FLOARE ALBASTRA de Mihai Eminescu - comentariu
Aparuta in anul 1873, idila Floare albastra are ca tema iubirea, anuntata inca din titlul construit pe antinomia dintre absolut si relativ, substantivul comun floarea sugerand dimensiunea efemera ,in timp ce albastrul evoca nostalgia absolutului. Primele trei strofe ale poemei se constituie intr-o incercare a iubitei de a-l cobori pe poetul,aici in ipostaza ganditorului i (homo cogitans) , la nivelul perceptiei senzoriale, empirice, substituind experienta cunoasterii spirituale cu cea a trairii senzuale. Substantivele stele, nori, ceruri nalte reprezinta universul gandirii, in antiteza cu elementele lexicale apartinand nivelului mundan: minciuni, gurita, sarutare. Perceptia lumii este una conceptuala, arhetipala, sugerand ideea ca principiul masculin,de natura spirituala, reprezinta centrul lumii, in timp ce atributul feminitatii este vitalitatea, expansiunea, exteriorizarea. Inclusa intr-un scenariu al iubirii, intalnirea celor doi presupune dorinta femeii de a reface cuplul primordial, prin refugiul in spatiul utopic al padurii: „ Hai in codrul cu verdeata” Fiind o meditatie despre iubire si existenta, poezia de fata contine motive literare frecvente in creatia eminesciana: carpe diem ( traieste clipa): „Nu cata in departare/Fericirea ta, iubite!”, fortuna labilis (soarta schimbatoare): „Inc-o gura – si dispare”, panta rhei ( totul trece, curge): „Si te-ai dus, dulce minune,/ S-a murit iubirea noastra”. Motivul florii albastre, prezent in literatura germana, devine un simbol romantic al feminitatii misterioase ( dulce minune), exprimand totodata viziunea pesimista asupra existentei: „ Floare-albastra! Floare-albastra/„ Totusi este trist in lume!”
In concluzie, aceasta creatie lirica ilustreaza programul estetic al romantismului, avand in vedere atat tematica, dar si motivele literare adiacente: evaziunea in natura, in mit, sentimentul iubirii potentat de cel al naturii, sugestia vegetala a metaforei floare albastra, cat si perceptia antitetica a lumii, din perspectiva feminina si masculina.
|
