Istoria acestei pesteri incepe in anul 1955,
cand invatatorul Leon Barte din catunul Gersa, plimbandu-se pe valea Izvorul
Tausoarelor, situata in versantul sudic al muntilor Rodnei, a observat cum apa
vaii dispare sub pamant, albia ramanand seaca. Intrigat, a cercetat mai atent
versant 727i85h ul in care disparea apa si a descoperit o gura nu prea larga de 
pestera
ce ducea la un fel de put. Cu mult curaj, el s-a avantat de unul singur in
necunoscut, coborand o panta inclinata, apoi o saritoare verticala de 12 metri,
cu ajutorul unei scari confectionate din lemn. O noua panta, unde apare si apa
pierduta la suprafata, apoi o noua saritoare de 8 m. Revenind in repetate
randuri in pestera, vajnicul explorator, devenit speolog din pasiune, a patruns
tot mai departe, pana si-a dat seama ca se afla in pragul unor descoperiri
impoatante ce-i depasesc puterile. In aceste conditii, s-a adresat sectiei din
Cluj a Institutului de Speologie, ai carui cercetatori nu au intarziat sa vina
la fata locului. Lui Leon Barte i s-au alaturat astfel cercetatorii M. Serban,
I. Viehmann, D. Coman si T. Rusu, care, incepand din iarna aceluiasi an, au
initializat o explorare sistematica.
Fiecare deplasare a adus noi galerii, unele
impresionante prin largime si inaltime, altele prin ingustime si lungime. Apoi
a fost descoperita o galerie plina de formatiuni de gips, adevarate flori de
piatra de o mare delicatete, de altfel cele mai interesante concretiuni de
acest fel din tara. Dar, pe langa toate acestea, pestera s-a dovedit a fi din
ce in ce mai adanca, portiunile orizontale sau in panta alternand cu saritori
si rupturi cu cascade. In anul 1959 a depasit 4 km, plasandu-se in fruntea
listei pesterilor din tara noastra. In 1961, Pestera Tausoare, sau, dupa numele
ei corect, pestera de la Izvorul tausoarelor, a atins 5050 m dezvoltare si 350
m adancime, realizand astfel un dublu record, de lungime si de adancime. Cercetarile
ulterioare au determinat o adancime de 425 m, care i-a facilitat mentinere pe
primul loc in topul celor mai adanci pesteri din tara. Din punct de vedere al
dezvoltarii insa, cei 8310 m cunoscuti si cartati astazi nu-i asigura decat un
onorabil loc 5.
|
