Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























DESCOPERIRILE FRANCEZILOR JN AMERICA DE NORD IN SECOLUL AL XVI-LEA

istorie




DESCOPERIRILE FRANCEZILOR JN AMERICA DE NORD IN SECOLUL AL XVI-LEA

PESCARII FRANCEZI LA ŢĂRMURILE AMERICII DE NORD-EST




Regele Frantei, Francisc 1, care s-a urcat pe tron īn anul 1515, ca si regele Angliei, nu dorea cītusi de putin sa respecte "īmpartirea lumii" stabilita de papa, īn baza careia Franta n-a capatat nici un drept asupra teritoriilor de peste mari. El nu se putea īnsa hotarī sa trimita expeditii īn marile tropicale, dominate de state maritime mai puternice - Spania si Portugalia. Regiunea de nord a Atlanticului nu era īnsa controlata atunci de nimeni si numai rareori corabii portugheze vizitau tarmurile "Ţarii Corterealilor".

Imediat dupa calatoriile celor doi Oabot, tatal si fiul, precum si ale Corterealilor, chiar la īnceputul secolului al XVI-lea pescari din Nor-mandia si Bretania au īnceput sa pescuiasca pe bancurile din Newfound-land, iar vīnatorii de balene acostau si la tarmurile de nord-est ale Ame-ricii, si anume līnga coasta Noii Scotii1. īn secolul al XVI-lea francez» numeau aceasta peninsula "Ţara Bretonilor", iar apoi i-au dat numele de Acadie. īn perioada 1520-1530 s-a facut chiar o īncercare de coloni­zare a acestei peninsule si mai tīrziu s-au gasit acolo animale domestice salbaticite. Dar īn prima jumatate a secolului al XVI-lea pescarii nu in drazneau sa navigheze decīt la latitudinile nordice. Mai la sud,^ lins tarmurile Americii centrale, navigau numai pirati francezi, care Pīn ?i: vasele comerciale spaniole. Francisc I īi īncuraja chiar pe acesti Pir el le elibera brevete de corsari, care legalizau jefuirea, capturarea si s ' fundarea corabiilor spaniole (si portugheze) si īi finanta, primind, fire^ īn schimb, partea leului din prada.

Insula Cape Breton ("Capul Breton") de līnga coasta Noii Scotii a fost descop de marinari francezi īn jurul anului 1504.

I

DESCOPERIREA FRANCEZILOR IN AMERICA DE NORD

a doi pirati francezi din secolul al XVI-lea sīnt legate facute īn America de nord, dupa care au urmat īncer-mari^^oToniza tarmurile ei de nord-est.

VERRAZANO sI DESCOPERIREA COASTEI RĂS 10310q1619k 58;RITENE A AMERICII DE NORD

dintre acesti pirati - Giovanni Verrazano, florentin aflat īn Frantei - era bine cunoscut spaniolilor prin jafurile sale; aces-meau Juan Florin. El a fost cel care a capturat primele doua co-tia īl P'igppate cu aur si cu alte obiecte de pret ale lui Montezuma, tri-rabii m ^ortez īn 1520, din Mexic īn Spania. Potrivit relatarilor lui Ber-m^T) az ,Juan Florin" s-a īntors īn Franta foarte bogat si a facut rege-■ amiralului Frantei astfel de daruri, īncīt "īntreaga Franta s-a mi-1U1 at de comorile pe care noi [soldatii lui Cortez] le^am trimis marelui "ostru īmparat [Carol V] Se spune ca regele Frantei ar fi zis ca P paratul nostru si regele Portugaliei au īmpartit īntre ei lumea fara narticiparea sa. Sa prezinte, asadar, testamentul stramosului nostru Adam, pentru a dovedi ca i^a facut numai pe ei mostenitori ai sai si stapīni pe aceste tari Iar pīna una alta, el īngaduie pirateria si orice alte actiuni pe mare. si de īndata a poruncit lui Juan Florin sa porneasca din nou cu o alta flotila īn expeditii pe mare".

Potrivit izvoarelor franceze, Verrazano a echipat īn 1523 (probabil cu banii realizati din vīnzarea comorilor lui Montezuma pe care le captu­rase) patru corabii "cu scopul - dupa cum a aratat chiar el - de a ajunge īn Katai, la marginea continentului asiatic". O furtuna a avariat atīt de rau flotila sa, īncīt a fost nevoit sa se īntoarca īn Franta pentru a repara vasele. īn ianuarie 1524, Verrazano a ajuns cu o singura corabie īn Ma-dera, iar de acolo a cotit drept spre vest. īn ciuda furtunii, el n-a deviat decīt putin spre nord si, pe la mijlocul lunii martie, a atins la paralela de 34° latitudine nordica "un pamīnt nou, pe care nu-1 mai vazuse nimeni nici in antichitate si nici īn zilele noastre" - coasta rasariteana a Americii de nord. Dincolo de o limba de nisip si de o laguna īngusta se zarea tar­mul continentului. Cautīnd strīmtoarea care era tinta calatoriei sale, verrazano a mers de-^a lungul limbii de pamīnt spre nord-est. Dupa cītva roip, laguna a devenit atīt de larga īncīt tarmul continentului a disparut vedere (laguna Pamlico, la paralela de 35-36° latitudine nordica), ^rrazano n-a putut gasi strīmtoarea care ducea īn aceasta "mare", pe maj .. a luat-o, pare-se, drept o parte a Oceanului de rasarit ce scalda Verra C^inei- Limba de nisip cotea īn dreptul unui cap (Hatteras). Probabl0-* ā cantinuat sa īnainteze spre nord, debarcīnd uneori pe tarm, trj^ , m, dreptul golfurilor (Chesapeake, Delaware), care puteau fi in-colo de StrTtoarea care duce īn Oceanul de rasarit. Astfel a ajuns (din-k varsaT^r3^6^ **e 4^° latitudine nordica) pīna la "un rīu mare si adīnc viul ffud! ' Ju:^ecīn<i dupa descrierea pe care o face, este vorba de flu-

c on

uri ol    rc^ mica - scria Verrazano - am patruns pe rīu, ale carui ^ foarte populate. Oameni īn vesminte īmpodobite cu pene īn fuga pe mal cu strigate de veselie, aratīndu-ne unde


EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

e mai bine sa acostam. īn sus pe rīu cu barca ani o mila si am vazut ca el f ^ meaza acolo un lac minuna * o circumferinta de vreo R     cu Vreo 30 de barci indiene dau   lacul īn diferite Multime de oameni vene fuga pe maluri, ca sa ne Pe neasteptate īnsa s-a st furtuna si am fost nevoiti sa ^ īntoarcem pe corabie..."

Harta lui Verrazano din 1529.

Dupa ce a parasit guril" fluviului Hudson, Verrazano a mers de^a lungul coastei spre rasarit si a vazut fara īndoiala cu acest prilej, insula Lono' Island. Apoi a ocolit o penin­sula (Cape Cod1), mergīnd de-a lungul tarmurilor golfului Māi­ne, unde a debarcat īn doua rīnduri. īn sfīrsit, a ajuns īntr-o regiune paduroasa (probabil li­toralul Noii Scotii) unde a ga­sit semne ce aratau ca pe acolo fusesera pescari bretoni. Pīna sa ajunga īn acest loc, Verra­zano tot mai nadajduia ca va descoperi o trecere din oceanul Atlantic īn Oceanul de rasarit: "Ma temeam - scria el - ca noua tara pe care o descoperi­sem va fi o bariera īn drum spre China, fapt care a si f°st confirmat de realitate, dar nu ma īndoiam ca īmi voi croi drum peste .aceasta bariera..." Acum aceasta nadejde se spulberase; īn dreptul lati­tudinilor nordice din zona cu clima temperata nu exista nici o strīm-toare spre Oceanul de rasarit, īn orice caz nici una accesibila vaselor maritime. Atunci, Verrazano a hotarīt sa se īntoarca īn Franta, unde a sosit la īnceputul lunii iulie 1524. Din Dieppe, Verrazano a trimis regel^ o scrisoare cuprinzīnd un raport asupra calatoriei sale. Aceasta scrisoa a ajuns pīna la noi.

Soarta ulterioara a lui Verrazano o cunoastem numai dintr-un i^Yj spaniol, si anume din cartea lui Bernal Diaz: "īn timp ce el [Juan I se īntorcea dintr-o .. . calatorie [īn 1527] cu o prada mare alcatui a ^ felurite tesaturi jefuite, a īntīlnit. . . trei sau patru corabii puterni

Capul Scrumbiei (n. tr.).

W'

DESCOPERIRILE FRANCEZILOR ĪN AMERICA DE NORD

[spaniole] din Biscaya. Acestea l-au īnconjurat pe Juan Florin ... īt   l-au luat prizonier īmpreuna cu multi alti francezi si au

1 t vasele sale īncarcate cu tesaturi. Ele i-au adus pe Juan Florin c ceilalti capitani la Sevilla si el a fost spīnzurat. Aceasta a fost si Pf aurului nostru [tezaurul lui Montezuma] si a lui Juan Florin, care

t at

l-a rrerrazano a explorat coasta rasariteana a Americii de nord īntre pa­lele de 34° ?i 4^° latitudine nordica pe o īntindere de peste 2 300 km. adus īn Franta primele informatii exacte despre natura si populatia a aceste tarmuri si a fost primul care a atras atentia asupra īntinderii ^.'Ve a apelor interioare din America de nord, desi a gresit considerīnd ^ele reprezinta o mare si crezīnd ca sīnt prea aproape de tarmul rasa-ca ^ Descoperirile si erorile lui sīnt īnsemnate pe harta īntocmita īn 1529 de fratele sau, Geronimo da Verrazano. Sub influenta lui, pe unele harti de la mijlocul secolului al XVI-lea aceasta fantastica īntindere de Dg _ y!marea Verrazano" sau "marea Indiana" - īncepea la nord-est de Florida si era despartita de oceanul Atlantic printr-o fīsie de pamīnt relativ īngusta. Se presupunea ca prin "marea Verrazano" duce un drum destul de scurt spre China. Trebuia gasita numai strīmtoarea oare leaga aceasta mare de oceanul Atlantic. Dupa ce Verrazano a descoperit o parte a coastei rasaritene a Americii, francezii au īnceput sa considere īntregul tarm ca posesiune a lor legitima.

PRIMA EXPEDIŢIE A LUI CARTIER: EXPLORAREA GOLFULUI SFINTUL LAURENŢIU

La 20 aprilie 1534, dupa zece ani de la calatoria lui Verrazano, din ordinul amiralului Frantei, francezul Jacques Cartier, poreclit "corsarul vesel", care pīna atunci se distinsese prin operatiunile sale pirate­resti, a plecat spre vest, īn cautarea caii maritime de nord spre China. El avea la dispozitie doua corabii. Cartier a traversat oceanul īn 20 de zile si a ajuns la tarmul rasaritean al insulei Newfoundland1 (līnga gol-jul Bonavista). Din pricina gheturilor, el n-a putut debarca pe. tarm. naintīnd spre nord-vest dena lungul marginii cīmpului de gheata, Car-, _ler a ajuns la extremitatea nordica a insulei Newfoundland si s-a oprit ? "vrePtul unui golf sau al unei strīmtori blocate de gheturi. La 9 iunie, īn P+ Ce ° ^ur^una a īmprastiat gheturile, Cartier a īnceput sa īnainteze t spre sud-vest, printr-o strīmtoare careia i s-<a dat numele nu tocmai ^ ^ BeUe Isle (BeUe Ile ~ "Insula Frumoasa"), dupa o insula ne- CU un asPec* dezolant, situata īn dreptul intrarii nordice īn tarm e ^° Atitudine nordica). Cartier a cercetat amanuntit ambele toare r\ a^e strīmtorii - din Newfoundland si din Labrador. Prin strīm-Pescar?- f' patruns īn "Marele golf": aceasta denumire īi fusese data de Sfīnt 7 ncez^ care ^ vizitasera anterior. Cartier a dat golfului numele "^^ Laurentiu. El descrie īn culori foarte sumbre malurile Labra-

(n. tr.).

ria ri

aescopeririior geografice I.-II.


EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

dorului: "De-ar fi pamīntul aic-
atīt de bun ca porturile! Dar e/ *Ot
nu poate fi numit pamīnt: nurna"^
lovani si stīnci golase: Am eercPt
tot tarmul nordic al golfului, dar n
fi putut sa adun nici macar o car~t?
de pamīnt, desi am debarcat pe Us 'a
īn multe locuri". Cat

Jacques "Cartier (gravura din secolul al XVI-lea)

Cartier a traversat apoi goiful spre sud-vest si a descoperit un gru * de insule mici (Magdalen) si un n mīnt īntins pe care 1-a luat drept r* ninsula; el numeste golf strīmtoareā Northumberland, care o desparte de continent. īn realitate acest pamīnt era insula Printul Eduard (5 600 km2) Ea i-^a. placut lui Cartier, dar el n-a putut debarca acolo, caci n-a gasit nici un loc potrivit. īn schimb, mai departe spre apus, el a ajuns ]a tar­murile continentului si īn dreptul pa­ralelei de 48° latitudine nordica a descoperit golful Chaleur ("Caldu­ra"), care patrunde adīnc īn uscat si care la īnceput 1-a bucurat: ,, ju­decind dupa adīncimea si latimea sa,

precum si dupa natura tarmurilor, el putea fi, dupa cum nadajduiam, o strīmtoare".

īn acest golf Cartier a īntīlnit pentru prima data indieni care s-au apropiat de corabiile lui īn noua barci. Ei purtau vesminte cusute din blanuri de animale si propuneau schimb cu aceleasi blanuri, care, dupa spusele lui Cartier, nu prezentau mare valoare. A īnceput un tīrg mut si indienii dovedeau atīta patima, īncīt "si-au schimbat pe diferite lucruri toate hainele si au plecat goi pusca". Ţarmurile golfului erau acoperite de paduri, iar īn poiene se vedeau cereale salbatice. Dupa ce a iesit din golf, Cartier a cotit spre nord si a descoperit īnca un golf nu prea mare (Gaspe); aici el a asezat pe tarm o cruce īnalta de lemn cu inscriptia "Traiasca regele Frantei" si a capturat doi indieni pentru a obtine de la ei informatii.

Dupa ce a parasit pamīntul descoperit de el (peninsula Gaspe), Car­tier a traversat, īnaintīnd spre nord, strīmtoareā larga Gaspe (pe care a luat-o drept golf) si a zarit īnca un pamīnt īntins, pe care 1-a considera ^ de asemenea, o peninsula, dar a gresit: era Anticosti, cea mai mare din tre insulele din "Marele Golf" (8 150 km2). Mergīnd de-a lungulJam^T lui sudic al "peninsulei", Cartier a ocolit apoi extremitatea ei rasaritean si īnaintīnd mai departe spre apus, de-a lungul tarmului nordic, a a-iU īntr-un loc unde strīmtoareā, lata la īnceput, se īngusta si unde ven dinspre vest un curent puternic. La staruintele echipajului ambelor va

DESCOPERIRILE FRANCEZILOR IN AMERICA DE NORD

mai cautat strāmtoarea spre China si s-a īntors īn Franta (la (Cer n-a _ septembrie). Potrivit unei versiuni, el ar fi declarat īn īnceputu" descoperit strāmtoarea care duce spre tarmurile Chinei si a patrie ca ^ "Sfīntul Petru". In realitate, Cartier a descoperit aproape denumit-o ^ s'udic si vestic al golfului Sfīntul Laurentiu, o portiune īntreg n? tarinui nOrdic al golfului (peninsula Labrador) si a explorat o^pSte din coasta insulei Newfoundland.

A DOUA EXPEDIŢIE A LUI CARTIER; DESCOPERIREA FLUVIULUI SFĪNTUL LAURENŢIU

īn anul urmator (1535), Cartier, de data aceasta cu trei corabii si din - arcinarea directa a regelui, a plecat sa exploreze drumul de nord-vest Jns, -mtoarea Sfīntului Petru"). El a cercetat īntreaga insula Anticosti, tdnd la nord de ea prin strīmtoarea Mingan si a aruncat ancora īntr-un ^Tc golf de pe tarmul ei rasaritean. Dupa aceea a pornit spre vest. Dincolo de Anticosti "strīmtoarea Sfīntul Petru" avea cea mai mare la­time (peste 100 km), dar mai departe ea se īngusta si Cartier a patruns īntr-un fluviu mare care curgea printre maluri īmpadurite de la sud-vest spre nord-est. El a denumit acest curs de apa fluviul Sfīntul Laurentiu.

Acolo unde era "sfārsitul marii", īn apele limpezi ale fluviului Sfīn­tul Laurentiu se varsa un rīu foarte larg, cu o apa de culoare īnchisa, care parea aproape negru si fara fund. Cartier a patruns īn gurile acestui "rīu al Mortii" cum īl denumeau indienii, a navigat pe cursul lui inferior si a acostat la malurile īnalte si stīncoase. I s-a parut ca printre sfarīma-turile de roci sīnt multe care contin aur si pietre pretioase. si īntrucāt indienii (daca i-a īnteles el bine) vorbeau despre o tara de o bogatie fabu­loasa "Saguenay", el a denumit astfel acest afluent al fluviului Sfīn­tul Laurentiu pe eare-1 descoperise. El, īnsa, 1-a considerat drept o strīm-toare care duce īntr-un alt ocean si credea ca sub numele de Saguenay indienii au cunoscut poate India sau China. Astfel a aparut legenda des­pre tara aurului din nord, spre care drumul trecea prin Saguenay.

Ţarmurile golfului Sfīntul Laurentiu si ale limanului fluvial īn care patrunsese Cartier erau aproape pustii. Dar mai sus de varsarea rīului . aSuenay, pe malurile lui īmpadurite se īntīlneau tot mai des asezari mdiene.

fr« parea sa a*ba o populatie deasa. Indienii īsi numeau asezarile
>>anada". Acest cuvīnt, care īnseamna localitate, a devenit mai tīrziu
«numirea īntregii parti de nord a Lumii noi - Canada.
tg^j^ ,ocuit°rii īi intīmpinau pe francezi cu prietenie, cu dansuri si cīn-
Partea^' ^P^611^6 triburilor indiene īncheiau cu ei aliante. Cartier īm-
du-i ^dienil°r cruciulite de arama si le spunea sa le sarute, "aducīn-
tārrti el -^ m^ieni īn sānul lumii crestine". In diferite locuri de pe
fa Ini t11^ cāteva cruci de lemn cu inscriptia: "Aceasta tara apar-
peste Cisc Ij reSele Frantei". Astfel s-au pus bazele marii colonii
Ind" °-ean ~~ "Noua Franta" sau Canada.
lui Carti^1111 ~Care traiau īn apropierea tarmului marii i-au atras atentia
2jt ca drumul īn sus pe marele rīu este foarte primejdios. Acolo


EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE


Descoperirile lui Cortier si primele asszan franceze n Canada

Statiile    de iernat ale francezilor

> Prima expeditie o lut Cartier din 1534
A doua expeditie o lui Cartier din




T rmuriie explorate de pilotul Alphonse lAftonso) n 1541-1542

V*.*1

T.-A-R-A-

.(l-a.b.r;a-d;o*r).

r-x-.--.--'^-



'Terre-Neuve*

' rlul Morf T. (S0

Stafia de ierna' Stgdacon .'.'.'. W'.V        . '(Quabeci.f V. V.M535-36 . . * 'Ochjaga stafie de 'A/ ' ■' (Montr all '

\ic. Breton

t/in Franta

Tara Bretonilor (Acadie)

I). " ■ 'lacul Ontario '.',".'.'./.

Descoperirile lui Cartier.

unde el se īngusteaza foarte mult (adica īn regiunea unde a fost construit mai tīrziu orasul Quebec), līnga satul indian Stadacone, Cartier a lasat doua corabii, iar cu a treia si-a continuat calatoria īmpotriva, curentului, spre sud-vest. Dupa ce a explorat malurile rīului pe o īntindere de peste 600 km, a ajuns la locul unde apele galbene ale marelui rīu Ottawa se amesteca cu apele limpezi, verzui ale fluviului Sfīntul Laurentiu. _ Mai sus īncepeau īntr-adevar cataracte primejdioase. īn locul confluentei ce­lor doua rīuri se īnalta un deal īmpadurit care le domina. Cartier a de­numit acest deal Mont Royal ("Muntele regelui"). īntr-o forma usor mo­dificata (Montreal), aceasta denumire s-a pastrat pentru orasul canadian construit aici mai tīrziu de francezi.

Se apropia iarna; Cartier a pornit īnapoi si s-a oprit pentru (1535-1536) īn locul unde lasase cele doua corabii. Indienii localnici ceau blanuri īn schimbul marfurilor europene si-i aprovizionau pe ^La cu alimente si cu un medicament foarte bun īmpotriva scorbutului-īntrebarile lui de unde curge rīul, ei aratau spre sud-vest, explicīnd pr gesturi ca acolo se afla īntinderi mari de apa (Marile lacuri). Dar Ca^1 credea ca fluviul Sfīntul Laurentiu este legat īntr-un fel de oceanul cific si ca pamīnturile descoperite de el se afla īn Asia.

DESCOPERIRILE FRANCEZILOR IN AMERICA DE NORD

j īn 1536, Cartier s-a īntors cu bine īn Franta, regele Francise I i- t oficial marile descoperiri facute īn Asia si anexarea la Franta a aīn^1 Canada. Francezii socoteau ca pamīnturile descoperite de Cartier a tar" te nu numai īn paduri, peste si blanuri, dar ca se gasesc aci si sīnt t>°£ a+.-i indiei Cartier īnsusi a raspīndit tot felul de nascociri T nre &S- descoperita de el.

O parte a hartii Americii de nord-est, īntocmita de S. Cabot īn 1544 (schita).

A TREIA EXPEDIŢIE A LUI CARTIER sI PRIMELE ĪNCERCĂRI DE COLONIZARE A CANADEI

īn 1541 nobilul Jean Frangois de Roberval, numit vicerege al "Noii Frante", a trimis o escadra formata din cinci corabii sub comanda lui Cartier, dar aceasta īncercare de colonizare a Canadei s-a soldat printr-un esec total. Colonistii, negasind bogatiile pe care le promisese Cartier, s-au īntors īn tara dupa un an sau doi. S-au pastrat numai vechile ase­zari de pescari pe tarmurile peninsulei Acadie (Noua Scotie) si īn New-

In 1542, Cartier a īncercat sa exploreze mai departe fluviul Sfīntul de Mn^U'' īnsā a reus*t s^ urce numai cīteva zeci de kilometri mai sus Atun °n1:r^-, Torentele si cataractele īmpiedicau corabiile sa īnainteze. multC1' Cartier si-a īndreptat atentia asupra rīului Saguenay, care īn tii s^ Uri e mai adīnc decīt golful Sfāntul Laurentiu. Unul dintre pilo-t)>.ĪLporīluShezul Joao Ajfonso (īn franceza Jean Alphonse), īnoercīnd a ajun^11^'- ^ ordinul sau> cīt mai departe prin "strāmtoarea" Saguenay, ^na ^a un ^ac mare (probabil Saint John), prin care curge Sa-

sj ^ ~a Patrat raportul sau īn care se arata ca rīul se largeste īn Varsa īrfVlne parca un brat al marii. "Cred - scria el - ca Saguenay se ttiarea Katai" (adica īn oceanul Pacific). Aceasta calatorie a lui


EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

FRANCE

CANADA

IFrogment din horia lui Dssselier din 1546)

Canada (o parte din harta lui Desselier din 1546). Pe original, nordul se afla jos.

ifonso a constituit prima explorare a regiunilor interioare din Canada e nord. Affonso a cercetat de asemenea tarmurile Labradorului, cautīnd i ocoleasca peninsula si sa gaseasca mai departe, spre nord, trecerea īn :eanul Pacific. īn apropiere de iesirea din strīmtoarea Belle Isle l-au Drit gheturile. El s-a īntors si a mers de-a lungul tarmului rasaritean . continentului pīna īn dreptul paralelei de 42°, unde a descoperit un jolf mare", dar nu a ajuns pīna la capatul lui. Judecind dupa latitudine a descoperit golful Massachusetts.

Cu toate ca expeditia n-a fost reusita, Cartier, reīntors īn patrie īn )42, a facut sa se vorbeasca despre el, nu numai īn Franta, dar si īn ate celelalte tari din Europa occidentala, īn timp ce descoperirile sale ecedente, īntr-^adevar importante, au trecut aproape neobservate, ceasta se explica prin faptul ca expeditia s-a īntors cu o īncarcatura > blanuri pretioase, īn special blanuri de castori americani. Marinarii ancezi patrundeau tot mai des īn gurile fluviului Sfīntul Laurentiu, ide īndragisera īndeosebi cursul inferior al rīului Saguenay, care se-ana cu un fiord. īn timpul verii, īn apele adinei ale acestui rīu se adu-lu flotile īntregi de vīnatori francezi de balene. Acolo ei topeau untura : balena, faceau schimb cu indienii localnici sau trimiteau expeditii m teriorul tarii pentru achizitionare de blanuri. Aici au luat fiinta a?e" ri europene permanente mult mai īnainte decīt īn Canada, iar negusto-

francezi de blanuri organizau factorii provizorii pe fluviul Sfītu turentiu si pe afluentii lui.

Asadar, "sturionii si balenele i-au adus pe francezi pīna la         ^ madei", cautarea drumului de nord-vest spre China "i-a facut sa Pa

DESCOPERIRILE FRANCEZILOR IN AMERICA DE NORD


DESCOPEBIJILE GEOGRAFICE sl CELE MAI MPO8TANTE EXPEDI II englez

escoperirile facute de īrancezi si englezi īn America de nord-est

īn secolul al XVI-lea.

EPOCA   MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

trunda īn aceste porti", iar achizitionarea blanurilor a constituit in

(si, dupa cum vom vedea mai departe, si īncheierea) explorarii r e?utU

lor interioare din Canada. es%i

Regele Frantei a dat īn stapānire a doua familii nobile toate ri­turile descoperite de Cartier īn bazinul fluviului Sfīntul Laurenti    īn" torva concesionari li s-a īngaduit sa faca comert īn regiunile de 'nT ?^ murile Americii de nord. Ei au īncercat sa alunge de acolo pe toti o rentii, atīt straini, cīt si francezi. E adevarat ca, īn ciuda interdiT^ pescarii si vīnatorii de balene francezi continuau sa vina īn golful Sf Laurentiu. Ei erau urmariti, arestati,- li se luau vasele. Atunci, ei au-ceput sa se uneasca īn grupuri si sa opuna rezistenta armata' corabi"]11" concesionarilor care īi urmareau. La sfīrsitul secolului al XVI-lea, con °f sionarii au īncercat sa organizeze doua colonii: una la gurile rīului sT" guenay - Tadoussac, iar alta pe tarmul de sud-vest al Acadiei - p<w Royal (astazi Annapolis). In timpul recrutarii primelor grupuri de colo­nisti, la chemarea concesionarilor au raspuns multi protestanti francezi (hughenoti) care vroiau sa scape de prigoana religioasa, dar toti colonistii au murit de foame sau de scorbut. Mai tīrziu "ereticilor" li s-a interzis sa plece īn "Noua Franta". Preotii si calugarii catolici, īn special iezuiti, trebuiau nu numai sa-i crestineze pe indieni dar sa si vegheze cu stras­nicie asupra puritatii religiei colonistilor francezi.











Document Info


Accesari: 1938
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )