PRESA PERMERGÃTOARE REVOLUTIEI PAªOPTISTE - OGLINDÃ A IDEII DE UNITATE NATIONALÃ

PRESA PERMERGÃTOARE REVOLUTIEI PAªOPTISTE - OGLINDÃ A IDEII DE UNITATE NATIONALÃ

3. Investita, deci, cu o functie politica, prin care omul de tot felul, de la literat si filozof pana la negutator si plugar, putea sa cunoasca si sa puna in cumpana ,,faptele si intamplarile lumii'', prima gazeta bucuresteana contura si prima trasatura a conceptului de militantism: angajarea in viata politica. Aceasta era insa atunci, in 1829, o notiune cu un teritoriu semantic vast si eclectic, intern si extern, asa cum dealtfel reiese si din programul tematic al ,,Curierului'' bucurestean ⁴. Un lucru se intrezarea cert: scrisul la gazeta se implica, de la inceput, intr-o truda de informare larg cuprinzatoare si de autoritate morala. Treptat, dupa primii ani de aparitie, revista lui I.H. Radulescu incepe sa decanteze valorile si sa se orienteze catre un profit tot mai distinct, propunandu-si sa cuprinda, in primul rand, ,,articole politice''.

6. La geneza ei, deci, presa romaneasca a fost nationala: ,,Ideea nationala i-a dat nastere, ideea nationala a facut-o sa creasca, ideea nationala a calauzit-o neincetat pan in zilele pe care le traim'' ⁷.

renastere nationala. Nascuti la finele secolului al XVIII-lea (Gheorghe Asachi, Iancu Vacarescu, Petrache Poenaru), in primul deceniu al veacului trecut (Ion Heliade Radulescu, Costache Negruzzi, Simion Barnutiu, ªtefan si Nicolae Golescu, August Treboniu Laurian) sau dupa 1810 (George Baritiu, Cezar Bolliac, Ion Ghica, C.A. Rosetti, I. Voinescu II, Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, Nicolae Balcescu, Dimitrie Bolintineanu etc.), acesti luptatori cu arma scrisului, in ciuda unor deosebiri de opinii, de vederi politice si culturale, datorate pregatirii intelectuale si diferentelor de varsta, se intalnesc totusi pe platforma comuna a ideilor de nationalitate, libertate si dreptate sociala. Intr-o prima etapa a afirmarii lor civice, aceea a deceniului prerevolutionar, ei polarizeaza in jurul lor fortele primordiale ale intelectualitatii din toate tarile romane, in scopul edificarii unei culturi nationale menite sa contribuie la propasirea economica si sociala a tuturor romanilor si sa atenueze decalajul spiritual fata de natiunile civilizate ale Europei. Strabatuta de inalte idealuri civice, politice si culturale, perioada de renastere nationala isi contura trasaturile si telurile in determinare directa cu cerintele de atunci ale presei, invatamantului, teatrului, societatilor literare, beletristicii.

Gramatica romaneasca (Sibiu, 1828), ,,punctul de plecare al teoriei limbii literare, care avea sa se impuna cu vremea in stiinta romaneasca'' ¹⁰, dupa cum este de parere D. Popovici. In amintita lucrare, Heliade simplifica alfabetul chirilic de la 44 de semne la 28 (iar in 1835, intr-o alta gramatica, la 27), se pronunta pentru un fonetism temperat, preconizeaza adaptarea neologismelor mai ales in limba literara, recomandand formele cele mai simple si mai clare (Repede aruncatura de ochi asupra limbii si inceputului romanilor). O data cu anul 1840, acelasi autor insa cade in exagerarea italienizarii limbii romane, pornind de la premisa unei inrudiri intre cele doua limbi (Paralelism intre limba romana si cea italiana), care se soldase cu scrierea cuvintelor prin apelul la qu (quine), prin dublarea consoanelor (faccere, tragere) etc., situatii abandonate in procesul firesc de evolutie a limbii romane. Exceptand aceste rataciri, ideile filologice de avangarda ale lui I.H. Radulescu vor fi preluate de Costache Negruzzi si transmise intregii generatii de pasoptisti.

13. De aceea, in numeroase articole si studii se facea apel la dezgroparea lexicului vechi romanesc, a limbii cronicilor si documentelor, prin aducerea la lumina a cuvintelor celor ,,pretioase si numeroase ce se pastreaza in gura popoarelor si a deosebitelor provincii romane'' ¹⁴ (Jurnalismul in Romania). Indepartarea de la fondul lingvistic vechi comun dusese, intre altele, la o pronuntare a cuvintelor deosebita de la un colt de tara la altul, cum observa poetul revolutionar Andrei Muresanu in articolul Cateva reflexii asupra poeziei noastre.

a dezvolta limba romaneasca cu un chip masurat si intalept'' ¹⁸ (subl. n.).

n.n.) o literatura nationala'' ¹⁹. In acelasi articol, vorbindu-se de ,,Curierul roman'', i se relevase meritul de a fi introdus ,,literile latine'', care depasisera astfel ,,zidul cel hinez ce li opuneau literele chiriliane''.

Introductiei, din numarul 1, ianuarie-februarie 1840: ,,Asadar foaia noastra va fi un repertoriu general al literaturii romanesti, in carele, ca intr-o oglinda, se vor vedea scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni, fiestecarele cu ideile sale, cu limba si cu chipul sau In sfarsit, telul nostru este realizarea dorintei ca romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti''.

21. In adevar, intreaga presa romaneasca traversa un moment istoric si social-politic de vibratie patriotica, in fata caruia nimeni nu sovaia. ,,Sentimentul datoriei - incepea articolul Scopul nostru (care lansa publicatia ,,Junimea romana'') ne face a lua pana in mana. Soldati necunoscuti dar entuziasmati de amorul patriei, ne propunem a propaga, cu tot zelul unor inimi infocate, ideea unirii nationale. Juni noi insine ne adresam mai cu deosebire la junimea romana din toate provinciile, facem chemare la toate sentimentele nobile, la toate inimile generoase; indemnam pe toti a se aduna impregiurul stindardului pe care e scrisa deviza: Unirea romanilor'' ²². Redactorii publicatiei, scriitorul G. Creteanu, cu studii juridice la Paris, sprijinitor al Unirii, impreuna cu revolutionarul D. Florescu, comisar de propaganda la 1848, isi concretizeaza scopul publicatiei lor in cateva directii: arta, literatura, istorie, politica, morala, toate dintr-un singur punct de vedere: Patria''.

25 pe baza unui proces de regenerare a institutiilor ostasesti. Predilectia aceasta era explicabila, stiut fiind ca ostirea romana, pana la desfiintarea ei de catre domnitorii fanarioti, luptase eroic pentru apararea vetrei stramosesti, apoi pentru redobandirea independentei, ca rolul ei in perioada respectiva, a anilor 1848, era sa reia lupta de eliberare nationala. Acesta este motivul pentru care Nicolae Balcescu, impreuna cu profesorul de filozofie August Treboniu Laurian editeaza prima revista de istorie din Muntenia, ,,Magazin istoric pentru Dacia'' (1845). Dun studiul introductiv, Cuvant preliminariu despre izvoarele istoriei romanilor, se desprindea ideea ca fauritorul de drept al istoriei este poporul ,,cu institutiile, ideile, sentimentele si obiceiurile lui, in deosebite veacuri''. Subordonatele unei conceptii moderne despre istorie, articolele, notele si studiile publicate in revista, dimpreuna cu manuscrisele, documentele vechi si cronicile romanesti, sustineau drepturile nationale ale tuturor romanilor, aspiratiile lor justitiare, increderea intr-o soarta mai buna. Totodata, publicistul istoric se preocupase cu portretizarea unor figuri de boieri luminati, care, dupa spusa lui, ,,au binemeritat de la patrie'', precum Ioan Tautul, Logofatul Miron Costin, Spatarul Ioan Cantacuzino, postelnicul Constantin Cantacuzino.