Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Contraspionajul tehnico-economic

istorie




Contraspionajul tehnico-economic

In trecut, problema securitatii īntreprinderilor se reducea la paza cladirilor si supravegherea intrarii si iesirii per­sonalului si vizitatorilor, urmarindu-se mai ales preveni­rea furturilor si a eventualelor calamitati, ca incendii, ex­plozii s.a. Agentilor concurentei care se strecurau īn fa­brica printre muncitori si erau identificati ca atare li se administra cīte o corectie fizica zdravana de catre sala­riatii serviciului de paza, adevarata politie particulara a 15115e44p patronului, care nu ezita sa-i foloseasca īn aceeasi mani­era brutala īmpotriva organizatorilor sindicali, pentru spargerea grevelor muncitoresti.




Cresterea numarului actiunilor de spionaj industrial si metodele tot mal rafinate folosite de indivizii angajati īn aceste actiuni au impus, atīt īn īntreprinderile mari cīt si īn cele de importanta medie, prezenta unui respon­sabil cu problemele de securitate, altul decīt responsabilul pazei, responsabilul cu paza contra incendiilor sau seful personalului. Experienta ulterioara a aratat ca responsa­bilul cu problemele de securitate trebuie sa fie superiorul tuturor celor enumerati mai sus si sa aiba o pregatire spe­ciala īn ce priveste mijloacele si metodele specifice folo­site īn activitatea pe care este chemat sa o desfasoare. In prezent, īn majoritatea īntreprinderilor americane, res­ponsabilul cu problemele de securitate detine functia de director, face parte din consiliul de conducere si se bucura de toata īncrederea patronilor, participīnd la sedintele cele mai importante si avīnd acces īn toate comparti­mentele firmei, īn acest post sīnt īncadrati fie fosti sala­riati ai organelor de politie sau contrainformatii, fie ab­solventi ai scolilor superioare cu profil economic ca

"Harvard Business School", care au urmat īn facultate cursuri complete de securitate industriala. Acestia din urma sīnt tot mai preferati de patroni pe motivul ca,


īn afara pregatirii contrainformative, dispun de cunostinte de specialitate, putānd sa se integreze mai bine īn acti­vitatea de ansamblu a īntreprinderii. La rīndul lor, tinerii absolventi sīnt interesati sa ocupe functia respectiva, deoarece aceasta constituie o adevarata trambulina pentru lansarea spre posturi mai īnalte. Candidatii la postul de director īnsarcinat cu problemele de securitate sīnt pusi, o perioada, sub observatie atenta, care include verificari amanuntite asupra familiei si antecedentelor lor.

Ca si īn cazul metodelor folosite īn activitatea de spio­naj pe linie tehnico-stiintifica, enumerarea exhaustiva si descrierea amanuntita a atributiilor responsabililor cu problemele de securitate din īntreprinderile capitaliste este prea vasta pentru a fi cuprinsa īn spatiul acestor īnsem­nari. In plus, detaliile tehnice ale acestei munci se pot dovedi dificile de urmarit datorita caracterului lor de stricta specialitate. Ne vom limita deci la punctarea si exemplificarea cītorva dintre cele ce ni se par mai im­portante, iar pentru a intra īn materie vom remarca ca directorul pentru problemele de securitate a īntreprin­derii nu are sarcina de a aresta pe spioni. El trebuie sa desfasoare o activitate cu caracter preventiv, adica sa organizeze īn asa fel circulatia informatiilor īncāt sa excluda posibilitatea divulgarii lor.

Specialistii īn problemele de securitate industriala din Occident apreciaza ca pastrarea secretului absolut asupra unei informatii nu poate fi asigurata atunci cīnd cercul celor ce cunosc aceasta informatie este mal mare de cinci persoane si recomanda, īn consecinta, sa se respecte aceasta limita īn ce priveste difuzarea datelor strict con­fidentiale. In cazul īn care necesitatile activitatii practice impun cunoasterea unui secret de catre un numar mare de salariati, aceiasi specialisti recomanda sa fie īntocmit un plan special pentru a preīntīmpina ajungerea informatiei la urechile concurentei. Masurile de protectie pot fi īnso­tite de difuzarea unor date de dezinformare a patronilor altor firme cu profil similar asa cum s-a petrecut, de pilda, cu prilejul lansarii de catre grupul englez "Players" a noii sale tigarete denumita "Nr. 6".


Ţigareta īn cauza, un produs popular, urma sa fie lan­sata pe piata la un pret redus. Pentru a trezi interesul consumatorilor se preconiza ca īn pachete sa fie introduse bonuri de tombola, īntre care unele erau cāstigatoare. Intrucīt operatia de fabricare si lansare a produsului an­trena multe persoane raspīndite īn sectiile si departa­mentele firmei, ea a primit cīte un nume de cod diferit pentru fiecare din aceste unitati. Materialul necesar re­clamei a fost proiectat si produs īn patru tari diferite. Pentru a īnsela pe cei ce ar fi putut sesiza pe o cale oare­care intensificarea considerabila a activitatii departamen­telor de publicitate si vīnzari, indicīnd lansarea apropiata a unui nou sort, a fost pusa īn vīnzare o noutate fictiva, si anume, o tigara din categoria celor scumpe, care a fost retrasa de pe piata imediat ce prezenta ei nu a mai fost necesara.

Din cele de mai sus se vede ca pastrarea secretului nu priveste numai anumite documente ci si anumite aspecte ale activitatii firmei. Uneori se poate dovedi necesar* sa ramīna secrete īncarcatura si destinatia autocamioanelor ce intra si ies pe poarta unei fabrici. In acest caz se iau masurile necesare privind instruirea soferilor, īnsotirea convoaielor, disimularea curselor reale printre unele fic­tive, preīntīmpinarea supravegherii exercitate de even­tuale echipe special platite de concurent s.a.m.d.

Documentele secrete si secretele de productie īn ge­neral sīnt protejate printr-o organizare similara unei for­tarete īn care bastionul principal este īnconjurat de ob­stacole si valuri succesive de aparare. Acest sistem se do­vedeste uneori destul de bun pentru a zadarnici patrunde­rea spionilor sau cel putin pentru a īntīrzia cīt mai mult aceasta patrundere.

Atunci cīnd se elaboreaza sistemul de protejare a do­cumentelor secrete se are īn vedere si faptul ca nu este necesar ca toate persoanele din conducerea īntreprinderii sa cunoasca īn īntregime datele strict confidentiale. De exemplu, continutul unui raport de cercetare nu este īntot­deauna necesar bunului mers al muncii directorului de vīnzari, dupa cum planul pentru lansarea pe piata a unui nou produs nu-1 intereseaza īn īntregime pe inginerul sef.


Printre masurile de precautie elementare ce sīnt luate īn legatura cu securitatea documentelor secrete fi­gureaza īn mod obligatoriu si īntocmirea unei evidente stricte a copiilor ce se fsc dupa acestea. In legatura cu operatia respectiva, masinile de copiat din institutie sīnt prevazute nu numai cu un contor ci si cu un sistem de blocare, care sa īmpiedice folosirea lor de catre oricine.

Pericolul multiplicarii neautorizate a documentelor a crescut considerabil odata cu aparitia masinilor de copiat denumite "Xerox", dupa firma care le-a comercializat prirna. Aceste masini au usurat considerabil sarcina spio­nilor patrunsi īn īntreprinderi si laboratoare de cerce­tare, īn trecut, copierea secreta a documentelor implica dotarea celor trimisi īn astfel de actiuni cu aparate de fotografiat, a caror mīnuire este deosebit de pretentioasa. Masinile de copiat instalate īn prezent la fiecare etaj īn marile īntreprinderi si institutii din Occident nu cer decīt īndeplinirea unei singure conditii, respectiv existenta unui pretext plauzibil pentru a le folosi. Un asemenea pretext este destul de usor de gasit de oricare din salariatii firmei.

Pentru a remedia acest neajuns, firma "Xerox" a bre­vetat recent o noua inventie care, īn mod paradoxal, a devenit cunoscuta sub denumirea de Antixerox. Noul pro­cedeu consta īn protejarea filelor documentelor secrete cu un strat transparent care reactioneaza puternic īn pre­zenta luminii emise de aparatul de reproducere. Halou-rile formate sīnt la fel de puternice ca cele ce iau nastere atunci cīnd o oglinda este īndreptata catre o sursa puter­nica de lumina. Stralucirea lor "orbeste" instalatia de copiat care nu mai poate distinge si reproduce continutul documentului.

Revista franceza "L'Express", care a anuntat nu de­mult apropiata punere īn vīnzare a hīrtiei tratate dupa noul procedeu, opiniaza ca spionii vor fi nevoiti, probabil, sa se reīntoarca la posibilitatile oferite de aparatele de fotografiat, īn caz de surprindere asupra faptului, apa­ratul foto devine īnsa o proba zdrobitoare a intentiilor


spionului, iar riscul folosirii acestuia creste proportional cu cantitatea materialului ce trebuie fotocopiat.

Protejarea secretelor tehnico-economice implica de asemenea, printre altele, activitatea desfasurata atīt de directorul pentru problemele de securitate cit si de con­ducerea īntreprinderii īn scopul realizarii unui climat propice "apararii morale". Aceasta "aparare morala" pre­supune determinarea īntregului personal sa participe īn mod activ si constient la actiunea de pastrare a secretelor de productie si de cercetare. Americanii rezuma problema realizarii unui asemenea climat la faptul ca oamenii tre­buie sa fie multumiti, adica bine platiti.

Daunele ce pot fi aduse unei firme de existenta nemul­tumirilor īn rīndul salariatilor vor deveni evidente si īn lumina exemplului ce urmeaza. O organizatie americana de spionaj tehnico-economic a primit īnsarcinarea de a culege informatii asupra unei īntreprinderi industriale din Scotia. Pentru aceasta, organizatia respectiva a īnfiin­tat un birou de plasare ad-hoc la Londra, pe Regent Street, o artera principala a capitalei, īncepānd sa publice īn presa centrala si īn ziarele ce apareau la Glasgow si Edinburgh anunturi prin care se ofereau slujbe bine platite pentru' ingineri specializati pe profilul īntreprinderii luate īn studiu. Noua din cei zece specialisti de īnalta calificare ce lucrau īn īntreprinderea respectiva s-au grabit sa ras­punda īn scris acestor anunturi, oferindu-si serviciile. Ei au fost invitati pe rīnd la Londra, cu suportarea chel­tuielilor de transport si cu cazarea la "Claridge", unul din hotelurile luxoase ale capitalei britanice. Pentru a nu-i sustrage de la obligatiile lor profesionale, spionii i-au convocat īn zilele nelucratoare. Fiecare din cei noua a fost chestionat de catre specialisti cu o pregatire teh­nica corespunzatoare. Acestia īncepeau discutia prin a le prezenta oaspetilor lor dosare cu fotografii ale viitorului loc de munca din S.U.A. si ale locuintelor ce le vor fi, chipurile, puse la dispozitie acolo. In mod abil, candidatii erau apoi īntrebati despre experienta lor īn domeniul


respectiv de o asemenea maniera īncīt sa fie nevoiti sa se refere si la activitatea īntreprinderii īn care lucrau. Fie­care era īntrebat despre un anumit aspect al acestei acti­vitati, īnsa cele noua relatari se completau atīt de bine īncīt ofereau o descriere integrala a procesului de pro­ductie al īntreprinderii spionate. Discutia se īncheia cu promisiunea spionului de a raspunde īn scris, īn termen de trei saptamīni, ofertei de serviciu a candidatului. In realitate, imediat ce actiunea s-a terminat, "biroul de plasare" a fost īnchis, iar organizatorii sai s-au īntors īn graba īn Statele Unite, īntreprinderea din Scotia si-a dat seama, curīnd dupa aceea, ca pe piata au aparut pro­duse identice ou ale ei realizate dupa aceleasi procedee. Detectivul angajat pentru a lamuri cazul a reusit sa re­constituie foarte repede cele īntīmplate. Ceea ce intere­seaza pentru problema īn discutie este constatarea finala a acestui detectiv, si anume ca noua din cei zece specia­listi ce lucrau īn īntreprindere erau nemultumiti de con­ditiile de munca, salarizare si perspectivele ce le erau oferite.

Una dintre atributiile importante ale directorului pen­tru problemele de securitate ramīne si īn prezent asigu­rarea pazei cladirilor īntreprinderii si delimitarea zonelor de acees ale vizitatorilor si a fiecarui salariat īn parte. In contextul acestei atributii, alegerea si instruirea paz­nicilor este o problema de care se ocupa directorul res­pectiv. Angajarea paznicilor nu se rezuma doar la selec­tionarea pe baza de dosare si recomandari ale unor per­soane mai īn vīrsta, de obicei pensionari ce au lucrat īn īntreprindere, care se multumesc cu un salariu modest. Paznicii cei mai eficienti sīnt cei recrutati dintre fostii politisti sau subofiteri din fortele armate, īn ce priveste instruirea lor, ea nu se limiteaza la consemnul de a fi atenti la ce se petrece īn jur si de a legitima pe toata lumea, īnainte de a fi introdusi īn posturi, paznicilor li se preda un curs intensiv referitor la atributiile ce le revin īn sistemul de securitate al īntreprinderii. Cursul se īn­cheie cu exercitii practice si probe ale caror rezultate trebuie sa ofere garantia ca oamenii si-au īnsusit temei­nic īndatoririle si responsabilitatile ce le revin si care


constituie, dealtfel, subiectul unui regulament scris. Toate aceste eforturi nu sīnt niciodata de prisos. Astfel, īn Anglia un spion a fost identificat datorita unui paznic care fusese anterior politist. El a atras atentia responsabilului cu securitatea īntreprinderii ca individul īn cauza nu avea muni de muncitor. Ancheta īntreprinsa ulterior a stabilit ca individul, care avea pregatire inginereasca, se anga­jase cu doua luni īn urma ca simplu muncitor la banda de montaj. El īncepuse deja sa cunoasca procedeele de fabricatie secrete ale firmei.

Pentru a garanta conditii bune de munca, paznicilor li se asigura ca posturile de paza sa fie astfel construite īncīt sa ofere o vizibilitate circulara de grade si sa posede telefon, W.C., precum si panouri pentru declan­sarea sistemelor de alarma. Cu cīt firma este mai impor­tanta, cu atīt aceste sisteme sīnt mai numeroase si mai perfectionate, incluzīnd aparate electronice de blocare a intrarilor, posturi de televiziune cu circuit īnchis necesare pentru supravegherea unor puncte mai īndepartate pre­cum si statii de radio emisie-receptie aflate īn legatura cu cea mai apropiata sectie de politie.

Pentru accesul īn laboratoarele de cercetari sau sec­tiile īn care se realizeaza produse noi se elibereaza, de obicei, legitimatii speciale deosebite de cele ale tuturor salariatilor. Sīnt īntreprinderi mari, ca cele ale grupului vest-german "Hoechst", īn care salariatii au acces numai īn cladirea si la etajul unde se gaseste locul lor de munca, acestea fiind īn mod explicit indicate de legitimatiile si ecusoanele pe care toti le poarta īn mod vizibil pe piept.

Birourile administratiei accesibile vizitatorilor sīnt izo­late de spatiile īn care se desfasoara procesul de produc­tie sau de cercetare printr-o usa pazita, īnchisa cu un sistem electronic pe care paznicul īl actioneaza numai la cererea persoanelor autorizate. Cladirea sau aripa care adaposteste aceste birouri este īnzestrata cu un grup sa­nitar, astfel īncīt strainii sa nu invoce pretextul absentei acestuia pentru a patrunde īn interiorul uzinei. Aceleasi amenajari sīnt facute si la poarta prin care se introduc īn fabrica diverse materiale si materii prime. Spatiul īn


care sīnt descarcate autocamioanele dispune de o sala de asteptare, eventual chiar de un bufet, pentru soferii ve­niti din exterior. Acest spatiu este dotat, obligatoriu, cu un grup sanitar.

Nici vizitatorii, nici furnizorii nu sīnt lasati sa mearga singuri de la poarta de intrare la birouri. Portarul īi re­tine, le elibereaza un bon de intrare, apoi telefoneaza persoanei din interior care i-a convocat pe vizitatori. Salariatul se prezinta la poarta si īsi preia vizitatorul, ca­ruia i se prinde pe reverul hainei o insigna ale carei cu­loare si inscriptie īl vor deosebi net de personalul īntre­prinderii. El īl īnsoteste pe strain tot timpul pīna la iesi­rea acestuia pe poarta. Persoanele care se prezinta drept reporteri, agenti de asigurare, inspectori de paza contra incendiilor, vīnzatori ai unor publicatii sau reparatori de masini de scris sīnt preluate, mai ales atunci cīnd vin ne­chemate si neanuntate, direct de un membru al serviciului de securitate din īntreprindere.

Un sistem bun de securitate presupune existenta unor mijloace adecvate de iluminare exterioara si interioara a cladirilor astfel īncīt sa faciliteze observarea permanenta a anumitor puncte vulnerabile īn timpul noptii. Mijloa­cele de iluminare sīnt declansate de celule fotoelectrice care se īntrerup automat imediat ce se face ziua. Zonele ce trebuie iluminate īn exterior cuprind īntregul perime­tru al uzinei de-a lungul gardului care o īnconjoara, fe­restrele si intrarile, aleile si zonele de depozitare a mate­rialelor din curte. De regula, deseurile si rebuturile sīnt depozitate īn spatii īngradite situate la o oarecare distanta de caile circulate. In gramezile de material rebutāt pot fi ascunse cu usurinta produse finite pentru a fi scoase ulterior, odata cu rebuturile, pe poarta.

Ferestrele sīnt asigurate cu gratii sau confectionate din sticla incasabila. In prezent, firmele capitaliste folosesc pentru ferestrele constructiilor noi sticla incasabila cu umbral, care reflecta lumina zilei, īmpiedicīnd astfel ob­servarea sau fotografierea interiorului.

īn hale si īn īncaperi, sculele si masinile unelte cu valoare mare sīnt iluminate īn mod special. De asemenea, sīnt iluminate usile camerelor si casele de fier in care


sīnt pastrate documentele secrete. Acestea din urma sīnt prevazute cu sisteme speciale de alarma si cu ceasuri de control pe care paznicii ce fac ronduri periodice sīnt o-bligati sa ponteze de fiecare data. Sistemele de securitate moderne montate la casele de fier nu sīnt destinate doar sa declanseze alarma la posturile de paza dar si sa distruga instantaneu documentele foarte, secrete, īn cazul īn care se īncearca spargerea usii cu explozivi, cu aparate de sudura sau alte mijloace.



Printre alte atributii ce revin directorului pentru pro­blemele de securitate a īntreprinderii figureaza si aceea de a-si da, īmpreuna cu alti factori competenti, avizul asupra continutului comunicatelor de presa ale firmei, precum si a referatelor si comunicarilor pe care cerceta­torii proprii le pregatesc pentru diferite congrese si re­uniuni stiintifice. El este la curent cu planurile de parti­cipare a firmei la diferite tīrguri si expozitii, vede ma­terialele de propaganda si se convinge ca mostrele ce vor fi difuzate cu aceste prilejuri nu sīnt de natura sa desconspire compozitia noilor produse. Trebuie avut īn vedere ca, īn cazul produselor chimice, mai ales, analiza acestor mostre poate facilita reconstituirea formulelor unor medicamente, fibre si fire sintetice, mase plastice, noi substante etc. Un exemplu asupra felului īn care ser­viciul de securitate al unei firme mari s-a preocupat de īmpiedicarea ajungerii unor mostre" de material nou īn mīna spionilor este oferit de masurile luate īn cazul "Cofram"-ului, prima piele sintetica capabila sa "respire'1 atunci cīnd cizmarii au produs primele modele de īncal­taminte din "Cofram", inspectorii de securitate ai grupului "Du Pont", proprietarul formulei, au stat īn permanenta līnga cei ce lucrau, adunīnd cu grija toate deseurile re­zultate īn urma croitului.

Masurile descrise mai sus, de asigurare a securitatii īntreprinderilor si de pastrare a secretelor lor, s-au do­vedit suficiente mai ales atunci cīnd au fost chemate sa protejeze firmele mici si mijlocii. Ele au devenit īnsa nesatisfacatoare īn conditiile existentei marilor firme, a' caror activitate este caracterizata printr-o expansiune continua si prin folosirea a mii de salariati, īmprastiati īn


zeci de cladiri si localitati. Acest lucru este ou atīt mai adevarat cu cīt tocmai aceste firme, detinatoare ale secre­telor de productie celor mai importante, fac obiectul ofensivei fara precedent a organizatiilor spionajului teh-nico-economic. Numirea īn cadrul acestor conglomerate a unui singur director pentru probleme de securitate este insuficienta si nu da patronilor certitudinea pastrarii se­cretelor" de care depinde prosperitatea firmelor lor. In consecinta, marile grupuri financiare si industriale si-au creat organe proprii de informatii si contrainformatii, com­parabile prin dimensiuni si mijloace cu serviciile similare guvernamentale. In fruntea acestor organe sīnt instalati specialisti īn materie cu o practica īndelungata īn de­partamentele informative de stat. Am avut deja prilejul sa amintim despre prezenta īn rīndurile conducatorilor I.T.T. a lui John McCone, fost director al C.I.A. si despre puternicul serviciu de informatii al acestui grup interna­tional. La acest exemplu se mai poate adauga faptul ca īn fruntea departamentului de informatii si de securitate al puternicului grup englez "Imperial Chemical Industries" (I.C.L), unul din cele mai mari trusturi ale industriei chimice din afara S.U.A., lucreaza de cītiva ani sir Martin Furnival-Jones, fost sef al organului de contrainformatii din Marea Britanie, cunoscut sub denumirea de M.I.5. Atunci cīnd o firma nu dispune de mijloacele necesare pentru a'-si crea propriul serviciu de contrainformatii si pentru a angaja īn conducerea ei "vedete" de calibrul celor pomeniti mai sus, ea apeleaza la serviciile unei organizatii de detectivi particulari, specializata īn actiuni de contraspionaj tehnico-economic. Nereusind sa īmpie­dice īntotdeauna actiunile spionilor industriali, dar ho-tarīte sa-si afirme utilitatea si sa-si īnsuseasca cīt mai mult profiturile acestui mare business care a devenit securitatea industriala, aceste organe actioneaza ca niste adevarate politii paralele cu cea oficiala. Ele extind per­manent cadrul actiunilor de verificare asupra unui numar tot mai mare de cetateni, salariati ai firmelor particulare, propagīnd īn rīndul acestor īntreprinderi o atmosfera de suspiciune cu implicatii tot mai greu de suportat asupra vietii particulare a oamenilor. Ca si spionii pe care īi


urmaresc, detectivii particulari folosesc mijloace electro­nice pentru ascultarea secreta a convorbirilor salariatilor, īi supun pe acestia unor teste psihologice si anchete si-canatoare. Caci una dintre sarcinile de capetenie ce revin acestor agenti este realizarea a ceea ce se cheama īn S.U.A. "controlul secret al conducerii".

In legatura cu acest "control secret al conducerii", Howard Winter, unul din conducatorii Agentiei internatio­nale de detectivi "William J. Burns" a facut declaratii revistei "Chemical Engineering" : "Oamenii de afaceri spunea Winter - au din ce īn ce mai mult sentimentul existentei unor fisuri īn sistemul de securitate al firmelor lor si iau masuri corespunzatoare de protectie. Sīntem īn situatia de a le procura barbati si femei capabili sa detina practic orice functie, de la portar pīna la vicepresedinte īn consiliul de administratie. Acesti salariati, de o natura speciala, redacteaza zilnic note cu privire la neregulile de orice fel pe care le observa". Controlul secret al con­ducerii urmareste conform afirmatiilor celor care īl practica pe hoti, pe autorii fraudelor īn materie de brevete si pe toti salariatii.

-Howard Winter a exemplificat modul īn care actio­neaza controlul secret al conducerii cu un caz mai vechi, īn care proprietarul unei firme petroliere a solicitat asis­tenta pentru lamurirea unor fapte suspecte care se petre­ceau īn īntreprinderea sa. Agentia "Burns" a introdus īn cadrul firmei, īn mod secret, cītiva salariati, īntre care un director adjunct. Ca urmare a cercetarilor facute, agen­tii au stabilit ca una din persoanele ce detineau o functie importanta īn cadrul firmei intrase īn legatura cu concu­renta si actiona din interior īn beneficiul acesteia. Per­soana respectiva a fost īnlaturata si activitatea firmei s-a īmbunatatit. Interesant este faptul ca cel concediat a fost īnlocuit chiar cu uiiul din agentii lui "Burns".

Agentii secreti ramīn adesea timp īndelungat īn īntre­prindere, actionīnd ca o grupa de informatii permanenta. In legatura cu regimul si activitatea lor, Winter spunea "Existenta reprezentantilor nostri confidentiali īntre sa­lariatii unei īntreprinderi trebuie sa fie cunoscuta numai de catre conducatorul acesteia. Activitatea lor este organi-


zata cu atīta grija, incīt atunci cīnd este folosita mai mult de o persoana nu este admis ca un agent sa cunoasca prezenta sau identitatea celorlalti. In cazul īn care se des­copera nereguli, actiunile de remediere sīnt luate astfel īncīt sa nu 'duca la divulgarea sursei informatiilor, adica a agentului". Agentii secreti nu vin niciodata īn contact direct cu clientul. Rapoartele lor sīnt preluate de un ins­pector al firmei "Burns" care le compara, le analizeaza si apoi comunica clientului sinteza lor. Agentii destinati ocuparii unor functii superioare trebuie sa aiba pregati­rea necesara pentru a trece cu succes probele impuse la angajare. seful personalului din īntreprinderea unde va patrunde agentul nu trebuie sa stie ca omul este anga­jatul unei agentii de detectivi. In cazul īn care unul din cei trimisi este respins sīnt trimisi īn continuare alti can­didati, pīna ce postul ce intereseaza este ocupat.

Monopolul īn domeniul securitatii īntreprinderilor este detinut practic īn S.U.A. de cinci mari organizatii specia­lizate īn contraspionajul tehnico-economic. Acestea sīnt "Burns", "Pinkerton", "Wackenhut", "Globe" si "Inter-stat". Intre acestea, "Pinkerton" se bucura de renumele pe care i-1 confera vechimea īn bransa, precum si nenu­maratele actiuni adevarate sau imaginare cu care au cre-ditat-o scriitorii si ziaristii. "Wackenhut" dispune de sucursale pe teritoriul Statelor Unite si de alte īn America Latina. Beneficiile realizate de ea īn anul s-au ridicat la suma de de milioane de dolari. Firma poseda o evidenta ce cuprinde date referitoare la doua milioane si jumatate de persoane. Aceasta este o conse­cinta a faptului ca "Wackenhut" se ghideaza dupa prin­cipiul ca toata lumea trebuie suspectata lucrul a fost declarat deschis de unul din directori, care a spus zia­ristilor "Poti fi īn acelasi timp si doctor īn stiinte eco­nomice si lichea". Agentia serveste pe baza de abonament de societati americane si utilizeaza de detectivi.

Alaturi de cele cinci mari agentii mentionate, īn S.U.A. prolifereaza alte zeci si zeci de organizatii mici, firme care fabrica si vīnd aparatura electronica pentru munca secreta, precum si mii de indivizi ce lucreaza pe cont propriu, majoritatea fosti politisti.


In ultimele doua decenii, Anglia a cunoscut de ase­menea o īnflorire fara precedent a organizatiilor de contra­spionaj tehnico-economic. Lucrurile au ajuns pīna acolo īncīt se afirma ca īn prezent la Londra exista mai multi detectivi particulari decīt politisti. Una din cele mai mari organizatii engleze de specialitate este cea denumita "Ma­nagement Investigation Services" (M.I.S.) despre care se spune ca a fost creata cu concursul larg al organelor de securitate -guvernamentale. M.I.S. este instalata īntr-o cladire izolata situata pe malul rīului Lea, īntr-o suburbie a Londrei si este condusa de catre R. P. Mathews, bine cunoscut īn cercurile apropiate serviciilor secrete. El a lucrat anterior īn "Intelligence Service", īndeplinind īn timpul razboiului misiuni īn Asia de Sud-Est. Clientii M.I.S. sīnt adusi la sediu īntr-un automobil al firmei, deoarece lasati la propriile lor posibilitati n-ar reusi sa gaseasca drumul pīna acolo.

si īn Franta s-a īnfiintat, cu oarecare īntīrziere, un grup de contraspionaj tehnico-stiintific denumit "Protectia secretelor industriale" (P.S.L). Conducatorii sai sīnt un fost cadru al serviciului secret francez, colonelul Barrai, si George Langelaan, cunoscut pentru activitatea infor­mativa desfasurata īmpotriva hitleristilor īn timpul raz­boiului.

īn S.U.A., institutele de īnvatamīnt superior au intro­dus īn ultimul timp cursuri speciale īntre care cele intitu­late "de informare competitiva" si "tehnica agresiunii", sub pretextul ca pentru a te apara este necesar mai īntīi sa cunosti tehnica adversarului. Cu toate acestea, prega­tirea contrainformativa generala facuta studentilor de catre catedrele de specialitate din cadrul institutelor din New York, California si Michigan este considerata insu­ficienta de catre conducatorii marilor īntreprinderi. Ca urmare, ei īsi trimit directorii pentru problemele de se­curitate la cursuri post-universitare organizate de firmele particulare de detectivi. Existenta acestor cursuri nu este prea cunoscuta īn cercurile largi deoarece nu li se face reclama. Cererile de īnscriere trebuie īnsotite obligatoriu de recomandarile unor persoane de īncredere, iar candi­datii trebuie sa-si dea consimtamīntul pentru a fi verifi-

cāti amanuntit īnainte de admitere. Cetatenii straini nu sīnt. admisi la aceste cursuri decīt īn mod cu totul excep­tional. Motivul invocat oficial īn legatura cu masurile de precautiune este acela ca studentii īnvata tehnica com­pleta a muncii informative, iar aceste cunostinte pot fi folosite nu numai pentru aparare dar si pentru organi­zarea unor actiuni de spionaj. Se argumenteaza, de ase­menea, ca raspīndirea excesiva a acestor cunostinte ar face ca pregatirea sa-si piarda o mare parte din valoare. De fapt, atitudinea pare a fi mai degraba dictata de teama firmelor de detectivi ca existenta unui numar prea mare de responsabili cu problemele de securitate ar duce la pierderea unora dintre clientii lor.

In S.U.A. exista o adevarata armata de detectivi izo­lati care īsi fac multa reclama dar care se dovedesc, īn majoritatea cazurilor, lipsiti de posibilitati īn fata redu­tabilelor organizatii ale spionilor industriali. De "fapt, toti acesti indivizi īsi gasesc utilitatea tocmai īn spionarea vietii private a salariatilor īntreprinderilor.

Unul din aspectele cele mai grave ale acestei īndelet­niciri este acela ca detectivul particular urmareste sa ga­seasca īntotdeauna ceva subversiv sau imoral īn legatura cu persoana pe care o verifica. Nici un asemenea detectiv nu consimte sa acorde cu inima usoara un certificat de buna conduita celui de care s-a ocupat. Acesti indivizi au sentimentul ca un raport negativ ar putea constitui o dovada de incompetenta īmpotriva lor si ca faptul de a nu fi gasit nimic subversiv īn legatura cu cel verificat va determina concedierea si īnlocuirea lor cu unul din concurentii de bransa.

Alte agentii merg si mai departe, oferindu-se sa dea clientilor lor banii īnapoi īn cazul īn care rezultatul veri­ficarilor ce le vor īntreprinde va fi negativ. Aceasta poli­tica deosebit de nociva īmpinge la exagerari si chiar la fabricarea de materiale care pot distruge viata unui om, fara ca acesta sa stie si sa aiba posibilitatea de a se apara, de a se dezvinovati. Caci, se īntelege de la sine, materialul nu este niciodata adus la cunostinta celui investigat, sub


motivul ca pastrarea secretului verificarilor este esen­tiala, mai ales īn prima lor faza. Odata materialul īntoc- mit, detectivul īsi declina orice raspundere privind urma­rile ce le pot avea afirmatiile sale despre cel verificat. El pretexteaza ca nu intra īn atributiile lui sa evalueze in­formatiile culese, sa le selectioneze, sa emita pareri sau sa faca si recomandari.

Spre deosebire de organele oficiale ale politiei, ale caror actiuni se afla sub controlul justitiei, detectivii particulari nu sīnt controlati prin nici un mijloc si nu sīnt chemati sa raspunda pentru activitatea pe care o duc, atīta timp cīt īn aceasta activitate nu se recurge la mij­loace interzise de lege. Firmele de detectivi particulari nu predau niciodata clientilor lor materialele de baza care au servit la īntocmirea rapoartelor, ci īndosaria'za aceste ma­teriale, pastrīndu-le īn arhivele lor. In legatura cu aceasta seful M.I.S., Mathews, spunea "Sīnt gata sa raportez totul clientilor mei, dar nu sa le predau dosarele īn īn­tregime. Serviciile de personal din īntreprinderi nu sīnt īntotdeauna atīt de sigure pe cīt ar trebui sa fie. Daca materialul cade īn mīinile unei persoane incorecte, putem expune pe unii oameni santajului".

Practicile descrise pīna aici, care par sa derive din vechile metode inchizitoriale de a face cercetari, au dat nastere multor tragedii pentru care victimele n-au fost capabile sa gaseasca nici o explicatie. De exemplu, un specialist vest-german īn probleme de investitii s-a trezit concediat tocmai atunci cīnd se astepta la o promovare. Se descoperise ca avea un cumnat care lucra pentru o firma concurenta, dar se omisese sa se constate ca nu mai īntretinea relatii cu acesta de peste douazeci de ani. Un inginer englez, specialist īn planificare, si-a pierdut pe neasteptate slujba importanta pe care o avea si, pus īn imposibilitate de a gasi alta pe masura calificarii si expe­rientei sale, a trebuit sa emigreze īn Noua Zeelanda. Toate acestea au pornit de la faptul ca patronul sau a primit un raport īn care scria ca "unele din dificultatile sale financiare pot sa se datoreze faptului ca el plateste, fara


stirea sotiei sale, īntretinerea unui copil nelegitim...". Mai tīrziu, investigatorul a descoperit ca nu era vorba de copilul celui verificat si ca acesta actiona doar ca inter­mediar pentru un prieten din Canada, care īi trimitea,si banii. Agentul a avut onestitatea sa-si recunoasca eroarea īn fata sefului sau, dar acesta a decis sa nu mai rasco­leasca lucrurile, pentru a nu determina īn felul acesta aparitia unei legitime cereri de despagubire din partea celui concediat pe nedrept.












Document Info


Accesari: 1886
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )