stīnga si urcam pe malul drept al pīrīului Madarasul Mic; īnaintam īn padurea de conifere īnca 3 km; trecem prin raristi si ajungem īn poiana mare a Madarasulul. Marcajele aplicate pe niste brazi ne conduc la stīlpul metalic cu sageata indicatoare, de unde coborīm la cabana Harghita-Madaras, traseul 1.

9. Satul Racu - Fīntīna Berbecilor - cabana Har-ghita-Madaras

Marcaj: cruce albastra. Lungimea traseului: 19 km. Urcus cumulat: 870 m. Durata: 8 ore; īn sens invers 7 ore. Caracteristici: Drum greu, iarna foarte greu, nu se recomanda. Obiective: cetatea Racu, Vīrful Harghita-Madaras, cabana Harghlta-Madaras.

Satul Racu ne ofera, īnainte de plecare pe traseu, obiective de interes turistic remarcabile: biserica banderiana, unul dintre cele mai frumoase monumente gotice din zona Ciucului, datīnd din a doua jumatate a secolului al XV-lea (alaturi de alte doua de acest gen existente īn Europa), cetatile dacice din dreapta Oltului (la care ne vom referi īn continuare, fiindca se afla pe traseul ce urmeaza a fi parcurs), baile calde etc. Intrarea pe traseu se face din centrul satului, de la Consiliul Popular, dupa marcaj. Vom ajunge la cantonul C.F.R. apoi trecem podul peste rīul Olt si, dupa doua cotituri, una spre dreapta si alta brusc spre stīnga, ajungem īn dreptul bailor calde. Acestea sīnt alimentate de doua izvoare de apa minerala. Continuam sa ne deplasam pe drumul forestier peste Dealul Stīna Mare (Bogat - 875 m) unde se afla si o capela. Dupa ce depasim dealul, drumul se ramifica īn trei, traseul marcat fiind situat pe cel din mijloc, cel mai bun, iar dupa troita, la o distanta de 10 minute de mers, dam de o bifurcare de drumuri, traseul nostru urmīndu-1 pe cel din dreapta, conform marcajului. Dupa īnca o jumatate de ora, ajungem la o baliza, pe un alt deal, de unde se vede pīrīul Fīntīna Rece. Ocolim, coborīnd usor spre nord si trecem printr-o fīneata cu o casa de bīrne. Vom continua sa ne deplasam, īn urcus, spre cetatea Racu, admirīnd, spre nord, panorama frumoasa a Haghimasului. Poteca ne conduce mai departe, prin pīlcuri de padure si poieni, pe marcajul mentionat, cruce albastra, pīna la īntīlnirea de carari, sub cetatea Racu, denumita si "Cetatea pagīnilor", la care urcam pe poteca din stīnga. O inscriptie ne atrage atentia: ,,Monument istoric!" Este una din sistemul dacic, de trei cetati, similar cu cel de la Jigodin. A doua se afla tot pe o stīnca din dreapta Oltului, fiind vizibila de pe calea ferata si din soseaua nationala (DN 12), īn timp ce a treia nu a fost īnca identificata. Continuam drumul pe poteca marcata, prin padure, pe pīrīul Sugo si, dupa cca 7 km, vom ajunge la izvorul cu apa potabila denumit "La Fīntīna Berbecilor", situat īntr-o poienita īn care se afla si o casa de bīrne. De aici, dupa un scurt popas, ne deplasam spre nord de vīrful Racu, ocolim spre stīnga "Dealul Rotund", apoi, pe un drum stīncos, ajungem la locul denumit ,,Piata de Lemne", unde se gaseste si un indicator, pe un stīlp metalic. Vom porni mai departe spre punctul final, printr-o poiana mare, pe līnga stīna Racosului. Indicatoarele ne vor calauzi corect spre cabana Harghita-Madaras, care se afla la cca 2 km de aici.

Fig. 6 Schita traseului nr. 5

6. Miercurea-Ciuc - ,,Subpadure" - Harghita-Bai

Marcaj: cruce albastra. Lungimea traseului: 10 km. Urcus cumulat: 870 m. Durata: 4 ore, īn sens invers 3½ ore. Caracteristici: usor si placut vara, iarna accesibil pe schiuri. Obiective: Miercurea-Ciuc si Statiunea Harghita-Bai.

Municipiul Miercurea-Ciuc, resedinta administrativ-politica a judetului Harghita, este cel mai important centru urban din zona si, īn acelasi timp, cel mai important punct de pornire īn ascensiunile de vara si iarna spre masivul Harghita.

Situat pe malul stīng al Oltului, īn centrul depresiunii Ciucului, municipiul Miercurea-Ciuc se afla la o distanta de 100 km de municipiul Brasov, la 56 km de Gheorgheni si la 52 km de municipiul Odorheiu Secuiesc. Populatia orasului se ridica īn prezent la peste 46 000 locuitori.

Prezenta omului pc aceste meleaguri este atestata de urmele arheologice provenind din paleoliticul mijlociu si, mai tīrziu, din depozitele de bronz. Primul document scris mentioneaza cartierul sumuleu, al asezarii, īn anul 1332. Ca oras, localitatea a fost atestata īn 1558. Īn anul 1675, calugarul roman Ioan Caioni (Caianu), arhitect, compozitor, organist, tipograf si istoric, carturar vestit īn raspīndirea culturii umaniste, a īnfiintat prima tipografie din zona, fiind īn acelasi timp unul dintre īntemeietorii scolii de aici, īntre anii 1667-1669.

Orasul a fost invadat īn repetate rīnduri de tatari si turci si a suferit din cauza participarii la diferite rascoale īmpotriva nedreptatilor sociale. Locuitorii lui au luat parte la luptele duse de Mihai Viteazul pentru independenta si unirea celor trei tari romanesti (1599-1600), iar mai tīrziu la toate marile evenimente care au marcat istoria Transilvaniei. Importanta sa strategica a condus si la construirea, īn secolul al XVI-lea, a cetatii Miercurei (Miko), pe unul din promontoriile de pe terasele Oltului, ca si a altor obiective de interes social si strategic.

Dezvoltarea sa modesta din trecut s-a schimbat radical īn zilele noastre; īn anii din urma au fost puse bazele viitoarei citadele cu peste 70 000 locuitori, cīt va avea īn anul 2000.

Numeroase obiective industriale si social-culturale de interes turistic atrag, an de an, tot mai multi turisti: Muzeul judetean, amenajat īn cetate, complexul baroc din cartierul sumuleu, Casa de cultura, baile locale (mezotermale), baile de la Jiapdin, urmele fortificatiilor dacice alcatuite din trei cetati, situate īn apropierea Bailor Jigodin de līnga oras (4 km spre Brasov), galeria de arta Nagy Imre, īntreprinderi si fabrici moderne, cartiere noi de locuinte (Tudor), Casa municipala de cultura. Apoi hotelul Bradul (220 locuri), sala sporturilor, piscina olimpica, patinoarul, trambulina de sarituri cu schiurile, alte obiective culturale si sportive si mai ales noul centru civic al municipiului cuprinzīnd noul sediu al Consiliului Popular judetean, Casa de cultura a sindicatelor, hotelul Harghita, magazinele Romarta etc.

Atrasi de impunatoarea priveliste oferita de panorama masivului Harghita, iubitorii drumetiilor montane īsi vor rezerva timp pentru abordarea traseului turistic cel mai frecventat din acesti munti, al carui punct de pornire īl constituie municipiul Miercurea-Ciuc. Prima parte a traseului se parcurge cu autobuzul spre zona industriala de vest (strada Harghita), pīna la ultima casa din aceasta zona numita "Subpadure". Curīnd, gasim un stīlp indicator de la care se bifurca spre dreapta poteca ce ne conduce prin pīlcuri de padure spre pīrīul Capīlna. Astfel, dupa cca 40 de minute, trecem printre doua case, traversam drumul forestier, mergem pe līnga o stīna, apoi, printr-o poiana, intram īn padure si, ocolind vīrful Vinului (1380 m), strabatem poieni si padurea de conifere pīna la pasunea mare. Īn partea nord-estica se vad saivanele si grajdurile C.A.P.-ului. Ocolim dealul spre stīnga si continuam drumul pe o poteca lata pīna la stīlpul metalic cu sageata indicatoare, de unde īn 10 minute ajungem īn centrul statiunii Harghita-Bai, amplasata īntr-un cadru pitoresc, cu un climat de munte cu nuante subalpine. Statiunea este importanta pentru apele sale minerale folosite pentru cura interna, precum si pentru cele doua mofete cu emanatii de bioxid de carbon si hidrogen sulfurat. Se gaseste si turba terapeutica, īn apropierea statiunii. Mentionam ,,Izvorul de ochi", "Izvorul din padure", "Izvorul principal" si ,,Izvorul de stomac". Statiunea este foarte cautata iarna de iubitorii sporturilor ,,albe", deoarece īn īmprejurimi exista pīrtii de schi si terenuri pentru saniute. Īn zilele frumoase se pot face excursii de o zi, pe schiuri, la "Cetatea Bufnitelor". Vara se pot parcurge si drumuri mai lungi, cum este traseul 1, care ne conduce la cabana Harghita-Madaras de sub vīrful cu acelasi nume. Cabana din statiune dispune de 43 locuri de cazare si bufet. Vilele si cantina sīnt destinate persoanelor care vin la cura.

7. Satul Zetea - Dealul Fedeliu - Poiana Muntele Mare - cabana Harghita-Madaras

Marcaj: punct albastru. Lungimea traseului: 23 km. Urcus cumulat: 1060 m. Durata: 8 ore; īn sens invers 8 ore. Caracteristici: traseu obositor, iarna pentru schiori antrenati Obiective: Satul Zetea, barajul de la Sub Cetate, Muntele Ascutit, cabana Harghita-Madaras.

Pornind din satul Zetea, ne angajam pe drumul din Dealul Fedeliu (Somos 870 m), apoi spre nord-est, directie īn care, pe o poteca ciobaneasca, ajungem la stīnele Zetea. Dupa o ora de mers de la Dealul Fedeliu, ajungem la liziera padurii. De aici urcam paralel cu pīrīul, iar dupa o jumatate de ora intram īn padure. Trecem pe līnga Dealul Desag (Biserica Fagului) si ajungem la stīna de sus, apoi īntr-o pasune mare pe care o traversam spre est. Cotim spre sud si ne īndreptam spre stīna Fembediu. De aici (unde intersectam traseul 19) ne angajam pe poteca ce duce pe pīrīul Fembediu apoi prin padure, si, dupa circa 25 de minute, ajungem la baraca padurarului, de unde mergem īn directia estica, pe aceeasi vale, pīna la Poiana Vīrful Mare, unde īntīlnim traseul 8 pe care ajungem la cabana Harghita-Madaras descris la traseul 1.

8. Capīlnita - Culmea Ascutita - izvorul Cibanos - Piatra Altarului - cabana Harghita-Madaras

Marcaj: cruce albastra.  Lungimea traseului: 15 km.  Durata: 6 ore; īn sens invers 5 ore.  Caracteristici: traseu greu, dar accesibil si iarna cu schiuri.  Obiective: Culmea Ascutita, Piatra Altarului, cabana Harghita-Madaras.

De la Consiliul Popular al comunei Capīlnita, situat īn partea de vest a localitatii, pe DN 13 A, īncepe traseul, marcat īnca īn punctul de pornire, pe un stīlp, īn stīnga, orientīndu-ne īn directia drumului spre biserica.

Fig. 7 Schita traseului nr. 8

Localitatea Capīlnita este mentionata īn documentele vremii īnca din anul 1406 cu numele de Satul Romānesc cel Mic (Kisoląhfalł), alaturi de Vlahita, numit si Satul Romānesc cel Mare (Nagyoląhfalł). Īn casele localnicilor, la Capīlnita, vom putea admira mobilierul popular pictat, lazile de zestre, hambarele din fag, scaunele taranesti, furcile de tors, alte cioplituri īn lemn, lucrate cu gust.

Ne deplasam pe traseu urmīnd drumul de care spre iesirea din sat, unde ne orientam pe drumul de mijloc si trecem pīrīul ierbii, apoi pe līnga un izvor de apa minerala. Lasīnd īn stīnga o stīnca, ne continuam drumul pe poteca marcata, printr-un alunis, si ajungem īn punctul geodezic din creasta si la un drum de care. Mergem pe poteca, iar dupa cca 30 de minute traversam o poiana cu un mic refugiu. Primavara si toamna putem admira aici frumoasele pīlcuri de brīnduse (Colchicum autumnale). Urcam pe serpentine pīna la poiana Izvorul Urzicii. Dupa bifurcatie, marcajul se continua pe liziera padurii si īn padure, unde este un urcus pietros, trecem pe līnga stīnca Piatra Altarului, pe līnga doua izvoare si, prin poiana, īn panta, ajungem la traseul 9, care porneste din Vlahita, observīnd īntre timp doi stīlpi indicatori. Urcam īn continuare prin padure, iar la cota 1600 m dam de un stīlp de marcaj. Ne deplasam mai departe īn urcus si peste putin timp vom ajunge la Vīrful Mare (1 570 m). Coborīm usor īn sa, dupa care, īn urcus, prin padure, spre stīnga, poteca se bifurca spre Vīrful Ascutit (Mihai) (1 685 m). Se recomanda urcarea pe vīrf, deoarece o priveliste frumoasa ne rasplateste efortul: craterul Harghita-Madaras, vīrfurile Harghita-Ciceu (1 755 m) si Harghita-Racos (1 759 m).

De la poteca ducīnd spre Vīrful Ascutit, ajungem īn zece minute īn poiana mare a Madarasului. La stīnga se afla izvoarele sugaului si un drum pentru autocamioane. Īn scurt timp ajungem casele si cabanele turistice descrise anterior.

9. Vlahita - Valea Vīrghisului - Pepiniera Cionca Altarului - cabana Harghita-Madaras

Marcaj: cruce albastra.  Lungimea traseului: 5 km.  Urcus cumulat: 430 m. Durata: 2 ore; īn sens invers 2 ore. Caracteristici: traseu accesibil, relativ usor, iarna cu schiuri Obiective: Culmea Ascutita, Piatra Altarului, cabana Harghita-Madaras.

Din prezentarea traseelor anterioare, observain ca primele se desprind din artera rutiera carosabila care traverseaza Muntii Harghita (DN 13 A) īntre municipiile Miercurea-Ciuc si Odorheiu Secuiesc, artera usor accesibila din ambele sensuri cu autobuzele I.T.A. sau cu alte mijloace de transport auto. De asemenea, ne atrage atentia unul dintre obiective, cabana Harghita-Madaras, si pitorescul e neasemuit al peisajului din preajma celui mai īnalt vīrf al masivului, vīrful Harghita-Madaras 1800 m).

In traseul prezentat acum pornirea are loc tot īn orasul Vlahita (DN 13 A), de la Casa de cultura, īn directia nordica. Ne deplasam pe drumul forestier din valea Vīrghisului, iar la cca 600 m de la Uzina de apa, īnainte de a intra īn zona padurilor, o cotim spre stīnga, pe un drum de tractoare. Aici īncepe acest traseu de legatura. Dupa doua serpentine, ajungem la un izvor cu jgheab, apoi urcam sub liziera padurii, unde, īntr-o poiana larga, se afla pepiniera Cionca Altarului, ce va ramīne īn stīnga traseului. Prin pasunea cu pīlcuri de tufisuri, continuam sa ne deplasam pe drumul de care, pīna la poiana Izvorul Urzicii, loc unde traseul se racordeaza cu cel descris la traseul 76. Īn continuare marcajul, fiind cruce albastra, ne va conduce pe muchia Vīrfului Ascutit sau Culmea Ascutita, pīna la cabana Harghita-Madaras.

10. Orasul Vlahita - Valea Vīrghisului - cabana Harghita-Madaras

Marcaj: punct albastru. Lungimea traseului: 16 km. Urcus cumulat: 860 m. Durata: 6 ore; īn sens invers 5 ore. Caracteristici: traseu moderat, iarna pentru schiuri Obiective: Valea Vīrghisului, pīrtia de schi cu teleschiul, cabana Harghita-Madaras.

De la statia de autobuze din Vlahita ne īndreptam spre localitatea Capīlnita, dar dupa cca 400m, spre dreapta, la Casa de cultura a orasului, intram pe strada ,,1 Mai", si mergem spre Uzina de apa pe līnga biserica catolica ce ramīne īn dreapta. Dupa cca 2 km, iesim din oras si dupa alti cca 500 m ajungem la Uzina de apa, care se afla pe malul drept al rīului Vīrghis. Continuam sa ne deplasam pe drumul forestier de pe valea acestui rīu. La cca 600 m de la Uzina de apa, se bifurca spre stīnga, traseul nr. 9 pe care se poate ajunge tot la cabana Harghita-Madaras, trecīnd pe līnga pepiniera Cionca. Noi ne deplasam mai departe pe drumul forestier, iar dupa cca 400 m se bifurca "Poteca vīnatorilor" (paralela cu drumul forestier) pe care ajungem aproape de Poiana Stīnii. Trecem apoi pe līnga un refugiu (,,Casa forestiera"), līnga care se afla si un grajd. Am parcurs astfel cca 4 km de la plecare. Continuīnd mersul vom ajunge la un canton silvic, apoi la capatul drumului forestier, de unde ne vom deplasa, pe īn drum de tractoare, pīna la un refugiu turistic la baracile Intreprinderii de exploatari foresiere. Spre vest, la cca 100 m refugiu, se afla izvorul de apa minerala feruginoasa. Un alt izvor de apa minerala, denumit ,,Izvorul bun" sau "Izvorul Ascuns", se gaseste īn partea opusa, la cca 300 m de la refugiu, līnga pīrīu. De la refugiu, poteca marcata ne conduce, pe sub pīrtia de schi, spre vest, prin padure. Treptat, poteca se īngussteaza, apoi va urma un urcus relativ greu si, dupa cca 30 de minute, vom ajunge la niste garduri de bīrne, situate la marginea pasunilor Madaras. Dupa alti cca 300 m ne racordam la traseul 8 si dupa numai 10 minute de mers vom ajunge la cabana Harghita-Madaras, obiectivul final din acest traseu. Pīrtia de schi este situata īn dreapta (spre est), la cca 200 m de cabana.

11. strandul Miercurea-Ciuc - Poiana Bilibor - Poiana Apei Dulci

Marcaj: punct albastru. Lungimea traseului: 11 km. Urcus cumulat: 670 m. Durata: 5 ore, īn sens invers 4 ore. Caractertstici: drum moderat, iarna nu se recomanda. Obiective: Balle Miercurea-Ciuc, Poiana Bilibor, Poiana Apei Dulci.

La Baile Miercurea-Ciuc, situate īn partea vestica a municipiului, pe malul Oltului, se ajunge din oras de pe DN 13 A (Miercurea-Ciuc - Odorheiu Secuiesc). Aici vom vizita baile termale cele mai importante din bazinul Ciucului, unde se gasesc trei bazine si o baie calda cu vane. Īn statiune se trateaza afectiuni digestive si cardiovasculare.

Trecem rīul Olt pe un drum carosabil din care se va desprinde poteca marcata. Urcīnd usor, vom traversa pīrīul Biliborul Mic si, dupa cca 4 km, intram īn padure, urcam accentuat pe marginea poienii Bilibor, apoi, dupa un ocol, continuam pe poteca din padure, Trecem pe līnga lacul Hirtelen si pe līnga Vīrful Fagul (1 229 m). Dupa 3 ore de urcus, vom ajunge pe plaiul stravechi al crestei Harghitei, la Poiana Stīnii, nu departe de casa vīnatorului, unde vom īntīlni traseul principal (1) de pe creasta, marcat cu banda albastra. Pe acest traseu - mergīnd īn directie nordica - putem ajunge īn Pasul Vlahita, la cabana Bradet, de unde se revine usor la Miercurea-Ciuc sau se poate continua drumul spre Odorheiu Secuiesc pe acelasi DN 13 A, īn directia opusa. Spre sud-est, prin poiana tinovului Luci, pe un drum carosabil, se poate ajunge la statiunea de interes local Sīntimbru-Bai.

12. Miercurea-Ciuc - Jigodin-Bai - Sīntimbru-Bai

Marcaj: cruce albastra. Lungimea traseului: 13 km. Urcus cumulat: 600 m. Durata: 5 ore; īn sens invers 5 ore. Caracteristici: Vara, drum moderat; iarna se poate parcurge cu schiuri numai de catre grupuri de seniori. Obiective: Jigodin-Bai, Poiana Pucioasa, Statiunea Sīntimbru-Bai.

Pornirea pe traseu se face din municipiul Miercurea-Ciuc, cartierul Jigodin, din statia de autobuze situata pe DN 12. Putem vizita statiunea de interes local Jigodin-Bai, cu ape mezotermale, strand (bazin acoperit), bai calde la vana, camping cu 5 casute, restaurant etc. Factorii naturali de cura sīnt apele minerale carbogazoase, bioclimatul de crutare pentru afectiunile aparatului cardiovascular, ale tubului digestiv, nevrozele astenice etc. Tot aici a tost identificat un sistem de fortificatii dacice format din trei cetati, una īn apropiere, pe platoul unde are loc īn fiecare an festivalul folcloric ,,Primavara harghiteana".

Poteca marcata īncepe din spatele strandului nou. Marcajele se pot observa pe stīlpii liniei electrice de īnalta tensiune. Traseul se desfasoara aproape pe curba de nivel, pe un loc deschis cu  vizibilitate foarte buna. Ajungem la liziera padurii, coborīm usor pīna la drumul carosabil din Valea Mare, la o hala industriala, traversam atīt drumul cīt si pīrīul, iar pe poteca ne deplasam īn directie sudica pīna la o poiana larga, Poiana Pucioasa, īn care se pot observa īnmlastinari (continutul apelor minerale īn saruri de fier si sulf dau acestora un aspect galbui). Pe poteca principala, pe līnga stīlpii de īnalta tensiune, urcam domol, trecem prin cinci poienite si ajungem pe un drum de padure care ne calauzeste la niste vile particulare, apoi la mofete si la izvorul de apa minerala si, īn sfīrsit, campingul cu 7 casute si 2 vile. Nu departe, spre sud-vest, se afla ramificatia spre Sīntimbru-Bai a drumului carosabil care vine dinspre Sīncraieni si se īndreapta spre Baraolt. Līnga ramificatie este un magazin alimentar.

Din statiune ne putem racorda la traseul de creasta, cu banda albastra, la capatul drumului carosabil, printre casele particulare si īn cca 30- 40 de minute ajungem la creasta principala din sectorul sudic al Muntilor Harghita.

13. Satul Sīnsimion - Cetatuia - drumul forestier din Valea Pīrīul Mare - Muntele Cucului

Marcaj: cruce albastra Lungimea traseului: 17 km. Urcus cumulat: 800 m. Durata: 6 ore; īn sens invers 5 ore. Caracteristici: vara moderat, iarna nu se recomanda. Obiective: creasta sudica, Muntele Cucului.

Ne angajam pe teren spre Muntele Cucului pornind din satul Sīnsimion, din DN 12. Īn prima parte a drumului trecem prin localitatea Cetatuia, peste cele doua brate ale Oltului (Oltul Mic si Oltul Mare), mergīnd paralel cu rīul, trecem apoi pīrīul Pietros si linia ferata, ajungīnd pe drumul forestier de pe partea dreapta a Pīrīului Mare. Continuam pe sub vīrful Vrabia, prin partea vestica a acestuia, si parcurgem circa 8 km pīna la un alt drum forestier care ne conduce īn directia nord-vest, prin padure si, dupa un urcus mai accentuat, ajungem īn Poiana Cucului. Dupa ce urcam la altitudinea de 1 373 m, cotim spre stīnga, spre vest, unde se gaseste abruptul craterului de altadata. Urcīnd mai departe, dupa 6 ore de la plecare, ajungem īn partea de sud-est a vīrfului Cucu (1 568 m) si aici īntīlnim traseul 1 - marcat cu banda albastra, care conduce la Sīntīmbru-Bai.

14. Baile Tusnad - vīrful Pilisca Mare (1374 m)

Marcaj: cruce albastra. Lungimea traseului: 5 km. Urcus cumulat: 770 m. Durata: 3 ore; īn  sens invers 2 ore. Caracteristici: vara se parcurge cu efort moderat, iarna numai de catre seniori. Obiective: Vīrful Pilisca Mare (1 374m).

Pornim din statiune, de la gara C.F.R., trecem podul peste rīul Olt, ne īndreptam pe drumul forestier Banios, care ne conduce īn urcus pe o vale strīmta, la nord de Stīnca soimilor. Dupa un urcus de o ora, parasim drumul si continuam pe poteca marcata, care ne conduce la cantonul sil|vic Banios, de unde ne īndreptam spre vest si urcam pīna la traseul de creasta (1), marcat cu banda albastra. De aici spre sud, dupa un scurt timp, ajungem pe vīrful Pilisca Mare (1 374 m).

15. Baile Tusnad - Stinca soimilor

Marcaj: triunghi rosu. Lungimea traseului: 3 km. Urcus cumulat: 370 m. Durata: 1 ora. Caracteristici: drum moderat, pe serpentine. Obiective: Stīnca soimilor.

Pornind de līnga Lacul Ciucas (restaurantul "Stīnca soimilor"), traversam rīul Olt, mergīnd spre terenul de sport si spre camping. Ocolim vila "Cerbul" si ne angajam pe un drum pietruit care conduce īn directia vestica. Continuam drumul īn urcus pe potcca lata, īn serpentine, pīna la niste stīnci cu abrupturi spre est, de unde ne īndreptam spre vest si, pe poteca īngusta ducīnd printre stīnci, ajungem pe vīrful Stīncii soimilor (1 046 m) la punctul de belvedere de unde avem o frumoasa panorama spre Valea Oltului, statiunea Tusnad si Muntele Ciomatu (Puciosu).

C. TRASEE TURISTICE PE PLATOUL GURGHIU - HARGHITA

Acest īntins platou vulcanic, cu aspect deluros, aflat īn vestul lantului vulcanic Gurghiu-Harghita, de care este strīns legat prin modul īn care a luat nastere, este strabatut de o serie de carari si drumuri care realizeaza apropierea sau chiar accesul īn Muntii Harghita, dintre care cinci sīnt marcate si omologate, dupa cum urmeaza:

16. Sarateni - Piatra siclodului - Piatra Cusmedului - Aita - vīrful Firtus - Pauleni - Pasul Colonda

Marcaj: banda galbena.  Lungimea traseului: 26 km. Urcus cumulat: 670 m. Durata: 10 ore.

Caracteristici: drum moderat, obositor din cauza lungimii, iarna cu schiuri.

Traseul īncepe īn localitatea Sarateni (la 5 km sud-vest de Sovata). Traversam podul peste rīul Tīrnava Mica catre sud, iesim printre culturile localnicilor si, la cca 2,5 km, ajungem la Padurea Mare pe care o traversam īn directia sud-est. Apoi poteca ne poarta pe līnga niste stīni spre Piatra siclodului (1028 m). Trecem de cararea care vine de la Praid si apoi vom ajunge niste stīnci de andezit, loc bun de popas, existīnd aici si un izvor. Līnga vīrful Pietrei siclodului observam o stīnca cu aspect antropomorf, sculptata de ploi si vīnturi. Poteca se īndreapta spre sud-vest, pe sub o stīnca, apoi deviaza putin spre a urca pe vīrf, pe un mic platou, īntre paduri de fag, de unde ni se deschide o frumoasa priveliste. Continuam sa mergem catre sud-est, coborīm spre drumul carosabil siclod - Ocna de Jos, pe care īl traversam, apoi, dupa circa 4 ore de mers tot spre sud-est, intersectam si cararea care se īndreapta spre Padurea Piatra Mare din sud-vest. De aici urcam pe Culmea Fiului (980 m), printre cīteva stīnci andezitice, si de jur-īmprejur se deschide o larga panorama spre satele Cusmed, Atia si Ocna de Jos. Coborīm spre satul Atia, pe care īl strabatem, apoi urcam cumpana de ape dintre valea Corundului si valea Firtusului, cotim spre sud si traversīnd padurea de fag ajungem pe vīrful Firtus (1061 m). Aici se mai vad ruinele cetatii Firtus pe stīnca din piroclastite, iar pe versantul vestic, īn mijlocul padurii, dar perfect vizibila dinspre Atid, se afla un tuf vulcanic albicios de forma unui cal. Cīnd acesta are culoarea alb stralucitor, localnicii spun ca va fi timp frumos, iar cīnd are culoarea gri, va ploua (aceasta traditie orala īsi are izvorul din faptul ca tufurile andezitice sīnt foarte sensibile la presiunea atmosferica). De aici coborīm spre drumul local dintre Firtus si Pauleni, depasim aceasta asezare din urma si urcam apoi spre nord-est pe dealul pe care se afla Pasul Colonda. Pe DN 13 A ne putem apropia de Muntii Harghita fie prin DJ 138 pe la Zetea, fie pe la Vlahita, Capīlnita ori Bradet.

17. Praid - vīrful Piatra siclodului (1028 m)

Marcaj: punct galben. Lungimea traseului: 7 km. Urcus cumulat: 300 m. Durata: 3 ore. Caracteristici: drum usor, iarna cu schiuri.

Pornim de la strand pe drumul comunal, spre sud-vest, spre Piatra siclodului, observīnd cīteva blocuri de sare la suprafata si, pe marcajul cu punct galben, urcam prin padure si iesim la stīncile marcate cu banda galbena (traseul 16), de unde, dupa un popas, ne īndreptam spre nord-vest, urmīnd marcajul banda galbena, pe traseul 16, pīna la Piatra siclodului.

18. Comuna Corund - Dealul Cere - satul Valea lui Pavel - catunul Fīntīna Brazilor - Pasul Colonda

Marcaj: punct galben. Lungimea traseului: 22 km. Urcus cumulat: 520 m. Durata: 8 ore.  Caracteristici: drum moderat, iarna cu schiuri.

Pornind de la cabana ,,Arcsó" din localitatea Corund, traversam DN 13 A si ne angajam pe o carare care conduce īn directia nord-est peste dealul Cere spre satul Becas, de unde drumul marcat duce printre casele localnicilor, spre est, la satul risipit Valea lui Pavel. De aici mergem spre sud si, traversīnd pīrīul Corund, ne īndreptam spre sud-est la catunul Fīntīna Brazilor. Pe drumul carosabil putem ajunge īntr-o ora īn catunul Sīncel de unde, depasind vīrfurile Nires (987 m) si Nyulad (921 m), putem ajunge la Desag (confluenta rīului Ivo cu Tīrnava Mare).

Drumul nostru, marcat, ne angajeaza pe drumul judetean care se īndreapta spre Corund. Dupa 1 km iesim din drum si continuam pe poteca marcata din padurea Corund, pe care ajungem la pasul Colonda pe DN 13 A.

19. Zetea - Desag - Dealurile Homorodului - Homorod-Bai - Capīlnita - Vlahita - Cabana Selters - Baile Chirui - Cheile Vīrghisului

Marcaj: cruce galbena.  Lungimea traseului: 46 km. Urcus cumulat: 320 m. Durata parcursului: 16 ore. Caracteristici: drum lung si obositor, iarna numai pentru schiuri, pentru cei antrenati.

Pornind din Zetea pe DJ 138, ajungem dupa 2 km la drumul Desagului care ne poarta spre est. Urcam pe un loc mai deschis īnconjurat de paduri pīna la stīnile Desagului, dupa care intram īn padure si continuam drumul pe cumpana de ape dintre sugau si valea Bradesti Mare. Trecem la locul numit Biserica Fagului si, dupa cca 12 km, la o stīna, cotim spre sud, traversam pīrīul Fembediu si, la o a doua stīna, ne angajam pe o carare de pe culmea Homorodului care merge paralel cu pīrīul Homorodu Mare si care, timp de cca 2½ ore, ne conduce pīna la DN 13 A, respectiv la Baile Homorod. Am trecut astfel prin saptesprezece Sate (stīne), un loc foarte bogat īn pasuni.

In Baile Homorod putem gasi si adapost, īn cabana. Apele minerale de aici sīnt renumite (vezi capitolul statiuni balneare).

A doua zi avem de parcurs un drum mai usor si mai scurt. Plecīnd din Baile Homorodului pe o poteca marcata care ne conduce paralel cu DN 13 A īn partea nordica a acestuia, trecem prin paduri si raristi, pīna la un loc mai deschis la vest de satul Capīlnita. Nu intram īn sat, ci cotim spre sud traversīnd DN 13 A. Cautam marcajele pe arborii de pe malul pīrīului Homorodu Mic si mergem timp de o ora si jumatate pīna ce atingem partea de sud a orasului Vlahita. Aici, primavara, īn luna mai putem vizita tinovul numit ,,Lacul Dracului" si poiana narciselor de la Vlahita.

Poteca marcata ne conduce prin spatele scolii generale - pe un cīmp īntins numit Lazul Vlahita - si iesim pe drumul carosabil care conduce la cabana Selters. O cabana originala cu 24 de locuri, bufet si restaurant ne ofera un reconfortant popas. Aici sīnt de remarcat doua izvoare de apa minerala feruginoase, apropiate unul de celalalt. Iarna functioneaza aici si o pīrtie mica de schi.

A treia zi pornim de la cabana īn directia estica pe o poteca marcata, trecem pīrīul Checvize, iar poteca ne conduce pe interfluvlul dintre acesta si pīrīul Chirui pīna aproape de statiunea Baile Chirul. Trecem din nou pīrīul Checvize si intram īn partea de sud a statiunii. Statiunea este destinata mai ales taberelor de pionieri si scolari.

Poteca marcata ne conduce īn continuare pe valea pīrīului Chirui. Trecem de patru pīlcuri de padure de foioase si tufisuri si ajungem la un drum care conduce spre sud-est īn valea Batatura Cailor. Nu parasim drumul marcat si, dupa cea 50 de minute, iesim īn valea Vīrghisului, pe care mergem spre sud. Primavara si pe timp ploios poteca de pe malul pīrīului ne īnfunda īn mlastini, deci cautam poteca ce merge mai la deal, paralel cu pīrīul. Pe un loc deschis, se vede, spre est, padurea din Dealul Mierlei (936 m) si spre vest padurea Meresti. Dupa o ora si jumatate de mers ajungem la intrarea din amunte a Cheilor Vīrghisului[1]. Spre vest dincolo de cantonul silvic, se zareste DJ 133 A care duce spre satul Meresti. Spre est, pe versantul stīng al cheilor, poteca strīmta urea pe deasupra abruptului. Acest drum, numit "drumul domnilor", duce la ruinele unui schit, numit de localnici "Citadela". Pe firul vaii, prin chei, trecīnd deseori prin apa, caci podurile suspendate sīnt īn cea mai mare parte distruse, ajungem dupa 3,4 km la confluenta cu pīrīul Apa Rece (Hidegaso).

La iesirea din chei īn partea din avale, īntīlnim o serie de marcaje ce tin de traseele turistice montane din Muntii Persani. Astfel, marcajul cruce albastra al traseului nr. 10 ne poarta spre vīrful Dugau (1 011 m) si Pasul Haghimas (670 m) īn apropierea caruia se afla cunoscuta Poiana cu narcise de la Vīrghis, iar marcajul triunghi rosu al traseului nr. 11 ne conduce īn lungul vaii Vīrghisului cale de 12 km pīna īn comuna Vīrghis.

Tot din poienita aflata pe dreapta Vīrghisului la iesirea din chei, porneste si traseul nr. 38, traseu local din Muntii Harghita marcat cu cruce rosie, numai partial, peste vīrful Ascuns (988 m), pīrīul Covacius, cascada Covaci, la nord de vīrful Cucu, realizīnd astfel o legatura utila, relativ scurta, īntre Cheile Vīrghisului si Muntele Cucului (traseu 1, creasta principala de sud a Muntilor Harghita).

20. Ruganesti - Dealul Rez - satul Polonita - Baile Seiche

Marcaj: banda galbena. Lungimea traseului: 12 km Urcus cumulat: 320 m Durata: 4 ore (retur 4 ore). Caracteristici: drum relativ usor.

Pornind din Cristuru Secuiesc pe drumul national spre Odorheiu Secuiesc la cītiva kilometri se bifurca, spre nord, drumul carosabil care conduce īn satul Ruganesti. Din sat mergem cca 300 m īn valea Fernico (Fehčrnyiko) si apoi spre dreapta ne angajam pe o carare care conduce īn directie estica. Urcam mai accentuat, trecem prin pīlcuri de padure de foioase si dupa o ora si jumatate ajungem pe vīrful Dealul Rez (932 m) de unde coborīm īntr-un catun mic numit Cireseni, apoi mergem īnca 1,5 km si ajungem īn satul Polonita si pe DN 13 A (Odorhei). Aici este o mica statiune cu strand si bufet numita Seiche, unde īn apropiere putem vizita monumentul ridicat īn memoria marelui scriitor si naturalist democrat, Orban Balįzs.

MASIVUL PUCIOSUL (CIOMATUL)

A. DRUMURI CAROSABILE

DJ 113. Bixad - Valea Rosie - Hotel Turia -Balvanyos - Tīrgu Secuiesc

Este un drum modernizat ce asigura legatura itre DN 12 (Bixad) si DN 11 (Tīrgu Secuiesc) din care avem acces spre Lacul Sfīnta Ana si tinovul Mohos, pe la bifurcatia spre Baile Balvanyos, pornind din DN 12 de la Bixad, pe dreapta pīrīului Valea Rosie, prin locuri deschise si printre fīnete, apoi prin padurea de fag. Dupa 8 km se bifurca (spre sud-est) drumul (neasfaltat) spre satul Turia. Drumul nostru īnsa continua serpuind spre dealul Capu Lenciu si dupa 12 km de la Bixad se bifurca: unul sudic spre Balvanyos si altul nordic (DJ 15) spre Lacul Sfīnta Ana, unde ajungem, dupa 6 km de la bifurcatie, īn DJ 113 care duce spre Baile Balvanyos si pornind de la bifurcatia mentionata, avīnd drept punct de reper cladirea modernizata a hotelului ,,Turia". Ca sa ajungem, coborīm īn serpentine spre statiune, unde gasim o dotare convenabila (bufet, magazin alimentar, camping, loc pentru corturi, restaurant, vilele si baile carbogazoase). De aici, dupa 22 km, putem ajunge la Tīrgu Secuiesc (DN 11).

DJ 15. Bifurcatia Balvanyes - Lacul Sf. Ana

Pe acest drum circula si turisti pe jos, nu numai automobilistii. Traseul este usor de parcurs, fiind doar de 6 km lungime si asfaltat. Se ajunge la cabana si la tinovul Mohos. Se pot organiza de la cabana Lacul Sfīnta Ana excursii spre vīrful Tetele (traseul nr. 26) la lac, la tinov s.a. Intreaga zona este declarata rezervatie, deci este interzisa instalarea corturilor, iar flora si fauna sīnt, de asemenea, protejate de lege.

Baile Tusnad. Statiune balneoclimaterica permanenta de importanta nationala. Este asezata la poalele muntelui Ciomatu, pe rīul Olt, līnga defileul pitoresc construit de rīu printre stīncile vulcanice al Muntilor Harghita. Se gaseste la o altitudine de 650 m, la 67 km de municipiul Brasov, 37 km de Sfīntu Gheorghe si 32 km de Miercurea-Ciuc. Statiunea este accesibila pe linia de cale ferata 400 Brasov - Ciceu - Deda - Satu Mare, precum si pe trasee rutiere: DN 12 Brasov - Miercurea-Ciuc; DN 12 A Bacau - Miercurea-Ciuc; DN 13 A Odorheiu Secuiesc - Miercurea-Ciuc, de la Piatra Neamt, prin Gheorgheni - Miercurea-Ciuc.

Statiunea este cunoscuta din timpuri vechi si cautata pentru apele sale minerale pe care oamenii le-au folosit, cum atesta unele documente, īnca din secolul al XVII-lea. Printre factorii naturali de cura se numara, īn primul rīnd, aceste ape minerale bicarbonatate, clorurate, sodice, calcice, magneziene, feruginoase, carbogazoase, mofetele si bioclimatul montan, tonic, stimulent. Indicatiile terapeutice vizeaza nevrozele astenice, afectiunile cardiovasculare, afectiuni asociate - ale tubului digestiv, ale glandelor endocrine, renale, afectiunile ginecologice si bolile profesionale. Bioclimatul montan, tonic, este datorat topoclimatului de versant montan cu aer ozonat si bogat īn aerosoli rasinosi, datorati padurilor de conifere, aerosoli cu ioni negativi, cu valori mijlocii ale temperaturilor si precipitatiilor.

Importantele instalatii pentru tratament cu ape minerale carbogazoase, pentru mofete, buvete pentru cura interna de ape minerale, bazinele cu apa minerala mezotermala si termala, īn aer liber, instalatiile de electroterapie si hidroterapie, de aerosoli si inhalatil, īmpachetari cu namol si parafina, pentru gimnastica medicala, precum si strandul, situat la malul lacului Ciucas, pentru aerohelioterapie, fac din statiune o baza biomedicala curativa si profilactica de prim ordin.

Exista posibilitati complexe de cazare, masa, distractii, practicarea sportului si excursiilor. Hotelul "Tusnad", cu baza proprie de tratament (200 locuri), hotelul ,,Oltul" (256), hotelul "Ciucas" (150), pavilioane, vile, locuinte particulare, pensiuni si cantine cu meniuri dietetice, restaurante, bufete, cofetarii, magazine alimentare si universale, popasuri turistice cu casute si teren pentru corturi īntregesc acest complex balneoclimateric. Statiunea are o casa de cultura cu biblioteca, sala de spectacole, de jocuri, popicarie, cinematograf, bazine cu apa mezotermala si termala īn aer liber, piscina acoperita la hotelul ,,Oltul", terenuri de sport si barci de agrement pe lacul Ciucas care functioneaza iarna ca patinoar, pīrtie pentru saniute etc. Se pot organiza frumoase drumetii si excursii la Lacul Sfīnta Ana (traseul 21), īn Defileul Oltului, la Stīnca soimilor (traseul 15), la Piatra soimilor (traseele 27 si 28) sau la Turnul Apor (traseul 22).

B. TRASEE TURISTICE MONTANE

21. Baile Tusnad - Lacul Sfīnta Ana

Marcaj: cruce rosie. Lungimea traseului: 14 km. Urcus cumulat: 670 m. Durata: 3 ½ - 4 ore; īn sens invers 3 ore. Caracteristici: traseu moderat; iarna numai īn grupuri organizate. Obiective: pavilionul de balneofizioterapie, Poiana Ciomatu, Lacul Sfīnta Ana.

Statiunea balneoclimaterica Baile Tusnad (descrisa mai īnainte) este renumita pentru pitorescul aserarii sale si abundenta izvoarelor minerale. Decorul natural face din acest oras cu specific balnear si climateric o adevarata ,,Perla a Carpatilor Orientali", al carui renume a trecut granitele tarii, fiind vizitat de numerosi turisti straini.

Accesul īn traseu se face din dreptul pavilionului de balneofizioterapie aflat īn spatele hotelului ,,Tusnad", pe versantul vestic al Masivului Puciosu (Ciomatu), prin padure, urmīnd o poteca cu multe serpentine. Dupa 3 ore de urcus ajungem īn Poiana Ciomatu, aflata pe muchia craterului la 1205 m. Din mijlocul acestei poieni avem o larga priveliste spre ,,oglinda circulara a Lacului Sf. Ana, o geometrie coplesitoare a fostului vulcan ... trasata de un compas urias ... mai īntīi pentru lac, apoi pentru marginea padurii ce-l īnconjoara..." (Geo Bogza, Cartea Oltului).

Coborīm din poiana pe muchia craterului la cabana Sfīnta Ana (1070 m), situata pe partea rasariteana a craterului. De aici putem coborī pīna la lac. Lacul se afla la altitudinea de 950 m, singurul din tara cantonat īntr-un crater vulcanic, pastrat intact. Imprejur se īnalta, semete si dominante, vīrfurile Ciomatu Mare (1300 m), Ciomatu Mic (1 245 m), Dealul Tata (1177 m), Dealul Lacului (1131 m) si Vīrful Mohos (1177 m). Pe versantii din jur se gaseste o vegetatie de padure de fag, dar pe cei vestici s-au format viroage si torenti, care contribute la colmatarea lacului, afectīnd conturul si suprafata acestuia.

Alimentarea cu apa a lacului se face din precipitatii - ploi si zapezi - precum si din unele izvoare provenite din cuvertura de pietrisuri si nisipuri de la baza craterului vulcanic al Masivului  Puciosu denumit frecvent si Ciomatu. Chiuveta lacustra cuprinde un volum de cca 786 360 mc de apa. Lungimea oglinzii apei este de 620 m, iar latimea de 464 m. Adīncimea medie a lacului este de 4,2 m si cea maxima de 7 m.

Exista si o legenda privind formarea lacului.  Īn ea se vorbeste de niste fete, īn numar de opt, dintre cele mai frumoase din īmprejurimi, care ar fi fost īnhamate la o caleasca de un tiran de pe Puciosul. Una dintre ele, Ana, l-a blestemat pe tiran si blestemul ei s-a īmplinit. O furtuna cu fulgere si trasnete, īnsotite de cutremure, i-au darīmat acestuia cetatea, cufundīnd-o, o data cu tiranul, īn flacari.

De la oabana Sfīnta Ana, dar spre est, se vede ,,Lacul cu muschi" sau tinovul Mohos, o mlastina de turba, īn care predomina muschiul Sphagnum. Situat la nord-est de Lacul Sfīnta Ana, tinovul ocupa o chiuveta a unui fost lac de origine vulcanica, azi colmatat si acoperit cu vegetatie de mlastina, cu o suprafata de 80 ha, declarat monument al naturii si protejat de lege.

In īmprejurimi pot fi īntīlniti ursi, cerbi, caprioare, rīsi, pisici salbatice, lupul, veverita si chiar mistretul, iar pe Lacul Sfīnta Ana pot fi vazute rate salbatice, īn timp ce īn apa mai vietuieste sopīrla de apa si raci mici. Namolul are 5 m pe fundul tinovului si este bun pentru tratamente. Din tinovul Mohos izvoraste pīrīul Ciomatu. Altitudinea tinovului este de 1050 m. El constituie un punct important de atractie pentru cercetatorii stiintifici biologi.

22. Baile Tusnad - Vīrful Ludmila - Baile Tusnad

Marcaj: punct rosu. Lungimea traseului: 4 km. Urcus cumulat: 80 m. Durata: 2 ore. Caracteristici: traseu moderat, placut. Obiective: Dealul Ludmila, Bastionul Apor.

Punctul de acces este Casa de cultura a statiunii, de unde ne īndreptam spre pavilionul de balneo-fizioterapie si Vila nr. 23 (Lacul Sfīnta Ana), urmīnd marcajul crucea rosie care conduce pe traseul 27 la Lacul Sfīnta Ana. Dupa un drum placut prin padure, la bifurcatia potecilor, la cca 500 m, parasim acest marcaj si ne īndreptam la stīnga spre nord, pe marcajul cu punct rosu. Urmīnd poteca pe care sīnt īndrumati cei aflati la tratament, pentru o cura reconfortabila de miscare si aer ozonat, dupa putin timp vom ajunge la bastionul Apor, punct de belvedere amenajat prin anul 1900 (conform legendei, īn cinstea unui cioban care ar fi descoperit statiunea, respectiv efectul apelor minerale). Continuam drumul pe versantul vestic al Muntelui Puciosu, ocolind o vale abrupta care ramīne īn partea stīnga si ne deplasam spre nord-vest, prin padure, pīna la vīrful Ludmila (727 m). Pe acest vīrf s-au postat luptatorii autohtoni īn timpul revolutiei din 1848-1849, tinīnd piept armatelor imperiale austriece.

De pe vīrful Ludmila putem admira frumoasa priveliste a statiunii Baile Tusnad. Turistii mai experimentati pot continua drumul catre est, spre Vīrful Cetatii, īn timp ce altii se pot īntoarce pe o alta poteca, īntr-un timp mai scurt. Īn statiune, punctul de sosire este hotelul "Ciucas".

Fig. 8 Schita traseelor nr. 23 si 25

23. Baile Tusnad - sub vīrful Cetatii - cabana Lacul Sfīnta Ana - Dealul Lacului - izvorul Clocotitorul - satul Bixad.

Marcaj: banda albastra. Lungimea traseului: 14 km; urcus cumulat 450 m. Durata: 6 ore (īn sens invers 6 ore).

Pornim din partea nordica a Bailor Tusnad, de la vila nr. 5, pe drumul dumbravei Fagilor, pe o poteca marcata. Aceasta ne conduce īn padure, pe sub vīrful Cetatii, spre cabana Lacul Sfīnta Ana (din Poiana Ciomatu, urmam traseul comun cu nr. 21).

De la cabana, calauzindu-ne dupa marcajul banda albastra, mergem spre sud, pe muchia craterului, trecem prin pīlcuri dc padure pīna la Dealul Lacului. De aici avem o priveliste frumoasa spre Muntii Bodocului. Coborīm apoi pe poteca marcata, care ne conduce pe līnga izvorul Clocotitorul, de unde ne īndreptam spre localitatea Bixad, pīna la DN 12, pe care se poate ajunge cu autobuze locale la Baile Tusnad. De retinut ca din satul Bixad se poate ajunge, cu masina pe DJ 13 modernizat, spre nord, la cabana Lacul Sfīnta Ana sau spre est, la Balvanyos-Bai (18 km).

24. Cabana Lacul Sfīnta Ana - tinovul Mohos - satul Lazaresti - Tusnad-Sat

Marcaj: punct albastru. Lungimea traseului: 14 km. Urcus cumulat: 200 m. Durata: 5 ore (īn sens invers 6 ore). Caracteristici: drum moderat; iarna e recomandabil numai pentru schiorii avansati.

De la cabana Lacul Sfīnta Ana ne angajam spre nord-est pe o poteca marcata cu punct albastru, care īn prima parte a drumului ne conduce spre tinovul Mohos. Cam pe la mijlocul tinovului cotim spre nord si urcam mai accentuat īn padure. Trecem vīrful Mohos (1166 m) si ne īndreptam spre un alt vīrf ceva mai īnalt - vīrful Haromul Mare (1182 m). Trecīnd pe sub vīrf ajungem la pīrīul Lazar, care īn continuare ne calauzeste spre satul Lazaresti. Traversam satul si ajungem pe drumul comunal care ne conduce pīna la Tusnad Sat, unde putem vizita statia de īmbuteliere a apei minerale ,,Tusnad". Īn apropiere se afla si baile Nadas, la poalele Muntelui Haromul Mic. La marginea vetrei satului se gaseste o rezervatie naturala ocrotita de lege. Este vorba de mlastina "Valea Mijlocie" situata īn lunca Oltului la 1 km de Tusnadu Nou, spre sud. Inapoi, la Baile Tusnad, se poate ajunge cu autobuzul local.



25. Cabana Lacul Sfīnta Ana - Hotelul turistic ,,Turia" - Balvanyos-Bai

Marcaj: cruce galbena. Lungimea traseului: 7 km. Urcus cumulat: 80 m. Durata: 3 ore (īn sens invers 3 ore). Caracteristici: drum moderat, iarna numai pentru schiori.

Pornind de la cabana Lacul Sfīnta Ana ne angajam pe poteca marcata, care conduce paralel cu drumul asfaltat. Ocolim pe partea sudica tinovul Mohos, apoi īnconjuram dealul Capu Lenciu prin Coacazisul si coborim la bifurcatia drumului (DJ 113) Bixad - Turia. Urmam drumul carosabil īn directaa estica pīna ajungem sub cladirea hotelului turistic "Turia". De aici, acelasi drum asfaltat ne conduce pīna la Balvanyos-Bai.

26. Cabana Lacul Sfīnta Ana - tinovul Mohos - vīrful Ţetele

Marcaj: cruce albastra. Lungimea traseului: 9 km. Urcus cumulat: 540 m. Durata: 4 ore; īn sens invers 5 ore. Caracteristici: drum moderat. Obiective: tinovul Mohos, vīrful Ţetele - cetatea Balvanyos, Baile Balvanyos.

Pornind de la cabana Lacul Sfīnta Ana, ne īndreptam pe poteca marcata spre partea sudica a tinovului Mohos. Ocolim pe la nord Capu Lenciu si traversam Pīrīul Rosu continuīnd drumul spre est īn directia vīrfului Ţetele (1173 m), una dintre cele mai mari īnaltimi din Muntii Bodocului. Intre timp, am depasit īnaltimi mai mici si colina Goram. De pe vīrful Ţetele avem o frumoasa panorama a Depresiunii Ciucului Inferior si asupra Depresiunii Casinului, ba, mai mult, departe, putem zari Ceahlaul si, spre sud, Muntii Ciucasului.

Varianta: De pe vīrful Ţetele putem continua drumul spre Baile Balvanyos, revenind spre un tinov mai putin cunoscut, Bufuitorul, de unde ne īndreptam spre sud, pe marcajul vechi cu punct albastru, pe la Pestera Ucigasa, apoi spre est la Pasarilor"; ocolim spre sud la Grota Puturoasa de la Turia si pe la Baia Acra, de unde coborīm la Balvanyos.

De pe vīrful Ţetele putem merge spre cetatea Balvanyos, prin vīrful Goran si vīrful intermediar, apoi, spre sud, printr-o poiana, pe sub funicular, si ne īndreptam spre cetatea Balvanyos. Aceasta ne "etaleaza" ruinele sale ca un turn īnalt de cca 15 m, cea mai veche parte a cetatii (sec. XI). De la cetate ne īndreptam, ocolind spre nord si apoi īn directie sudica, spre drumul carosabil care ne va conduce, printre vile si casute de camping, pīna la un pod, līnga bufetul statiunii Balvanyos din zona Muntilor Bodocului. Traversam podul si ne īndreptam spre Magazinul Universal, unde se afla statia de autobuze I.T.A. cu legaturi fie īn directia Bixad - Baile Tusnad, fie spre Tg. Secuiesc prin Turia.

21. Baile Tusnad - stīncile Turnurilor

Traseu nemarcat. Durata: 2 ore.  Lungimea traseului: 3 km. Urcus cumulat: 60 m. Caracteristici: traseu usor. Obiective: Stīncile Turnurilor.

Este un traseu de recreere, pe un drum placut si usor de parcurs, necesitīnd mai putin de o ora, la dus. Trecem peste rīul Olt, īn apropierea statiei de locale ferata si, orientīndu-ne spre nord, ne īndreptam spre izvoarele de apa minerala; continuam pīna īn fata unei vai cu versanti abrupti de unde se deschide "Valea minelor parasite" unde, se spune, īn trecut se exploatau arama, sulf si chiar aur; drumul se continua pīna ajungem la stīncile spectaculoase, de forma unor turnuri uriase, impresionante.

28. Defileul Oltului - Piatra soimilor

Marcaj: nemarcat (traseu usor). Lungimea traseului: 3 km. Durata: 1 ora. Urcus cumulat: 70 m. Caracteristici: drum usor.  Obiective: Valea Oltului si Piatra soimilor.

Majoritatea persoanelor venite īn statiune aleg acest traseu pentru a savura privelistea mareata rezultata din lupta dintre apa si stīnci, lupta din care apa iese totdeauna īnvingatoare:

"Caci apa, ca sudoarea fruntii,

Nu-si conteneste drumetia,

Se lupta ne-ncetat cu muntii,

Ca sa le-nvinga maretia!

si spumega linga, cascade,

Īn drum spre pitoreasca vale,

Īn stropi de-argint, sclipeste, cade,

Pe stinci semete se pravale.. "

(OLIVIU MARCU: Maretia naturii)

A reusit apa si īn acest defileu sa-si croiasca drum spre alte plaiuri, deversīnd apele fostului lac pliocen din Depresiunea Ciucului, printre stīncile de andezit, legīnd īn acelasi timp īntre ele stramosestile "tari", a Ciucului si a Bīrsei, a Fagarasului si a Lovistei, apa curgīnd mai departe dincolo de Turnu Rosu si, mai departe, spre Cozia prin alte defilee, croindu-si apoi drum larg spre batrīnul Istru ..

Pornim din apropierea terenului de sport al statiunii Baile Tusnad pe malul drept al Oltului. Trecem pe līnga campingul ,,Vacanta", vizitīnd, cu acest prilej, mofeta si cele doua emanatii libere de bioxid de carbon. Ne deplasam pe terasa īnalta, pe valea care se īngusteaza treptat. Trecem podul pe malul stīng, apoi, pe la restaurantul "Moara la Fagadau", ne continuam drumul, traversīnd din nou Oltul, pīna ajungem la cariera de andezit "Carpitus II". Nu departe vom observa o stīnca de forma cubica, la iesirea din defileu, pe dreapta, denumita "Piatra soimilor". (A nu se confunda cu "Stīnca soimilor" de pe traseul 14). Līnga stīnca se afla izvorul cu acelasi nume. Aici putem vizita si ruinele unei cetati (sec. XV), iar la īntoarcere ne va intriga Piatra Gaurita, o grota īn andezitul īn care e sapat defileul. Ne atrag atentia si izvorul de apa minerala si crusta de travertin (tuf calcaros care se lustruieste ca marmora, pentru decorarea unor interioare), cimentata pe malul Oltului. Pe valea Comlosului, afluent al Oltului, observam o alta curiozitate a naturii - piatra ponce - sau spuma de mare, roca usoara, poroasa ce s-a format prin racirea brusca a unor lave care au tīsnit din adīncuri, īn apele lacului pliocen. Revenim apoi īn centrul statiunii.

C. ALTE TRASEE

29. Cīrta - valea Lunca - Culmea Ineului -Valea Muresului - Boteni

Marcaj: nemarcat (propus cruce galbena). Lungimea traseului: 19 km. Urcus cumulat: 440 m.

Durata: 7 ore. Caracteristici: drum lung, obositor.

Turistii care vin cu autoturisme pot urca cu masina prin valea Lunca pīna aproape de culmea Ineului si de acolo pe vīrful Poienii (1384 m) nord-vest, pe valea Lunca. Dupa 5,4 km, ajungem la o bifurcatie. Drumul cel bun ne conduce, spre stīnga, īn padure, īnca 3 km. De aici, o carare bine batuta - folosita acum de tractoare - ne va duce, īnca 3 km, la saua de sub vīrful Rachitis. Aici ne īntīlnim cu traseul nr. 2 aflat pe culmea Ineului. Urmam drumul marcat cu cruce albastra si ajungem pe vīrful Poienii (Ostoros -1 384 m), īn 1½ -2 ore.

De aici traseul nostru coboara īn directia nord-vest. Dupa scurt timp ajungem la liziera padurii Rachitisului. Regasira drumul forestier care ne conduce, prin fīnete, la DN 12, īn satul Boteni, de pe Valea Muresului.

30. Valea Madarasului Mare - cabana de vīnatoare Madaras - Muntele Ferteu

Marcaj: cruce albastra. Lungimea traseului: 19 km. Urcus cumulat: 920 m. Durata: 7 ore (īn sens invers 6 ore). Caracteristici: traseu greu, iarna nu se recomanda. Obiective: satul Madaras, Valea Madarasului Mare, vīrful Muntele Mic.

Traseul face legatura dintre localitatea Madaras si creasta nordica a Muntilor Harghita. Pornind din satul Madaras, spre vest, pe drumul comunal si forestier, ajungem sub Dealul Cenusii (766 m), dupa 3 km, la o bifurcatie de drumuri, unde se afla si o stīna. Dupa īnca un kilometru, pe valea Madarasu Mare intram īn pasunea comunala. Spre nord se vede vīrful Madarasu Mare (938 m). Traversam pasunea si facem un ocol mare spre sud-vest prin padure, unde, dupa 3 km, ajungem la un refugiu si la doua casute, iar dupa alti 2,5 km la cabana de vīnatoare Madarasu Mare. De aici mai parcurgem 1 km si dam de un nou refugiu la obīrsia vaii Madarasu Mare. Continuīnd urcusul īn directia nord-vestica, īntīlnim traseul de creasta, marcaj banda albastra, pe care ne īndreptam, peste Muntele Porcul, spre nord. Ajungem la o poiana mlastinoasa si trecem culmea īn partea sud-vestica a muntelui Ferteu. Din locul mlastinos, īn vest, izvoraste pīrīul Ivo pe care vom putea coborī īn valea Izvoarele (Ivo), iar spre nord, prin creasta Muntelui Mic, putem ajunge la Lacul Dracului (traseul nr. 1).

31. Satul Siculeni - stīnele Siculeni - sub vīrful Coltul Tesit - cabana Harghita-Madaras

Marcaj: nemarcat (propus triunghi albastru). Lungimea traseului: 14 km. Urcus cumulat: 1060 m. Durata: 6 ore (īn sens invers 5 ore). Caracteristici: Vara moderat, iarna greu, cu schiuri. Obiective: monumentul "Siculicidium" (īn sat) si vīrful Coltul Tesit.

Īnainte de a porni din localitatea Siculeni vizitam monumentul "Siculicidium", care imortalizeaza evenimentul sīngeros din 7 ianuarie 1764, cīnd fortele imperiale austriece au macelarit cetatenii satului, la refuzul acestora de a se īnrola īn regimentele de granita. La macel au participat 1000 de infanteristi si 50 de husari, avīnd cu ei si doua tunuri, cu care au atacat pe tarani īn cursul noptii. Pornim spre sud-vest pe traseu, pe līnga biserica, dupa ce am trecut rīul Olt, si ne angajam, aproape de capatul sudic al satului, pe drumul din valea Harghita-Siculeni, prin fīnete si tufisuri, pīna la stīnele Siculenilor. Poteca ne va conduce mai departe prin padure, apoi intersectam drumul forestier care vine dinspre Stīna Mare (875 m) si īn fata noastra, spre vest, vedem vīrful Siculeni Mici (1387 m). Continuam drumul 30 de minute (2,5 km) facīnd īntīi un ocol spre sud-vest, apoi spre vest-nord-vest, pīna sub vīrful Coltul Tesit (Siculeni, 1 709 m), pe care īl vom vedea īn stīnga īntr-o poiana cu stīne. Urcam prin padure pīna ajungem la o poteca marcata (traseul nr. 1, marcaj banda albastra) care ne va conduce pīna la cabana Harghita-Madaras.

32. Satul sicasau - valea Fagul Rosu - Dealul Fagul Rosu - vīrful Muntele Mic.

Marcaj: nemarcat (propus triunghi albastru). Lungimea traseului: 12 km. Urcus cumulat: 90 m. Durata: 5 ore (īn sens invers 4 ore). Obiective: Muntele Mic, vīrful Comsa.

Drumul īncepe din satul sicasau, de līnga scoala generala, si ne conduce īn valea Fagul Rosu printre gospodarii razlete ce tin de sicasau. La īnceput poteca traverseaza locul deschis cu pīlcuri de copaci. Dupa 2 km intram īn padure unde, dupa alti 6 km, ajungem la o baraca (dormitorul comun I.F.).  Dupa un urcus mai accentuat, ajungem pe un picior de munte (Dealul Fagul Rosu) si continuam drumul pīna la golul montan al vīrfului Muntele Mic. Acest drum nemarcat va deveni īn viitor un traseu util pentru turistii care vor pleca din cabana Sub Cetate spre Muntele Mic.

33. Tusnadu Nou - Pasul Mitaci - Batanii Mari

Marcaj: nemarcat (propus punct albastru). Lungimea traseului: 26 km. Urcus cumulat: 670 m. Durata: 9 ore. Caracteristici: drum moderat, obositor din cauza lungimii. Iarna numai pentru schiorii antrenati.

Din localitatea Tusnadu Nou (DN 12) ne īndreptam spre vest pe drumul care traverseaza rīul Olt si linia ferata. Īn prima portiune a drumului carosabil numit Drumul Mitaci trecem pe līnga casele localnicilor, pe līnga gradini si pīlcuri de tufisuri (un drum comunal mai deschis). Dupa 4 km intram īn padure. Drumul serpuieste pe sub muntele Capul (1 161 m) īn partea sudica a acestuia. Dupa īnca 5 km ajungem pe culme, īn Pasul Mitaci (1 210 m). Spre sud se īnalta vīrful Mitaci (1271 m), īmpadurit. Spre nord se īntinde poiana Mitaci, īn nord-vestul careia se afla un refugiu pastoral.

Coborīm din culme pe serpentine printr-o padure frumoasa de fag, numita padurea Ghionghes. Dupa 5 km de la culme iesim din padure, traversam un pīrīias si coborīm la obīrsia pīrīului sugo. De aici drumul urmeaza cumpana de ape dintre pīrīul Uimu si pīrīul sugo. La punctul de belvedere (cota 853) de pe dealul Chiuves contemplam o frumoasa perspectiva spre Depresiunea Baraolt. Din acest punct, spre sud-vest se vad casele localitatilor Batanii Mari catre care ne īndreptam si Batanii Mici. Dupa īnca 4,5 km (o ora si jumatate de mers) ajungem la Batanii Mari, unde gasim un adapost si mīncare calda la hanul comunei.

34. Batanii Mici - valea Brad - mina Bodva - poiana Mitaci

Marcaj: nemarcat (propus punct galben). Lungimea traseului: 14 km. Urcus cumulat: 800 m. Durata: 5 ore (īn sens invers 4 ore). Caracteristici: drum moderat. Obiective: mina Bodva,  poiana Mitaci.

Pornind din Batanii Mici, urmam drumul carosabil spre Herculian iar dupa 1 km īntīlnim o bifurcatie spre est, pe care vom putea ajunge mai usor la mina Bodva. De la Batanii Mici si pīna aici am parcurs aproape 8,5 km. Continuam sa ne deplasam īn directia nord-est, dupa ce am vizitat un furnal vechi parasit (unde Gįbor Aron, militant īn timpul revolutiei de la 1848-1849, era si forjor de tunuri), iar dupa 4 km de la mina Bodva ajungem la o noua bifurcatie de drumuri. Ne īndreptam pe drumul estic, catre poiana Mitaci, īn timp ce ramura nordica, de la bifurcatie, conduce īn directia Dealului Negru (1 322 m). Traseul nostru urea spre izvoarele pīrīului Bradu Mic si, prin padure, ajungem la refugiul din poiana Mitaci, de unde, spre nord, se vede vīrful Capus pe culmea Silosfeie (1 423 m).

Din poiana Mitaci, unde īntīlnim traseul nr. 1, de creasta, marcat cu banda albastra, ne putem deplasa pe acesta fie catre nord catre tinovul Luci si Sīntimbru-Bai, fie spre sud catre vīrful Pilica Mare. De asemenea putem traversa creasta si coborī spre Tusnad Nou, urmīnd traseul 33 (Drumul Mitaci).

35. Baraolt - Biborteni - Herculian - Muntele Cucului       

Marcaj: partial cruce albastra (neterminat). Lungimea traseului: 27 km. Urcus cumulat: 900 m. Durata: 9 ore (īn sens invers 8 ore). Caracteristici: vara moderat, dar obositor; iarna numai pentru turistii antrenati, cu schiuri. Obiective: Orasul Baraolt, Statia de īmbuteliere a apei minerale Biborteni, Herculian, valea Baraolt - Muntele Cucului.

Baraoltul, oras de pe valea rīului cu acelasi nume, afluent al Oltului, din Depresiunea Baraoltului situata īn sud-vestul Muntilor Harghita, a devenit centru urban īn anul 1968, avīnd īn prezent peste 10 000 de locuitori. Este un centru muncitoresc legat de dezvoltarea exploatarilor de lignit din Depresiunea Baraolt, de industria constructiilor de masini, de Combinatul de produse lactate si Fabrica de pīine. Este, de asemenea, un centru cultural (liceu, scoli generale, profesionale). Aici s-a nascut Barti Szabņ David, poet si lingvist (1739-1818). Īntre monumentele arhitectonice se numara o veche biserica romano-catolica fortificata (secolul XVI), iar ca punct de atractie pentru turisti izvorul de apa minerala Padurea Mare.

Pornind pe traseu spre est, ne īndreptam catre Biborteni unde vom ajunge dupa ce am parcurs

4 km. La Biborteni putem vizita statia de īmbuteliere a apei minerale carbogazoase, hipotone, baile de interes local, precum si un furnal vechi. Imprejurimile sīnt pitoresti.

Continuīnd traseul, dupa 3 km ajungem la Batanii Mici (satul natal al lui Bénédék Élék, scriitor pentru tineret si publicist maghiar), apoi la Herculian, unde se afla o biserica din sec. XV -monument de arhitectura, dupa īnca 4 km de mers. Īn īmprejurimi si pe valea Baraoltului exista multe izvoare de apa minerala.

Urcīnd spre nord, trecem pe līnga renumitele pietre de opal de la Cioca, unde este si izvorul de apa minerala din pīrīul Negru. Drumul carosabil tine numai 11 km de la sat, apoi valea Baraoltului se īngusteaza. Mai sus traseul ocoleste pe la vest vīrful Muntele Mare (1 228 m) si o poiana mare din vecinatatea acestuia, la marginea careia, sub vīrful Cuptor (Piatra Baraoltului), se afla trei case de vīnatoare. De aici spre creasta exista mai multe poteci nemarcate: cea de pe valea pīrīului Baraolt spre obīrsia acestuia; cea care strabate padurea Laba Ţiganului spre est si īn sfīrsit cea care strabate suprafata runcuita de sub vīrful Cucu. Cea mai sigura poteca spre vīrful Cucu (1 558 m) este īnsa cea marcata cu cruce albastra de līnga refugiul vīnatoresc, parcursa īn 3 ore.

De la vīrful Cucu situat pe marginea vestica a craterului (alcatuit din andezite), urmīnd traseul nr. 1, marcaj banda albastra, se poate ajunge la tinovul Luci si la Sīntimbru-Bai.

36. Baraolt - Talisoara - valea Cormos - tinovul Luci

Marcaj: nemarcat (propus cruce albastra). Lungimea traseului: 37 km. Urcus cumulat: 970 m. Durata parcursului: 12-13 ore (īn sens invers 10 ore). Caracteristici: vara obositor pe jos; iarna foarte greu. Obiective: bisericile īn stil gotic, mentionate īn descriere, furnalul vechi din satul Filia, cascada de pe pīrīul Covasna, tinovul Luci.

Pornind din orasul Baraolt īn directia nord-vest, pe drumul carosabil, observam īn dreapta, pe deal, statia meteorologica, iar dupa numai 3 km ajungem īn localitatea Talisoara. Se poate vizita biserica veche construita īn stil gotic (sec. XVI), un castel cu un mic parc dendrologic, iar la 0,5 km spre vest o baie veche. Continuam drumul spre nord si ajungem, dupa 2 km de mers, īn satul Bradut, pe drumul asfaltat. Īn sat exista un camin cultural frumos si putem admira portile, sculptate īn lemn, ale unor gospodarii.

Indrumati de cetateni, putem ajunge dupa 4 ore de mers īn Cheile Vīrghisului sau īn apropiere, la diferite izvoare de apa minerala. Pornind de la Bradut mai departe, dupa numai cīteva sute de metri, ajungem īn satul Filia, unde exista un vechi furnal (monument istoric) si fundatia octogonala a clopotnitei bisericii īn stil romanic, ridicata probabil la īnceputul secolului XIII. Spre nord, vom īntīlni, īn drum, la gura pīrīului Cosag (pe valea caruia apar pietre de opal), un izvor de apa minerala, iar mai departe, la gura pīrīului Fieraru, īn directia opusa, pe un pīrīu mai mic (Covasna), o cascada frumoasa de cea 4 m īnaltime. La gura pīrīului Batatura Cailor, vom da de un mic refugiu.

Traseul ne conduce mai departe pe drumul forestier valea Pīrīului Cormos si dupa o ora de mers (de la confluenta cu pīrīul Batatura Cailor) ajungem la confluenta cu valea Chisag. Pe acest pīrīu cu apa sulfuroasa se afla un mic complex turistic. Inaintīnd pe traseu vom patrunde pe valea pīrīului Pietros si, dupa 2 ore de mers, vom ajunge la tinovul Luci. Īn apropiere (pe traseul nr. 1) se afla niste stīne, iar prin Pasul Sīncraieni putem traversa si coborī īn satul Sīncraieni sau līnga hala de pe Valea Mare unde īntīlnim traseul nr. 12; ne putem īndrepta, pe acesta, spre Miercurea-Ciuc. La Sīncraieni se poate ajunge īn 4-5 ore.

De la tinovul Luci, pe traseul nr. 1, marcat cu banda albastra, ne putem deplasa spre nord la Pasul Vlahita (cabana Bradet) sau spre Baile Tusnad, īn directia sudica facīnd un popas la Sīntimbru-Bai si trecīnd, a doua zi, pe la vīrful Pilisca Mare.

37. Valea Cormos - valea Batatura Cailor - Gura Pestii - pīrīul Auriu - Izvorul Ilosai - vīrful Egresu - pīrīul Apa Neagra - Pasul Vlahita - cabana Bradet

Marcaj: nemarcat (propus cruce galbena). Lungimea traseului: 20 km. Urcus cumulat: 230 m. Durata: 8 ore. Caracteristici: traseu lung, obositor, iarna numai cu schiuri, īn grupuri. Obiective: tinovul Egres (Bradu), Pasul Vlahita - Cabana Bradet.

Notam ca acest traseu este practical de catre cei care, din valea pīrīului Cormos, vor sa ajunga pe drumul cel mai scurt, la Pasul Vlahita - cabana Bradet.

Drumul forestier Batatura Cailor, care īncepe de la confluenta cu Cormosul (traseul nr. 36), ne conduce pīna la Gura Pestii. De aici continuam drumul pe o carare din valea pīrīului Auriu - pe o portiune de 8 km - pīna la izvoarele Ilosai. De aici spre vest se vede vīrful golas Chiuva - 1041 m. Mergem apoi īn directia nordica pe Muntele Maciu pīna dam de pīrīul Apa Neagra, pe care īl traversam si schimbam directia spre nord-vest pīna la pīrīul Cracul. Din nou schimbam directia de mers, catre nord-est si dupa 40 de minute ajungem printre pīlcuri de padure la Pasul Vlahita, apoi la cabana Bradet.

38. Poiana Vīrghis - pīrīul Aso Rece (Hidegaso) - vīrful Ascuns - cascada Bradului - valea Pieraru - vīrful Cuptor (spre Muntele Cucului).

Marcaj: nemarcat (propus cruce rosie). Lungimea traseului: 23 km. Urcus cumulat: 760 m. Durata: 9 ore. Caracteristici: traseu obositor, din cauza lungimii, iarna impracticabil. Obiective: cascada Fieraru, vīrful Cuptor, Piatra Baraoltului.

Acest traseu a fost propus de mai multi turisti īn scopul de a realiza o legatura directa īntre Muntii Persani si Muntii Harghita (Muntele Cucului) si īn continuare, spre valea Oltului, la Sīntimbru. Pornind de la Poiana Vīrghis pe pīrīul Aso Rece (Hidegaso), dupa cca 850 m se desprinde spre est poteca care ne conduce pe vīrful Ascuns (988 m). Dupa traversarea acestuia spre est, coborīm pe pīrīul. Covaciusul la cascada Bradului īn apropierea careia se afla cantonul silvic unde gasim adapost pentru o noapte.

Continuam drumul traversīnd Cormosul (traseul nr. 36) si urcīnd īn amunte pe valea Fieraru, pe drumul forestier, īn directia est-nord-est. Dupa 2,7 km ajungem la confluenta cu pīrīul Covaci, continuam īnsa pe valea Fierarul Mic, ne īndreptam īn directia est-nord-est si dupa 12,4 km ajungem la o cabana forestiera. De aici urcam sub vīrful Cuptor si īntīlnim traseul de creasta nr. 1, marcat cu banda albastra, care ne conduce la Sīntimbru-Bai.

Glosar

Abrupt - Portiune de teren, perete stīncos, foarte īnclinat sau aproape vertical (Stīnca soimilor).

Amonte - Spre obīrsia unui curs de apa sau a unei vai, invers sensului de curgere; īn susul apei. Amont.

Amfiboli - Grup de minerale, componente principale ale rocilor magnetice, constitute din metasilicati.

Andezit - Roca magmatica efuziva de culoare cafenie-cenusie pīna la neagra, cea mai raspīndita roca din lantul neoeruptiv Calimani- Gurghiu-Harghita.

Antropic - Fenomen datorat actiunii omului (asupra reliefului, vegetatiei, faunei, peisajului geografic etc.).

Arctic - Specific regiunii circumpolare nordice sau situat īn acea regiune. Plante de origine din acel areal.

Aureola mofetica - Suprafata din jurul unui masiv de roci vulcanice unde au loc manifestari postvulcanice, de regula activitati mofetice si de mineralizare a apelor subterane.

Avale - Spre varsarea unui curs de apa sau a unei vai, īn josul apei. Aval.

Bazalt - Roca magmatica efuziva bazica de culoare cenusie īnchisa spre neagra, uneori brun-cenusie.

Bītca - Vīrf de munte īmpadurit. Magura.

Brīna - Brīu cu o īngusta suprafata pe care se poate īnscrie o poteca la mijlocul unui versant abrupt. Polita.

Boreal - Din emisfera nordica, septentrional.

Brecie - Roca sedimentara formata prin cimentarea unor fragmente colturoase din alte roci, diferite ca origine.

Caldera - Depresiune larga situata īn partea superioara a unui con vulcanic, de forma circulara cu diametrul de cītiva km, īn care se afla unul sau mai multe conuri vulcanice mai mici.

Caolin - Argila cu grad mare de puritate, constituita aproape īn exclusivitate din caolinit (silicat bazic de aluminiu), formata prin alterarea rocilor bogate īn feldspati sau alti alumosilicati sub actiunea apei, oxigenului si a bioxidului de carbon. De culoare alba, usor galbuie, se gaseste la Harghita-Bai, unde se exploateaza pentru a fi utilizata īn industria ceramicii fine.

Carst - Regiune cu relief caracteristic format īn roci solubile (calcare, dolomite, sare, gips). Sub actiunea apelor de suprafata se formeaza exocarstul (lapiezuri, doline, polii, chei etc.), iar cursurile subterane dau nastere endocarstului (avene, pesteri etc.).

Chei - Sector īngust dintr-o vale, cu pereti abrupti, verticali, de regula sapata de ape īn calcare (Cheile Vīrghisului).

Crater - Adīncitura de forma unei pīlnii tronconice situata la partea superioara a unui con vulcanic, de regula circulara.

Crioplanatie - Proces de nivelare a reliefului sub actiunea alternarii ciclice a īnghetului si dezghetului īn regiunile montane. Altiplanatie.

Cuaternar - Ultima perioada a neozoicului care a īnceput cu circa un milion de ani īn urma (dupa unii geologi cu doua sau trei milioane de ani īn urma) si continua īn zilele noastre. La īnceput s-a caracterizat prin racirea climei ce a marcat īnceputul glaciatiei (Pleistocen) si apoi o īncalzire ce a dus la retragerea ghetarilor (Holocen).

Curmatura - Portiune mai coborīta a unei creste muntoase sau culmi deluroase īnlesnind de regula traversarea acesteia. sa.

Cumpana apelor - Linia de separatie a suprafetelor de alimentare cu apa a doua bazine hidrografice vecine. Coincide cu coama sau creasta care dirijeaza apele de suprafata īn sensuri opuse.

Dacit - Roca magmatica efuziva, bazica, de culoare cenusie īnchisa sau neagra, uneori bruna-cenusie.

Defileu - Sector de vale strīmta si adīnca formata de apa īn zona de munte (Defileul Oltului de la Tusnad).

Diaclaza - Fisura īn roci, formata prin presiune sau racire, īn care compartimentele de o parte si cealalta a planului de ruptura nu s-au deplasat unul fata de altul

Dolina - Adīncitura sub forma de pīlnie rezultata din dizolvarea calcarului de catre ape.

Endemism - Planta sau animal care traieste numai pe un anumit teritoriu.

Efuziuni - Aparitia la suprafata scoartei terestre a lavei. Eruptii.

Fractura crustala - Ruptura profunda care īntrerupe continuitatea rocilor din crusta scoartei terestre si care īn unele regiuni a facilitat ascensiunea magmei la suprafata.

Falie - Ruptura īn scoarta terestra de-a lungul careia compartimentele opuse rezultate sufera o deplasare paralela cu suprafata de ruptura.

Freatic - Strat īmbibat cu apa situat aproape de suprafata terestra, deasupra unui strat impermeabil, din care se alimenteaza izvoarele, fīntīnile, mlastinile etc.

Glacis - Forma de relief aproape neteda, usor īnclinata, ce margineste un versant de munte.

Glaciar - Din perioadele glaciare. Creat de actiunea ghetarilor.

Grohotis - Aglomerare de fragmente de roci colturoase, provenite din dezagregarea versantului, īn general mobile.

Hatas - Carare īngusta formata de trecerea repetata a animalelor prin acelasi loc.

Hatis - Desis, padure tīnara deasa si īncīlcita, greu de strabatut, ce apere de obicei dupa taierea unei paduri mature.

Interfluviu - Regiune cuprinsa īntre doua vai vecine.

Intruziune - Masa magmatica care a patruns īn partea superioara a scoartei terestre, s-a racit si s-a consolidat.

Limonit - Minereu de fier format īn zonele litorale ale bazinelor marine prin coagularea solutiilor coloidale sau īn zonele de oxidare ale zacamintelor de sulfuri.

Magura - Forma de relief, adesea conica, ce do-mina relieful din jur.

Mofete - Emanatii de gaze (mai ales CO2) īn regiunile vulcanice sau adiacente (aureola mofetica) ce marcheaza faza postvulcanica.

Nebulozitate - Gradul de acoperire a cerului cu nori.

Neoeruptiv - Faza recenta (pliocen-cuaternara) de eruptii vulcanice.

Neogen - A doua perioada a erei neozoice, caracterizata prin aparitia unor vietuitoare noi, asemanatoare celor care traiesc azi.

Nivatie - Totalitatea proceselor de modelare a reliefului prin īnghet si dezghet repetat, exercitata de masa de zapada acumulata īn timpul iernii si de firn īn muntii īnalti.

Obīrsie - Locul de unde īsi aduna apele un rīu, sectorul superior al vaii.

Pas - Zona de trecere, de obicei a unui drum, peste culme de pe un versant pe altul al unor munti, folosind o curmatura sau sa. (Pasul Vlahita, Pasul Sicas etc.).

Pajiste secundara - Pajiste instalata pe locul fostelor paduri.

Paroxism - Faza de maxima activitate eruptiva (īn cazul vulcanilor).

Planeze - Suprafata de pe panta conului vulcanic, īnclinata, de forma triunghiulara cu vīrful orientat spre crater, delimitata pe doua laturi de vai īnguste (barrancos).

Pliocen - A doua epoca a neogenului (dupa miocen) īn care a avut loc o intensificare a eruptiilor vulcanice.

Piroclastite - roci formate din particule solide - fragmente de lava īntarite si de roci dislocate ca urmare a eruptiilor vulcanice.

Piroxeni - Grup important de silicati complecsi care intra īn compozitia multor roci magmatice.

Pluvial - Cauzat de apa ploilor; avīnd originea īn ploi.

Retea hidrografica - Totalitatea unitatilor hidrografice cu caracter permanent sau temporar din cuprinsul unui bazin hidrografic. Sīnt cuprinse si lacuri si mlastinile.

Relict - Specie de planta sau animal care a supravietuit din epoci sau perioade de timp trecute.

Rune - Loc cu buturugi unde padurea a fost taiata (runcuita).

Roci vulcanogen-sedimentare - Roci care au luat nastere prin sedimentarea sau consolidarea particulelor solide, provenite din eruptiile vulcanice.

Semperviriscent - Intotdeauna verde (despre plante).

Stalactite, stalagmite - Formatiuni concretionare endocarstice ce apar īn pesteri prin depunerea lenta a carbonatului de calciu din apele subterane care circula prin diaclazele din calcare si dolomite. Stalactitele au de regula o forma conica, cu vīrful īn jos, iar stalagmitele au o forma asemanatoare, dar au baza pe podeaua pesterii, iar vīrful orientat īn sus.

Stīnci reziduale - Blocuri mari de roci dure, resturi ale unui relief mai vechi, care se individualizeaza pregnant fata de regiunea din jur.

Stratovulcani - Vulcani formati īn urma unor eruptii explozive, cu lava vīscoasa, conurile rezultate fiind proeminente, constitute din sfarīmaturi, piroclastite si intercalatii de lave, care dau stratificatia aparatului vulcanic.

Topoclimat - Climat local, determinat de conditiile geografice locale.

Urcus cumulat - Insumarea tuturor urcusurilor de pe un traseu turistic īntre punctul de plecare si cel de sosire.

Versant - Suprafata ce uneste creasta unui munte cu firul vaii. Intersectia din partea superioara a versantilor reprezinta creasta (linia de creasta), iar cea din partea inferioara, valea. Fata de sensul de curgere al apei printr-o vale, versantul poate fi drept sau stīng, īn sensul din amonte spre avale.

Cuprins

IN LOC DE PREFAŢĂ

CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICĂ

Asezarea si limitele

Alcatuirea geologica

Relieful

Clima

Hidrografia

Vegetatia si fauna

Solurile

Ocrotirea naturii

TURISMUL

Cai de acces spre Masivul Harghita

Localitati si puncte de acces īn Muntii Harghita

Cabane si campinguri

Poteci si marcaje

Obiective de interes turistic

Obiective istorice, de etnografie si folclor

Statiuni balneare si climaterice; izvoare de ape minerale

Aspecte de iarna īn Muntii Harghita

TRASEE TURISTICE

A. Drumuri montane carosabile .

DJ 1 Pasul Vlahita - Harghita-Bai

DF 1 Pasul Vlahita - Piricica - Harghita-Bai

DF 2 Orasul Vlahita - Poiana Cichi-Vīrghis

DF 3 Sub Cetate - Cabana Harghita-Madaras

DF 4 Mures-sat DJ 132 - valea Pīrīului

DF 5 Satul Ineu - Sub Culmea Ineului

DF 6 Ciceu - Harghita-Bai

DF 7 Sīncraieni - Sīntimbru-Bai

DF 8 Sīnsimion - valea Pīrīul Mare

DF 9 Tusnadu Nou - Batanii Mari

DF 10 Batanii - cabana de vīnatoare Baraolt

DF 11 Filia - tinovul Luci

B. Trasee turistice montane ....

1. Creasta principala - etapa I

- etapa a II-a

- etapa a III-a

- etapa a IV-a

- etapa a V-a

1. Cabana Harghita-Madaras - Muntele Mic - Lacul Dracului - Vīrful Fagul Rosu - Pasul Sicas (Liban)

2. Izvoru Muresului - vf. Fagul Rosu

3. Satul Cīrta - Lacul Dracului

4. Satul Madaras - cabana Harghita-Madaras

5. Satul Racu - cabana Harghita-Madaras

6. Miercurea-Ciuc - Harghita-Bai

7. Satul Zetea - cabana Harghita-Madaras

8. Capīlnita - cabana Harghita-Madaras

9. Vlahita - cabana Harghita-Madaras

10. Orasul Vlahita - Valea Vīrghisului - cabana Harghita-Madaras

11. strandul Miercurea-Ciuc - Poiana Apei Dulci

12. Miercurea-Ciuc - Sīntimbru-Bai

13. Satul Sīnsimion - Muntele Cucului

14. Baile Tusnad - vīrful Pilisca Mare

15. Baile Tusnad - Stīnca soimilor

C. Trasee turistice pe platoul Gurghiu-Harghita

16. Sarateni - Pasul Colonda

17. Praid - vīrful Piatra sidodului

18. Comuna Corund - Pasul Colonda

19. Zetea - Cheile Vīrghisului

20. Ruganesti - Baile Seiche

Masivul Puciosul (Ciomatul)

A. Drumuri carosabile

DJ 113 Bixad - Balvanyos - Tīrgu Secuiesc

DJ 15 Bifurcatia Balvanyos - Lacul Sf. Ana

B. Trasee turistice montane

21. Baile Tusnad - Lacul Sf. Ana

22. Baile Tusnad - vīrful Ludmila - Baile Tusnad

23. Baile Tusnad - Lacul Sf. Ana - Satul Bixad

24. Cabana Lacul Sf. Ana - Tusnad-Sat

25. Cabana Lacul Sf. Ana - Balvanyos-Bai

26. Cabana Lacul Sf. Ana - vīrful Ţetele

27. Baile Tusnad - stīncile Turnurilor

28. Defileul Oltului - Piatra soimilor

C. Alte trasee

29. Cīrta - Boteni

30. Valea Madarasul Mare - Muntele Ferteu

31. Satul Siculeni - cabana Harghita-Madaras

32. Satul sicasau - vīrful Muntele Mic

33. Tusnadu Nou - Batanii Mari

34. Batanii Mici - poiana Mitaci

35. Baraolt - Muntele Cucului

36. Baraolt - tinovul Luci

37. Valea Cormos - cabana Bradet

38. Poiana Vīrghis - vīrful Cuptor

GLOSAR



Albota M., Simona Fesci, Muntii Persani, ghid turistic, Editura Sport-Turism, 1980.










Document Info


Accesari: 8889
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )