Imperiile coloniale si împartirea lumii
Crearea primelor imperii coloniale genera la sfârsitul veacului al XV-lea o
problema fundamentala de natura politica s 717c26h i juridica:cine avea autoritatea de a
arbitra conflictele din si dintre ele,atâta timp cât nu apartineau efectiv universului
politic european si structurilor normative ale acestuia?Papalitatea se grabi sa-si
aroge acest rol,considerând ca
gestul apostolului Petru de a calatori pe mare a exprimat privilegiul pontificatului
ce îi dadea dreptul de a stapâni întreaga lume.
Actiuni efective întarira aceste pretentii;deja la 1440 papa Eugen IV confirma
portughezilor posesiunea coastelor de vest ale Africii,iar la 1455 succesorul sau le
recunoscu atât teritoriile ce urmau a fi descoperite ulterior cât si dreptul de a supune
popoarele necrestine.Explorarile lui Columb introdusera în scena un nou competitor:
Spania,a carei pozitie parea extrem de fragila în fata primatului colonial portughez.
Noul papa,spaniolul Alexandru VI Borgia (1492-1503)confirma însa fara ezitare
teritoriile americane Regilor Catolici chiar din 1493.Dupa negocieri,la 7 iunie 1494
Portugalia reusi sa obtina o pozitie ceva mai avantajoasa prin tratatul de la
Tordesillas,care instituia o linie de demarcatie între emisfera occidentala -spaniola -
si cea orientala -lusitana - printr-un meridian situat la 370 de leghe vest de insulele
Azore.Extinderea imperiului colonial spaniol în Oceanul Pacific,urmare a calatoriei
lui Magellan în jurul lumii (1519-1522),a dus la o delimitare similara a sferelor de
influenta în acest spatiu prin tratatul de la Saragosa (1529),conferind astfel
întreprinderii coloniale un caracter de monopol sacralizat de confirmarea pontificala.
Reforma va oferi însa si altor state legitimitatea necesara interventiei în acest sistem.
|
