In Tiganiada poemation eroi-comico-satiric, I. Budai-Deleanu
pune in miscare multe personaje, dintr-o tabara sau alta, din lumea reala si
supranaturala, ba si personaje-comentator in subsolul paginei.
Unele personaje au genealogii interesante, precum cea a lui Bescherec Istoc de
Uram Haza. De la strabunicul Bescherec Gruia aflam cu ajutorul fiului sau ca
eroul a avut ca stramosi pe capitanii tigani: lautarul Golea si reparatorul 17217e44r de
ciure Streamta. Lunga poveste a trecutului personajului, cu foarte multe inflorituri
fanteziste, o intalnim in final in poemul Trei Viteji. Numele persona-jelor
sugereaza insusirile fizice si morale ale eroilor: Borosmandru vine de la
cuvantul maghiar boros care inseamna ametit; Ciormoi de la tiganescu cior (hot,
talhar); Goleman (de la gol); Sperlea (inseamna nepieptanat). Unele nume evoca
aspecte din fauna, flora, mancaruri, precum: Bobul, Brandusa, Cucavel (de la
cuc); Papara, Papuc, Sosoi (iepure); altele se refera la varsta: Neicu (om
matur), Parpangel (tigan tanar), Purdea (copil de tigan). Pornind de la cuvinte
din limba tiganilor, apar nume proprii ca: Baroreu (om mare),
Janalau (a cunoaste), dar si altele, prin diminutivare: Aordel, Cucavel,
Nasturel etc. Taberele in lupta sunt sustinute de sfinti: San Mihai, San
Nicoara, San Giorgiu; dar si de draci: Asmodeu, Mamona, Molh etc. Comentatorii
din subsolul paginii adnoteaza opera semnand cu nume care le dezvaluie
atitudinea sau profesiunea: Eruditianu, Politicos, Simplitian, Filologos, popa
Nataroi din Tandaranda etc. Apar si alegorii epopeice; Urgia, Razboiul, Spaima,
Frica, Jelea, Lipsa, Cainta etc.
Aventura la care participa Romica, logodnica lui Parpangel, si acesta din urma
ofera autorului prilejul sa prezinte locuri stranii: Cetatea neagra stapanita
de spirite rele, palatul vrajit, sau stari sufletesti, precum cele traite de
cei doi eroi: iubire inflacarata, disperare, tristete etc.
In strofele urmatoare se gasesc portretele fizice si morale ale celor doi eroi,
biciuiti de sentimente erotice, dar si de ironia autorului.
Ai! ursita neagra si pagana!
(Striga cu lacreme si duroare!)
Cum de-mi rapis tu iubita zana!
Ah! cum intunecasi al mieu soare!
Iar, da-mi iar a traiului dulceata,
Pentru ce-mi cruti ahasta viata?
O, mie ca sufletul Romica,
Draga, neasamanata copila!
Da mursa proaspata mai dulcica,
Decat o turturea mai cu mila,
Decat o mielusica mai blanda,
Mai neteda si da cat oglinda,
Mai lina decat umbra da vara,
Mai draga decat vremea sarina,
Mai luceda da steaua da sara!
Deh! vina-m (o,) drag suflete! Vina,
Dulce Romica, si bunisoara,
Nu lasa pe Parpangel sa moara!
Tarziu, in final, apare si eroul simbol Romandor: viteaz, istet, increzator in
izbanda. Discursul sau avantat, patriotic aduce in prim plan figura legendara a
lui Vlad Tepes, erou de epopee:
Insa atunci parea ca-i scanteiaza
Ochii graind asa catra cete:
Oastea lui Vlad, adica viteaza!
Razboiu a face-acum va sa-ncete?
Iar turcii vor merge cu pofala
Razandu-si de-a noastra neindrazneala? (...)
Si daca-i hotarat de vecie,
Patria sa caza fara vina,
Aceeasi soarte s-a noastra sa fie:
Un mormant ne-astupe s-o tarana!
Vrajmasului alta nu-i ramana
Far pamantul si slava romana!
Romandor farsind, rapsi multimea,
Sun sgomot din sirag
Mearsa crescand, iara calarimea
Dezvoalsa-indata-alb-verdele steag
Du-ne (strigand), macar in ce parte,
Ori la slobozie sau la moarte.
In discursul sau dramatic, Romandor pune in evidenta patriotismul eroului
simbol, alaturi de figura legendara a lui Vlad Tepes, viteaz domnitor al
timpurilor luminoase.
In fapt, afirma Ion Rotaru, cum rar s-a mai putut intampla de la Budai incoace,
comicul intamplarilor tiganesti este de natura a potenta patriotismul, a-l
intari si autentifica, a-l face firesc si perfect credibil. (S.B.)
|
