Comportamentul organizational

Comportamentul organizational

Coordonate

managementul si comportamentul organizational

definitia managementului organizational

obiective
Comportamentul organizational este disciplina care studiază atitudinile si comportamentele indivizilor si grupurilor în cadrul organizatiilor pentru a asigura functionarea lor eficientă si adaptarea la schimbare.
Obiectul de studiu constă în comportamentul individual si de grup manifestat în organizatie.

Importanta studierii - resursele umane reprezintă baza succesului sau insuccesului organizatiei; managementul organizational surprinde care sunt cauzele succesului sau i 434j92e nsuccesului; se asigură si instrumentarul pentru a se lua măsuri. Aceste măsuri trebuie luate diferentiat în functie de specificul fiecărei persoane, fiecărei activităti. Totodată, managementul urmăreste crearea unei relatii optime cu clientii si cu furnizorii.

Se urmăreste o eficientă internă, si o bună relatie cu mediul extern (furnizori,clienti).

Obiectivele:

anticiparea comportamentului organizational si individual;

explicarea comportamentului organizational;

orientarea comportamentului organizational.
Comportamentul este totalitatea faptelor, actelor si reactiilor prin care o persoană răspunde solicitărilor de ordin fizic sau social, ale componentelor lumii exterioare.Acest comportament are un suport energetic, are un fundament care este însăsi motivatia individului. Acest comportament este un rezultat al evolutiei în timp, al acumulărilor din diferite medii sociele (scoală, organizatie, societatea în sine).
Managerul este o persoană care execută functiile managementului în virtutea postului ocupat.

Există piramida managerială - prezentare a ierarhiei manageriale

Există 3 maxim 4 nivele manageriale:

Nivelul 1

manager de vârf, de top: general manager sau director general - coordonează întreaga activitate

directorul executiv, dir. adjunct - coordonează doar activitătile operative
Nivelul 2

sefii de departamente - ex. director în vânzări, de cazare, de alimentatie

Nivelul 3

sefii de serviciu - sunt manageri de nivel inferior

Nivelul 4:

supraveghetori, sefi de tură, sefi de raion,

supervisori - au atributii manageriale si de executie
Rolurile managerului:

din punct de vedere al relatiilor interpersonale, un manager poate să joace - rolul de simbol. Ca simbol reprezintă organizatia în relatiile cu exteriorul; simbolizează firma;

rolul de lider: ca lider, managerul are rol în interior, în cadrul organizatiei; reprezintă elementul de legătură în organizatie; reprezintă persoana care conduce;

rolul de agent de legătură: prin care se exercită functia de a mentine un dialog, o relatie permanentă cu exteriorul;

din punct de vedere al informatiei - managerul are rol de observator activ; se exercită acea observare permanentă a mediului, acea cercetare si culegere de informatii din mediu; managerul este cel care transpune obiectivale în informatii;

purtător de cuvânt = rol prin care managerul comunică mediului extern crezul organizatiei; reprezintă interesele organizatiei în raport cu exteriorul;

din punct de vedere decizional - rol de antreprenor- se implică în luarea si punerea în aplicare a deciziilor;

factor de reglementare = depistează factorii perturbatori care pot proveni din interior sau exterior, si ia decizii;

alocator de resurse = repartizează, gestionează resursele materiale, financiare, umane;

negociator = reprezintă interesele organizatiei în relatiile contractuale;

Activitătiile manageriale:

comunicarea de rutină - primirea si transmiterea de informatii curente;

managementul traditional - aplicarea functiilor manageriale;
actiune asupra retelelor - a interactiona cu oamenii din afara organizatiei;

managemantul resurselor umane este o activitate complexă prin care se stabileste necesarul de personal, politica salarială;

O organizatie poate fi de succes si acest succes poate veni pe 2 căi :

ca un succes organizational= toti membrii organizatiei contribuie la acest rezultat, iar managerul nu urmăreste propriul interes;

ca un succes personal.

Comportamentul individual

persoană

personalitate

personaj
Prin persoană se întelege acea formă de prezentare formată din eul fizic, cultura si comunicarea si eul spiritual care coincide cu constiinta de sine si reprezintă locul unde ia nastere si se dezvoltă ego-ul si statutul.
Personalitatea se defineste ca un ansamblu relativ stabil de caracteristici psihologice care influentează comportamentul uman si este definită prin următoarele elemente: constiinta, temperamentul si caracterul care au următorii factori de influentă:

mediul fizic : clima, hrana;

mediul social: obiceiuri, deprinderi;

Personalitatea este definită prin 5 mari dimensiuni:

modul de raportare la lumea exterioară (persoană introvertite, extrovertite);

controlul emotional - persoane cu control emotional si persoane instabile emotional;

orientarea fată de altii - cei care au o deschidere fată de alte persoane (altruiste, spontane, fac ceva pentru ceilalti); persoane care sunt rezervate fată de altii;

asumarea responsabilitătii - persoane constiincioase; persoane fără simtul datorieisi responsabilitătii.

flexibilitatea gândirii -  persoane cu gândire flexibilă; persoane rigide în gândire

Personajul: este o persoană care joacă un rol social;
Relatia dintre compotamentul personal si comportamentul organizational
Pot exista persoane care să accepte să lucreze împreună cu altii, iar altele să nu accepte. Din acest punct de vedere avem de-a face cu persoane interniste si externiste (în functie de locul unde este situat controlul).

Externistii consideră că din punct de vedere al localizării controlului, acesta trebuie să vină din exterior si că de fapt totul este controlat din exterior. Acceptă să fie condusi, sunt usor de manevrat, fac absolut orice pentru a intra în gratie celor de sus.

 Internistii - localizarea controlului o reprezintă sursa internă. Performantele vin din propriile actiuni.
Sunt oameni cu vointă; mai greu de condus.

Din punct de vedere al automatizării există oameni cu o automatizare redusă - alunecă prin viată si pe de o parte recunosc si fac ceea ce li se spune, dar în esentă nu e chiar asa; îsi acceptă sarcinile formal.

Automatizare înaltă - oameni exigenti, cu principii care se monitorizează (controlează) permanent.
Autostima

înaltă - oameni cu o imagine favorabilă de sine, stăpâni pe sine;

scăzută - sunt persoane nesigure, nu au curajul să exprime propriile păreri.
Învătarea  organizatională - este definită drept modificarea relativ permanentă a comportamentului, ca urmare a practicii si experientei acumulate în mediul organizational.

Poate fi:

operantă - o persoană învată să actioneze asupra mediului pentru a obtine anumite consecinte, fiind bazată pe practică;

socială - reprezintă un proces de acumulare a unor cunostinte prin observarea comportamentului altora; se face - pasiv (involuntar)si activ (voluntar)

Învătarea are la bază 2 procese (se realizează prin actiunea a 2 grupe de factori:

consolidatori

de diminuare

A. Consolidarea este un proces de mentinere si întărire a unui comportament, ca urmare a folosirii anumitor stimulenti pozitivi sau negativi;

Pozitivi

de natură materială

de natură nematerială: laude, aprecieri

Negativi

critică, sanctiuni, amenzi

de natură materială

Consolidarea poate fi imediată si continuă atunci când se aplică stimuli foarte precisi (ex. se interzic cu desăvârsire convorbirile telefonice în interes personal).

În functie de consolidare:

Învătarea operantă

Persistentă

partială

amânată

concomitentă (si rapidă si persistentă)

Învătarea operantă este caracterizată la rându-i prin utilizarea anumitor instrumente de consolidare, cum ar fi:

programele cu interval fix (ex. în perioada sărbătorilor se cere un efort în plus; se folosesc consolidatori pozitivi);

programele cu intervale variabile;

programe cu  ratie fixă (ex.primele care se dau);

programele cu ratie variabilă (prime în functie de rezultate).
Învătarea socială se poate face prin autoconsolidare sau imitare.

B. Diminuarea este un proces de scădere a probabilitătii aparitiei unui anumit comportament;

Diminuearea se face prin :

extinctie - constă în abandonarea treptată a unui comportament învătat, datorită încetării consolidării;

sanctiune - constă în utilizarea unui stimulent negativ ca răspuns la un comportament nedorit;

Dezavantajele utilizării sanctiunilor:

sanctiunile nu au capacitatzea de a arăta ce anume s-a gresit;

sunt un element fix care pedepsesc fapta;

nu arată cum să se corecteze o greseală; unii nu stiu ce au gresit;

poate provoca reactii emotionale puternice din partea celui pedepsit.

Sanctiunea trebuie stabilită astfel  încât să producă efectele dorite (corectoare):

sanctiunea să meargă în ordine ascendentă;

sanctiunile să fie sustinute de explicatii si de măsuri corectoare.
Atunci când se sanctionează o persoană comportamentul managerului nu trebuie să devină persistent în idee.
Evaluarea si orientarea comportamentului individual în organizatie

Managerul are ca functie si evaluare comportamentul individual.

1. Perceptia si evaluarea persoanei

Perceptia - este procesul prin care persoana selectează, ordonează si interpretează informatiile primite din mediu.

Este legată de cele 5 organe de simt coordonate de creier.
În procesul de perceptie sunt antrenate 2 persoane (categorii de persoane): observatorul si tinta perceptiei si contextul - uneste cele 2 persoane.

Observatorul: are un anumit nivel de perceptie si capacitate de evaluare ca rezultat al experientei proprii, în functie de nevoile fiecăruia, de emotii.

Tinta perceptiei:

poate fi o persoană, o atitudine, o stare a unor lucruri.

Contextul - reprezintă acele împrejurări care influentează perceptia la un moment dat.

Procesul de selectie poate fi

selectiv (percepem ce vrem, când vrem);

stabil (ne formăm o imagine clară, constantă asupra unui lucru)

Consecventa tine de o anumită stare, de anumite principii.

Prejudecăti în evaluarea (perceptia) unei persoane:

-tendinta de a accepta ca valabilă prima impresie

-tendinta de a accepta ca valabilă ultima impresie

-efectul de partinire - sa percepi doar ceea ce vrei

-tendinta de a atribui altora parerile si ideile tale

-tendinta de a emite genealizari privind oamenii

-stereotipuri - virsta, sex, rasa, etnie

In cadrul organizatiilor

reactia de respingere a noului venit in organizatie

in Romania - clientul inca este considerat inferior

partinirea in cadrul organizatiei

in cadrul activitatii dintr'o organizatie se poate intampla ca performantele sa nu fie recunoscute si apreciate

efectul de nivelare (toti sunt la fel)

severitatea (lipsa de afectiune)

similitudinea (tendinta de a judeca prin prisma noastra)

2. Valori, atitudini si comportament individual

Valoare - capacitatea unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesitatilor sociale si idealurilor generate de acestea.

Valoarea se judeca prin prisma calitatilor care dau pret unui obiect, fenoment, fiinta.

Clasificarea valorilor:

intelectuale - inteligenta, educatia, cultura

economice - bani, avere, profit

sociale - libertate, dreptate, adevar, egalitate

politice - putere, credibilitate, succes

religioase - toleranta, devotament

Valorile nu sunt fixe, ele se modifica in timp fata de factorii de influenta.

Cultura deosebeste acest sistem de valori. Exista tendinta de a desfiinta culturile nationale.

Formele de manifestare in ce priveste sistemul de evaluari:

individualism - SUA, Australia, Marea Britanie

colectivism - Japonia, Indonezia, Venezuela

Apropierea puterii:

reducerea inegalitatilor intre bogati - saraci: Austria, Israel, Danemarca, Suedia

marirea diferentei intre bogati-saraci - Mexic, Columbia, Africa de Sud, Italia, Franta, Belgia, Spania

Controlul incertitudinii - arata in ce masura statul tine sub control fenomenele economice si sociale:

control ridicat - Grecia, Franta, Portugalia

control redus - Danemarca, Hong-Kong, India

Cuplul masculinitate - feminitate

feminitate - Elvetia, Marea Britanie, Italia

masculinitate - Norvegia, Danemarca

Caracteristicile generale ale atitudinilor:

tendinte de schimbare ale atitudinilor (manifestate prin institutiile de educatie si management organizational)

schimbarile comportamentale pot duce la schimbarea atitudinii

Satisfactia in munca si satisfactia individuala:

generala

partiala

Factorii care influenteaza nivelul satisfactiei

concordanta munca -> rezultate

corectitudinea - sa existe echivalenta

caracterul - personalitatea, modul de percepere

3. Motivatia in munca

Motivatia - fundamentul oricarei activitati umane

Exista diferite elemente ce stau la baza motivatiei

Componentele de baza ale motivatiei:

motivele (simple, complexe - piramida nevoilor)

stimulente si factori motivationali - economice (bani) si motivationale (relationali)

stimulente morale - recunoastere

Formele motivatiei

pozitiva - relatia directa si proportionala a rezultatelor obtinute si comportamentului promovat - satisfactii personale

negativa - folosirea unor factori motivationali aversivi - de motivare

Elemente care definesc motivatia:

obiectivele vizate - materiale, morale, profesionale

perspectivele - evolutia in cariera

Teoriile privind motivatia

TW Taylor - seletia executantilor dupa capacitatea de munca este cel mai important element. Trebuie alesi indivizii care corespund fizic si intelectual pentru postul respectiv. Salariul trebuie sa fie motivant

La baza oricarei motivatii stau nevoile.

Motivatia poate fi:

intrinseca sau extrinseca

cognitiva sau afectiva

Teoriile de baza privind motivatia

Maslow - pe baza studiului nevoile - identificarea si ierarhizarea nevoilor

Categorii de nevoi - hrana, adapost, reproducere,

securitate

sociale - apartenenta, dragoste, stima de sine prin altii, nevoia de a fi recunoscut in societate

recunoastere - instruire, dorinta de acumulare de cunostinte

realizare