Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























DESCOPERIREA DE CATRE PORTUGHEZI A AFRICII DE VEST SI VINATOAREA DE SCLAVI

istorie




DESCOPERIREA DE CĀTRE PORTUGHEZI A AFRICII DE VEST sI VĪNĂTOAREA DE SCLAVI

PRIMA ETAPĂ A EXPANSIUNII MARITIME A PORTUGALIEI




Lupta crestinilor īmpotriva maurilor (musulmani de origine araba si berbera), care īn secolul al VUI-lea cucerisera aproape īntreaga penin­sula Iberica, s-a terminat cu succes īn partea apuseana, portugheza, a peninsulei pe la mijlocul secolului al XHI-lea (1249), cīnd crestinii au cucerit ultima posesiune maura (Algarve) din Portugalia de sud. īn lupta īmpotriva maurilor, regii portughezi au fost īn permanenta spri­jiniti de burghezia de la orase.

īnca din prima jumatate a secolului al XlV-lea o expeditie mixta portughezo-italiana a descoperit pentru a doua oara insulele Canare. Cam īn aceeasi perioada, navigatori italieni necunoscuti au descoperit insulele Azore si Madera, care nu erau locuite. Ei le-au trecut pe harti si le-au dat denumiri italiene; o parte din acestea — traduse īn limba portugheza — s-au mentinut pīna astazi. Toate cele trei arhipelaguri din oceanul Atlantic sīnt indicate pe harta Catalana din 1375.

ln prima etapa, expansiunea maritima a Portugaliei, spre sud, a fost iavonzata de pozitia ei geografica avantajoasa, ea fiind situata la extre­mif3^ sud-vestica a Europei. Expansiunea a fost determinata de parti­cularitatile dezvoltarii istorice a Portugaliei.

aproa ortu£alia a terminat reconchista (recucerirea tarii de la mauri) cu
care s •- secole si jumatate īnaintea Castiliei vecine. Puterea regala,
bona si pPn:'inea mai ales Pe burghezia din orasele de pe litoral — Lisa-
"iai de (°Porto) si pe nobilii — mici proprietari (hidalgo) a īnfrīnt

local pe    mS deCĪt īn alte state din Peninsula Iberica influenta clerului s&r^-^ transf°rmat īntr-o unealta docila īn lupta pentru abso-ea prj1:ilnindu-&e pe acesti trei aliati, regii portughezi au zdrobit īn in te r, spani°li puterea marilor feudali. īn propriul sau interes sul burgheziei din orasele de pe litoral cu care era aliata,

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

Insulele Azore, Madera si Canare pe harta Catalana din 1375.

copERIFEA DE CATR'E PORTUGHEZI A AFRICII DE VEST

" ~"~ r a desfasurat energic īnca la īnceputul secolului al XlV-lea

puterea re^ trUCtia de corabii si a creat o importanta flota militara. īn (Diniz ^^^jv-lea corabiile portugheze faceau curse regulate cu scopuri secolul al •* Ţarile de jos si īn Anglia de sud, iar īn directia sud-vest comerciale 1 ^ Canare si navigau de-a lungul coastelor de nord-vest vizitau ins ^ roxmiativ pīna la paralela de 28° latitudine nordica. īn ale Af;lC1^'trar al secolului al XlV-lea, Portugalia  858b115i 51;i-a asigurat definitiv ultimul P ^^ (je Qastiiia) iar īn secolul al XV-lea intervenea chiar indepenae .^teme din aceasta tara vecina. Ca urmare, la īnceputul seco-in *upf xv-lea, la extremitatea sud-vestica a Europei, pe tarmul ooea-1U\Ui" \tlantic, 's-a format un puternic stat maritim, īn care toate gru-n1 dominante erau interesate īn continuarea expansiunii pe mare. PU Aceasta expansiune nu oferea nici o perspectiva īn marea Mediterana, de continuau sa domine catalanii, genovezii si venetienii care acapa-"asera īntregul comert al Indiei (īndeosebi prin Egipt) cu Europa. Marea Nordului si marea Baltica erau dominate de puternica Uniune hanseatica, aiunsa īn acel moment la cea mai mare īnflorire. Spre apus se īntindea oceanul Atlantic neexplorat, dincolo de care, dupa cum se credea atunci, se aflau bogatele tari ale Asiei. Portughezii au īntreprins cercetari si īn aceasta directie, dar ele nu au dus decīt la descoperirea pentru a doua oara a insulelor Azore nelocuite si la colonizarea lor lenta (īncepīnd din 1445). Perspective bogate oferea portughezilor singura directie ramasa neexplorata, aceea spre sud, de-a lungul coastelor continentului african. Expansiunea maritima intensa spre sud a fost precedata de īncercarea de a cuceri Africa de nord-vest (Marocul de astazi). īn 1415, portu­ghezii au cucerit Ceuta. Dar aceasta cucerire nu le oferea perspective prea mari si abia dupa cīteva decenii (īn 1471) a urmat ocuparea tempo­rara a unei mici regiuni īnvecinate cu strīmtoarea Gibraltar — „Algarve de peste mare".


PRINŢUL HENRIC NAVIGATORUL

La expeditia portugheza de la Ceuta din 1415 a participat printul tiennc (infantele Henrique) īn vīrsta de 20 de ani, poreclit dupa multe secole (in secolul al XlX-lea) Navigatorul, desi n-a īntreprins niciodata eo calatorie mai lunga, ci s-a ocupat doar cu organizarea expeditiilor nume. La Ceuta el a obtinut unele informatii exacte despre Africa Saha -a aflat aStfel ca la sud de muntii Atlas se īntinde uriasul pustiu de v?' m CarS Se īntīlnesc oaze locuite. A aflat, de asemenea, ca maurii n ^frtea docului trimit caravane prin pustiu, spre un fluviu mare, .,ac°l° aur si sclavi negri. Dincolo de zona deserturilor, īn SeneeaM    €nta*a curg īntr-adevar doua fluvii mari: unul spre vest -fluvii e      lar altul spre est ~ NiKerul. īn secolul al XV-lea, cele doua īn mi^11 ^onfundate īntre ele si se credea chiar ca sīnt legate de Nil. leSendab\vU- Henric Navigatorul aceste informatii s-au īmpletit cu aurui pojA ca ^esPre tara Ofir, de unde regele Solomon si-ar fi procurat cu orie© ^ construirea templului din Ierusalim. El a hotarīt sa ajunga Pret, pe mare, īn tara aurului si a sclavilor, trimitīndu-si


DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU


corabiile de-a lungul tarmul,,,
apusean al Africii. īn w
cursul vietii sale el 'a cautat
cu o perseverenta "

la sa atinga acest scop. de mai bine de patruzeci de ani (a murit īn 1460), Henric a trimis o expeditie dupa alta pentru cercetarea tarmurilor atlantice ale Africii, precum <sj dupa aur si sclavi.

Henric Navigatorul

Dupa ce s-a īntors din Ceuta īn patrie, Henric a de­venit conducatorul („Marele maestru") ordinului portu­ghez al lui Crist, organizatie semi-militara si semi-monaha-la, care dispunea de sume uria­se de bani. Henric s-a retras la Sagres — localitate situata īn sud-vestul Portugaliei, linga capul Sao Vicente — unde a īntemeiat cu fondurile ordinu­lui un observator si o scoala de navigatie. Deoarece marinarii portughezi nu stiau sa foloseas-

i hartile maritime si cu atīt mai putin sa le īntocmeasca, el a invitat

-ofesori-cartografi, evrei din Catalonia, originari din insulele Baleare.

Istoricii burghezi au creat o legenda*īn jurul virtutilor lui Henric

avigatorul, dīndu-i o aureola de sfīnt. „Buzele lui n-au cunoscut vinul

... nu s-au atins niciodata de buze femeiesti. , . Nici unul dintre cei

re l-au jignit n-au auzit de la el vreun cuvīnt de ocara" (O. Peschel).

> pretinde ca Henric ar fi fost „plin de dragoste pura" pentru stiinta,

redincios visului nobil" despre India, unde milioane de pagīni ar

tea fi convertiti la crestinism. Nu exista īnsa nici o dovada ca printul

fi fost calauzit de asemenea simtaminte. India era foarte departe, pe

īd sclavii si aurul din Africa erau īn orice caz mult mai aproape.

tusi, cam īn jurul anului 1440, dupa ce a citit „Cartea" lui Marco

Io, printul a propus capitanilor sai sa adune informatii despre calea

ritima spre India si despre tara crestina africana a „regelui-preot Ioan"

Etiopia.

Foarte curīnd dupa aceea, portughezii au reusit sa ajunga pīna la ui Bojador (26° latitudine nordica), situat la doua sute de kilometri 1 de insulele Canare. Capul Bojador, īn jurul caruia se īnvolburau izuri īnspumate, īnainta departe īn marea presarata cu recife, iar īn ?ul marii portughezii nu se īncumetau īnca sa iasa. De altfel, nici

I

DESCOPERIREA DE CĂTRE PORTUGHEZI A AFRICII DE VEST


pstui cap nu aveau nimic atragator, deoarece Sahara ajunge
tarmurile ace aru Nicaieri nu se zarea vreun petec de verdeata

omeneasca.

DOUA DESCOPERIRE A MADEREI sI A INSULELOR AZORE

1419 doi nobili portughezi JoSo Zarco si Tristao Teixeira, care,
veau nici o experienta īn materie de navigatie fusesera trimisi

desi TlU1 Bo|acjOr, au fost aruncati de furtuna departe spre vest si au la caoui .īm lator imga o mica insula nelocuita. Insulita era complet acostat _^ dintre copaci cel mai valoros era dragonierul (Dracaena īmpadurpe'scoperirea a atras atentia lui Henric, care stia ca īnca la •"icul secolului al XlV-lea marinari italieni au ajuns īn aceasta parte ""oceanului, la o insula careia i-au dat numele de Le^name („Padure"). Expeditia trimisa de Henric sub conducerea acelorasi nobili a gasit īn curīnd la cincizeci de kilometri sud-vest de prima insulita, o insula relativ mare (circa 700 km2), de asemenea nelocuita si acoperita cu paduri dese. Printul a numit aceasta insula Madera (īn portugheza „ma-deira" īnseamna padure). Madera, situata la 900 de km sud-vest de Por­tugalia, a fost data ca feuda norocosilor nobili care o descoperisera īntīmplator. Ei au dat foc padurii īn regiunea aleasa pentru construirea primei asezari, dar focul s-a īntins treptat pe toata insula si a distrus īntreaga vegetatie virgina. Asa a īnceput exploatarea coloniilor de catre portughezi.

Gonsalvo Velho Cabrai, trimis de print sa caute insulele descoperite de italieni la apus, īn secolul al XlV-lea, a navigat de doua ori īn aceasta directie, īn 1431 si 1432, si a descoperit la aproximativ 1400 de km vest de Portugalia insula Santa Maria din arhipelagul insulelor Azore. In urmatorii treizeci de ani acelasi Cabrai si alti marinari portu­ghezi au descoperit toate insulele acestui arhipelag, gasind-o pe cea mai īndepartata dintre ele (Flores) dupa zborul pasarilor. De la mijlocul secolului al XV-lea au īnceput sa soseasca īn arhipelag colonisti portu­ghezi. Calatoriile din Portugalia pīna īn insulele Azore, pierdute īn mijlocul oceanului, au devenit o „scoala de navigatie pe distante lungi" Pentru marinarii portughezi, iar Madera a ajuns o escala importanta pe eWl SP-re AfriCa occidentala tropicala. Tot ca escale le serveau portu-ocunlt f- Unele din insulele Canare locuite, cu toate ca ele fusesera guancif         mte de castilieni, care īnrobisera pe locuitorii bastinasi -

DESCOPERIREA ŢĂRII RIO DE ORO sI ĪNCEPUTUL NEGOŢULUI DE SCLAVI PORTUGHEZ

insular34' Gīl Eannes> acuzat ca face contrabanda cu sclavi rapiti din
a adus H anare> a ocolit capul Bojador si, pentru a-si rascumpara vina,
este posib'r C°ī printului Henric. . . flori, ca dovada ca si acolo viata
&0.iador ^5 e^ a īnaintat departe spre sud, dincolo de capul

at'gi ^n curtean al lui Henric, Affonso Gongalves Baldaya, a mai departe si a descoperit īn dreptul tropicului nordic un

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

golf care patrundea adīnc īn uscat. Ulterior, īnsa, īnaintarea spre suc ievenit mai lenta si abia īn 1441 portughezii Antao Gonsalves si j\fy;. rristao au ajuns pīna la capul Blanco (denumirea spaniola; īn portugho Branco = Alb).

Aceasta regiune, pustie īn aparenta, era locuita; oīnd debarc^ jortughezii puneau uneori pe fuga pe pescarii mauri. Din ordinul prin_ ului, Gongalves a adus de acolo „zece negri, barbati si femei". PrintuiUj -a dat sperante si faptul ca el a adus si putin nisip aurifer. Portughezii tu cercetat vaile secate ale unor rīuri de mult disparute, pe care le ntīlneau adesea īn aceasta regiune de litoral, dar n-au gasit acolo nici nacar urme de aur. Totusi, aceasta regiune trista si lipsita de apa -rartea de vest a pustiului Saharei care se īntinde de la povīrnisurile e sud-vest ale muntilor Atlas pīna la capul Blanco — a fost denumita e portughezi, ca si golful — Rīul de Aur (īn spaniola Rio de Oro).

Pīna atunci, expeditiile lui Henric au fost vadit deficitare. Printul

heltuise fonduri uriase pentru a descoperi niste insule nelocuite īn

ceanul Atlantic si teritorii aproape nelocuite pe tarmurile lui. De aceea,

)t mai frecvent i se faceau lui Henric mustrari aspre pentru cheltuirea

īra socoteala a fondurilor ordinului lui Crist. īn sfīrsit, īn 1443 o expe-

itie portugheza condusa de Nuno Tristao a ocolit capul Blanco si a

?scoperit un grup de insulite nisipoase si joase — Arguin. īn īntīmpi-

area portughezilor au iesit zeci de luntri facute din trunchiuri de copaci,

i care se aflau pescari aproape goi. Tristāo a capturat aici vreo treizeci

ī sclavi, pe care i-a vīndut cu un pret foarte mare la Lisabona. Fetele

r pareau oribile portughezilor, dar trupurile svelte si muschiuloase

au minunate. „Au cap de satir si corp de Antinous" — scriau contem-

iranii despre acesti „negri". īn anul urmator (1444) au plecat spre

rguin sase corabii sub comanda lui Lanzarote, un alt curtean al prin-

lui. Cuviosul print si-a rezervat o cincime din profituri. Un cronicar

rtughez spune ca „īn sfīrsit domnul, cel care recompenseaza faptele

ne, a gasit cu cale ca pentru marile necazuri īndurate īn slujba sa,

le daruiasca o zi victorioasa, glorie pentru munca si rasplata pagubelor,

irucīt au fost prinsi īn total 165 de barbati, femei si copii". Dar dupa

;asta „zi victorioasa" vānatoarea de sclavi n-a mai fost atīt de izbutita,

ntru ca locuitorii se īmprastiau cuprinsi de panica. Totusi, Lanzarote ,

adus doua sute treizeci si cinci de sclavi. Din cheltuitor nechibzuit,

nric s-a transformat īntr-un erou īn ochii nobililor si negustorilor

rtughezi. Ulterior, cucernicul print, daca nu a introdus chiar el, īn

ce caz a īncurajat dresarea clinilor pentru prinderea oamenilor.

icipolii lui Henric īi torturau pe negrii surprinsi pe tarm, pentru ca

stia sa le arate drumul spre satele lor.

DESCOPERIREA „SENEGAMBIEI"

Vīnatoarea de sclavi a grabit ritmul descoperirilor pe tarmurile leii de vest. Locuitorii terorizati se refugiau īn interiorul tarii, tīnd sa scape de portughezi, iar negustorii de sclavi erau nevoiti sa ndrepte mai departe spre sud, catre tarmuri noi, īnca neatinse.

ESCOPEMREA DE CĂTRE PORTUGHEZI A AFRICII DE VEST


i 800 de km t

desparte capul Blaneo de Bojador. Asadar, vīnīnd negri, portughezii care statut īntr-un singur an o distanta pe care īnainte o strabatusera ^U nte ani. Corabia comandata de Alvaro Fernandez, care īn timpul m ^£^ti' s_a despartit de restul flotilei, a patruns si mai departe

l Gbi l

u fost trimise īn Africa occidentala 26 de corabii, o parte īn 1445 a^_ ^anzarote. īnaintīnd spre sud, Nuno Tristao si Diniz sub comanaa ticipat <jupa cīt se pare la expeditia Iui īn calitate de Diaz, care g^ii, au facut descoperiri importante" Tristao a descoperit capitani de.ului senegal (la paralela de 16° latitudine nordica). Diaz a gurile tlu care īnainta mult spre apus (extremitatea vestica a Africii) ocolit "nnum}t Capul Verde, deoarece acesta era primul punct, la sud j* ~1vr ea de nisip" (Sahara), unde cresteau palmieri. Capul verde se J~ „",000 de km sud de capul Blaneo (Cabo), aproape la aceeasi distanta



£^rtuni s p

sud descoperind gurile fluviului Gambia, pe ale carui maluri traia ^populatie compacta.

Spre sud de gurile Senegalului, portughezii au īnceput sa īntīl-neasca pe coasta negri adevarati: mai la nord ei au īntīlnit reprezentanti ai diferitelor triburi de origina araba sau berbera. Acesti negri īnalti, asa-numitii senegalezi, erau mult mai pretuiti pe pietele de sclavi decīt maurii. Pe litoralul Africii occidentale tropicale, portughezii obtineau īn schimbul marfurilor europene pulbere de aur, fildes, mosc si un condiment care īnlocuia piperul. Dar mult mai avantajoasa era pentru ei vīnatoarea de negri. De atunci, calatoriile s-au dovedit a fi atīt de rentabile, īneīt printul lua de la cei ce le īntreprindeau a patra parte din prada, fara sa le ramburseze nimic din cheltuieli, iar īn cazul cīnd organiza el īnsusi expeditiile sau suporta cheltuielile, lua jumatate din prada.

s p

au fugit spre nord, īndepartīndu-se de tarmurile primejdioase.
U naVifit da li       ^ l     īa

īn 1446, plecīnd la vīnatoare de sclavi, Nuno Tristao a īnaintat spre sud pīna la paralela de 12° latitudine nordica si a descoperit arhipelagul Bissagos, iar la rasarit de el — īn fata gurii rīului Cogon — insula Tristao (la paralela de 10°5 latitudine nordica). El a intrat pe rīu si a coborīt o barca īn care s-ā urcat īmureuna cu aproape toti marinarii. Dar negrii au opus aici portughezilor o rezistenta eroica. Toti oamenii din barca, inclusiv Tristao, au fost ucisi sau au murit curīnd din cauza ranilor. Cei patru marinari ramasi pe corabie sub comanda notarului Airisa Unoco        fi

, p t pj

cīndU naV.ifiat doua luni īn ^rgul oceanului, fara sa vada tarmul, pīna v-n au. aJuns la Lisabona, dupa ce au parcurs 3500 de km, īmpotriva nav"U r 9* a CUr€ntului- Faptul acesta a dovedit īnsusirile superioare de de cor-v-3^ caravelelor portugheze din acea vreme; numai pe astfel a U a piatut sa savīrseasca un echipaj atīt de mic si cu un condu-Xperimentat ° calatorie fara precedent īn istoria navigatiei pentru acea vreme.

n"au īntīm      pare' ^n a^e regiuni mai apropiate, vīnatorii de sclavi i (j p^na^ ° astfel de rezistenta organizata, iar perspectivele nego- īncī^°-    ^ ^U »^ene5ambia" cu populatie densa, pareau atīt de īnaintarea portughezilor s-a oprit. Ea a reīnceput abia dupa

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

moartea lui Henric, ceea ce dovedeste ca nici la sfīrsitul vietii „Navigatorul" n-a cautat cu atīta perseverenta sa ajunga īn India, sustineau istoricii. Cīnd īncepeau sa īntīmpine dificultati īn vīnatoarp de sclavi pe litoral portughezii porneau īn sus pe cursul rīurilor, ajung^ uneori destul de departe. Astfel au fost cercetate īn perioada 1450--l4gA cursurile inferioare navigabile ale fluviilor din Africa occidentala de 1 Senegal (la nord) pīna la Cogon (la sud). Pe Senegal, līnga ultin^ cascada, comandantul uneia dintre caravele, negustorul de sclavi DiOgQ Gomez, a strīns īn 1456 informatii despre Sudanul de vest si despre marele fluviu ce-1 strabate, „Emiu" (Niger); el curge spre rasarit, dincolo de īnaltimile care constituie cumpana apelor. Portughezii socoteau ca acest rīu este un afluent al Nilului.

CA'DA-MOSTO sI DESCOPERIREA INSULELOR CAPULUI VERDE

Singurul eveniment istorico-geografic important din ultimii ani ai vietii lui Henric a fost descoperirea īntīmplatoare a insulelor Capului Verde de catre negustorul venetian Alvise da Ca'da-Mosto. El, īmpreuna cu genovezul Antoniotto Usodimare au īnfiintat īn Portugalia o companie pentru comertul african obtinīnd, īn conditii obisnuite, aprobare din partea printului Henric. īn 1455 cele doua corabii ale lor au navigat de-a lungul coastei pīna la gurile fluviului Gambia. Ele s-au īntors īn Portugalia īncarcate cu un numar mare de sclavi. Ca'da-Mosto povesteste ca īntr-un loc, īn schimbul cītorva cai cu harnasamentul respectiv, a obtinut de la capetenia unui trib o suta de sclavi si pe deasupra o fetita frumoasa, de 12—13 ani, „care sa-1 slujeasca īn iatac".

īn 1456, Ca'da-Mosto si Usodimare au echipat din nou doua corabii; Henric a trimis cu ei o a treia corabie, portugheza. Dincolo de capul Blanco, furtuna le-a īmpins departe, īn largul oceanului, spre nord-vest. Cīnd furtuna s-a potolit, ei au cotit spre sud si, dupa trei zile, īn dreptul paralelei de 16° latitudine nordica, au descoperit o insula careia i-au dat numele de Boavista (la 600 de kilometri de Capul Verde). Insula era pustie si nelocuita, dar au gasit acolo apa dulce si pasari, care „veneau singure īn mīna omului". De pe B5avista se vedeau si alte insule; drept spre nord — Sal, spre sud-vest — Maia si cea mai mare dintre ele — Santiago. Negasind nimic interesant pe aceste insule si nici pe insulele Capului Verde, descoperite anterior, care erau de asemenea pustii si nelocuite, navigatorii au cotit de-a dreptul spre rasarit, au ajuns la con­tinentul african si s-au īntors īn Portugalia. īn timpul ambeior calatorii, Ca'da-Mosto si-a notat sistematic observatiile īntr-un jurnal, care furnizeaza un material foarte pitoresc si pretios pentru studierea Africii occidentale din acea perioada tragica a istoriei ei, cīnd portughezii au īnceput s-o transforme īn cea mai mare rezervatie din lume pentru vīna-toarea de sclavi.

Descoperirea insulelor Capului Verde (grupul apusean) a fost īnche­iata la hotarul dintre anii 1461 si 1462 de o expeditie mixta, la care au participat genovezul Antonio Noii si portughezul Diogo Gomez, care cercetase īnainte Senegalul. Primii colonisti portughezi au aparut Pe


DESCOPERIREA   DE CĂTRE PORTUGHEZI A AFRICII DE VEST

Ha cītiva ani de la descoperirea lor. Ulterior, īnsa, n-au mai insule an ^^ foarte putini europeni. Regele Portugaliei a acordat

it ai

in foarte putini europeni. Regele Portugaliei a acordat

venit ai feudali ai insulelor dreptul de monopol asupra vīnatorii

proprie^ ^ ^ tarmui african din dreptul lor, adica īn „Senegambia". n<;£rl c^vi erau a(jUsi īn insule. Urmasii acestor sclavi, amestecati + ni nutinii colonisti portughezi, formeaza īn prezent populatia sES** arhipelagului.

«OLUL LUI HENRIC NAVIGATORUL IN DEZVOLTAREA NAVIGAŢIEI PORTUGHEZE

Printul Henric a murit īn 1460. El a jucat un rol considerabil īn

'a Portugaliei. īn cei 45 de ani de activitate el a pregatit numerosi visatori experimentati. Flota comerciala portugheza s-a situat pe inul loc din lume. Expeditiile pe care le-a trimis printul au ocupat ^au anexat la Portugalia patru mari arhipelaguri din partea rasariteana a oceanului Atlantic; numai insulele Canare au fost cedate Spaniei dupa conflicte īndelungate. Un rol si mai īnsemnat l-au jucat expeditiile īntre­prinse īn acea vreme īn Africa propriu-zisa. Pe timpul lui Henric, tarmul apusean al Africii a fost explorat si īnsemnat pe harti pe o distanta de circa 3 500 de km, de la strīmtoarea Gibraltar pīna īn Guineea portu­gheza de astazi, unde tarmul coteste spre sud-est, indicīnd parca drumul catre „India de miaza-zi". īn timpul lui Henric a īnceput negotul masiv cu sclavi negri din Africa. īn sfīrsit, īn calitatea sa de conducator al ordinului lui Crist, printul Henric a avut grija sa obtina de la papii de la Roma aprobarea monopolului asupra comertului african si asupra cuceririi tuturor regiunilor de litoral din Africa, „atīt asupra celor do-bīndite, cīt si asupra celor ce vor fi dobīndite, de la capurile Bojador si Nāc pīna īn Guinea si mai departe, de-a lungul tarmului sudic pīna la indieni". (Trebuie mentionat ca īn acea vreme erau denumiti indieni, nu numai locuitorii Indiei, dar si cei ai Etiopiei.).

īn timpul lui Henric, constructia de corabii a īnregistrat succese foarte mari. īnainte ca el sa-si fi īnceput activitatea, īn secolul al XIV-lea si īn primele decenii ale secolului al XV-lea, portughezii nu erau de-cī*-^*e ucenici ai constructorilor straini de corabii (ca si ai navigatorilor straini) originari īn special din insula Mallorca. īn perioada 1430-1450 te produce o cotitura, iar īn a doua jumatate a secolului al XV-lea por-

^1 devin dascali ai popoarelor vest-europene īn materie de con-
rm!f •(Mval€ (ca si īn navigatie) pastrīnd aceasta pozitie pīna īn ulti-
īn flf al secolului a* XVI-lea. Spre sfīrsitul vietii printului Henric,
corabi portu?heza a dobīndit o importanta predominanta caravela -
ascutif "^ catarge, de o constructie speciala, cu un contur relativ

tea de cu a?a~numitul 'greement latin: pīnze triunghiulare (sau cu par-chila vas1^ .iunghiulara) care, īn stare de echilibru, erau paralele cu gatie- era Caravelele portugheze aveau īnsusiri bune pentru navi-22 de km Usoare> raPide (cīnd vīntul era prielnic atingeau pīna la «īnaintau' <?* T^' erau usor de manevrat. iar īn caz de vīnt nefavorabil r«ctia vīnh ī • ent īn volte' īntorcīnd, cīnd un bord, cīnd celalalt īn di-uuiui, de parca ar fi avut vīsle". Ele pareau de neīnlocuit


DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU


t Corvo fi. Flores

o     

i. Tercefra

o ^^L S5o Mlguel (1444)

l Santa Marin i


I. Porto Santo t. Maderac$_


/ mxmm

^iAe / ff m:':-:i::}:':':^

___.>. Drumurile probabile urmate de expetfltillc portughexe (1420) Data ocuparii insule&r c^u teritoriile!

<™*~— TJrm- descoperit de portughezi (1415-1460)1 jcrjnokute"d« £S<rop£,l ta secdd al XlV-laO

T*murtle cunoscute de europeni Ia īnceputul sec.» XV.!m («<»> ī/-is(āij-»443) r!«ldesMPcrW sl numele

Expeditiile organizate de Henric Navigatorul (1415—1460).

„pentru descoperiri", adica pentru navigatia pe līnga tarmuri neexpl0"' rate sau complet necunoscute, dar nu se distingeau printr-o mare stabi' litate si navigatia pe ele nu era de loc sigura.

pESCOPERIREA   DE CĂTRE PORTUGHEZI A AFRICII DE VEST

,rfNTXTOAREA DE SCLAVI ĪNTREPRINSĂ DE PORTUGHEZI
VINA ĪN AFRICA OCCIDENTALĂ

imii 15 ani dupa moartea lui Henric, portughezii au continuat , . ^r7e de-^a lungul tarmului african spre sud-est, iar apoi dincolo s§ ^'nalIY%>aimas (al Palmierilor), spre est, īnsa īn mod sporadic. Echipīnd de^t'i cu fonduri proprii sau mixte (cu participarea ordinului lui Crist ^ezaurului re^ai^ negustorii de sclavi portughezi, cautatorii de aur fa tt mai dese incursiuni pe tarmurile Africii occiden

^ezaurului re^^ g

^j3 fildes faceau tot mai dese incursiuni pe tarmurile Africii occiden-e*. La īnceput ei actionau folosind metode „primitive": ademeneau pe 'biile lor sau capturau pe mare grupuri relativ m'ci de pescari lipsiti H^aDarare aproape goi. Apoi, au īnceput sa foloseasca metode mai „per­fectionate"' pentru vīnarea negrilor. Ei debarcau detasamente mari, de bicei la gurile rīurilor, care efectuau incursiuni īn satele de pe litoral, l jefuiau," violau femeile, incendiau colibele. Prinzīnd sute de oameni, ei alegeau pe loc pe cei mai vigurosi sau pe cei mai frumosi dupa aprecierea lor, iar pe ceilalti, īn special pe batrīni si copii, īi ucideau fara crutare sau, cu tot atīta cruzime, īi lasau īn satele prefacute īn scrum, fara spri­jin,' īn voia soartei. Pe cei alesi īi puneau īn fiare, īi īncarcau pe corabii, umplīnd cu negri fiecare metru de suprafata „libera" si īi aduceau īn Portugalia atīt de īnghesuiti cum n-ar fi transportat niciodata vitele, de teama pagubelor ce ar fi suferit. Mortalitatea īn rāndurile nefericitilor captivi, īn timpul lungului drum din Africa occidentala pīna la tarmurile Portugaliei, era īngrozitoare. Dar si vānzarea celor ramasi īn viata aducea negustorilor, ordinului lui Crist si tezaurului regal profituri uriase.

Dupa cāteva incursiuni de acest fel, locuitorii de pe coasta, cīnd za­
reau pe mare corabii portugheze, īsi paraseau locuintele, īsi luau avutul
mizer si cautau sa se īndeparteze cīt mai mult de tarm, refugiindu-se īn
zona savanelor sau ascunzīndunse īn inima padurii, atunci cīnd portu­
ghezii ajungeau pīna īn zona padurilor tropicale. Detasamentele de vīnatori
de oameni debarcate pe tarm gaseau satele pustii. Curānd, negustorii de
sclavi portughezi au nascocit o noua metoda de „raspāndire a culturii
europene si de aducere a paginilor īn sīnul bisericii crestine": ei au īn­
ceput sa cumpere, īn special īn insulele Canare, cīini mari care erau dre­
sati pentru vīnatoarea de oameni. Atunci negrii au īnceput sa plece īn
masa din zona de litoral īn regiunile din interior, īntrucīt detasamentele
Portugheze nu īndrazneau sa se īndeparteze de tarm. De altfel, incursiu­
nile īndepartate nu erau suficient de rentabile. La īntoarcerea spre tarm
īn" ~ln!:er!oru^ continentului prin regiuni complet pustiite, mortalitatea
cor"b" tv6 captivilor era mult m^ mare decīt īn cursul calatoriilor pe
tarm U'i n aceste motive negustorii de sclavi preferau sa paraseasca
inca ramase Pustii> „valorificate" dinainte, si sa caute altele noi,

rirj- neexPlorate. Aceasta a determinat īntreaga desfasurare a descope-Pīna <astei vestiee a Africii de catre portughezi, de la capul Bojador subtropiCaiPUl S^nta Catarina <2° latitudine sudica), adica de la tarmul rialā di pustiu al Saharei occidentale pīna la zona paduroasa ecuatc-Si ritmul -esīunea cursului inferior al fluviului Congo. Astfel se explica cii, mai . ^īntarii portughezilor de-a lungul litoralului apusean al Afri- *ent, iar apoi tot mai rapid, pe masura ce se dezvolta

fc deScoperitilot geografico !._n.

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

jl de sclavi: 30 de ani pīna la Capul Verde, 14 ani pentru p
intre Capul Verde si Coasta de Aur, 5 ani pentru portiunea dintr
loasta de Aur si capul Santa Catarina. "b

Mai la sud de acest cap īncepeau posesiunile statului Congo, Uiij īetodele folosite īn mod obisnuit de portughezi pentru vīnatoarea (j6 ameni nu erau posibile si unde organizarea negotului de sclavi trebuia i fie precedata de o pregatire „diplomatica" speciala. īn parte īn acest ;op, iar īn parte pentru explorarea tarmurilor africane dinspre oceanul .tlantie, la sud de ecuator, au fost trimise mai tīrziu, īn perioada 1480— 190, expeditiile lui Diogo Cāo. Dar si īn zona tropicala a emisferii nor-ioe, pe tarmurile Guineii superioare, portughezii au fost nevoiti sa treaca 3 la vīnatoarea de sclavi la cumpararea de sclavi, din cauza ca zona toralului ramasese pustie. Ei profitau de desele razboaie dintre triburi tr īn perioadele de liniste le provocau si le atītau, aprovizionau cu arme sprijineau prin tot felul de alte mijloace unele capetenii de triburi ,regi" localnici) īmpotriva altora, primind mii de sclavi ca rasplata entru serviciile lor sau īn schimbul unei plati infime īn natura.











Document Info


Accesari: 3494
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )