īn dupā-amiaza de 23 ianuarie 1940, Ion Antonescu era stapīn pe situatie si cīstigase adeziunea populara, dornica oricīnd de liniste dupa o criza de proportii. Armata primea un prim semnal īncurajator de revenire la imaginea sa pozitiva. Oamenii obisnuiti, mai ales evreii, erau fericiti ca scapasera dintr-un cosmar, care nu ameninta neaparat prin ceea ce se īntīmplase īn strada, cīt prin perspectiva foarte vie a instalarii unui regim de teroare fara alta doctrina decīt teroarea. Deoarece replica a fost deja publicata, dar mai ales pentru savoarea sa, vom īndrazni sa īnlocuim concluzia noastra cu "teribila vorba spusa īn gura mare, la o repetitie, de Natasa Alexandra, teribila mai ales pentru ca Marietta [Sadova, simpatizanta legionara, n.a.] era de fata: «Unde e Generalul, sā-i pup coaiele, sa-i sug puia, ca ne-a scapat de legionari». Maximum de entuziasm!"480
|
