Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...



















































PESTERA DE LA MALUL ROSU (m

Turism




PEsTERA DE LA MALUL ROsU (m.Sebes)




Localizare Pestera este situata īn zona de calcare din SV-ul masivului. La ea se poate ajunge din localitatea Crivaia (DN 7 Petrosani - Hateg) urcīnd pe drumul forestier spre Tecuri pīna la stīna din Scaunis. De aici parasim drumul si coborīm īn dreapta, īn valea Munceilor, pe care o urmam amonte circa 150 m pīna cīnd īn versantul ei stīng vedem portalul pesterii.

Explorare. Intrarea, relativ usor observabila, a fost probabil cunoscuta de multa vreme, cel putin de localnici. Prima explorare (august 1971) apartine clubului "Emil Racovita" Bucuresti care a publicat o harta pentru 343 n lungime īn 1973.

CSER Bucuresti revine pentru explorare cīt mai completa a zonei si astfel pe 11 decembrie 1988 echipa Mircea Vladulescu, 616f52g Ica Giurgiu, Gigei Cuta si Andi Selischi intra si īn pestera de la Malul Rosu. Se constata ca exista posibilitati de continuare dar lipsa de timp īmpiedica o explorare temeinica. Īn tura din 11 - 12 februarie 1989, profitīnd de debite scazute pe vale si deci si īn pestera, dupa o usoara decolmatare, echipa Mihaela Chinciu, Adrian Radulescu si Mircea Radulescu trece de o restrictie si se exploreaza si carteaza o dezvoltare de 495 m (pe o denivelare de 47,9 m) din care mai mult de jumatate o reprezinta activul principal al pesterii. Īn alte doua ture de sfīrsit de saptamīna (18-tl9-o3 si 8+9-04-1989), echipe formate din putinii speologi care īncapeau printr-un tīrīs foarte dur, reexploreaza si recarteaza zona de NE a pesterii. Acesti speologi filiformi au fost Gigel Cuta, Monica Dascalu si Mihaela Chinciu. Pestera ajungea la 768,5 m dezvoltare si 48,8 m denivelare.

Dupa aceste ture, desi ramasesera destule semne de īntrebare pestera si-a recapatat linistea un an pīna la 17.02.1990 cīnd echipa Gigei Cuta, Elena Bresit trece iarasi dincolo de tīrīsul dur si rezolva o serie din problemele ramase īn zona de NE. O alta echipa, Ica Giurgiu, Adi Radulescu, Mircea Vladulescu, 616f52g Emeric Simon, Florin Baranov si Loreta Budin, trece prin noroiul din restrictia decolmatata cu un an īn urma si exploreaza honurile lasate cu semne de īntrebare. Astfel pestera ajunge la 1003,5 m lungime si 54,7 m denivelare.

Descriere. Portalul mare al pesterii este imediat urmat de un scurt tīrīs, pe sub un rest de planseu stalagmitic care īmparte galeria de 1 m īnaltime īn doua. Apoi, la Bifurcatia cioplita, apare o gaura joasa urmata de o saritura. O luam pe cealalta galerie, mai comoda si ajungem dupa un tīrīs lejer īn Salita perspectivei unde exista doua continuari.

Fig 01

O gaura de soarece, spre stīnga, constituie o continuare mai greu de observat si deosebit de dificila īn prima portiune ce duce īn sistemul de NE al pesterii. Parasind Salita perspectivei trecea mai īntīi un pasaj īngust tip sifon dupa care, lasīnd īn stinga un mic diverticol impenetrabil ce da īn galeria pe care am venit, urcam o saritoare de 0,8 m. Īn continuare, dupa o portiune de galerie foarte joasa se intra īntr-o strīmtoare descendenta de 1,8 m lungime care pune mari probleme datorita dimensiunilor mici (latime 0,35 m si īnaltime 0,4 m) si a proeminentelor ce apar īn pereti. Odata depasit acest obstacol, īn dreapta se desprinde o galerie paralela, cu cīteva ramificatii din care prin intermediul unul put-horn se ajunge īntr-un coridor destul de īngust din care se coboara īn galeria principala ( Vezi harta). Īnaintīnd pe galeria principala lasam īn stīnga un put de 3,8 m prin care se poate coborī īn etajul inferior. Apoi, dupa o galerie īn panta descendenta acoperita cu pamīnt uscat, care are un perete despartitor, lasam pe stīnga o galerie ce face legatura cu Marele Coridor, coborīm o saritoare de 2,5 m si ajungem īntr-o salita numita Intersectia fentelor. Aici apar doua continuari.

Cea de sub saritoarea pe care am coborīt-o duce la etajul inferior care printr-o saritoare de 1,8 m coboara la activul ce nu poate fi urmarit decīt pe 4 a datorita dimensiunilor foarte mici ale galeriei atīt amonte cīt si aval.

Mergīnd pe cealalta continuare dupa ce urcam o saritoare de 1,8 m ajungem īntr-o galerie de mari dimensiuni (latime 4 m, īnaltime 3,5 m), practic o succesiune de sali despartite de portiuni mai īnguste, numita Marele coridor. Mergem spre stīnga, coborīm o saritoare de 2,5 m si dam de un curs de apa.



Spre amonte galeria continua cu dimensiuni mari īnca 25 m dupa care īnaintarea este blocata de un colmataj cu bolovani prabusiti printre care apare apa. Īn portiunea aval galeria activa īsi reduce mult dimensiunile putīnd fi parcursa numai la debite foarte mici sau cīnd nu exista apa. Dupa 17 m parcursi īnaintarea devine imposibila datorita īngustarii galeriei.

Strabatīnd Marele coridor spre est ajungem la un planseu stalagmitic ce se īntinde deasupra noastra. Acesta prezinta un orificiu prin care urcīnd patrundem īntr-o galerie meandrata de 50 m lungime, la īnceput puternic ascendenta. Latimea acestei galerii este relativ constanta (1,2 m) īn timp ce īnaltimea variaza īntre 0,8 si 3 m. Daca escaladam un horn de 3,8 m ce apare pe parcurs se ajunge īntr-un etaj superior de 38,6 m lungime concretionat. Tot īn acest etaj se atinge cota superioara a pesterii (+ 9,6). Coborīnd īnapoi si continuīnd sa avansam ajungem la un grup de salite foarte joase fara nici o sansa de continuare. Toata aceasta galerie prezinta concretiuni.

Ne reīntoarcem īn Salita perspectivei strabatīnd cu greu cele doua zone foarte strīmte. De aici o luam pe galeria mai larga ce coboara, lasam pe dreapta o galerie ce ajunge la Bifurcatia cioplita si ajungem, coborīnd puternic, la un mic activ care atunci cīnd curge pune probleme continuarii parcurgerii pesterii.

Fig 02

Īnspre amonte dupa o mica zona joasa ajungem īntr-o galerie īnalta din peretele careia, printr-o cascada, apare activul. Acesta nu poate fi urmat īn sus deoarece vine dintr-o fisura impenetrabila. Īn continuare, galeria este īnalta si īngusta la īnceput dar dupa ce se bifurca se termina repede la īnaltimi mici.

Avalul ce constituie zona nou descoperita īn 1989 īncepe printr-un tīrīs chiar prin activul care, din fericire, dispare imediat īntr-un sorb. Continuarea este pe tīrīs īn dreapta si īn sus ajungīnd astfel īntr-o galerie īnalta de 2 m puternic ascendenta care da īn Sala svaiter. Aceasta este o zona mai larga, cu doua nivele de galerii suprapuse, cu mai multe posibilitati de trecere de la un etaj la celalalt. Continuarea se afla la nivelul minim al salii printr-un tīrīs a carui podea este acoperita cu pietris rulat si nisip. Apoi galeria īsi mareste putin dimensiunile si coteste cu 180° īntr-o zona cu gururi erodate. Īn zona cotului denivelarea sporeste cu aproximativ 1,7 m. Dupa acest loc mai apare o problema de īnaintare si anume un rest de planseu stalagmitic ce īmparte īn doua galeria de 1,7 m īnaltime. Depasind acest obstacol parcurgem īn picioare o scurta portiune de galerie dupa care urmeaza īnca un tīrīs care da īntr-un put de 1 m. Trecīnd si de acesta ajungem īntr-o galerie larga si īnalta īn tavanul careia se gasesc cīteva hornuri care devin active cīnd curge apa pe valea Munceilor. Aceasta zona este dezvoltata la contactul cu o brecie de falie. Peretii sīnt puternic corodati dar apar si scurgeri stalagmitice. Trecīnd de aceasta zona cu hornuri intram īntr-o alta, cu saritori, ce se pot coborī la liber datorita peretilor puternic corodati. La baza lor galeria are o īnaltime de 5-6 m dupa care tavanul coboara la 2 m si putem vedea activul curgīnd printr-o galerie impenetrabila.

Luīnd-o spre N si urcīnd o saritoare de 1 m, apoi o panta puternic ascendenta, dam īntr-o galerie relativ īngusta si joasa pe care coborīm putin atingīnd activul pe care īl putem urmari īnspre amonte. Galeria este īngusta (0,4 x 0,8 m) si cu īnaltimi īntre 1,5 si 1,8 m, cu forme de eroziune si coroziune pe podea si pereti. Dupa doua cascade mici cu marmite la baza si o zona mai lata urmeaza o portiune mai joasa care obliga la un tīrīs prin apa; echipa de explorare nu a trecut dincolo, urmīnd ca īn alta tura sa se rezolve si acest semn de īntrebare.

Fig 03

De la rascrucea de unde am pornit pe amonte se deschide spre sud o galerie joasa cu pietris rulat pe jos. Urmīnd-o gasim o continuare pe stīnga care ne duce imediat la galeria activa. Daca īnsa o luam īnainte la debite mari vom da de apa. La etaj putem parcurge o galerie joasa pīna dam de un put de 2 m care conduce īntr-un loc cu continuari impenetrabile. Trecīnd pe līnga put intram īntr-un tīrīs īngust pe o podea cu gururi uscate ce se termina la baza unei saritori de 2 m. Coborīnd-o, cu capul īn jos, ajungem īntr-o sala de unde se poate merge la activ sau parcurge un diverticol jos ce se termina īn fund de sac.

Galeria activa are īn general īnaltimi īntre 1,6 si 2 m si prezinta cascade mai mari sau mai mici cu marmite la baza lor apar mici laterale fosile. Īn dreptul cascadei de 1,5 m, īn tavanul galeriei se deschide un horn de 23 m īnaltime cu o sectiune eliptica de 1 x 3 m. Īn partea sa superioara apar scurgeri stalagmitice. Sus se dezvolta o retea de galerii joase si strīmte īn general, cu peretii puternic corodati si pe alocuri acoperiti cu scurgeri stalagmitice.



Fig 04

In ultima portiune galeria activa se īnalta si se accentueaza pierderea de nivel prin marirea numarului de saritori si prin denivelarea cītorva dintre ele, apoi tavanul coboara brusc si se atinge sifonul terminal. Acest sifon poate avea oglinda la o cota variabila īn functie de debitul rīului subteran. Harta alaturata īl prezinta la nivelul minim gasit de noi. Dupa urmele de pe tavanul si peretii galeriei se pare ca oglinda sifonului poate atinge un nivel cu circa 12 m mai ridicat decīt cel gasit de noi.

Circulatia apei īn pestera

Dupa descoperirea noii zone aval a pesterii s-a dovedit ca circulatia apei īn aceasta cavitate este foarte complicata si pentru a fi complet lamurita mai sīnt necesare multe observatii la diferite debite si configuratii ale intrarii apei īn subteran. Toate afirmatiile facute īn continuare privind circulatia apei pot fi infirmate sau confirmate de cercetarile ulterioare, la ora actuala fiind doar ipoteze de lucru.

Apa ce curge pe Valea Munceilor īncepe sa patrunda īn subteran printr-un ponor situat amonte fata de intrarea īn pestera. Acest ponor este foarte aproape de punctul de aparitie al apei din Marele Coridor. Tot īn aceasta zona se gaseste o cavitate mica, pestera cu nisip de la Malul Rosu, care pare a fi īn legatura cu acest ponor, īn ea aparīnd apa la debite foarte mari preluate in amonte.

Apa parcurge Marele coridor si apoi nu mai poate fi urmata datorita micsorarii dimensiunilor galeriei. Se pare ca ea apare īn zona de cota minima a acestui sistem si nu poate fi urmata decīt 4 m īnainte de a dispare iarasi.

Putin aval de intrarea īn pestera mai exista un ponor care se pare ca alimenteaza micul activ ce apare īn zona tīrīsului care duce la zona noua a pesterii. Aval de acest ponor exista zone de pierdere difuza prin patul albiei Munceilor; una din ele alimenteaza, se pare, hornurile din zona dezvoltata pe o brecie de falie. Toate aceste pierderi de apa spre subteran sīnt alimentate sau nu functie de debite si de interesul localnicilor sau al speologilor, configuratia locurilor permitīnd usor bararea apei si īndrumarea el spre subteran sau pe vale.

Fig 05

Activul principal al pesterii īl consideram cel din zona noua datorita debitului si lungimii lui. Banuim ca este aceeasi apa care parcurge Marele Coridor datorita debitelor asemanatoare.

Marea īntrebare care se pune este unde apare apa ce se scurge din sifonul terminal al pesterii. Nu putem fi siguri ca este aceeasi apa care apare īn pestera Gaura Oanei dar nici nu cunoastem un alt punct de aparitie corespunzator ca debit īn zona.

BIBLIOGRAFIE

Ica Giurgiu, Cristian Megulete - Zona carstica cheile Munceilor cheile Jgheabului - buletinul clubului de speologie "Emil Racovita" Bucuresti, 1, 1973 pag. 22-52

Ica Giurgiu, Mircea Vladulescu-Pestera Gaura Oanei (m.Sebes) - buletinul clubului de speologie "Emil Racovita" Bucuresti 12, 1989, pag.70-83

Mircea Vladulescu, Ica Giurgiu - Noi descoperiri īn cheile Munceilor - cheile Jgheabului (m.Sebes) - buletinul clubului de speologie "Emil Racovita" Bucuresti, 12, 1989, pag.84-95



loading...











Document Info


Accesari: 1549
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )