Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...



















































Galatii în perioada neutralitatii (21 iulie/3 august 1914-7 august 1916)

istorie




Galatii în perioada neutralitatii (21 iulie/3 august 1914-7 august 1916)







[12]. Semnificativ în acest sens este articolul aparut în "Foaia de informatiuni" din martie 1913 a Ligii Culturale, sectia Galati: "Liga Culturala a ridicat un steag, steagul unirii sufletesti a tuturor românilor... Liga vrea sa tie vesnic treaza constiinta ca hotarele poporului român sunt înca sub ceata vremurilor; ea vrea sa ne aminteasca mereu traiul fratilor nostri înstrainati cerându-ne adeseori, pentru ajutorul acelora, mângâierea si fratia si sprijinul nostru" .



[23]. La aceasta adunare tinuta în sala Teatrului "Temistocle" au participat peste 900 de persoane. Ion Magura, unul dintre vorbitori, declara în numele galatenilor ca "a venit timpul si a sunat ceasul sa desubjugam pe fratii nostri", exprimându-si totodata convingerea ca în curând în toate satele din Transilvania va fâlfâi tricolorul românesc . A urmat o manifestatie impresionata pe strazile orasului sub semnul "vointei de Unire a tuturor românilor" la care au participat câteva mii de persoane .

[26]. Farmacistul Aurel Scurtu, din Galati, participant la manifestare afirma: "Dincolo nu exista suflet care sa nu astepte si datori suntem sa trimitem de aici ...salutul nostru de îmbarbatare, spunându-le ca nu i-am uitat, pentru ca nu putem sa ne uitam fratii si parintii pe care i-am lasat în nadejdea de a-i vedea odata liberi si dea fi odata toti la un loc".

[29]. Marele istoric intuieste cu clarviziune si prabusirea colosului habsburgic "Lutul asternut peste stânci aluneca la vale. Aluneca la vale lustrul imperialismului austriac. Deasupra luciului va ramâne stânca eterna a drepturilor noastre" . Iorga continua: "si noi românii nu trebuie sa lipsim fiindca noi avem un raboj mai mare al suferintelor si noi ne înfatisam la aceasta îngropare cu cea mai mare durere în suflet ... Acesta este drumul firesc pe care-l indica mintea noastra ... Acest drum vom urma si pot sa ni se pravaleasca capetele în tarâna visul nostru va triumfa".

[31]. El va raspunde în continuare contelui Tisza, care afirmase în Parlamentul de la Budapesta despre "admirabila solidaritate ce se constata între popoarele monarhiei", subliniind ca procesul disolutiei interne e mai vadit ca oricând". El cita pe marele poet, ungur Petofi Sandor, care cu multi ani în urma vorbea despre destramarea monarhiei habsburgice scriind: "O simtim ca are sa se realizeze în curând". "La aceasta îngropaciune (n.ns. a monarhiei austro-ungare), exclama Goga, suntem datori sa asistam si noi. Noi, popor românesc, suntem chemati sa aruncam cel dintâi bulgare de pamânt pe acest sicriu vinovat. Noi, fiindca noi avem un razboi mai mare al suferintelor, si noi ne înfatisam la aceasta îngropare cu cea mai mare ura si cea mai mare durere în suflet" .

[34]. La aceasta întrunire participantii s-au pronuntat în favoarea idealului national. De exemplu studentul V. Iamandi din Iasi a vorbit despre "suprema dorinta" a poporului român, "înfaptuirea idealului national, unind sub acelasi sceptru Ardealul si Bucovina spre a forma statul unitar român" .




[37]. Prin alegerea parintelui V. Lucaciu, se afirma în apel, "veti afirma solidaritatea românilor de aici cu cei de peste munti si hotarârea voastra de a vedea înfaptuita unirea tuturor românilor sub un singur sceptru" . Cu aceasta ocazie s-a tiparit un manifest adresat populatiei din Galati, care era chemata sa faca dovada "ca orasul nostru, toti de sus pâna jos, nu avem decât un gând, nu avem decât o dorinta împlinirea visului pentru care si-a jertfit viata pe Câmpia Turzii Mihai Viteazul" . Campania electorala a fost dusa de catre Take Ionescu si N. Filipescu. Candidatura lui V. Lucaciu la Galati ca si cea a lui Octavian Goga la Caracal a pus guvernul într-o situatie grea, mai întâi ca acestia nu erau din punct de vedere juridic cetateni români si apoi fiindca alegerea lor ar fi aratat Puterilor Centrale, fara posibilitate de tagada, hotarârea României de a interveni împotriva lor. Administratia a luat deci toate masurile pentru ca nici unul dintre candidati sa nu reuseasca. La balotaj, parintele Lucaciu si-a retras candidatura, gasind suficienta demonstratia primului scrutin .


[42]. "Dorinta noastra - afirma el - este sa realizam unitatea patriei tuturor românilor"... La noi, dragii mei, în Ungaria si Transilvania, ideea de unitate nationala româna nu a dormit niciodata". Cu acest prilej, "Liga Culturala" a tiparit un manifest care aducea elogii activitatii desfasurate de V. Lucaciu: "prin aceasta manifestare voim sa aratam dragostea, devotamentul si recunoasterea ce o purtam acestui luptator pentru cauza fratilor nostri de dincolo", "cine cunoaste cât de cât ceea ce s-a petrecut în Transilvania în ultimele decenii îsi da seama de rolul însemnat, de activitatea ce a desavârsit acest mare barbat pe tarâm national". Conferinta s-a încheiat în strigatele multimii: "Vrem înfaptuirea idealului nostru national.", "Vrem Unirea tuturor românilor", "Vrem Ardealul si Bucovina mai înainte de toate si fara amânare", "Traiasca România Mare" .

[44]. Într-un alt articol intitulat "Vrem Ardealul", se motiva necesitatea unirii, recuperarii Ardealului: "Îl vrem pentru ca este o nevoie a noastra, o parte din trupul nostru, din inima noastra, din fiinta noastra. Îl vrem pentru ca suferind suferim si noi, perind el (...) perim noi. ... ,pentru ca el ne este necesar vietii noastre viitoare ca neam, pentru ca este parte integranta a organismului de viata a neamului nostru. si daca o parte a organismului sufera în mod firesc, inevitabil, va suferi organismul întreg". Se face apoi o trecere în revista a importantei provinciei atât datorita bogatiiilor sale cât si datorita istoriei locului ce se leaga de cea a tarii mama: "Acolo sunt minele, avutia noastra, acolo s-a faurit neamul, acolo e zamislirea si leaganul sau, de acolo au venit descalecatorii... Acolo a murit nerazbunat Mihai eroul, sub mâna unui ucigas si tot de acolo a doua descalecare de carturari, care au renascut, au rechemat la viata amortitele noastre puteri... Lazar, sincai, Maior." "Vrem Ardealul -se continua- fiiindca nu putem sa nu-l vrem. Fiindca sufera, fiindca durerea o simtim în noi, fiindca este o necesitate, o nazuinta, un vis". Determinarea, hotarârea de a face toate demersurile necesare pentru realizarea acestui vis este evidenta: "Vrem Ardealul, cu tot sufletul, cu toata puterea si fiindca îl vrem numaidecât îl vom avea" . Periodicul va publica si comenta conferinta lui V. Lucaciu tinuta în ziua de 13 decembrie, scotând în relief problema permanentei unirii Transilvaniei cu România.







[52]. Astfel, daca în primavara anului 1914 în portul Galati au intrat 94 de vase cu o încarcatura de 37.205 tone (diferite produse) si au iesit 73 de vase cu o încarcatura de 48.990 tone produse agricole, dupa închiderea strâmtorilor au intrat doar 10 vase si au plecat 6 din care doar unul încarcat . Cantitatea de cereale exportate s-a redus de aproximativ 10 ori în 1915 fata de 1914, astfel, în luna martie 1914 valoarea cerealelor care au fost vândute prin portul Galati a fost de 3.336.037 lei, în timp ce la mai bine de un an de la închiderea strâmtorilor, în decembrie 1915, valoarea lor sa fie de 3.329.960 de lei, desi prohibirea exportului de cereale fusese înlaturat .


[56]. Numai într-o singura activitate, aceea a cuielor, s-au închis patru fabrici lasând fara pâine 500 de lucratori. Fabrica de cuie "Coltofeanu" nu a lucrat un an de zile, pâna în martie 1915, iar fabrica de frânghie "Navodul" si-a închis portile în tot acest timp. La întreprinderea de cherestea "Goetz", de exemplu, numarul muncitorilor a fost drastic redus, de la 900 de salariati în 1912, în decembrie 1914 fiind concediati 120 de muncitori, pentru ca în februarie 1915 sa mai lucreze doar 150 de angajati. Unele întreprinderi civile care nu primeau comenzi pentru armata au introdus un program special de lucru. Astfel, fabrica de cuie "Wolff" lucra o saptamâna, si atunci cu program redus, si alta nu, iar întreprinderi ca moara "Steaua" sau fabrica de bere "Petrini" etc. se închideau sistematic, sub pretextul reparatiilor .


[60]. Datorita numarului mare al stabilimentelor de comert cu articole necesare armatei, în octobrie 1915 se mareste numarul comisii de rechizitii la trei . La cererea Ministerului de Razboi, în conditiile în care importul de materiale textile din tarile beligerante nu era posibil, galatenii au colaborat la strângerea de materiale si de bani, destinati cumpararii de astfel de produse, pentru fabricarea de confectii militare .



[67]. La fabrica "Bradea", unde mai lucrau doar 20 de muncitori, ceea ce reprezenta o cincime din numarul obisnuit, patronii au introdus un program extrem de aspru .

[74]. Masura se dovedeste de multe ori ineficienta. La 28 august 1914 are loc o întrunire a muncitorilor din porturi la care au participat si circa 200 de femei, sotii ale muncitorilor mobilizati. S-a votat cu aceasta ocazie o motiune în care se cereau ajutoare pentru sotiile celor mobilizati. La aceasta întrunire a fost aleasa o comisie speciala pentru apararea drepturilor familiilor muncitorilor mobilizati.

[78]. Masurile luate erau însa ineficiente, iar specula se dezvolta aproape nestingherita.

Actiunile de protest ale muncitorilor în aceasta perioada au avut si un aspect politic pe lânga cel economic, ce urmarea marirea salariilor, usurarea conditiilor de viata. Sub influenta P.S.D. în cadrul unor manifestatii muncitorii au protestat împotriva razboiului si intrarii României în razboi. Muncitorii au purtat pancarte cu lozinci ca: "Jos razboiul!", "Vrem 8 ore de munca", "Vrem redeschiderea fabricilor", "Vrem ieftinirea traiului". O asemenea întrunire a avut loc pe 13/26 iunie 1916. Greva s-a soldat cu ranirea a 35 de persoane, uciderea a 9 muncitori si arestarea unui numar important de manifestanti, ocuparea orasului cu trupe . Actiunile dure ale autoritatilor au stârnit consternare si dezaprobare în tara. Au avut loc greve si întruniri de protest, motiuni de solidaritate cu muncitorii galateni în numeroase orase din tara. Presa socialista considera ca vinovati sunt doar guvernul si autoritatile locale, în oras circula însa si opinia "ca în prima linie sunt vinovati însisi sindicalistii ale caror manifestari zgomotoase sunt de atâta vreme o permanenta amenintare pentru linistea si ordinea orasului. Erau "instigati" de cei ce "au interesul sa tulbure lucrurile spre a atrage atentia generala de la singura preocupare înalta si generoasa, care trebuie sa îngrijeasca astazi orice român patriot": intrarea în razboi pentru realizarea idealului national .




Istoria Românilor, vol VII, tom.II, coord. Ghe. Platon, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2003, p. 395.

Constantin G. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri pâna astazi, Editura Albatros, Bucuresti, 1975, p. 682.

C-tin Kiritescu, Istoria razboiului pentru întregirea României (1916-1919), vol.I, editie de Mircea Popa, Editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1989, p. 111.

Augustin Deac, Caracterul participarii României la primul razboi mondial, Editura Politica, Bucuresti, 1973, p. 17.

Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947), Vol. I, Editura. Enciclopedica, Bucurresti, 2001, p. 14; a se vedea si Eliza Campus, Politica externa a României între anii 1913-1947, Editura Politica, Bucuresti, 1980, p. 41-46.

Istoria Românilor, vol. VII, tom II, p. 397.

C-tin Nutu, România în anii neutralitatii (1914-1916), Editura. stiintifica, Bucuresti, 1972, p. 179.

Aspecte ale luptei pentru unitate nationala,coord. Gh. Buzatu, A. Karetchi, Editura Junimea, Iasi, 1983, p. 189.

Istoria Românilor, p. 405.

C. Gh. Marinescu, Epopeea Marii Uniri, Editura. Porto-Franco, Galati, 1993, p. 209.

Idem, Aportul societatilor "Carpati si Liga Culturala"din Galati la lupta pentru unirea Transilvaniei cu România, în "Danubius", vol VI-VII,1973-1974, p. 238.

Ibidem, p. 227.

I. Burlacu, Th. Rus, Contributii documentare privind rolul Ligii Culturale în fauriea statului national unitar roman, în Revista Arhivelor", XI (2), 1968, p. 188.

Galati Noi", I, nr. 130, 17 iulie1914, nr. 137, apud P. Paltanea, Istoria orasului român, p. 231.

P. Paltanea, Contributii galatene la desavârsirea unitatii nationale, în "Danubius",1984-1985, p. 173.

C. Gh. Marinescu, Epopeea Marii Uniri, p. 239.

Vasile Netea, C. Gh. Marinescu, Liga culturala si Unirea Transilvaniei cu România, Editura Junimea, Iasi, 1978,p. 294.

C. Gh. Marinescu, Epopeea Marii Uniri, p.211.

V. Netea, Gh. C. Marinescu, op.cit., p 267.

Gh. C. Marinescu, Epopeea Marii Uniri, p.212.

V. Netea, Gh. C. Marinescu, op. cit., p.267.

I. Burlacu, Tr. Rus, op. cit., p. 117.

P. Paltanea, Istoria orasului Galati, p.231 .

C. Gh. Marinescu, op. cit., p. 216.

Ibidem.

C. Gh. Marinescu, op. cit., p. 240.

P. Paltanea, Contributii galatene, p.183

Augustin Deac, Ion Popescu-Puturi et.al., op. cit., p.454-455.

"Informatii pentru membrii Ligii", an III, nr.9, din iunie 1915; Augustin Deac, Ion Popescu-Puturi et al., Unirea Transilvaniei cu România. 1918, p. 451.

P. Paltanea, Contributii galatene, p. 173-174.

"Informatii pentru menbrii Ligii", III, nr. 9 din iunie 1915.

Ibidem.

Unitate si continuitate în istoria poporului român, redactia D. Berciu, Editura Academiei, Bucuresti, 1968, p.333



P. Paltanea, Istoria orasului Galati, p. 208.

Aspecte ale luptei pentru unitate nationala, p. 199-200.

C-tin Nutu, op. cit., p.248.

V. Netea, Gh. C. Marinescu, op.cit., p.278-279.

"Conservatorul", l, nr.7, din 3 ianuarie 1916, apud P. Paltanea, Istoria orasului Galati, p. 208.

Judetul Galati pe scara timpului, p. 106.

D. Faur, Galatiul nostru. Însemnari istorice si culturale, Editura Autorului, Galati, 1924, p. 39.

Discursul lui Gh. Fernic rostit în sedinta Senatului de la 3 decembrie 1915, Tipografia "Buciumul român" Spiru Gheorghiu, Galati, 1915, p.7,9.

C. Gh. Marinescu, op. cit., p. 211.

Dr. Vasile Lucaciu, luptator activ pentru unirea românilor. Texte alese, editori Ioan Iacos, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988, p. 368-381.; P. Paltanea, Istoria orasului Galati, p. 234.

Vrem Ardealul", I, 31 Decembrie 1915, apud P. Paltanea, Istoria orasului Galati, p. 234.

Ibidem, nr.4 din 11 decembrie 1915, p.1.

Dunarea de Jos", I, nr. 14, 15 December 1915.

P.Paltanea, Istoria orasului Galati, p.235.

Conservatorul", I, nr.22, 12 iunie 1916.

vezi Eliza Campus, op. cit., p. 122 si urm.

I. Scurtu, op. cit., vol. II., p. 20.

Ion Bulei, 1916. Zile de vara, Editura Eminescu, Bucuresti, 1978, p. 230.

Georgeta Tudoran, 13 iulie 1916., Editura Politica, Bucuresti, 1966, p. 51; M. Iosa, Despre situatia clasei muncitoare din România între 1900-1916, în Studii.Revista de istorie", 1956, nr. 4, p. 86.

Idem, Luptele muncitorilor din Galati si Braila (1914-1916), în Studii si materiale de istorie moderna", III, p. 515.

"Buletinul Camerei de Comert si Industrie din Galati", martie 1914, p. 106; decembrie 1915, p. 647.

Judetul Galati pe scara timpului, p. 114; G. Tudoran, Luptele muncitorilor, p. 515.

C. Marinescu, I. Brezeanu, Orasul Galati, p. 143.

M. Iosa, op. cit., p. 83; P. Paltanea, Istoria orasului Galati, p. 215.

G. Tudoran, Luptele muncitorilor, p. 516.

România în anii primului raboi mondial, p. 113.

C. Marinescu, I. Brezeanu, Orasul Galati, p. 143.

Arh. Nat. Directia Galati, fond Primaria orasului Galati, dosar17/1914, f. 13.

Ibidem, fond Primaria orasului Galati, dosar 40/1916, f. 67.

santierul naval Galati, p. 28-29; Arh. Nationala Directia Galati, fond Primaria orasului Galati, dosar183/1916, f. 62.

România în anii primului razboi mondial, p. 51.

N. Bârdeanu, Dan Nicolaescu, Contributii la istoria marinei române, vol, Editura stiintifica si enciclopedica, bucuresti, 1979, p. 262-263.

Arh. Nat. Directia Galati, Fond Primaria orasului Galati, dosarele 110/1915, f. 13, 4/1915, f. 14, 38.

G. Tudoran, Luptele muncitorilor, p. 516, 519.

P. Paltanea, Istoria orasului Galati, p. 215.

Ion Bulei, op. cit., p. 65.

Arh. Nat. Directia Galati, fond Primaria orasului Galati, dosar 39/1915, f. 44.

Ibidem, dosar 47/1916, f.92.

G. Tudoran, Luptele muncitorilor, p.514.

Arh. Statului Galati, fond Primaria orasului Galati, dosar 47/1916, f. 55.

Ibidem, dosarul 47/1916, f.54.

G. Tudoran, Luptele muncitorilor, p. 517.

P. Paltanea, Istoria orasului Galati, p. 222.

G. Tudoran, Luptele muncitorilor, p. 519.

Ibidem, p. 526-527.

G. Tudoran, 13 iunie, p. 62.

Ion Bulei, op. cit., p.80; Conservatorul", I, nr. 23, 19 iunie 1916, apud Paul Paltanea, Istoria orasului Galati, p. 223.



loading...








Document Info


Accesari: 5647
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )