Arta redactarii constitutiei: cum redactezi si ce?
Acest text rezuma capitolul 4 din lucrarea Facerea constitutiei: principii, proces, practica de Edward McWhinney: Arta redactarii constitutiei: cum redactezi si ce?
Concepte cheie: constitutia ca un singur act, constitutia ca evolutie organica, constitutia ca instrument tehnic, constitutia ca element programatic, constitutie scurta, constitutie lunga.
Constitutia poate fi o carta elaborata dintr-o data sau o evolutie organica, un text tehnic sau unul programatic, unul scurt sau lung, unul permanent sau unul supus schimbarii.
O constitutie poate fi o singura carta alcatuita dintr-o data sau un document provizoriu, care se up-dateaza continuu, un sir de acte organice.
Optezi pentru o singura carta in perioade care succed razboaie sau revolutii, deoarece atunci poti profita de entuziasmul popular. Intarzierea poate duce la pierderea suportului popular pentru o constructie noua care sa o rupa cu trecutul, cum s-a intamplat in Franta in 45-46. In astfel de situatii este nevoie de exersarea uneltelor verbale pentru a convinge grupuri care au optiuni ideologice si interese diferite.
Pentru a prezerva compromisul din perioada de dupa un eveniment ca razboi, revolutie etc., poti apela la timp sau la vaguitatea diplomatica.
o Inclinatie catre o constitutie tranzitorie o intalnim in Germania in cazul constitutiei de la Bonn. Confruntata si cu ocupatia militara de catre aliati, constitutia continea in ultimul sau articol (146) precizarea ca va inceta sa fie in vigoare odata cu reunificarea Germaniei. Nu intamplator textul constitutional se numea legea fundamentala (Grundgesetze), nu constitutie (Verfassung).
o Apelul la vaguitatea diplomatica a fost utilizata in constitutia de la Weimar. Intrucat existau diferente fundamentale intre fortele societatii, care erau fie de stanga, fie de dreapta, solutia a fost sa pui totul in constitutie si sa astepti ca dezvoltarea politica ulterioara sa rezolve contradictiile. O amanare ar fi fost inacceptabila. Tara avea nevoie de o constitutie.
In Israel avem un document constitutional care se up-dateaza continuu. Statul fiind amenintat inca de la creatia sa cu atacuri externe si interne, nu a fost o prioritate redactarea unei constitutii. Nu era nici timp, nici nevoia (multi lideri erau familiarizati cu practica constitutionala britanica) pentru asta. In Israel functioneaza un stil pragmatic, empiric, inclinat catre rezolvarea de probleme, care se dezvolta pas cu pas, adica stilul cu care Marea Britanie opereaza de secole. Asadar avem aici o constitutie care se dezvolta organic, pe masura ce apar problemele. Daca am fi avut o constitutie adoptata dintr-o data, cu siguranta ar fi aparut clar divergentele intre grupuri.
O tactica gradualista a fost adoptata si in constructia UE. Cei interesati au urmarit rezolvarea pas cu pas a unor probleme economice concrete. O slabiciune a profesorilor care redactau constitutii intre cele doua razboaie mondiale era ca erau interesati mai mult de textul constitutional, in detrimentul analizei faptelor legate de puterea politica.
O constitutie poate contine elemente tehnice sau programatice, ideologice, retorice. In prima situatie te limitezi la descrierea functionarii institutiilor si ai un stil prozaic, fara sa apelezi la floricele stilistice. In a doua ai un stil retoric, ideologic si folosesti texte programatice, moralizatoare.
Paradigmatica pentru stilul tehnic, prozaic este constitutia Marii Britanii. Constitutiile exportate catre colonii tind sa aiba un stil didactic, sec si rareori sunt moralizatoare.
Apelul la una din cele doua formule depinde de traditia juridica si de contextul istoric. In perioade de framantari si schimbari sociale, constitutiile sunt bogate in afirmatii in stilul celor dreptului natural. Asa se intampla cu constitutiile frantuzesti. De exemplu Declaratia drepturilor omului si cetateanului este plasata in fruntea constitutiei de la 1791. In genere, constitutiile legate de drepturile naturale sunt programatice. Constitutia SUA din 1787 si cea franceza din 1791 sunt retorice, sunt instrumente care ofera directii ideologice, nu doar tehnice.
Constitutia Chinei din 1978 are de asemenea elemente retorice si programatice. Aceasta contine un preambul cu principii politice, economice, sociale legate de o noua perioada a dezvoltarii socialiste in China si a constructiei socialiste. In plus, intalnim in textul constitutional citate din Mao, cum este formula referitoare la flori nerusinate si buruieni otravitoare.
Elemente programatice intalnim si in constitutia URSS din 1977, chiar daca sunt mai putin prezente decat in cea a Chinei. Si constitutia URSS contine un preambul privind aplicarea invataturii marxiste la problemele societatii. Brejnev spune explicit la plenara din 1977 ca aceasta constitutie nu este doar un mijloc juridic, ci si unul politic, care este o afirmare a castigurilor revolutiei si are ca scop constructia socialismului.
Pe aceeasi linie intra si directivele pentru extinderea functiei sociale a statul din constitutia Indiei, care au mai cu seama un caracter moral, programatic, care sunt mai degraba precepte morale decat juridice.
Constitutia poate fi un text sau lung. Pentru abatele Seyes constitutia trebuie sa fie scurta si obscura. Asa este mai accesibila pentru marele public si se obtine mai usor un consens. Textul constitutional difera de ordinele municipale sau de legislatia obisnuita. Obscuritatea ceruta de abatele Seyes vizeaza generalitatea textului, care permite revizuirea in functie de schimbarile economice si sociale.
Constitutia SUA este exemplara pentru lapidaritatea si generalitatea textului. Constitutiile britanice, in principal cele exportate in colonii, sunt mai lungi si mai difuze. De exemplu, Constitutia Indiei din 1949 este cea mai lunga constitutie. Are 395 articole, 9 programe si 254 pagini in editia originala. Justificarea pentru aceasta lungime este ca avem o tara mare dar si un numar mare de analfabeti, in asa fel incat constitutia are inclusiv o functie educationala.
Constitutia poate contine elemente permanente, de exemplu, atunci cand incorporeaza un crez religios, cum este cazul Pakistanului sau Iranului. Constitutia in aceste state este si un cod moral si trebuie sa fie in acord cu moralitatea inspirata din religie, care este ratiunea de a fi a statului. Sau poate contine elemente contingente, asa cum s-a intamplat in cazul Japoniei, care dupa al Doilea Razboi Mondial avea in constitutie sectiuni antirazboi legate de dezarmare, pentru a se preveni un razboi in Asia. Vin insa momente cand este nevoie de schimbari. SUA avea nevoie de Japonia ca aliat in timpul razboiului rece. Solutia practica din anii 60 a fost ca Japonia si-a creat o armata locala, domestica, care sa nu ofenseze spiritul pasajelor antirazboi din constitutie.
|
