Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























AGENTUL ECONOMIC SI MEDIUL AMBIANT

management




AGENTUL ECONOMIC sI MEDIUL AMBIANT




Desfasurarea activitatii agentilor economici într-un mediu concurential specific economiei de piata impune reconsiderarea relatiilor dintre agentii economici si mediul ambiant. Tranzitia spre economia de piata si înfaptuirea obiectivelor acestei etape de evolutie economica sublini­aza necesitatea restructurarii profunde a. relatiilor dintre agentii economici si mediul ambiant. Multitudinea de vari­abile endogene si exogene specifice evolutiei firmei în contextul economico-social contemporan implica analiza atenta a elementelor care influenteaza în mod hotarâtor evolutia actuala a agentului economic.

2.1. NOŢIUNI DE BAZĂ


2.1.1. Definirea mediului ambiant al

agentului economic


Problema definirii mediului ambiant al agentului economic nu este înca suficient solutionata. Complexi­tatea conceptului de mediu ambiant a condus la o serie de abordari simpliste, partiale si la o serie de confuzii cum ar fi aceea dintre mediul ambiant si mediul înconjurator. Autorii români au avut o serie de contributii remarcabile în definirea acestei notiuni. Evidentiem o parte din aceste definitii, în evolutia lor, formulate de Mihai Draganescu, Aurel Iancu si Ovidiu Nicolescu:

"Mediul social cuprinde doua mari componente: un mediu tehnologic si un mediu interuman... Prin mediu înconjurator pentru om întelegem si societatea, în timp ce prin mediu înconjurator pentru societate întelegem numai mediul înconjurator natural, deoarece tehnologicul este social". (M. Draganescu, "O posibila definire a mediului înconjurator", 1985);

"... mediul ambiant trebuie definit prin multitudinea elementelor sale componente, numite factori de mediu, care influenteaza într-un mod specific calitatea vietii" (A. Iancu, "Mediul ambiant si calitatea vietii", 1985);

"Mediul ambiant include toate elementele exogene firmei, de natura economica, tehnica, politica, demogra­fica, culturala, stiintifica, organizatorica, juridica, psiho-sociologica, educationala si ecologica ce marcheaza sta­bi­lirea obiectivelor acesteia, obtinerea resurselor ne­ce­sa­re, adoptarea si aplicarea deciziilor de realizare a lor". (O. Nicolescu, "Management", 1992)

În viziunea specialistilor francezi mediul se poate diviza în mediu extern si mediu intern. În privinta mediului intern al agentului economic, un rol esential îi revine "culturii" din interiorul agentului economic.

Evidentierea principalelor probleme ale "culturii mana­ge­riale" o întâlnim în lucrarile noastre (Ion Petrescu, "Management", 1993 si altele).


2.1.2. Factorii de influenta ai mediului ambiant asupra agentului economic


Evolutia agentului economic si a managementului acestuia sunt orientate în mod semnificativ de factorii de influenta ai mediului ambiant.

Potrivit divizarii mediului firmei în mediu intern si mediu extern, se evidentiaza principalii factori ai mediului ambiant (fig. 2.1.), astfel:





















Fig. 2.1. Factorii mediului ambiant

 




factorii economici - piata interna, piata externa, pârghiile economico financiare;

factorii de management exogeni - metodele si tehnicile manageriale, mecanismele motivationale, meca­nis­mele de control, organizarea la nivelul economiei nationale, contextul macroeconomic;

factorii tehnici si tehnologici - capacitatea de inovare, know-how-ul, nivelul cercetarii tehnice si tehno­lo­gice, calitatea tehnologiilor, nivelul tehnic al utilajelor;

factorii demografici - durata medie a vietii, rata natalitatii, rata mortalitatii, populatia activa, populatia ocu­pata, structura socio-profesionala a populatiei, numarul popu­latiei;

factori socio-culturali - mentalitatile, stiinta, cultu­ra, învatamântul, structura sociala a populatiei;

factori politici - politica economica si sociala, cul­tu­ra politica, sistemul democratic, statul, partidele politice, puterea politica;

factori naturali - ecosistemul, fauna, vagetatia, cli­ma, solul, apa, resursele naturale;

factori juridici - reglementarile juridice.


2.1.3. Rolul agentului economic în economia de piata


Agentii economici pot fi elementari sau agregati functie de nivelul la care se face raportarea - microeco­no­mic sau macroeconomic. Pentru demersul nostru prezin­ta interes abordarea microeconomica, la nivel de firma.

Ca agent economic elementar firma are o serie de trasaturi distinctive:

este subiect al activitatii economice;

este purtatorul unor interese proprii;

are un comportament specific constând în deci­zii si actiuni;

dispune de resurse proprii;

se afla în relatie cu ceilalti agenti elementari.

Exigentele economiei de piata moderne impun maximizarea profitului obtinut de firme. Buna functionare a agentilor economici se concretizeaza în obtinerea de profit. Obtinerea acestuia se realizeaza prin folosirea, în principal, a pârghiilor de natura economica: pret, credit, dobânda, investitii, etc. Cunoasterea si utilizarea legilor economice reprezinta conditii de baza ale supravietuirii firmelor în mediul concurential.

Simpla utilizare si adaptare la mecanismele spontane ale pietei reprezinta o etapa depasita din punct de vedere istoric. Racordarea constienta la evolutiile logice la nivel micro si macroeconomic reprezinta pre­mise necesare succesului firmei în economia de piata.

Existenta proprietatii private asigura de asemenea o premisa esentiala a înfaptuirii cu succes a obiectivelor economiei de piata la nivelul microeconomic, al firmei.


2.1.4. Managementul transformarii mediului ambiant


În primul rând este necesara stabilirea clara a strategiei de dezvoltare a resurselor firmei. Punctul de plecare în stabilirea strategiei îl constituie o corecta identificare a nevoilor sociale în corelatie cu cerintele impuse de mediul ambiant al firmei. Ulterior se stabilesc prioritatile în sistemul firma - mediu, se determina oportu­nitatile, se formuleaza obiectivele cresterii resurse­lor tinând seama de raritatea acestora si nu în ultimul rând se procedeaza la evaluarea resurselor financiare necesa­re implementarii strategiei.

Pe baza strategiei de dezvoltare se stabilesc tacticile firmei în interactiunea agent economic - mediu ambiant, urmând principiile generale ale organizarii în sta­bilirea obiectivelor de crestere ale firmei.

Pe baza strategiilor si tacticilor stabilite se poate trece Ia managementul propriu zis al transformarii mediu­lui ambiant, respectiv la implementarea firmei în acest mediu. Este partea cea mai "tehnica", are un caracter practic accentuat si succesul / insuccesul implementarii conduce la validarea / invalidarea strategiei si tacticilor adoptate.

Asa cum rezulta din figura 2.2. se pune un accent deosebit pe optimizarea sistemica a firmei, asigurarea caracterului functional al tuturor sistemelor / subsisteme­lor firmei, asigurarea cresterii firmei (cuantificata în mari­mi comparabile).

Fig. 2.2. Modul de actiune al unui sistem deschis de management în vederea îndeplinirii obiectivelor organizatiei

 





















Prin managementul transformarii mediului ambiant se poate dezvolta sistemul, interrelatia dintre firma si mediul ambiant.

Aplicarea necorespunzatoare a managementului transformarii mediului ambiant în cadrul firmei sau aplica­rea acestuia într-un numar nesemnificativ de firme dau­nea­za procesului general de management al transfor­marii mediului ambiant la nivel agregat, macroeconomic.

2.1.5. Firma ca obiect al managementului


În economia româneasca societatea comer­ciala reprezinta baza existentei sociale, prin capacitatea de care dispune de a crea si distribui bunuri materiale nece­sare vietii. Prin activitatea economica pe care o desfa­soara, fiecare societate comerciala este influentata si, în acelasi timp, contribuie la o largire a structurii societatii românesti în întregime. Economia societatii comerciale reprezinta una din fortele majore ale existentei sociale.

Existenta si rezultatele fiecarei unitati economice depind de modul în care este organizata si functionea­za. În acest context se cere o munca uriasa de orches­tra­tie, de previziune, planificare, coordonare, suprave­ghere, diri­jare etc. Pe scurt este vorba de management, fara de care nu se poate obtine nimic temeinic, durabil si eficient.

2.1.5.1. Societatea comerciala, teren de manifestare a managementului


Obiectul specific al managementului este societatea comerciala, respectiv unitatea social-economica, tratata ca un sistem compus din fiinte umane (tabelul 2.1.).


Tabelul 2.1.

Caracteristicile societatii comerciale

ca sistem (dupa Russu, C., 1993)

Componentele sistemului, caracteristici

Concretizari

Trasaturi specifice




Obiective

Obtinerea unui anumit profit si rata a profitului.

Realizarea unui anumit volum de productie (bucati, tone, lei) sau cifra de afaceri.

Diversificarea productiei cu N produse.

Acoperirea unui segment de piata cu o pondere de R % etc

Stabile pentru anumite perioade.

Dinamice, progresive, mobilizatoare.

Elemente (Resurse)

Materiale: mijloace de munca, obiecte ale muncii.

Umane: persoane, colective (compar­timente).

Financiare: numerar si disponibilitati la banca.

Informatii: juridice, economice, tehnice etc.

Diversitate mare.

Natura elementelor materiale si profilul profesional al oamenilor sunt determinate de profilul firmei.

Variabile (ale elementelor),

Pentru elementele materiale: capa­citati, parametri de functionare, potential, continut caloric, randament etc.

Pentru elementele umane: specialitate, nivel de pregatire, motivare etc.

Pentru elementele financiare: valoare, viteza de rotatie etc.

Pentru informatii: cantitate, realism, operativitate etc.

Diversitate foarte mare. Definesc functionalitati reclamate de profilul firmei si conditiile mediului ambi­ant.

Relatii

Relatii om-masina





Relatii interpersonaie





Structura de productie

Precizate prin instructiunile de lucru.

Calitatea lor conditioneaza calitatea sistemului om-masina.

Formalizate (în cea mai mare parte) sau neformalizate.

Calitatea lor conditioneaza dinamica sistemului între­prin­derii.

Determinate de functia firmei (de productie, de executie, de prestatii), de profilul si marimea acesteia, de tipul productiei (de masa, de serie, de unicate) etc. Formeaza "anatomia" între­prinderii.

Transformari

Privatizarea

Profilarea si specializarea

Retehnologizarea. Integrarea productiei.

Cresterea capacitatilor. Modifi­carea structurii de productie. Restructurarile organizatorice. Modernizarile informatice etc.

Frecventa transformarilor în

continua crestere, determina­ta de trecerea la economia de piata si de accelerarea pro­gre­­sului tehnico-stiintific. Forme de adaptare la modifi­carile mediului.

Conditii si efecte ale dezvoltarii între­prinderii.

Intrari


Materii prime, materiale, utilaje, energie, forta de munca. Informatii

Mijloace de pro­ductie si forta de munca.

Nivelul determinat de volumul activitatii întreprin­derii corelat cu cerintele pietei. Reglementeaza si orienteaza activitatea întreprinderii.

Calitatea lor conditioneaza fundamentarea deciziilor firmei.

Iau forma resurselor finan­ciare asigurând lichiditatile necesare functionarii sale.

Parametri

Prevederile legislatiei privind soci­etatea comerciala

Norme de consum de materii prime, munca.

Norme de calitate etc.

Reglementeaza functionarea sistemului.



Constante de regula în perioada determinata de timp

Progresive de la o perioada la alta.

Iesiri

Produse

Servicii

Lucrari

Bani.





Informatii

Volumul planificat în functie de cerintele pietei si de posi­bilitatile de satisfacere în perioada respectiva. Materializeaza participarea firmelor la formarea venitu­lui national si a produsului national brut.

Cuantificarea volumului realizarilor întreprinderii si contributia acesteia în cadrul microsistemului. Permit com­paratii inter-societati comerci­ale. Permit centralizarea realiza­rilor la nivelul ramurii si econo­miei.


Ipotezele, concluziile, opiniile, faptele, obiectivele si preocuparile salariatilor si îndeosebi ale ma­nagerilor re­pre­­zinta domeniile pe care le studiaza si analizeaza ma­nagementul. Managementul a devenit atît de rational, încât s-a transformat într-o adevarata stiinta, bazata pe logica si matematica si alte discipline de cunoastere, fiind în masura sa utilizeze în cele din urma calculatoare electronice si sa ia deciziile cele mai ratio­nale si eficiente cu putinta.

Managementul reprezinta unul din factorii esentiali care fac posi­bila integrarea oamenilor într-o activitate comuna, în vederea reali­zarii unor performante superioa­re sumei performantelor pe care fiecare le-ar fi realizat în mod individual. Management înseamna conducere, sim­pli­ficare, rationalizare, specializare, diviziunea muncii, control, cercetare, dezvoltare, structuri organizatorice ra­tio­nale, instruire si calificare orientate spre dezvoltare, capacitate sporita de adaptabilitate la schimbarile mediu­lui societatii comerciale.

Toate acestea cer o diferentiere tot mai clara a structurilor societatii comerciale în functie de sarcini, sepa­rarea muncii de conducere de cea de executie, separarea muncii de conceptie de cea de realizare, separarea muncii de proiec­tare de investitii, a muncii de productie de cea de control, sepa­rarea muncii productive de cea administrativa, separarea muncii economice de cea tehnica, cu alte cuvinte o compartimentare si o stratificare vasta si precisa.

Alaturi de aceste probleme, în epoca de tranzitie spre economia de piata, pietele de desfacere capata o importanta atât de mare, încât, în ultima instanta, ele sunt cele care hotarasc soarta societatii comerciale ( fig. 2.3).

Mai concret, daca produsele unei societati comerci­ale sunt cautate si efectiv desfacute la pret convenabil, deci neaparat cu profit, existenta si dezvoltarea societatii comerciale sunt asigurate. De aici concluzia: o societate comerciala depinde în mod hotarâtor în existenta si dezvoltarea ei de vânzarea produ­selor, mai precis de

Politica sociala (cotizatii sociale, ajutoare sociale, impozit pe salarii

 



(dupa Dan, V., 1993)

 



profitul realizat. Este necesar sa staruim asupra acestor lucruri, deoarece orice societate comerciala este un sis­tem economico-social si ca orice sistem depinde de toate componentele sale, respectiv de toate activitatile, înce­pând cu cele de prospectarea pietei, continuând cu cele de aprovizionare si cele de productie si terminând cu cele ele desfacere, coordonate toate de activitatile de directie si administratie, adica de manage­ment. Scientifizate, adi­ca scoase din faza lor strict empirica, de tatonare si intuitie, preocuparile manageriale au dus la constituirea unei adevarate discipline stiintifice, care se gaseste azi în plina dezvoltare.

Definit în general ca totalitatea activitatilor de planificare, or­ganizare, coordonare si dirijare a proceselor productive într-o între­prindere, în realitate managementul se refera la toate activitatile necesare pentru buna functionare si dezvoltare continua a societatii comerciale, fie ca sunt de natura interna, fie de natura externa. Rostul principal al stiintei managementului este sa contribuie la punerea conducerii societatii comerciale pe baze stiintifice pentru a-si atinge obiectivele urma­rite cu minimum de cheltuieli si maximum de profit. Manage­men­tul este mai înainte si mai presus de orice o stiinta a profitabilitatii. Ca atare este preocupat îndeosebi de redu­cerea cheltuielilor de productie, de înlaturarea activi­tatilor inutile si de eliminarea for­melor de risipa, de suprimare a tot ce nu este profitabil si de adop­tare a unor solutii care sa contribuie la sporirea rentabilitatii ac­tivitatii societatii comerciale.

În societatea comerciala managementul opereaza

prin rationalizare, simplificare, coordonare, disciplinare si

orice alte mijloace care asigura un profit sporit. Problema esentiala a managementului nu este simpla reducere a cheltuielilor, ci cresterea profilului. În privinta cheltuielilor, managerul trebuie sa tina seama de faptul ca exista cheltuieli nerentabile, care trebuie eliminate pe orice cale si cheltuieli profitabile, care este necesar sa fie folosite la maximum posibil. Managerul trebuie sa se calauzeasca dupa preceptul ca o cheltuiala care asigura un profit este totdeauna de preferat unui profit obtinut prin simpla reducere a unei cheltuieli, pentru simplul fapt ca prima înseamna spor de activitate, pe când a doua, reducere de activitate. În acest spirit trebuie ierarhizate si obiectivele organizatiei (fig. 2.4.).


2.1.5.2. Problematica manageriala în conceptia si tipologia societatii comerciale


Potrivit Legilor nr. 31 si nr. 15, societatea comerci­ala se înfiintea­za prin hotarâre a guvernului sau decizie a organului administratiei de stat, dupa cum unitatea respectiva este de interes republican sau local. Prin actul de înfiintare se stabilesc urmatoarele: forma juri­dica; obiec­tul de activitate; denumirea si sediul principal; capi­talul social subscris; structura capitalului social; modalita­tea de constitu­ire; modalitatea de preluare a activului si pasivului unitatii eco­nomice de stat care se constituie în societate comerciala. Prin actul de înfiintare se aproba si statutul societatii comerciale.

Modul de organizare si functionare a societatii comerciale se stabileste prin statut. La o societate pe actiuni statutul, de regula, cuprinde: forma juridica, obiectul de activitate, denumirea si sediul societatii; numa­rul si valoarea actiunilor; transmiterea actiunilor; consiliul de administratie; dizolvarea si lichidarea socie­tatii.





































capita­lul social, structura si modalitatea de constituire;

Statutul reprezinta legea de baza pentru functionarea normala st eficienta a societatii comerciale. În statut, conducerea societatii comerciale trebuie sa stabileasca un ansamblu de reguli si dispozitii proprii, care sa o conduca la obtinerea de profit maxim, la satis­fa­cerea cerintelor propriilor salariati, precum si la respec­tarea dreptu­rilor statului.

Societatile comerciale se pot constitui ca societati pe actiuni sau societati cu raspundere limitata. Societatea pe actiuni este acea societate ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar actionarii sunt obligati numai la plata actiunilor lor. Pe de alta parte, societatea cu raspundere limitata este acea societate ale carei obligatii sociale sînt garantate cu patrimoniul social, iar asociatii, în numar limitat, raspund numai cu partile lor sociale. Prin regulamentul de organizare si functionare a societatii comerciale, aprobat de adunarea generala a actionarilor se stabileste structura organizatorica a societatii care se compune din: a) struc­tura de productie (ateliere, laboratoare, sectii, uzine si altele); b) structura functionala (birouri, servicii, compartimente functionale si altele).

Adunarea generala a actionarilor este organul de conducere al societatii comerciale care decide asupra activitatii acesteia si asupra politicii economice si comer­ci­ale. El are urmatoarele atributii prin­cipale: a) aproba structura organizatorica si functionala a societatii; b) numeste membrii consiliului de administratie si îi înlocu­ieste; c) alege auditorul intern si extern; d) fixeaza remuneratia cuvenita pentru exercitiul în curs membrilor consiliului de admi­nistratie si auditorilor; e) numeste dintre membrii consiliului de admi­nistratie pe presedintele acestuia, care este si director general sau director, îi stabileste remuneratia, îl descarca de activitate si îl re­voca; f) stabileste bugetul de venituri si cheltuieli, precum si progra­mul de activitate pe exercitiul urmator; g) examineaza, aproba sau modifica bilantul si contul de profit si pierderi, dupa analiza consi­liului de administratie si a auditorului si aproba repartizarea profitului; h) se pronunta asupra gestiunii administratorilor; i) ho­taraste gajarea, închirierea sau desfiintarea uneia sau mai multora dintre unitatile societatii comerciale; j) hotaraste cu privire la înfiintarea si desfiintarea de sucursale, filiale si agentii; k) hotaraste cu privire la marirea sau reducerea capitalului social sau reîntregi­rea sa prin emisiunea de noi actiuni; l) decide cu privire la modi­ficare statutului precum si cu privire la schimbarea formei juridice a societatii; m) hotaraste cu privire la fuziunea cu alte societatii si dizolvarea anticipata a societatii; n) stabileste si modifica compe­tentele si raspunderile membrilor consiliului de administratie, ale directorului general sau directorului, ale membrilor comitetului de directie si ale auditorilor; o) alege directorii, le stabileste salariul, îi descarca de activitate si îi revoca; p) hotaraste cu privire la execu­tarea de reparatii capitale si realizarea de investitii, stabileste nive­lul fondului de cercetare; r) analizeaza rapoartele consiliului de administratie privitor la stadiul si perspectivele societatii în materie de profit si dividende, pozitia pe piata interna si externa, nivelul tehnic, calitatea, forta de munca, protectia mediului, rela­tii cu clientii.

Pentru adoptarea unor decizii complexe, adunarea generala a actionarilor poate atrage în activitatea de analiza consilieri si con­sultanti din diferite sectoare. Acti­vi­tatea acestora va fi compensata material conform întelegerii pe baza de contract. sedintele adunarii gene­rale a actionarilor sunt ordinare si extraordinare. Ea se întruneste cel putin o data pe an, în cel mult trei luni de la încheierea exercitiului financiar al anului precedent. Atunci când este nevoie adunarea generala a actionarilor se poate întruni în sedinte extraordinare. Hotarîrile se iau prin vot deschis. Votul secret, cu majoritatea absoluta este obligatoriu pentru alegerea membrilor consiliului de administratie si a auditorilor, pentru revocarea lor si pentru adop­tarea hotarîrilor referitoare la actionarea în raspundere a membrilor consiliului de administratie, a directorului general sau a directoru­lui, a membrilor comitetului de directie si a auditorilor.

Societatea comerciala este administrata de un consiliu de admi­nistratie. Organizarea si functionarea consiliului de administratie este cuprinsa în regulamentul de organizare si functionare. Membrii consiliului de admi­nistratie sînt temporari si revocabili. Administra­torii sînt reeligibili.

Consiliul de administratie se întruneste ori de cîte ori este nece­sar. El trebuie sa se întruneasca cel putin o data pe luna la sediul societatii.

Consiliul de administratie poate delega o parte din puterile sale comitetului de directie, compus din membri alesi dintre administra­tori. Comitetul de directie se întru­neste cel putin o data pe saptamîna.

Patrimoniul societatii comerciale este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor sale care au valoare economica. În raportu­rile contractuale societatea comer­ci­ala se obliga si raspunde cu întreg capitalul social determinat ca diferenta dintre drepturile si obligatiile cu valoare economica.

Societatea comerciala functioneaza pe baza de gestiune econo­mica si autonomie financiara. Din venitu­rile sale îsi acopera toate cheltuielile, inclusiv dobînzile, amortizarea investitiilor si rambursa­rea creditelor. Obtine­rea unui profit maxim reprezinta obiectivul major al societatii comerciale. Ca masuri menite sa asigure obti­nerea unei eficiente economice si respectiv a unui profit cât mai mare mentionam: a) sporirea productivitatii muncii; b) diminuarea con­tinua a cheltuielilor de produc­tie, îndeosebi a celor materiale; c) fo­losirea cu spirit gos­po­daresc a fondurilor de productie; d) gospoda­rirea rationala a combustibililor si a resurselor energetice, precum si valorificarea superioara a materiilor prime si materialelor; e) îm­bunatatirea calitatii produselor si servi­cii­lor; f) accelerarea vitezei de rotatie a fondurilor de productie si de circulatie; g) înnoirea si modernizarea produselor, precum si retehnologizarea productiei; h) introducerea formelor, instrumentelor si metodelor mana­ge­riale; i) perfectionarea pregatirii personalului, întarirea disciplinei si a ordinii în productie si în munca.

Preturile practicate de catre societatea comerciala în relatiile cu tertii se stabilesc conform raportului dintre cerere si oferta.

Societatea comerciala poate efectua direct operati­uni de co­mert exterior, fiind obligata sa-si constituie com­par­ti­mente spe­cializate de export, import, marketing si conjunctura.

Pentru realizarea de activitati comune care prezinta interes pentru asociati, societatea comerciala se poate asocia cu alte socie­tati comerciale fara a fi creata o noua persoana juridica. Societatea comerciala se poate, de asemenea, asocia cu terte persoane fizice sau juridice, române sau straine, în scopul crearii de noi societati comerciale. În acelasi timp, societatea co­merciala poate încheia cu persoane fizice sau juridice, române ori stra­ine, contracte de locatie a gestiunii avînd ca obiect ges­tiunea sectiilor, uzinelor, fabricilor si a altor subunitati economice din structura lor.

Caracteristicile juridice, financiare si morale ale societatii co­merciale sunt urmatoarele: a) reprezinta o personalitate juridico-morala, în sensul ca are o viata proprie, cu drepturi si obligatii proprii, cu patrimoniu propriu, cu nume propriu, cu sediu social, titlurile repre­zentative de drepturi au caracter mobiliar, este în­matriculata în registrul de comert al societatilor si are posibili­tatea de actionare în justitie; b) caracterul de comer­ci­alitate si fiscalitate al societatii comerciale izvo­raste din faptul ca ea se subordoneaza cerintelor si prevederilor dreptului comercial si ale dreptului fiscal, în sensul ca este purtatoarea legaturii cu statul prin plata impozitului, îsi pastreaza contabilitatea, are legaturi sta­tor­nice între asociati, urmareste creantele si debitele prin mijlocitori juridico-economici legal constituiti; c) actionarul are o raspundere si un risc limitat la nivelul actiunilor sale banesti sau în natura, potrivit con­tributiei sale la consti­tuirea capitalului social; d) reprezinta o socie­tate de capitaluri care da dreptul fiecarui actionar sa poata trans­mite în mod liber actiunile sale fara sa obtina consim­tamîntul prea­labil al organelor sociale sau al celorlalti asociati la o alta societate; e) poseda dreptul la apelul la publicitate pentru plasarea de titluri; f) posibilitatea de inscriptionare a titlurilor la cote oficiale.

Aceste trasaturi vizeaza situarea societatii comer­ciale în mediul sau, adica în economia de piata în sens larg. În acest context, prima problema care se pune este aceea a puterii sale, adica, care este puterea societatii comerciale în conditiile tranzitiei la economia de piata. În general, puterea societatii comerciale seamana cu exis­tenta ei. Societatea comerciala are o putere si exercita o influenta asupra mediului. Puterea sa are un fundament economic, social, educational, cultural si politic. În acelasi timp, puterea societatii comerciale se manifesta prin crearea si combinarea resurselor si prin posibilitatea de a influenta economia locala si nationala. În acest cadru un loc important revine puterii de organizare, prin interme­diul careia se pot modifica conditiile prin intermediul legaturi­lor, alegerea pietelor financiare cele mai avantajoase, se pot opera mis­cari brusce ale fondurilor, se pot realiza transferuri de piete si de capitaluri.

În conditiile economiei de piata managementul societatii comer­ciale este preocupat de eliminarea si prevenirea aparitiei birocra­tismului. Este dovedit deja ca birocratismul împins la extrem antre­neaza iresponsabili­ta­tea, lipsa de initiativa si evitarea efortului. So­cietatea comerciala dinamica din economia de piata, manage­men­tul ei suscita initiativele membrilor ei, participarea salariatilor la viata societatii comerciale. În acest proces un rol important revine exer­citarii puterii de catre managerii-directori generali. Raportat la acest cadru, controlul actionarilor poate sa apara mai adesea ca un control de principiu, decât un control efectiv.

În aceste conditii apar numeroase exigente fata de manage­mentul societatii comerciale, la care ne vom referi în cele ce urmeaza.


2.1.6. Dinamizarea managementului societatii comerciale


Schimbarile produse, precum si cele ce se vor produce în socie­tatea româneasca pe drumul tranzitiei spre economia de piata nu permit societatilor comerciale sa ramâna pe pozitii pasive, ci le impun numeroase si concrete cerinte de a ras­punde la noile exigente. Prima exigenta este inovatia. Pîna nu demult directorii se complaceau sa se adapteze la situatiile în fata carora se aflau. În prezent si cu atît mai mult în viitor, managerii trebuie sa fie deosebit de activi, chiar agresivi, în sensul nu numai de a dori schimbarea ci si de a o prevedea si de a utiliza sdiimbarea pentru a o folosi ca o forta dinamizatoare a societatilor comerciale.

O alta exigenta care se pune în fata managerilor societatilor comerciale consta în acceptarea sfidarii cresterii. De fapt, aceasta exigenta se situeaza în prezent în fruntea tuturor preocuparilor umane. Pentru cazul societatilor comerciale se au în vedere cele doua componente ale cresterii economice si anume: a) dezvoltarea tehno­logica; b) problema dimensiunii unitatii respective. În privinta dez­voltarii tehnologice, managerul este chemat sa abordeze tehnologia ca aplicare siste­matica a stiintei si a tuturor celorlalte cunostinte în mod organizat la sarcinile practice ale societatii comerciale. De asemenea, managerul trebuie sa aiba în vedere ca dezvoltarea rapida a tehnologiei are doua urmari aparent opuse si anume: a) scurtarea timpului ce separa inventia de aplicare industriala; b) complicarea studiilor prealabile pentru producerea bunurilor. Cea de a doua problema importanta care se pune în fata managerilor este aceea a dimensiunii societatii comerciale. Se au în vedere, în principal, productia si piata, necesitatea schimbarii mentalitatilor si a structurilor si ca urmare a modificarilor în conceptia si orientarea generala si specifica a ma­nagerilor pentru a asigura dezvoltarea si a asigura conducerea efi­cienta a unitatii respective. O atentie deosebita urmeaza sa fie acordata elementelor comer­ciale ale activitatii societatii comerciale: formarea si forma societatii comerciale; tehnicile comerciale si meto­dele de organizare; politica preturilor; studiile de piata; descentra­lizarea la nivel de fabrica, sectie, atelier; reglementarile juridice ale bunurilor; valorile comerciale etc. De aici apar cîteva probleme esentiale. O prima problema se refera la necesitatea pregatirii eco­nomice si juridice a managerilor. Este vorba nu numai de însusirea unor cunostinte, ci de transformarea gândirii managerilor, plecându-se de la ideea ca rolul lor esential consta în adoptarea deciziilor si nu în înregistrarea sau încadrarea în lege a fenomenelor ce se desfa­soara sau înregistreaza în cadrul societatii comerciale. Preocuparea nu este simpla si nici usoara. Ea impune un volum mare de munca, de însusire a noilor practici si metodici manageriale, a legilor, de cutezanta în aplicarea lor la specificul fiecarei unitati. În acelasi timp este nevoie de implicare în fenome­nele manageriale ce au loc la nivelul societatii comerciale. În al doilea rând, managerul este chemat sa asigure o actiune conjugata între specialistii din domeniul tehnic si cei din domeniul economic, cu accent deosebit pe stabilirea si evaluarea corecta a costurilor produselor si prestarilor de servicii si pe baza lor propunerea de preturi de vânzare rezonabile pentru a obtine apro­barea cumparatorilor si în conse­cinta, încasarea contravalorii fac­turate.

Dinamizarea managementului societatii comerciale depinde, în principal, de initiativa si calitatile managerilor. În acelasi timp, mai depinde de adoptarea unor reguli manageriale cerute de piata si de utilizarea unor tehnici manageriale eficiente. În conditiile actuale o societate comerciala care nu îsi dezvolta managementul este în mod sigur o unitate economica periclitata, cu o stare falimentara. Managerii societatilor comerciale sunt che­mati sa depuna insistente pentru a angaja capital de orice natura, inclusiv si în primul rînd inteligenta. Numai în felul acesta pot ocupa un loc conjunctural favorabil fata de concu­renta. Ei au datoria sa gaseasca si sa aplice metode noi, care sa permita marirea cifrei de afaceri si obtinerea de profituri suplimen­tare. Managerii au obligati­vitatea sa înteleaga si sa-si convinga si colaboratorii imediati si restul salariatilor ca vânzarea reprezinta ele­men­tul esential al dezvoltarii si dinamizarii societatii comerciale. Pentru aceasta ei sunt datori sa situeze în centrul preocuparilor numeroase activitati dintre care esen­tiale ne apar: organizarea gestiunii; studierea si organizarea pietelor; me­todele de comercializare; previzi­unile si studiile manageriale si de marketing; preturile; structura si echipamentul managerial si comercial între­bu­intat. Cautarile manageriale trebuie sa se faca în toate directiile cu sensul cresterii eficientei, aplicînd diver­se metode si tehnici bazate, în principal, pe previ­ziune, actiune si decizie. Avem în vedere cercetarea operatio­nala, controlul gestiunii, organizarea manageria­la, strate­gia productiei, creativitatea, dinamizarea gestiu­nii, decizia manageriala, controlul vânzarilor si stocurilor, controlul aprovizionarii tehnico-materiale. În acest cadru o atentie deosebita trebuie acordata cresterii productivitatii mun­cii, în care scop este necesar sa se apeleze, în primul rînd, la cercetarea operationala, ba­zata pe prevederi în vânzari. Va fi nevoie ca în legatura cu aceasta metoda de gestiune sa se insiste pe controlul stocurilor. În tot acest proces se impune sa se tina seama de raportul care se stabileste între viteza de rotatie a stocului si indicele de crestere a producti­vitatii.

În vederea dinamizarii managementului societatii comerciale apare necesar sa se acorde mai multa atentie organizarii si practicii controlului gestiunii. Acesta trebuie bazat pe bugetul de venituri si cheltuieli si pe studii de rentabilitate. Controlul gestiunii se sprijina pe pretul de revenire, care are în vedere costul total al fabricantului, la care se adauga si alte elemente de cost date de achizitie, dotari optionale, manopera suplimentara. Pretul de reve­ni­re vizeaza reducerea costului de fabricatie si sporirea pro­fitului. Pentru aceasta managerul va aproba normele de gestiune, elaborate de catre personalul sau de spe­cialitate pe baza situatiei anterioare a previziunilor si a cerintelor puse de catre el în acest domeniu. Reducerea costurilor la care ne-am referit anterior trebuie abordata operational în raport cu costul materiei prime, al salariilor, al cheltuielilor generale de orice fel. Previziunile din bugetul de venituri si cheltuieli urmeaza sa se bazeze pe varianta optima de cheltuieli rezultata din înregistrarile contabile si programul canti­tativ si calitativ de fabricatie orientat spre rezultate profitabile.

În procesul de dinamizare a managementului socie­ta­tilor co­merciale managerii au datoria sa acorde o aten­tie sporita formalizarii si modificarii elementelor operatio­nale ale unitatilor lor. Ne referim, în principal la mediul ambi­ant. Acest mediu, dupa cum confirma viata mana­geriala, nu este independent în mod total fata de societatea comerciala. Ca urmare unitatea poate sa actioneze în anumite cazuri asupra mediu­lui ambiant, sa influenteze la fuziunea elementelor operationale. Aceste elemente operationale se divizeaza în forte controlabile si forte incontrolabile. În rîndul fortelor controlabile intra procesele de fa­bricatie si formarea personalului. Printre fortele necontrolabile reti­nem: controlul pietei si factorii macroeconomici.

Mediul ambiant al societatii comerciale se compune dintr-un ansamblu de factori a caror complexitate variaza în spatiu si timp. În legatura cu faptul ca ei conditioneaza deciziile si actiunile manageriale, factorii la care ne-am referit trebuie stu­diati în detaliu si cu un instrumentar eficace si complet. Pentru studiu acesti factori pot fi divizati în doua grupe: grupa I, în care se includ factorii cu influenta constanta, permanenta si globala si anume: (1) factorul uman, în sensul ca aspectul uman trebuie sa fie un element inerent în fiecare act managerial si cu sublinierea ca de calitatea oamenilor si a relatiilor lor, de competenta, onesti­tatea, personalitatea si valoarea sefi­lor depinde succesul sau esecul societatii comerciale; (2) constrîngerile finan­ciare, care trebuie puse în legatura cu disponibilitatile societatii co­merciale asupra carora actio­neaza, putând uneori sa actioneze în sens negativ asu­pra anumitor actiuni sau activitati; (3) mediul concurential, în care situatia de concurenta trebuie înteleasa ca o situatie normala a progresului si a carei va­loare este pusa în evidenta de însasi concurenta si de catre economia de piata; grupa a II-a, ai carei factori compo­nenti sînt mobili si variaza ca intensitate în functie de conjunctura, ei putînd fi sistematizati dupa cum urmeaza: (1) resursele materiale, adica materialele de baza si utilajele; (2) factorii tehnologici; (3) factorii economici; (4) factorii politici locali, nationali si internationali; (5) factorii so­ciali care ne cer sa întelegem si sa tratam societatea comerciala ca pe un organism social, cu abordarea gru­purilor care le compun, a mediului socio-cultural, a tradi­tiilor cul­turale, a atitudinii fata de bani, climatul social, caracterul omogen sau eterogen al colectivului de salariati si multe altele.

2.2. CONCEPTE CHEIE

mediul ambiant al firmei;

mediul extern;

mediul intern;

factorii mediului ambiant;

transformarea mediului ambiant.


2.3. REPREZENTĂRI GRAFICE, SCHEME,

RELAŢII DE CALCUL


2.3.1. Reprezentari grafice


Problemele globale cu care se confrunta omenirea la sfârsit de secol XX si început de secol XXI pot fi incluse în elementele definitorii ale mediului ambiant al firmei. Analiza conexa a problemelor globale ale omenirii a fost realizata de promotorii "Clubului de la Roma" prin prezentarea de rapoarte. Al doilea raport catre Clubul de la Roma elaborat de un colectiv coordonat de profesorii Mihajlo Mesarovici (S.U.A.) si Eduard Peste (R.F.G.) intitulat "Omenirea la raspântie" aduce elemente calitativ noi privind adaptarea conceptului de "crestere organica". Se face trecerea de la "cresterea exponentiala" (modelul Meadows) la "cresterea organica" (modelul Mesarovici-Pestel) în analiza ca organism viu a societatii în ansamblul ei.

Privind perspectivele dezvoltarii mondiale, la a XXXI-a sesiune a Adunarii Generale a O.N.U. s-a pre­zen­tat studiul "Urmatorii 200 de ani" al grupului Hermann Kahn care într-o viziune entuziasta, optimista, considera ca în urmatorii 200 de ani toate problemele actuale ale cresterii îsi vor gasi solutii pozitive.














 




Adoptând periodizarea istorica folosita si de Toffler în "Al treilea val" grupul Kahn traseaza graficul pentru "marea tranzitie" catre societatea superindustriala si post­in­dustriala pe întreg globul. (fig. 2.6, dupa Lester Brown, 1988).

Fig. 2.6. Managementul transformarii mediului ambiant

 


2.3.3. Relatii de calcul


- În contextul factorilor de mediu care influenteaza evolutia economica a firmei, aceasta se poate analiza ca sistem dependent de intrarile în sistem si starea existenta a acestuia:

y = f(x,s)

y = iesirile din sistem

x = intrarile în sistem

s = starea sistemului

- Intrarile în sistem, la rândul lor, depind de starea sistemului:

x = g(s)

1776

 

 

 











Pâna în:

toate societatile de tip preindustrial

1776 - declansarea revolutiei industriale

1976 - tranzitia spre societati de tip super si postindustrial

2176 - expansiunea civilizatiei postindustriale pe întreaga planeta

 










- Întrucât factorul timp influenteaza intrarile, iesirile si starea sistemului, relatiile de mai sus se pot rescrie astfel:

x = g[x(to), s(t)]

y = f[x(to), s(t)]

to = momentul initial

t = momentul final (curent)


2.4. ÎNTREBĂRI DE CONTROL sI APROFUNDARE


Evidentiati elementele de interactiune dintre agentul economic, mediul ambiant si concurenta.

Cum interpretati relatia agent economic - mediu ambiant în contextul accentuarii caracterului deschis al

sistemului agent economic?

Evidentiati rolul cointeresarii materiale, a preturi­lor, creditelor, impozitelor si dobânzilor ca pârghii economico-financiare de influenta asupra activitatii firmei.

Sa se analizeze modul cum durata medie a vietii influenteaza activitatea economica a firmei.

Analizati asemanarile si deosebirile dintre sistemele economice (firme) care evolueaza în cadrul unui sistem politic democratic prin comparatie cu cele care evolueaza în cadrul unui sistem politic dictatorial.


2.5. APLICAŢII (TESTE GRILĂ, PROBLEME,

STUDII DE CAZ)


Teste grila


În cadrul unei economii agentul economic reprezinta:

a)     un sistem închis;

b)     un sistem deschis;

c)     nu reprezinta un sistem;

d)     o directie de realizare a economiei de piata;

e)     un element al pietei muncii.

În cadrul unei economii de schimb, mediul ambiant al agentului economic este influentat în mod semnificativ de factorii:

a)     demografici;

b)     ecologici;

c)     economici;

d)     juridici;

e)     socio-culturali;

f)       politici;

g)     de management;

h)     tehnici si tehnologici.

Raspunsul corect este:

a, b, c, d, e, f ;

g, h;

a, b, f, g, h;

c, d, f, g, h;

a, b, c, f, g, h.

Principalii factori economici care influenteaza activitatea agentilor economici într-o economie de schimb sunt:

a)      pârghiile economico-financiare;

b)      piata externa;

c)      sarcinile de plan;

d)      sistemul de învatamânt;

e)      piata interna:

f)        planul national unic.

Raspunsul corect este:

1. a, b, e;

2. c, d, f;

3. a, d, f;

4. b, d, f;

5. d, e, f.

Nu constituie factori de natura tehnica si tehnologica ce influenteaza managementul agentilor economici:

a)      calitatea activitatii de cercetare-proiectare;

b)      calitatea tehnologiilor;

c)      investitiile pentru tehnologizare;

d)      nivelul tehnic al masinilor, utilajelor si instalatiilor;

e)      licentele si brevetele utilizabile.

Într-o economie de schimb sunt factori politici, cu actiune directa sau indirecta asupra activitatii agentilor economici:

a)      politica economica;

b)      politica sociala;

c)      resursele financiare ale statului;

d)      politica stiintei;

e)      politica externa;

f)        politica altor state si a organismelor internationale;

g)      mediul concurential.

Raspunsul corect este:

a, b, d, e, f;

a, b, c, d, e;

a,b, c, f, g;

c;

g.

În perioada tranzitiei la economia de piata are loc amplificarea factorilor de management exteriori agentilor economici, ce influenteaza activitatile acestora. Principalii factori de aceasta natura sunt:

a)      sistemul de organizare a economiei nationale;

b)      productia de bunuri si servicii;

c)      mecanismul programarii macroeconomice;

d)      calitatea vietii;

e)      studiile, metodele, tehnicile manageriale.

Se numara printre factorii de natura socio-culturala cu influenta hotarâtoare asupra activitatii agentilor economici în economia de piata:

a)      populatia activa;

b)      populatia ocupata;

c)      structura sociala a populatiei;

d)      cultura;

e)      stiinta;

f)        populatia inapta de munca;

g)      mentalitatea;

h)      sistemul de învatamânt;

i)        sistemul de ocrotire a sanatatii.

Raspunsul corect este:

1. c, d, e, g, h, i;

2. a, b. c;

3. a,b, d;

4. a, b, f;

5. a, b, i.

Activitatea agentilor economici si managementul acestora se desfasoara într-un cadru juridic specific economiei de piata si statului de drept; principalii factori juridici de influenta sunt:



a)      legile, decretele, hotarârile guvernamentale;

b)      firmele de consultanta juridica;

c)      institutiile bugetare de subordonare republicana;

d)      deciziile prefecturilor si primariilor;

e)      sistemul informational.

Atât la nivel macroeconomic si microeconomic proble­me­le ecologice constituie un imperativ al epocii contem­porane; constituie factori ecologici ai mediului ambiant al agentilor economici:

a)      rata natalitatii si a mortalitatii;

b)      lipsa acuta de alimente pentru o mare parte a populatiei globului;

c)      resursele naturale;

d)      apa;

e)      solul;

f)        amortizarea capitalului fix;

g)      vegetatia;

h)      fauna.

Raspunsul corect este:

1. c, d, e, g, h;

2. a, b;

3. a, b, c;

4. a, b, d;

5. a, b, f.

Calitatea activitatii agentilor economici depinde în mod prioritar de existenta corespunzatoare a resurselor umane; se retin ca factori demografici cu influenta complexa asupra activitatii la nivel microeconomic:

a)      numarul populatiei;

b)      deciziile majore ale oamenilor politici;

c)      structura socio-profesionala a populatiei;

d)      populatia ocupata;

e)      politica învatamântului;

f)        sistemul de învatamânt;

g)      populatia activa;

h)      rata natalitatii si a mortalitatii;

i)        nivelul de trai;

j)         durata medie a vietii.

Raspunsul corect este:

1. a, c, d, g, h, j;

2. a, b;

3. a, e;

4. b, e;

5. b, e, j.


Raspunsuri:

(1) - b; (2) - a, b, c, d, e, f; (3) - a, b, e; (4) - c; (5) - a, b, d, e, f; (6) - a, c, e; (7) - c, d, e, g, h, i; (8) - a, d; (9) - c, d, e, g, h; (10) - a, c, d, g, h, j.


Raspunsuri comentate la testele grila

1 - b

În cadrul economiei agentul economic fie ca este privit la nivel microeconomic (firma) fie ca este privit la nivel agregat (macroeconomic) reprezinta un sistem des­chis. Prima subliniere - indiferent de modul de abordare agentul economic este un sistem, respectiv un ansamblu de elemente (principii, reguli etc.) dependente între ele si formând un tot organizat si care asigura functionalitatea conform scopului urmarit.

A doua subliniere - sistemul este deschis atât în planul "input-urilor" (factori de productie) si al "outpu­turilor" (bunuri economice), în acest fel putându-se reali­za integrarea în mediul ambiant intern si international, al cresterii intensitatilor legaturilor între agentii economici interni si internationali. Urmare a amplificarii interdepen­den­telor agent economic - mediu ambiant asistam la accentuarea caracterului deschis al sistemului agent economic.

4 - c

Managementul agentilor economici este influentat de toti factorii mentionati. Toti acestia sunt factori de natura tehnica si tehnologica, exceptie facând factorul "investitiile pentru tehnologizare". Investitiile reprezinta un plasament de resurse financiare si constituie un atribut al functiei financiar-contabile la nivelul firmei. Ceilalti factori mentionati apartin functiei de productie a firmei. Mentio­nam ca indiferent care ar fi destinatia investitiilor (în cazul nostru "pentru tehnologizare") factorul investitie este un factor de natura economica, nu tehnica sau tehnologica.


2.6. TEXTE DE ANALIZAT


"Resursele nu numai ca nu mai sunt privite izolat de celelalte fenomene economice si sociale, ci au început sa fie luate în considerare la dimensiunile lor reale si inte­grate într-un sistem împreuna cu alte subsisteme, ca populatia, investitia de capital, poluarea, productia de alimente, calitatea vietii, toate fiind privite în evolutia lor pe termen lung si în interconditionarea lor reciproca". (A. Iancu, "Cresterea economica si resursele naturale", Ed. Politica, Bucuresti, 1976, p. 21);

"Din punct de vedere moral nu exista nici o deosebire daca un om este ucis în razboi sau este condamnat sa moara de foame datorita indiferentei altora". (Willy Brandt, în fata Adunarii Generale a O.N.U., 1973);

"Chestiunea vitala este de a sti daca aceasta situatie alimentara mondiala precara este doar un fenomen trecator - datorat, poate, unei neglijente - sau unul de durata". (Mesarovici, M., Pestel, E. "Omenirea la raspântie", Ed. Politica, Bucuresti, 1975, p. 123);

Scopurile protectiei mediului natural sunt:

a)      Asigurarea utilizarii rationale, conservarii si refacerii resurselor naturale;

b)      Ocrotirea mediului natural de viata al omului - aerul, solul si apa, de poluare în urma activitatii industriale si de contaminare prin agenti patogeni;

c)      Conservarea si înfrumusetarea peisajelor natu­rale;

d)      Conservarea unor monumente ale naturii de o deosebita frumusete si însemnatate stiintifica - specii rare de plante si animale, terenuri bogate în minerale, pesteri si alte formatii naturale". (Surdu, V. "Populatia, asezarile si economia mondiala", Ed. Dacia, Cluj Napoca 1982, p. 275).


2.7. PROPUNERI DE TITLURI PENTRU REFERATE


Analiza riscurilor de mediu la firma X. Observatie: Se vor analiza urmatoarele categorii de riscuri: riscul politic, riscul economic, riscul juridic, riscul tehnologic si riscul financiar;

Rolul capitalului strain în eflcientizarea activitatii firmelor românesti aflate în perioada de tranzitie spre economia de piata;

Competenta - element hotarâtor al succesului firmei;

Rolul, importanta si formarea culturii manageriale în România.


BIBLIOGRAFIE


Aggestani, M., The Deming Dimensions in Successfuly Managing Firms in Eastern Europe, În: Autonomy and Independent Work? Experiences with Restructuring Industrial Organization in West and East, Nijmegen, 1992

Andreff, W., Three Theoretical Analyses of Corporate Governance in Privatized Entreprises, În: EMERGO, nr. 1, 1996

Anshen, M., Bach, G.L., Management and Corporation, McGraw-Hill Book Company, New York, 1960, p. 82-94

Barger, J.P., Materials from Management Course for Presidents, President's Profesional Association, New York, 1946, p. 148-164

Barbulescu, C., (coord.), Conducerea, organizarea si planificarea întreprinderilor industriale, Academia de Studii Industriale, 1979, p. 27-32

Brown, L., Probleme globale ale omenirii, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1988, p. 7-36

Dan, V., Restructurarea organizarii si conducerii firmei, Ed. Economica, Bucuresti, 1993

Dlutterbuck, Going Private, Privatisation Arround the World, Londra, 1991

Draganescu, M., O posibila definire a mediului    înconjurator, Revista economica, nr. 33/1985

Drucker, P., Inovatia si sistemul intreprenorial, Ed. Bancii Nationale a României, Bucuresti 1993

Dumitrescu, M., (coord.), Enciclopedia conducerii întreprinderii, Ed. stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1981, p. 787-792

Dumitrescu, M., Organizarea structurala a întreprinderilor, Ed. stiin­tifica, Bucuresti, 1969, p. 17-28

Grumpert, D.E., Entrepeneurship: a New Literature    Begins, Harvard Business Review, March-April, 1982

Hamilton, W., Strategic Choices, in Technology Management: Lessons from Biotechnology, În: Review of Business, nr. 2, 1993

Harbison, F., Myers, C.A., Management in the Industrial World, Mc Graw-Hill Book Company, New York, 1959, p. 12-46.

Herseni, T., Probleme de baza ale întreprinderilor industriale, În: Psihosociologia organizarii întreprinderilor industriale, Ed. Acade­miei, 1969, p. 20-30.

Kornai, J., Transformational Recession, Discusion Papers, nr. 1, 1993, Institute for Advanced Study

lancu, A., Cresterea economica si resursele naturale, Ed. Politica, Bucuresti, 1976

Macovei, Gh., Conducerea moderna - fundament al autoconducerii, Ed. Junimea, Iasi, 1983, p. 206-232

Marchesnay, B., Economie d'entreprise, Collection Gestion, Paris, 1991

Maruyama, A., Gakuin, A., Some Management Considerations in the Economic Reorganization of Eastern Europe, În: Academy of Management Executive, nr. 2, 1990

Mathé, Ch., Politique Generale de l'Entreprise: Analyse et Management Strategiques, Edition Economica, Paris, 1987

Maynard, H.B., (ed.), Top Management Handbook, McGraw-Hill Books Company, New York, 1960, p. 28-39

McCamell, C.C., Economics, McGraw Hill Book    Company, San Francisco, 1987

Mesarovici, M., Pestel, E, Omenirea la raspântie, Ed. Politica, Bucuresti, 1975, p. 122-123

Nicolescu O., Verboncu, I., Management. Teste-grila, Ed. Alpha, Buzau, 1999

Nicolescu, O., (coord.), Management industrial, Academia de Studii Eco­nomice, Bucuresti, 1990, p. 1-31

Nicolescu, O., Georgescu, I., Management - marketing, Ed. Tribuna Economica, Bucuresti, 1992

Nicolescu, O., Management comparat, Ed. Economica, Bucuresti, 1997

Nicolescu, O., sendrea, D., Întreprinzatori particulari, Tribuna Economica, nr. 1-16, Bucuresti, 1994,

Nicolescu, O., Verboncu, I., Management, Ed. Economica, Bucuresti, 1999, p. 57-101

Niculescu, V., Spre economia de piata, Ed. Economica, lasi, 1991

Nieminen, J., Transition in Eastern Europe-Dimensions of Transitions, Environmental Changes and Implications for Western Managers, Institute for East-West Trade, Turku, 1994

Nuti, D.M., Post-Communist Mutations, În EMERGO     nr. 1, 1996

Petrescu, I., Cismaru, Gh., Managerul în lumea afacerilor, Ed. Tribuna, Sibiu, 1999

Petrescu, I., Continutul psihosocial al eficientei managementului, În: Psihosociologia eficientei economice, Ed. Academiei Române, Bucu­resti, 1991, p. 47-63.

Petrescu, I., Dragomir, C., Managementul afacerilor economice internationale în industria lemnului, Ed. Lux Libris, Brasov, 1998

Petrescu, I., Management, Ed. Tipocart Brasovia, Brasov, 1993, p. 416-425

Petrescu, I., Seghete, Gh., Fundamentele practicii manageriale, Ed. Maiko, Bucuresti, 1994

Puiu, I., Organizarea întreprinderii, Ed. stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1976, p. 9-20

Roethlisberger, F.J., Dickson W.J., Management and the Worker, Harward University Pres, Cambridge, Mass, 1939, p. 22-46.

Russu, C., Management, Ed. Expert, Bucuresti, 1993

Russu, C., Managementul întreprinderilor mici si mijlocii, Ed. Expert, Bucuresti, 1996

Seurat, S., Zachantke, R., Vers le management total du temps, În: Politique inidustrielle, nr. 3/1986, p.     145-160

Shapero, A., Entrepreneurship and Economic Developement, Proceedings of Project, Iseed, Summer 1975

Stan, I. Management - test 1000, Ed. Tipocart Brasovia, Brasov, 1998, p. 13-18

Stancu, E., (redactor coordonator), Economia de piata, institutii si mecanisme: regii autonome, societati comerciale, agenti particulari, vol. I si II, Suplimemt la Tribuna economica, 1990, p. 5-30

Stevenson, H.H., The Heart of Entrepreneurship, Harvard Business Review, nr. 2, 1985

Surdu, V., Populatia, asezarile si economia mondiala, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1982, p. 275.

serb, M., Cornescu, V., Strategia dezvoltarii întreprinderii, Ed. Politica, Bucuresti, 1989

Thomas, M., Human - Values and Motivations in Democracies. The Role of Management Education and Training, in Higher Education Reform, AUP, vol. 3, 1994

Useem, M., Kochan, Th., Creating the Seaning Organization, În: Th. Kochan, Useem, M., Transforming Organizations, Oxford University Press, Oxford, 1992

Womack, J., Jones, D. From Lean Production to the Lean Entreprise, În: Harvard Business Review, nr. 3, 1994.

















Document Info


Accesari: 11294
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )