Servicii sociale si parteneriatul public privat

Servicii sociale si parteneriatul public privat

Precizari conceptuale privind serviciile sociale

In ultimul timp, in Romania se constata o crestere tot mai mare a interesului pentru cooperarea dintre sectorul public si cel privat in domeniul politicilor sociale. Cresterea disponibilitatii si a capacitatii sectorului privat de a prelua o serie de responsabilitati ale sectorului public in domeniul social a avut drept rezultat multiplicarea eforturilor de accelerare a realizarii obiectivelor si proiectelor programate prin reducerea in ansamblu a costurilor si imbunatatirea calitatii serviciilor sociale.

Drept punct de pornire in dezvoltarea diverselor forme de parteneriat public privat in domeniul social este chiar unul din cele mai importante principii ale asistentei sociale: parteneriatul social ca mijloc de realizare si evaluare a masurilor de asistenta sociala . De o relevanta deosebita pentru un parteneriat de succes este implementarea acestuia in stricta concordanta cu alte cateva principii ale asistentie sociale: solidaritatea sociala, universalitatea dreptului la asistenta sociala, garantarea accesibilitatii acesteia, flexibilitatea masurilor de asistenta sociala si aducerea lor in concordanta cu necesitatile reale ale persoanei sau ale familiei aflate in dificultate; recunoasterea independentei si autonomiei personalitatii, respectarea demnitatii umane.

Asistenta sociala este o componenta a sistemului national de protectie sociala, in cadrul caruia statul si societatea civila se angajeaza sa previna, sa limiteze sau sa inlature efectele temporare sau permanente ale unor evenimente considerate drept riscuri sociale, care pot genera marginalizarea ori excluderea sociala a persoanelor si a familiilor aflate in dificultate[1], care prin eforturi si resurse proprii nu sint in stare sa-si imbunatateasca situatia, ajutandu-i sa-si dezvolte propriile capacitati si competente pentru o functionare sociala corespunzatoare integrarii sociale. Ajutorul are in vedere, de regula, o perioada limitata de timp pana cand persoanele in conditii de risc isi gasesc resursele economice, sociale, psihologice, pentru a putea duce o viata normala autonoma.

Totodata, scopul asistentei sociale este de a preveni posibila excludere a persoanelor din viata sociala si de a reduce saracia. Intr-un sens mai larg, asistenta sociala se refera la orice beneficiu financiar sau serviciu social noncontributoriu, fi­nantat din taxele si impozitele generale sau din fonduri sociale speciale. Intr-un sens mai restrans, conceptul de asis­tenta sociala nu include ansamblul de beneficii si servicii sociale universalist-categoriale, definind doar acel ansam­blu de institutii, programe, masuri, ac­tivitati profesionalizate si servicii spe­cializate de protejare a persoanelor, grupurilor sau comunitatilor cu proble­me speciale, aflate temporar in dificultate.

Din aceaasta perspectiva parteneriatele publice private in domeniul social vor contribui la realizarea functiilor pe care le indeplineste asistenta sociala in societatea mo­derna si care se refera la:[5]

• identificarea seg­mentului populatiei ce face obiectul activitatilor de asistenta sociala;
• diagnoza problemelor socio-umane cu care persoanele vulnerabile sau grupurile cu risc crescut se pot con­frunta;
• identificarea diferitelor surse de fi­nantare a acestor programe de spri­jin;
• dezvoltarea unor servicii indreptate catre prevenirea unor situatii defavorizante.

Orice parteneriat public privat va raspunde in cel mai eficient mod nevoii de asistenta sociala a beneficiarului de asistenta sociala, care desemneaza resursele necesare pentru o functionare sociala norma­la, neacoperite prin efortul persoa­nei in cauza si care vor include[6]:

a) nevoia provenita din lipsa resurselor economice - un nivel de viata sub standardele minime ac­ceptate, lipsa locuintei, lipsa de acces la serviciile de asistenta medicala sau educatie;

b) nevoia provenita din limi­tarea severa a capacitatilor personale de a duce o viata normala - depen­denta de alcool sau droguri, probleme de integrare in viata de familie, scoala, munca, comunitate, dificultati de relationare cu ceilalti.[7]

Serviciile de asistenta sociala intervin in doua tipuri distincte de situatii: in situatiile de urgenta, care combina, in acest caz, resurse financiare de urgenta cu resurse institut 313j98d ionale si umane specializate, precum si in situatii de dificultate cronica, du­blate de deficitul de capacitati pro­prii de depasire a dificultatilor.[8]

Prin insasi natura lor, ca un instrument de asistenta individualizata, serviciile de asistenta sociala sunt puternic foca­lizate, asigurand utilizarea eficienta a resurselor sociale in ajutorarea anumi­tor grupuri-tinta. Din aceasta perspectiva, serviciile sociale pot fi cu caracter primar si au drept scop prevenirea sau limitarea unor situatii de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune sociala si servicii sociale specializate, ce se adreseaza anumi­tor probleme particulare ti sunt orientate spre recuperare si reabilitare, reeducare si mediere sociala, consiliere in cadru institutionalizat, in centre de informare si consiliere sau orice alte masuri si actiuni care au drept scop mentinerea, refacerea sau dezvoltarea capacitatilor individuale pentru depasirea unei situatii de nevoie sociala.

Serviciile de asistenta pot fi acordate be­neficiarilor in mediul lor natural de viata, in familie, in gospodarie, la scoala, la locul de munca sau in institutii specializate de asistenta sociala, centrele de consiliere sau recuperare, care se prezinta ca un loc special protejat, de viata normala, persoanelor ce nu pot, temporar sau permanent, sa isi desfasoare existenta intr-un mediu social na­tural.

Asistenta sociala, ca parte esentiala a protectiei sociale, reprezinta un mod operativ de punere in aplicare a pro­gramelor de protectie sociala pentru categoriile mentionate mai sus. Ea asi­gura astfel, prin serviciile sale specializate, atenuarea partiala a inegalitatii existente. Asistenta sociala, prin natura sa, reprezinta un sistem de servicii sociale prestate de autoritatile publice centrale si locale, ONG-uri si organizatii internationale donatoare. Orice sistem de asistenta trebuie sa fie ajustat la posibilitatile economiei statului propunand sa utilizeze sursele disponibile foarte eficient si odata cu aparitia noilor surse financiare sa dezvolte si noi programe. Astfel, Parteneriatul public privat in domeniul social se va incavdra itnr-o formula logica in sistemul asistentei sociale si va reflecta obiectivele de baza ale acestuia.

a) prevenirea sau reducerea dependentei sociale si atenuarea consecintelor acesteia;

b) mentinerea unui nivel decent de viata al persoanei sau familiei;

c) acordarea unui sprijin suplimentar, temporar sau permanent, prin prestatii si servicii sociale.[11] Deci, politica de asistenta sociala are drept scop orientarea masurilor politice si socio-economice spre asigurarea de posibilitati egale atat pentru membrii societatii, cit si pentru sistemele institutional-administrative organizate la nivel local si central. Masurile de asistenta sociala se realizeaza prin programe si actiuni personalizate, preventive sau curente, organizate si garantate de autoritatile administratiei publice centrale si locale, precum si de alte organe sau organizatii ale societatii civile

Desi serviciile de asistenta sociala ras­pund nu numai unor probleme locale sau individuale, ci si unor probleme so­ciale mai generale, avand o determi­nare structurala la nivelul societatii, baza organizarii acestora o reprezin­ta comunitatea locala, in timp ce co­ordonarea acestora la nivel national implica mai degraba asigurarea unor standarde de calitate pentru functiona­rea lor, a unui caracter sistematic si a unui suport tehnic, eventual si financiar al acestora si elaborarea unei politici sociale coerente in domeniu.

Respon­sabilitatile si deciziile privitoare la orga­nizarea si desfasurarea unor servicii de asistenta sociala revin insa, in cea mai mare parte, datorita gradului lor crescut de discretionaritate, comunitatii locale, asigurand astfel o responsabilitate crescuta la problemele locale si specificul local al unor probleme so­ciale generale. Serviciile de asistenta sociala trebuie deci sa combine prio­ritati stabilite la nivel national cu prio­ritati stabilite la nivel local si regional. Multi specialisti in probleme de administratie publica sustin necesitatea im­plicarii si responsabilizarii comunitatilor locale in organizarea serviciilor de asistenta sociala prin descentraliza­rea financiara a acestora. Descentrali­zarea financiara, ca rezultat al unui proces integrat de descentralizare a unor servicii sociale, are desigur efecte pozitive asupra responsabilizarii si mobilizarii comunitatii locale, dar acest proces trebuie sa reprezinte si o solu­tie fezabila care sa per­mita efectiv organizarea si dezvoltarea unor servicii inalt profesionalizate si responsive la nevoile locale. Ele trebu­ie, in fapt, sa vina in completarea unor masuri sustinute la nivel national, ce le degreveaza de o suprasolicitare, ne-sustenabila adesea doar din resurse locale

2.2 Servicii sociale alternative prin delegarea responsabilitatii de prestare a serviciilor sociale

Parteneriatele publice private in domeniul social cuprind diversede forme de cooperare, generate de dinamismul dezvoltarii sociale, multitudinea particularitatilor, aranjamentelor contractuale si acestea din urma trebuie privite ca o optiune viabila, printre alte modele traditionale existente, in prestarea serviciilor sociale.

Obiectivele privind crearea unui sistem de asistenta sociala sunt imposibil de realizat fara contributia si concursul tuturor institutiilor autoritatilor publice centrale si locale, precum si a societatii civile. Atat in tarile industrializate, cat si in tarile in curs de dezvoltare sau in tranzitie a crescut foarte mult, in ultimii ani, interesul pentru dezvoltarea parteneriatului si cooperarii dintre guverne si actori nonguvernamentali. Putem vorbi astfel despre o tendinta globala de reforma a practicilor administrative si de guver­nare in cadrul careia sunt reconsiderate rolul statului in societate, precum si modalitatile prin care se pot rezolva probleme ale societatii prin cooperare intersectoriala.

In acest context, de o importanta majora este si interactiunea intre nivelul national si cel local al politicilor si distribuirea de responsabilitati intre structuri in dependenta de anumite principii elaborate pornind de la competentele institutionale, de la tipul de suport acordat si de la categoriile de beneficiari. Este necesar sa gandim un mecanism de cooperare flexibil, care va crea un cadrul functional de parteneriate in scopul suportului necesar la dezvoltare a sistemului de asistenta sociala, in care rolul fiecarui actor devine foarte clar si care este cunoscut si inteles de toate partile. Acest lucru este esential pentru procesele de dezvoltare a unui sistem eficient de asistenta si protectie sociala.

Situatia cu care se confrunta institutiile publice din domeniul social este una specifica:- existenta unor anumite servicii sociale putin eficiente, nu numai datorita numarului redus de personal, calificarii inadecvate a acestuia, dar si imposibilitatii atragerii de personal competent si, de cele mai multe ori, bugete insuficiente. De aceea, in iltimul timp este tot mai mult promovata delegarea responsabilitatii de prestare a anumitor servicii sociale, catre terti.

Modaliatile de realizare a acestor delegari pot purta mai multe nume in functie de principiul care guverneaza relatia contractuala.

1. Daca proprietatea asupra furnizarii de servicii ramane in sfera publica si delegarea se realizeaza pe o perioada limitata de timp, relatia poate fi denumita concesionare, prin care intelegem o contributie financiara a celui care a primit in concesiune serviciul respectiv.

2. O alta modalitate contractuala este externalizarea prin care se intelege practic, privatizarea, anumitor servicii sociale, deci trasferul proprietatii serviciului social de la institutia publica catre un furnizor privat. O astfel de relatie introduce in discutie, de regula, notiunea de profit. Privatizarea unor servicii publice implica delegarea de functii, responsabilitati si activitati care au fost traditional realizate de catre sectorul public catre sectorul privat de prestatori. Privatizarea implica ideea ca guvernele renunta la unele sau la toate responsabilitatile legate de anumite competente si functii, fie prin transferarea acestora la organisme neguvernamentale, fie prin permisiunea acordata unor organizatii, profit sau nonprifit, sa exercite aceste functii cu respectarea unor conditii. Aceasta "potrivire functionala" se explica prin faptul ca anumite functii sunt realizate mult mai eficient si efectiv de catre sectorul privat, altele - de catre sectorul non-profit, iar altele - de catre guvern. Pentru luarea deciziei cu privire la privatizare este necesar un cadru strategic care va face referinta la scopurile programului pe care il planificam, sarcinile care trebuie realizate pentru a atinge scopurile programului, capacitatea guvernul de a realiza aceste sarcini, capacitatea de masurare a rezultatelor activitatilor pe care dorim sa le realizam, riscurile implicate, existenta competitiei pentru activitatile pe care le consideram necesare de a fi supuse privatizarii, rezultatul sau impactul asteptat din aceasta activitate. Privatizarea este de putine ori o transmitere completa a autoritatii de la sectorul public la cel privat. De cele mai multe ori, acest fapt este realizat prin contractarea organizatiilor private.

. Subventionarea activitatilor ONG este realizata prin oferirea subsidiilor acordate de Guvern pentru implementarea diverselor proiecte in baza unui contract. Pentru institutiile publice costul pentru sustinerea ONG care presteaza servicii sociale ar fi mult mai mic decat cel necesar pentru crearea, organizarea unor servicii proprii. subventionarea de catre administratia publica a activitatilor. Subventionarea poate fi obtinuta prin oferirea anumitor granturi, fie prin incheierea unui contract intre institutii de stat si organizatii ne-guvernamentale.

Prin contractarea de servicii sociale vom intelege ca un serviciu deja existent in organigrama servicilor publice de prestare a servicilor sociale se transfera spre administrare unui furnizor privat in conditia in care intre cei doi intervine un contract prin care toate bunurile mobile si imobile aflate in patrimoniul serviciului social, la data contractarii, raman in proprietatea autoritatii locale care se obliga sa acopere toate costurile directe si indirecte aferente bunurilor respective. Aceasta relatie, denumita si achizitie presupune "cumpararea" de catre institutia publica prestatoare de servicii sociale a unui serviciu social furnizat de un tert. Si aceasta relatie poate duce la aparitia profitului, fie direct, fie prin aparitia unor comisioane de administrare.

In acelasi timp, managementul serviciilor sociale, strategiile financiare si de personal trec, pe o perioada de timp mentionata de contract, in administrarea contractantului. Spre deosebire de externalizare, contractarea intretine notiunea de competitie si nu duce la pierderea patrimoniului initial al institutiei publice. Contractarea sociala a ONG-urilor pe picior de egalitate cu firmele private in vederea prestarii unor servicii publice in baza licitatiilor, incurajeaza serviciile sociale de stat de a "cumpara" servicii de la organizatiile ne-guvernamentale. [13] Daca privatizarea este un proces prin care serviciile publice sunt transferate de la sectorul public la cel privat, in cazul "contractarii" proprietatea ramane in cadrul sectorului public, dar partial trece catre sectorul privat in baza "tenderului competitiv" (CT) . Aceasta e o licitatie competitiva prin care se obtine dreptul de a oferi servicii pentru o anumita perioada de timp. Un argument de baza in favoarea tenderului competitiv sunt economiile si eficienta sporita. Impactul concurentei sporeste eficienta. Numarul mare de licitatori privati sporeste alegerea beneficiarului.

2.3.1 Contractarea serviciilor sociale

Contractarea serviciilor sociale in lo­cul producerii acestora de catre admi­nistratiile publice locale este considerata o formula de succes in aplicarea principiilor parteneriatului public-privat in domeniul social si reflecta o schimbare a abordarii organizatiilor pu­blice, de la o perspectiva ierarhica la o perspectiva competitiva, de piata, in care rolurile celor doua parti implicate sunt clar separate, drepturile de pro­prietate explicate. Legat de dezvoltarea aplicarii parteneriatului public-privat in domeniul social, asistam la o crestere a formulelor de contractare sociala. Aceasta reprezinta un proces in care institutiile publice, in loc sa angajeze personal propriu si infrastructura pentru a sustine oferta de servicii sociale identificata ca necesara, sprijina aceste servicii prin con­tractarea unui agent privat, care va oferi cel mai bun raport calitate-cost in urma unei licitatii. In unele situatii, la licitatie pot participa si institutii publice, dar respectand aceleasi conditii de competitivitate impuse actorilor privati.

Contractarea sociala a ONG a fost identificat de catre Elena Zamfir in lucrarea "Politici sociale in Romania" , care mentioneaza ca un principiu important, care trebuie promovat pe masura dezvoltarii experientei si a mijloacelor corespunzatoare, il reprezinta incurajarea serviciilor sociale de stat de a "cumpara" servicii de la organizatiile ne-guvernamentale. In loc de a considera ca trebuie sa detina monopolul tuturor serviciilor sociale, autoritatile publice trebuie sa sprijine organizatiile locale sau nationale care pot prelua unele activitati, inclusiv oferind o finantare totala sau partiala a acestora. Argumentele in favoarea separarii or­ganizatiei publice, ca client cumparator de servicii, si organizatiile private, ca producatori si furnizori de servicii, sunt legate de posibilitatea de a distribui res­ponsabilitatile intre diferiti actori prin speci­ficari contractuale precise: responsabilitatea cumparatorului este de a defini cat mai clar ceea ce doreste si de a monitoriza si evalua eficienta si eficacitatea producatorului, respectiv furnizorului, in timp ce responsabilitatea organizatiei con­tractate este de a produce si furniza serviciul respectiv la standardele impuse; separarea politicului de procesul de furnizare si producere a serviciilor publice: astfel, rolul functionarului public este redefinit, iar cresterea structurilor birocratice ameliorata

Contractarea sociala va avea maximum de eficienta daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:[16]

a. Definirea bunurilor si serviciilor pe care guvernul doreste sa le contracteze. Standardelor de calitate dorite trebuie sa determine care sunt actorii privati care raspund cel mai bine cerintelor prezentate in termenii de referinta ai licitatiei. Termenii de referinta vor include natura serviciului, obiectivele de performanta, criteriile de evaluare, procedurile pentru a rezolva eventuale plangeri si proce­durile de terminare sau sistare a contractului.

b. Licitatie efi­cienta la care vor participa un numar suficient de mare de ofertanti de servicii care sa asigure nivelul de competitie necesar. Oferta trebuie sa asigure servicii de calitate la cel mai bun pret, economii la fondurile publice, si acest lucru este posibil numai in conditiile existentei unui numar ridicat de posibili competitori.

c. Serviciile contractate sunt "legate" de restul sistemului, ceea ce poate fi asigurat prin implementarea unui sistem eficient de evaluare, monitorizare si raportare.

e. Evitarea monopolului in contractare astfel incat daca sunt propuse spre con­tractare mai multe tipuri de servicii, este de dorit ca acestea sa nu fie obtinute de acelasi contractor sau de un numar foarte limitat de con­tractori, ceaa ce va coduce la descurajarea competitiei si drept consecinta la sca­derea eficientei sistemului de contractare sociala. Trebuie mentionat ca claritatea obiectivelor in materie de contractare sociala si gradul de dezvoltare a pietei pot asigura succesul unui astfel de tip de prac­tica.

Desi in teorie atat stabilirea de parteneriate in domeniul programelor sociale, cat si realizarea de contractare sociala par relativ simplu de realizat, este necesar sa avem inca o conditie de fond indeplinita: un sistem adminis­trativ modern, interesat si activ in materie de reforma si inovatie administra­tiva. Un sistem de servicii sociale de calitate apare intr-o interactiune complexa de elemente care tin de costuri, de calitatea serviciilor si de principii de echitate. Rolul guvernului trebuie sa ramana determinant in stabilirea obiectivelor si strategiilor de urmat, el fiind acela care modeleaza practica contractarii sociale in beneficiul societatii.

2.3. Procesul de subcontractare

Punem in evidenta conditii de reusita a unui parteneriat public-privat care prezinta procesul de contractare si contractul insusi. Contractarea de servicii sociale, trebuie sa se subordoneze din punct de vedere procedural, cel putin urmatoarelor principii: nediscriminarea, echilibrul, tratamentul egal, recunoasterea reciproca, transparenta, proportionalitatea, eficienta utilizarii fondurilor, asumarea raspunderii.

Principiul nediscriminarii urmareste crearea unui cadru competitiv pentru atragerea si obtinerea celor mai bune rezultate de pe piata serviciilor sociale prin interzicerea discriminarii potentialilor participanti in cadrul procedurii de contractare de servicii sociale si trebuie sa permita oricarui ofertant acces egal.

Aplicarea principiului tratamentului egal urmareste realizarea unui cadru bazat pe incredere, corectitudine si impartialitate pe tot parcursul derularii procedurii de atribuire a contractului de servicii sociale.

In conformitate cu principiul recunoasterii reciproce, autoritatea contractanta are obligatia de a accepta documente echivalente celor cerute de legislatia din Romania, emise de organisme stabilite in alte state ale Uniunii Europene.

In aplicarea principiului transparentei, informatia relevanta va fi oferita in mod coerent si la timp tuturor partilor interesate prin metode de comunicare eficiente, asigurarea" vizibilitatii" regulilor, oportunitatilor, proceselor, claritatea documentelor elaborate pe parcursul derularii procesului de contractare. Principiul transparentei sporeste increderea potentialilor candidati in autoritatea contractanta, fapt ce conduce la participarea acestora in numar mare si cu oferte optime in cadrul procedurilor de contractare.

Principiul eficientei utilizarii fondurilor sau " valoare pentru banii investiti" semnifica cantitate scontata contra unei calitati considerate corespunzatoare, platind un pret considerat corespunzator, la momentul oportun si in locul oportun.

Principiul confidetialatii urmareste nedezvaluirea de catre autoritatea contractanta a unor informatii pe care furnizorul privat de servicii sociale le precizeaza ca fiind confidentiale, in masura in care, in mod obiectiv, dezvaluirea acestor informatii ar prejudicia interesele legitime ale furnizorului privat de servicii sociale, in special in ceea ce priveste secretul comercial si proprietatea intelectuala.

Principiul cresterii calitatii serviciilor presupune obtinerea de catre autoritatea contractanta a unor servicii mai bune din punct de vedere calitativ decat cele existente in prezent. Aplicarea acestui principiu este conditionata de aplicarea principiilor enuntate mai sus, deoarece cresterea calitatii serviciilor nu poate fi obtinuta decat in masura in care atribuirea contractului catre furnizorul privat de servicii sociale este efectuata in conditii de transparenta si cu respectarea principiilor concurentiale.

Principiul echilibrului intre sarcinile impuse prin contract si obligatiile ulterioare solicitate, solicita sa nu fie impuse furnizorului sarcini care exced cadrului legal sau pot sa devina impovaratoare pentru furnizorul privat de servicii.

Conventiile de parteneriat se refera la cadrul de cooperare stabilit in urma negocierilor intre institutia publica ( autoritatea subcontractanta) si furnizorul privat cu privire la scopul organizarii si dezvoltarii serviciilor sociale acordate de catre furnizorii implicati in parteneriat. Asfel, conventiile de parteneriat reflecta programele locale de acordare a serviciilor sociale prin intermediul furnizorilor publici de servicii sociale specializate si de proximitate la nivelul consiliilor judetene si locale si vor cuprinde:

• responsabilitatile partenerilor de la nivel local si central implicati in furnizarea serviciilor sociale;
• sursele de finantare si estimarea nivelului acestora;
• resursele umane implicate in acordarea serviciilor sociale;
• modalitatile de sanctionare a incalcarii prevederilor conventiei.

Crearea fondurilor de resurse care sa fie administrate de catre structurile centrale si utilizate pentru asigurarea sustinerii financiare a proiectelor de dezvoltare propuse de catre organizatiile neguvernamentale si sprijinite de catre APL poate fi considerat un punct de pornire al parteneriatelor publice private. Totodata, este importanta elaborarea unui set de reguli si principii calauzitoare pentru utilizarea resurselor disponibile in baza catorva principii:

a) principiul co-finantarii. Unele mijloace trebuie sa fie asigurate de catre insasi organizatiile neguvernamentale din surse extrabugetare;

b) principiul stimularii si asigurarii durabilitatii proiectelor demarate in parteneriate, dat fiind ca sustinerea financiara extrabugetara de cele mai multe ori este de scurta durata si nu reprezinta un subsidiu permanent;

c) proiectele trebuie sa contribuie la unele prioritati identificate si stipulate in prealabil de catre autoritatile centrale in baza strategiilor guvernamentale (cum ar fi, dezvoltarea alternativelor institutiilor sociale);

d) crearea capacitatilor partenerului privat ,spre exemplu, prin instruirea personalului disponibil si are capacitatea necesara sa presteze servicii in cadrul parteneriatelor;

e) elaborare unor principii de selectare a partenerului privat care vor avea in vedere viabilitatea financiara a organizatiei;

(f) elaborarea mecanismelor de monitorizare adecvata a partenerului privat implicat si organizarea controlului financiar asupra utilizarii corecte a finantarilor primite de la bugetul local sau central.Un factor important este de a antrena insusi sectorul organizatiilor neguvernamentale in procesul de elaborare a standardelor de colaborare cu orgamizatiile partenere.

Prin contractare de servicii se va avea in vedere transferul dreptului si obligatiei de administrare a serviciilor destinate protectiei unei categorii de beneficiari precum si a responsabilitatii privind acordarea serviciilor sociale de la organele administratiei publice locale catre furnizorii privati acreditati care actioneaza pe riscul si raspunderea lor in interesul beneficiarului, in vederea cresterii calitatii serviciilor.

Procesul de contractare, reglementat de lege evidentiaza:

• modul in care se deruleaza ma­nagementul parteneriatului public parivat;
• procesul de evaluare a cererilor de contractare de servicii de asistenta sociala;
• proce­durile de derulare a proiectelor;
• standardele de performanta si criteriile de evaluare a furnizorului privat;
• procedurile de lucru cu administratia publica si cu cea privata.

Procesul de contractare trebuie sa inceapa prin definirea unui cadru pentru parteneriatul public-privat. In acest scop cateva preconditii inter-relationale sunt necesare pentru folosirea adecvata a acestor forme alternative, precum ar fi:

Cadrul legislativ in sprijinirea relatiilor contractuale intre domeniile public si privat;

Schimbari organizationale in cadrul autoritatilor publice, centrand atentia asupra rolului beneficiarului si transferand raspunderea pentru deciziile publice;

Reglementari financiare in sprijinul unei intelegeri mai bune a costurilor reale ale serviciilor;

Noi forme de management al serviciilor, licitarea si monitorizarea contractului;

Mediul de piata, cu mecanismele sectorului privat si consecintele lui.

Aici vom insista mai intai asupra pregatirii cadrului legal, economic si institutional inaintea demararii procesului de contractare.

1.) Conform cadrului legislativ romanesc, administratia publica colaboreaza atat la nivel central cat si la nivel local cu acele organizatii care au capacitatea sa contribuie la solutionarea problemelor comunitatii. Puterea legislativa a adoptat o serie de acte normative care reglementeaza finantarea organizatiilor neguvernamentale din domeniul social, precum si cooperarea administratiei cu acestea. Astfel, Legea nr. 34 / 1998, privind acordarea unor subventii asociatiilor si fundatiilor romane cu personalitate juridica, care infiinteaza si administreaza unitati de asistenta sociala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 29 din 27 ianuarie 1998, precum si Normele Metodologice de punere in aplicare a legii mentionate au urmarit punerea in practica a obiectivelor generale ale Guvernului Romaniei, precum si a obiectivelor specifice in domeniul asistentei sociale, respectiv: "Se va asigura un cadru legal, institutional si financiar, in vederea eficientizarii de servicii de asistenta sociala prin participarea organizatiilor societatii civile si de cult la punerea in aplicare a masurilor de asistenta sociala". Actul legislativ urmareste dezvoltarea serviciilor de asistenta sociala, in vederea protejarii mai eficiente a segmentelor de populatie vulnerabila si evitarii excluderii sociale a acestora, oferind un suport financiar, in baza unei conventii, acelor asociatii si fundatii care ofera servicii de calitate. Noua legislatie afirma cresterea sprijinului guvernamental in domeniul serviciilor sociale, ca o recunoastere a rolului pe care organizatiile neguvernamentale il pot ocupa in acest sens.

2). Pentru a asigura un parteneriat public privat de succes se cer operate modificarile corespunzatore in cadrul institutional in sensul acordarii unor imputernicirii exclusive in elaborarea si implementarea politicilor de parteneriat public privat, avand drept punct de pornire principiile de organizare administrativa in domeniul furnizarii serviciilor sociale.

a. Autoritatea nationala responsabila de elaborarea politicilor privind parteneritele publice private in domeniul social este Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, principalele atributii si responsabilitati fiind:

• elaborarea legislatiei in domeniu si urmarirea aplicarii ei de institutiile administratiei publice, precum si de catre partenerii societatii civile;
• elaborarea planurilor si programelor specifice pentru dezvoltarea si diversificarea serviciilor sociale la nivel national;
• identificarea prioritatilor de dezvoltare a serviciilor sociale;
• elaborarea metodologiei si procedurilor de evaluare, monitorizare si control a serviciilor sociale, precum si a procedurei de acreditare a furnizorilor de servicii sociale;
• asigurarea prin programe de interes national a finantarii     serviciilor sociale de la bugetul de stat; elaborarea si aprobarea criteriilor obligatorii de organizare si functionare a institutiilor de asistenta sociala;
• elaborarea si aprobarea modelele contractelor de acordare a serviciilor sociale, precum si a standardelor obligatorii de calitate la care se atribuie serviciile sociale;
• exercitarea controlului de furnizare a serviciilor sociale;
• identificarea surselor interne si externe de finantare destinate dezvoltarii si diversificarii serviciilor sociale.

Nivelul de organizare locala trebuie determinat ca unul optim in vederea unei adaptari eficiente a serviciilor so­ciale la problemele locale, in care resur­selor financiare, materiale si umane existente sa fie utilizate eficient. Astfel, in functie de tipul de serviciu de asistenta sociala si de echilibru intre rezolutie si fezabilitate finan­ciara, nivelul de organizare a acestuia poate varia de la nivelul cel mai 'de jos', spre exemplu, consiliile locale, trecand prin nivelul judetean sau regional, pana la nivelul cel mai general, cel national.[20]

Astfel , la nivel local autoritatea competenta pentru proiectele de parteneriat public privat este adminstratia publica locala, consiliile locale - organele deliberative ale administratiei publice locale si care au obligatia de a dezvolta si a diversifica gama serviciilor sociale in functie de nevoile identificate.

In realizarea obiectivelor proprii, autoritatile administratiei publice locale:

• contribuie la realizarea masurilor de protectie si asistenta sociala;
• au obligatia de a implica comunitatea in identificarea, prevenirea si solutionarea la nivel local a problemelor sociale;

• identifica si evalueaza situatiile care impun furnizarea de servicii sociale in functie de nevoile specifice comunitatii;
• organizeaza, finanteaza si sustin serviciile sociale cu caracter primar acordate la nivel local; asigura administrarea de competente si resursele financiare necesare functionarii serviciilor sociale organizate la nivel local;
• promoveaza parteneriate cu alti furnizori de servicii sociale;
• controleaza din punct de vedere administrativ serviciile sociale acordate la nivel local.

c. Serviciul public de asistenta sociala, organizat la nivel judetean are responsabilitatea dezvoltarii si diversificarii serviciilor sociale specializate, in functie de nevoile sociale identificate. Principalele atributii in domeniul serviciilor sociale ale serviciului public de asistenta sociala organizat la nivel judetean sunt:

• pune in practica planurile si strategiile nationale din domeniul serviciilor sociale;
• elaboreaza planuri si programe judetene in vederea dezvoltarii si diversificarii serviciilor sociale, in functie de nevoile semnalate si identificate la nivel local;
• evalueaza activitatile desfasurate de furnizorii de servicii sociale in cadrul programelor subventionate de la bugetul local al judetului;
• coordoneaza metodologic si monitorizeaza activitatea institutiilor publice si private care au responsabilitati si atributii in domeniul serviciilor sociale;
• incheie contracte si conventii cu alti furnizori de servicii sociale.

c) Din punct de vedere al cadrului economic trebuie stabilite foarte calr sursele de finantare a proiectelor propuse pentru parteneriat public privat in asistenta sociala, care vor adopta mecanisme bune de finantare a ONG-urilor, cea ce va asigura o cooperare pozitiva intre aceste doua sectoare. Traditional, serviciile sociale se finanteaza din bugetul de stat; bugetul local al judetului; bugetele locale ale comunelor, oraselor si municipiilor, donatii, sponsorizari sau alte contributii din partea persoanelor fizice ori juridice din tara si din strainatate; fonduri externe rambursabile si nerambursabile; contributia persoanelor beneficiare.

In scopul sustinerii proiectelor de parteneriat public privat, asociatiilor si fundatiilor cu personalitate juridica, care infiinteaza si administreaza unitati de asistenta sociala si care sunt utilizate in exclusivitate pentru acordarea de servicii de asistenta sociala, vor fi subventionate de la bugetul de stat, sau, dupa caz, de la bugetele locale, in functie de aria de acoperire a beneficiarilor.

a. De la bugetul de stat[21] se aloca fonduri pentru:

• finantarea, cofinantarea sau, dupa caz, subventionarea programelor de servicii sociale de interes national
• finantarea sau cofinantarea infiintarii, organizarii si functionarii unor institutii specializate de asistenta sociala;

Bugetul de stat va acoperi subventia, daca organizatia are unitati de asistenta sociala in mai multe judete sau activitatile se adreseaza unor beneficiari din mai multe judete sau daca intr-o unitate de asistenta sociala sunt beneficiari din mai multe judete.

b. De la bugetele locale se aloca[22] fonduri pentru:

• finantarea serviciilor sociale organizate de autoritatile administratiei publice locale sau cofinantarea serviciilor sociale realizate de autoritatile administratiei publice locale in parteneriat cu alti furnizori;
• subventionarea serviciilor sociale realizate de furnizori acreditati, autoritatile administratiei publice locale au obligatia sa prevada in bugetele proprii fonduri necesare pentru asistenta sociala.

Finantarea serviciilor sociale din sursele publice se face pe principiul concurentei si al eficientei. Furnizorii de servicii sociale, publici sau privati, au acces nediscriminatoriu la sursele publice de finantare, in conditiile legii. Subventiile sunt folosite in completarea veniturilor proprii si a celor primite (donatii, sponsorizari), deoarece nivelul acestora acopera numai o parte a cheltuielilor privind serviciile oferite. Furnizorii de servicii sociale acreditati privati pot acorda servicii sociale in baza contractelor incheiate cu institutiile publice, in conditiile legii.

D) Calitatea unui parteneriat public privat va depinde in foarte mare masura de calitatea contractulu.  Prin contract de servicii sociale vom intelege actul juridic ce reprezinta acordul de vointa al celor doua parti, incheiat intre serviciul public de asistenta sociala, in calitate de autoritate contractanta si un furnizor privat acreditat de servicii sociale, in calitate de furnizor. Contractul va cuprinde, in principal, serviciile sociale oferite, costurile acestora, drepturile si obligatiile partilor. Principiile esentiale trebuie sa ramana echilibrul contractului intre parti si garantia realizarii serviciului public. Cel mai important lucru in analiza proiectelor, care este evaluarea riscurilor, limitarea lor si impartirea celor care nu pot fi circumscrise

2. 3. Etapele procesului de subcontractare

Procesul de contractare se realizeaza in cateva etape consecutive, toate fiind la fel de importante, iar subminarea importantei uneia din ele poate genera dificultati de diferita natura in implementarea contractului.

2.3.1 Etapa 1 Evaluarea optiunilor pentru un parteneriat puiblic privat eficient.

La aceasta etapa, administratia publica locala, in baza politicilor si criteriilor guvernului local, identifica serviciile care se potrivesc cel mai mult pentru a fi implementate prin intermediul parteneriatului public privat, precum si identifica cel mai potrivit partener privat. In acest se realizeaza un studiu de oportunitate care va avea drept scop evaluarea managementului serviciilor exsitente in scopul identificarii domeniilor neacopeite si dezvoltarii unor servii noi saupentru imbunatatirea celor existente. Prin acest studu trebuie sa se atinga cel putin urmatoarele repere: inventarierea standardelor serviciilor existente in raport cu nevoile beneficiarilor; estimarea costurilor necesare intretinerii unui serviciu; evaluata necesitatea si posibilitatea de transfera beneficiarul unui serviciu public catre unul privat si costurile acestui transfer, inclusiv cele sociale. In final, studiul de oportunitate trebuie sa identifice cele mai potrivite servicii care ar putea fi obiectul unor eventuale pertaneriate publice private.

Etapa 2 - Pregatirea pentru prestarea serviciilor sau a proiectului prin intermediul PPP implica pregatirea pentru un parteneriat de succes. Activitatile vor include definirea exacta a serviciului ce urmeaza a fi prestat, selectarea metodelor preferate de a alege un partener privat in baza criteriilor de evaluare, care vor fi definite si determinate, precum si a beneficiarului serviciului si stabilirea strategiei de comunicare sau implicare publica.

1). Definirea serviciului ce urmeaza sa fie prestat

In contextul Legii nr. 34 / 1998 si a Hotararii Guvernului nr. 539 / 1998 modificata si completata prin Hotarirea Guvernului nr. 800 /1999 serviciile de asistenta sociala propuse pentru subventionare de catre ONG sunt oferite in doua modalitati distincte:

a) La sediul unitatii de asistenta sociala: Centre care ofera cazare: camine / azile de noapte, respectiv un complex de servicii in cadrul unui loc special protejat oferit acelor beneficiari care nu au posibilitatea sa traiasca temporar sau permanent in mediul social natural; centre de zi / centre sociale / centre de resocializare, respectiv un complex de servicii, fara cazare pe timpul noptii, in conformitate cu programul unitatii, oferit acelor beneficiari care se deplaseaza / sunt deplasati la sediul centrului.

b) La domiciliul beneficiarului, respectiv un complex de servicii oferit beneficiarilor in vederea prevenirii institutionalizarii, de tipul: servicii de menaj; servicii pentru igiena beneficiarului; servicii de insotire; servicii de petrecere a timpului liber; servicii care ofera hrana la domiciliu; servicii de consiliere; etc. (gama serviciilor variaza in functie de profilul beneficiarilor si de nevoile acestora).

Unitatea de asistenta sociala, infiintata si administrata de catre o asociatie neguvernamentala este forma organizata prin care se ofera servicii de asistenta sociala, in conformitate cu statutul asociatiei / fundatiei in subordinea careia functioneaza, pentru beneficiarii asistati la sediul unitatii sau la domiciliul acestora. Unitatea de asistenta sociala dispune de resurse materiale, financiare si umane adecvate serviciilor pe care le ofera. Este foarte important ca reprezentantii asociatiilor sau fundatiilor sa determine, daca unitatea de asistenta sociala, pentru care se solicita subventia, se incadreaza in conditiile impuse prin actele normative; daca serviciile prestate sunt incluse in categoria serviciilor de asistenta sociala; daca au capacitatea de a-si asuma responsabilitatea gestionarii unor surse bugetare.

2). Definirea metodelor si determinarea criteriilor de evaluare a partenerului privat.

Modelele contractuale, deosebit de atrac­tive prin eficienta, diversificarea serviciilor, precum si multitudinea ONG prestatoare de servicii sociale care se vor arata interesate de licitatia anuntata de catre Autoritatea contractanta, solicita capacitate sporita de manage­ment de evaluare a potentialelor parteneri in baza criteriilor anuntate atat din partea agentiilor guvernamentale care finanteaza imple­mentarea in regim privat serviciile de asistenta sociala, precum si din partea furnizorului de servicii. Capacitatea administrativa a Autoritatii contractante, in procesul de selectare a partenerului privat, trebuie sa dezvolte competitia, standarde si indicatori de performanta, atat din punct de vedere al organizarii serviciului, cat si a prestarii directe.

Furnizorii de servicii sociale pot contracta servicii sociale daca indeplineasc cumulativ urmatoarele conditii:

• sa fie persoane juridice de drept privat, fara scop patrimonial, constituite potrivit legii;
• sa prezinte garantii de solvabilitate financiara ;
• au desfasurat sau desfasoara activitati similare celor scoase la licitatie ;
• dispun de resurse umane si materiale necesare derularii contractului incheiat cu consiliul judetean, consiliul local;
• sunt acreditati in conditiile legii;
• daca pot demonstra faptul ca servicile de calitate propuse pentru prestare corespund standardului de calitate.

A) In calitatea de partener privat subventionat in baza prevederile Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subventii asociatiilor si fundatiilor romane cu personalitate juridica, care infiinteaza si administreaza unitati de asistenta sociala sunt selectate asociatiile neguvernamentale si fundatiile. Serviciile de asistenta sociala se preteaza foarte bine la contractare de catre ONG si fundatii, dat fiind ca exista deja alternative pe piata, create de catre acest tip de organizatii private, in special nonprofit, care ofera diverse tipuri de servicii. In cazul serviciilor sociale, organizatiile nonprofit sunt parteneri ideali pentru stat deoarece, prin misiunea si forma lor de organizare, raspund cel mai bine nevoilor agentiilor guvernamentale si beneficiarilor de servicii sociale. Fiind organizatii non­profit, ONG-urile nu sunt orientate primordial catre realizarea de profit pen­tru actionari, sunt guvernate de structuri de conducere pe baza de voluntari­at si nu au tendinta de a exploata informatia asimetrica de pe piata, exclusiv in interesul propriu. In foarte multe aspecte misiunea organizationala si sco­purile, grupurile tinta vizate sunt asemanatoare cu cele ale organizatiilor publice.

Astfel, conform Legii pentru persoane juridice( Asociasii si Fundatii) nr. 21 / 1924, publicata in Monitorul oficial nr. 27din 6 februarie, 1924 asociatia neguvernamentala este definita drept conventie civila, prin care mai multe persoane pun in comun, in mod permanent, contributia lor materiala, cunostintele si activitatea lor, pentru realizarea unui scop care nu urmareste foloase pecuniare sau patrimoniale, iar Fundatia este actul prin care o persoana fizica sau juridica constituie un patrimoniu distinct si autonom de patrimoniul sau propriu, care este destinat unui scop ideal, de interes obstesc.

Furnizorii de servicii sociale pot contracta servicii sociale daca sunt acreditati in conditiile legii si daca pot demonstra faptul ca servicile de calitate propuse pentru prestare corespund standardului de calitate.

B) Standardul de calitate este definit ca fiind acoperirea si solutionarea nevoilor identificate ale beneficiarului prin resurse materiale si financiare adecvate, precum si cu personal specializat[23]. Serviciile sociale prestate de institutia publica sau de cea privata, implicit ONG trebuie sa corespunda standardelor elaborate de catre autoritatea guvernamentala. Prin Standardele obligatorii de calitate privind serviciile sociale specializate, furnizate in sistem public, privat si parteneriat public-privat vom intelege in sens restrans toate acele reglementari legale referitoare la conditiile minime de adecvare pe care trebuie sa le indeplineasca un furnizor de servicii sociale in prestarea acestora. Astfel , standardele trebuie sa acopere mai multe arii de interventie.

Furnizorii de servicii sociale, denumiti in continuare FSS, au drept obiectiv eficientizarea proceselor de organizare si functionare interna a furnizarii serviciului. In acest scop FSS stabileste obiective valabile pe o anumita perioada, isi dezvolta o procedura de informare in ceea ce priveste procesul de furnizare a serviciilor, are proceduri de evaluare a utilizarii eficiente a resurselor umane, materiale si financiare pentru acordarea serviciilor, inovatii in modul de administrare si furnizare a serviciului. Rezultatele inovatiilor sunt impartasite anual celorlalti furnizori de servicii din domeniu, prin diverse modalitati de comunicare: reuniuni anuale, mijloace de comunicare scrisa sau electronica.

Fiecare FSS isi propune apararea, promovareasi respectarea drepturilor beneficiarilor. Acest angajament este evident in toate etapele organizarii si dezvoltarii serviciilor. In acest scop, regulamentul de organizare si functionare respecta si sustine drepturile fiecarui beneficiar la egalitatea de sanse si de tratament, participarea egala a acestuia la procesul de furnizare a serviciilor. Fiecarui beneficiar i se respecta demnitatea, dreptul la autodeterminare, dreptul la intimitate personala in fiecare moment al furnizarii serviciilor, autonomia in gestiunea propriilor bunuri, confidentialitate. Fiecare beneficiar are intocmit un plan de interventie si, dupa caz, un plan de asistenta si ingrijire, care valorifica intregul potential uman al acestuia si este conform proiectului de viata si a nevoilor. Rezultatele planului de asistenta si ingrijire sunt monitorizate si evaluate in mod frecvent si sistematic. Exista proceduri de masurare a satisfactiei beneficiarilor cu privire la conditiile in care se acorda serviciul si referitoare la inregistrarea, medierea si solutionarea reclamatiilor depuse de beneficiari.

FSS functioneaza in baza unui cod etic care promoveaza respectarea demnitatii beneficiarului, prin care se protejeaza beneficiarii impotriva unor eventuale riscuri si se promoveaza ideea de justitie sociala. In acest scop, FSS are un cod etic care sustine respectul pentru demnitatea beneficiarilor, care este adus la cunostinta personalului, beneficiarilor si este imbunatatit ori de cate ori este nevoie, are proceduri de confidentialitate cunoscute de personal, dispune proceduri de acces la informatii si documente privind beneficiarii, cunoscute de personal si de alti parteneri implicati in furnizarea serviciilor, evaluate in plan intern de catre personalul desemnat si in plan extern de catre institutiile competente, conform legislatiei in vigoare. FSS are proceduri de inregistrare a reclamatiilor, nemultumirilor si propunerilor beneficiarilor, cunoscute de catre beneficiari, iar personalul competent are obligatia de a raspunde oricarei reclamatii formulate de catre beneficiari.

. FSS asigura accesul persoanelor la servicii printr-o abordare comprehensiva, sistemica, integrata a satisfacerii nevoilor beneficiarului, asigura un continuum de furnizare a serviciilor, prin care este valorificata contributia tuturor actorilor: beneficiarii, comunitatea locala, societatea civila. Implicarea tuturor partenerilor se face pe parcursul intregului proces, actionandu-se in echipe multidisciplinare sau in cooperare cu alti furnizori de servicii sociale: de la planul de interventie pana la evaluarea complexa si oferirea serviciilor. Planul de interventie si planul de asistenta si ingrijire are un set de indicatori pentru monitorizarea procesului de integrare sociala si de reabilitare a indivizilor.

FSS dezvolta servicii centrate pe persoane in functie de nevoile beneficiarilor si de nevoile identificate in comunitate, implica beneficiarul ca membru activ al echipei serviciului furnizat, respecta contributia fiecarui individ prin angajarea lui in autoevaluare, respecta feedbackul si evaluarea facuta de beneficiar si valorile emise de acesta, respecta obiectivele serviciului furnizat.

FSS promoveaza participarea beneficiarilor la toate nivelurile de organizare si furnizare a serviciului, precum si in cadrul comunitatii, sustin si dezvolta participarea sociala a beneficiarilor, incluziunea sociala si se consulta in acest sens cu foruri, grupuri, organizatii reprezentative care militeaza pentru educatia civica, respectarea sanselor egale, eliminarea barierelor in procesul de insertie sociala. In acest scop FSS creeaza proceduri de implicare a beneficiarilor in stabilirea politicii si a strategiilor privind serviciile sociale, in activitatile derulate in cadrul serviciului, in procesul de luare a deciziilor, in procesul dezvoltarii de programe, evaluarea si administrarea serviciului primit.

FSS coopereaza in vederea organizarii si dezvoltarii serviciilor sociale, prin incheierea de parteneriate, pentru a crea un continuum in furnizarea serviciilor sociale, un sistem eficient si transparent care vine in intampinarea dificultatilor si riscurilor la care sunt expusi cetatenii. Parteneriatele se incheie intre furnizorii publici de servicii sociale, intre furnizorii publici si cei privati si intre furnizorii privati. In acest scop FSS promoveaza o politica de parteneriat bazata pe nevoile si asteptarile beneficiarilor si resursele disponibile. Partenerii coopereaza in vederea organizarii si dezvoltarii serviciilor sociale, prin incheierea de conventii de parteneriat si de contracte de acordare a serviciilor sociale. Functionarea, impactul si durabilitatea parteneriatelor sunt monitorizate si evaluate in mod regulat de catre toti furnizorii de servicii implicati.

FSS este centrat pe rezultate in beneficiul persoanelor asistate si al comunitatii. Impactul serviciilor este monitorizat, masurat si este un element important al unui proces continuu de imbunatatire a calitatii, transparenta si responsabilizare. In acest scop, FSS defineste un set clar de indicatori masurabili pentru intrarile in sistem (resursele umane, materiale si financiare care sunt utilizate pentru organizarea si dezvoltarea serviciului), pentru procedurile de primire a beneficiarilor, pentru desfasurarea si rezultatele proceselor de furnizare a serviciilor, utilizeaza indicatori de masurare a performantei organizationale atat pe baza rezultatelor financiare (cresterea bunurilor, a capitalului, fluxul de capital, investitii, stocuri, profituri etc.), cat si pe baza rezultatelor nonfinanciare (numarul furnizorilor de servicii, numarul beneficiarilor, calitatea vietii, rezultatele serviciilor oferite etc.). Obiectivele politicilor stabilite de catre furnizorii de servicii sociale se masoara si se evalueaza sistematic impreuna cu beneficiarii si cu membrii personalului.

FSS vin in intampinarea nevoilor sociale ale comunitatii, folosind intr-un mod eficient resursele de care dispun pentru dezvoltarea si imbunatatirea continua a serviciilor. Formarea initiala si continua a personalului, adoptarea unei strategii de marketing si comunicare adecvata, valorificarea feedbackului primit din partea finantatorilor, a beneficiarilor si a reprezentantilor acestora, a actorilor implicati sunt folosite ca modalitati de imbunatatire continua a calitatii serviciilor sociale. In acest scop, FSS are proceduri sistematice pentru imbunatatirea calitatii serviciilor si monitorizarea continua a implementarii schimbarilor necesare in baza indicatorilor de evaluare a organizarii si furnizarii serviciilor.

C) Furnizorii de servicii sociale, parti ale convensiei de parteneriat public privat, pot organiza si acorda servicii sociale numai daca sunt acreditati in conditiile legii.[24]

Este acreditat furnizorul, care:

• este constituit in conditiile legii;
• are prevazute in actul de infiintare scopurile si obiectivele, precum si acordarea de servicii sociale; scopurile si obiectivele urmarite respecta principiile fundamentale ale drepturilor omului, legislatia     nationala si actele internationale aplicabile;
• durata de functionare, conform actului de infiintare, ii permite dezvoltarea serviciilor sociale pentru care solicita acreditarea;
• are posibilitatea de a sustine material sau demonstreaza capacitatea de a atrage resursele financiare necesare acordarii serviciilor sociale pentru care solicita acreditarea;
• dispune de personal cu pregatire profesionala adecvata tipului de servicii sociale pentru care solicita acreditarea;
• respecta sau demonstreaza ca poate respecta standardele de calitate existente pentru serviciile pentru care solicita acreditarea;
• acorda sau va acorda servicii sociale pe baza unor criterii de selectie nediscriminatorii si conform prevederilor legislatie, a elaborat proceduri de evaluare periodica a serviciului si a satisfactiei beneficiarului.

D) Partenerul privat trebuie sa dispuna de personal cu pregatire profesionala corespunzatoare. Astfel, serviciile sociale trebuie sa fie furnizate de asistentul social, precum si de specialisti avand diverse calificari si competente, responsabilitati si atributii specifice domeniului de activitate. Serviciile sociale cu caracter primar sunt furnizate de personal de specialitate format in institutii de invatamant superior de stat si particulare. Serviciile sociale specializate sunt furnizate de echipe interdisciplinare.Totodata, partenerul privat trebuie sa demonstreze abilitati profesioniste de identificare a beneficiarilor care presupune existenta unei strategii de selectare, a unui set de criterii dupa care sunt evaluate nevoile acestora. Ancheta sociala si planificarea de caz reprezinta instrumentele cu ajutorul carora asistentul social realizeaza solutionarea nevoilor beneficiarului

E). Partenerul privat trebuie sa demonstreze abilitati suficiente de a asigura buna functionare a procesului de acordare a serviciilor sociale, care trebuie organizat, conform Normelor Metodologice, in cateva etape principale:

a) evaluarea initiala;

b) elaborarea planului de interventie;

c) evaluarea complexa;

d) elaborarea planului individualizat de asistenta si ingrijire;

e) implementarea masurilor prevazute in planul de interventie si in planul individualizat;

f) monitorizarea;

g) reevaluarea;

h) evaluarea opiniei beneficiarului.

Furnizarea serviciilor sociale se realizeaza in baza planului individualizat de asistenta si ingrijire, elaborat de furnizorul de servicii sociale cu acordul si participarea beneficiarului si cu consimtamantul formal al acestuia si va cuprinde, in principal, programarea serviciilor sociale, personalul responsabil, precum si procedurile de acordare. Raspunderea privind implementarea si monitorizarea planului individualizat de asistenta si ingrijire revine asistentului social desemnat de furnizor, ca responsabil de caz. Totodata, furnizarea serviciului va fi realizata astfel, incat drepturile beneficiarului de servicii sociale sa fie respectate:

• sa li se respecte drepturile si libertatile fundamentale, fara discriminare pe baza de nastere, rasa, sex, religie, opinie sau orice alta circumstanta personala ori sociala;
• sa fie informati asupra situatiilor de risc, precum si asupra drepturilor sociale;
• sa li se comunice, in termeni accesibili, informatiile privind drepturile fundamentale si masurile legale de protectie, precum si cele privind conditiile care trebuie indeplinite pentru a le obtine;
• sa participe la procesul de luare a deciziilor in furnizarea serviciilor sociale;
• sa li se asigure pastrarea confidentialitatii asupra informatiilor furnizate si primite;
• sa li se asigure continuitatea serviciilor sociale furnizate, atat timp cat se mentin conditiile care au generat situatia de dificultate;
• sa fie protejati de lege atat ei, cat si bunurile lor, atunci cand nu au capacitate de decizie, chiar daca sunt ingrijiti in familie sau intr-o institutie;
• sa li se garanteze demnitatea si intimitatea; sa participe la evaluarea serviciilor sociale primite.

Etapa 3 va include proceduri specifice privind selectarea partenerului. In timpul Etapei 3, guvernul local face public invitatia de a prezenta propuneri in baza unei licitatii, evalueaza propunerile depuse, selecteaza propunerea preferata si candidatul cel mai potrivit in baza tenderului competitiv. Dialogul competitiv este procedura prin care orice furnizor privat de servicii sociale are dreptul sa-si propune candidatura pentru dezvoltarea unui serviciu alternativ.

Criteriile de evaluare a asociatiilor si fundatiilor vor face referinta la:

a) justificarea unitatii de asistenta sociala in raport cu necesitatile si prioritatile de asistenta sociala ale comunitatii;

b) capacitatea organizatorica: functionarea unitatii de asistenta sociala intr-un sediu adecvat; organizarea activitatilor din unitatea de asistenta sociala.

c) capacitatea de functionare a unitatii de asistenta sociala: experienta asociatiei sau a fundatiei in domeniul serviciilor sociale propuse; caile si modalitatile de identificare a beneficiarilor; calitatea standardelor propuse de asociatie sau de fundatie pentru serviciile acordate de unitatea de asistenta sociala; capacitatea bugetului de venituri si cheltuieli al unitatii de asistenta sociala de a asigura functionarea acesteia, pe perioada subventionarii, la standardele propuse; capacitatea resurselor umane de a asigura functionarea unitatii de asistenta sociala la standardele propuse; experienta de colaborare, parteneriat cu autoritatile locale, cu alte organizatii guvernamentale si neguvernamentale.

a. Atribuirea contractului de servicii sociale se va face in functie de urmatoarele criterii:

• raport cost/eficienta;
• respectarea standardelor minime obligatorii de calitate;
• respectarea strategiei judetene/locale in domeniu;
• dovada existentei de personal cu experienta in domeniul protectiei beneficiarului;
• contributia proprie a furnizorului privat ;
• metodologia de lucru ;
• costul/beneficiar; pretul  total al contractului.

b. Subventia este solicitata si ulterior acordata in baza documentatiei de solicitare a subventiei care trebuie sa contina informatie comprehensiva cuprinsa in :

a) Formularul standard de solicitare a subventiei si care va contine trei sectiuni: Date despre asociatie / fundatie; Experienta anterioara a asociatiei / fundatiei in domeniul serviciilor sociale; date tehnice privind unitatea de asistenta sociala pentru care se solicita subventia. Bugetul de veniturisi cheltuieli al unitatii de asistenta sociala prevazut pentru anul in care se solicita subventia.

b) Raport privind activitatea asociatiei sau a fundatiei, care trebuie sa sublinieze capacitatea asociatiei / fundatiei de a oferi servicii sociale, experienta in acest domeniu, continuitatea activitatii si credibilitatea organizatiei, resursele (materiale, umane, financiare, informationale) pe care le detine organizatia;

c) Nota privind oportunitatea unitatii de asistenta sociala in raport cu prioritatile de asistenta sociala din localitate, intocmita de autoritatea contractanta din bugetul careia se solicita subventia. Nota de oportunitate cuprinde urmatoarele aspecte: Necesitatile si prioritatile comunitatii (sustinute cu date, statistici); care sunt nevoile acute ale comunitatii in ceea ce priveste serviciile de asistenta sociala; ce servicii de asistenta sociala exista in comunitate; cate persoane beneficiaza de aceste servicii; cate persoane nu au acces la serviciile existente; cate persoane ar avea nevoie de serviciile propuse de organizatie.

d)Analiza ofertei organizatiei privind: calitatea serviciilor; selectia beneficiarilor; capacitatea resurselor unitatii; rezultatele obtinute pana in prezent; alte constatari in urma vizitei efectuate la unitatea respectiva.

e) De asemenea sunt solicitate un sir de alte acte care demonstreza solvabilitatea asociatiei sau fundatiei si capacitate juridica. De asemenea sunt solicitate documente privind colaborarea, parteneriatul cu consiliile locale, cu oganizatiile guvernamentale si neguvernamentale etc.

Selectarea si evaluarea dosarelor se face, potrivit legii, de catre o comisie de selectie si evaluare organizata in cadrul Autoritatii Contractante care evalueaza solicitarile de subventie dupa o grila stabilita de membrii acesteia, in functie de criteriile prevazute in actul normativ. De asemenea, comisia intocmeste un raport de oportunitate pentru fiecare solicitare de subventie; stabileste care asociatii si fundatii vor beneficia de subventie, cat si nivelul total al acesteia; inainteaza directiilor / departamentelor competente documentele organizatiilor propuse pentru subventie; anunta in scris, rezultatul selectiei organizatiilor solicitante.

Exista si riscuri in procesul de selectare a partenerului privat. Procesul de selectare a ONG in domeniul contractarii so­ciale trebuie sa fie clar, iar regulile usor de aplicat, introducerea regulilor prea birocratice de selectare si nu totdeauna justificate, pot descuraja participarea ONG la licitatie. Totodata autoritatea contractanta trebuie sa dispuna de suficiente mecanisme de a identifica imper­fectiunile ofertei de servicii si de a elabora formule de parteneriat public privat in cazurile in care piata de servicii sociale este subdezvoltata in anumite zone teritoriale si astfel nu exista alternative la diverse tipuri de servicii, respectiv, nici foarte multi doritori de a participa la licitatia anuntata. Din aceasta perspectiva este foarte necesara pregatirea organizatiilor nonguvernamentale si a autoritatilor publice in utilizarea tehnicilor eficiente de analiza si evaluare a criteriilor de selectie a partenerului privat, imbunatatirea capacitatilor de a formula unele standarde de buna practica in domeniul contractarii de fonduri publice.

Etapa 4 va include proceduri specifice de semnare a contractului. O data ce partenerul preferat este selectat, ambele parti initiaza procedura de semnare a contractului pentru prestarea de servicii de asistenta sociala. Prin contract de servicii sociale vom intelege actul juridic ce reprezinta acordul de vointa al celor doua parti, incheiat intre serviciul public de asistenta sociala, in calitate de autoritate contractanta si un furnizor privat acreditat de servicii sociale, in calitate de furnizor. Astfel, in baza contractului serviciul public de nivel judetean sau local transmite pentru o perioada unui furnizor privat acreditat in conditiile legii, dreptul si obligatia de a administra si dezvolta servicii sociale. La expirarea termenului contractului furnizorul privat de servicii sociale este obligat sa restituie autoritatii contractante, cu titlu gratuit, serviciul contractat, in deplina proprietate, liber de orice sarcina, inclusiv investitiile realizate. Prin contractare de servicii se va avea in vedere transferul dreptului si a obligatiei de administrare a serviciului destinat protectiei unei categorii de beneficiari, precum si a responsabilitatii privind acordarea serviciilor sociale de la Consiliile Judetene si Consiliile locale, catre furnizorii privati acredidati care actioneaza pe riscul si raspunderea lor in interesul beneficiarului, in vederea sporirii calitatii serviciilor.

Contractul va indica in mod obligatoriu:

• obiectul contractului, care il constituie furnizarea serviciilor sociale conform caietului de sarcini; 
• natura serviciilor oferite si costurile acestora, perioada si conditiile de furnizare, cu respectarea standardelor de calitate stabilite pentru fiecare tip de serviciu;
• drepturile si obligatiile partilor va include cadrul de actiune a autoritatii contractante, serviciul public care are in competenta sa prestarea de servicii de asistenta sociala si a furnizorului de servcii sociale, organismul privat autorizat, acreditat in conditiile legii; 
•  beneficiarii contractului, care sunt persoanele fizice, beneficiari ai serviciilor care constituie obiectul contractului;
• Procedura de administrare a fondurilor contractate de furnizor de la autoritatea contractanta, fonduri destinate infiintarii si administrarii serviciului ce constituie obiectul contractului,
• coordonarea, conducerea si controlul activitatilor acestui serviciu;
• sanctiunile aplicate in conditiile unor servicii sociale de calitate necorespunzatoare.

Contractul este semnat doar in baza respectarii standardelor, adica a reglementarilor tehnice sau alor acte similare prevazute in caietul de sarcini si in propunerea tehnica. Propunere tehnica si propunere financiara inseamna propunerea care a constituit oferta de pret pentru realizarea obiectului contractului, asa cum au fost acestea acceptate de autoritatea contractanta.

Caietul de sarcini cuprinde in mod obligatoriu: 

• scopul serviciului social care urmeaza a fi contractat;

• modul de functionare a serviciului contractat de furnizorul privat de servicii sociale;
• obiectivele serviciului social contractat;
• indicatori fizici - unitatea de masura, indicatori de eficienta, indicatori de rezultate;
• activitati generale privind specificul serviciului social, administrarea, dezvoltarea sau infiintarea serviciului social contractat (orientativ) ;
• personalul si pregatirea acestuia;
• rapoarte si grafic de derulare a activitatilor.

Serviciile sociale se vor furniza in conformitate cu standardele de calitate specifice, reglementate de legislatia in vigoare. Pot fi prezentate conditii specifice de furnizare a serviciilor sociale, de exemplu: furnizarea serviciilor sociale, cu respectarea conventiilor incheiate anterior de contractant privind activitatea sociala, cu respectarea strategiilor locale de asistenta sociala; furnizarea cu prioritate a serviciilor sociale beneficiarilor din unitatea administrativ-teritoriala respectiva; furnizarea de servicii sociale in mod tarifat sau gratuit.

Obligatiile asociatiei si fundatiei prevazute in conventie sunt urmatoarele

• sa foloseasca subventia in mod exclusiv pentru serviciile de asistenta sociala acordate persoanelor asistate;
• sa prezinte la incheierea conventiei un raport final de activitate;
• sa accepte controlul si verificarile organului de control, in legatura cu utilizarea fondurilor din subventie;
• in cazul nerespectarii prevederilor legale in vigoare, sa ramburseze sumele primite, precum si penalitatile aferente acestora;
• punerea la dispozitia finantatorului a unor bunuri dobandite prin subventie, in situatia in care activitatea unitatii de asistenta sociala inceteaza;
• obligatia de a evidentia si raporta separat veniturile si cheltuielile primite ca subventie;
• ssociatia poate primi din partea autoritatii contractante indrumare metodologica; participa la sedintele autoritatii contractante in cadrul carora se iau decizii cu impact asupra serviciilor sociale care fac obiectul contractului; poate fi consultata in elaborarea strategiei locale de dezvoltare a serviciilor sociale.

Este esential ca organizatiile sa stie ca obligatiile asumate trebuie respectate, altfel sunt suportate rigorile legii. Acestea impun, in conditiile nerespectarii conditiilor conventiei, in ordine, incetarea aplicarii conventiei, anularea platilor si solicitarea restituirii sumelor deja alocate. In cazul in care organizatia nu se conformeaza, se poate ajunge in instanta de judecata.

Autoritatea Contractanta are obligatia:

• de a aloca fondurile reprezentand subventia;
• de a acorda asistenta de specialitate in desfasurarea si realizarea programelor;
• de a dispune suspendarea platii lunare a fondurilor, in cazul nerespectarii obligatiilor asumate de asociatie sau fundatie.

Contractul prevede, de asemenea, procedurile de incetare. Constituie motiv de incetare a contractului urmatoarele:  expirarea duratei pentru care a fost incheiat contractul; acordul partilor privind incetarea contractului; hotararea definitiva si irevocabila a unei instante judecatoresti;  incetarea activitatii furnizorului prin desfiintare, lichidare, dizolvare; forta majora, daca este invocata. Constituie motiv de reziliere a contractului nerespectarea obligatiilor asumate prin contract de catre una dintre parti sau  incalcarea de catre furnizor a prevederilor legale cu privire la serviciile sociale, daca este invocata de autoritatea contractanta; retragerea sau anularea de catre organele de drept a autorizatiei de functionare,  expirarea valabilitatii acesteia ori limitarea domeniului de activitate pentru care furnizorul a fost acreditat, in situatia in care aceasta limitare afecteaza furnizarea serviciilor prevazute de contract, precum si suspendarea sau retragerea acreditarii;  schimbarea obiectului de activitate al furnizorului, in masura in care este afectata furnizarea serviciilor prevazute in contract. 

 Penalitati. Daune: In functie de natura serviciilor sociale ce fac obiectul contractului, se vor preciza daune-interese, costuri, taxe si cheltuieli de orice natura, exigibile de catre o parte, in cazul nerespectarii culpabile a prevederilor contractului de catre cealalta parte. Este bine de stiut, ca respectarea conditiilor conventiei si a legilor in vigoare sunt suficiente pentru buna desfasurare a contractului. Prevederile din lege cu caracter punitiv au menirea de a preveni si impiedica posibilele abuzuri din fondurile publice, pe care administratia le gestioneaza cu respect fata de contribuabil.

Etapa 5 - Implementarea si monitorizarea contractului. Dupa aprobarea contractului de ambele parti, incepe implementarea contractului. Activitatile administratiei publice locale includ monitorizarea performantelor si asigurarea conformarii partenerului privat la prevederile contractului. Astfel responsabilitatile acestora sunt nu numai de a aloca lunar fondurile solicitate, ci si de a verifica utilizarea subventiei, de a controla activitatea si de a acorda asistenta de specialitate asociatiilor si fundatiilor.

Activitatea de monitorizare, evaluare si control are ca principale obiective urmatoarele[25]:

Lester M. Salamon, Leslie C. Hems, Kathry Chinnock, The Nonprofit Sector: For What and for Whom, John Hopkins University, 2000

Lester S., & Anheier, Helmut K; Globalizarea Sectorului Nonprofit: O Revizuire. Rezumat; Editura Fundatiei pentru Dezvoltarea Societatii Civile; Bucuresti;1999

Mihut L., Lauritzen, B., Modele de politici sociale, Bucuresti: Ed.Didactica si Pedagogica,1999

Neamtu N., Managementul serviciilor de asistenta sociala, Cluj-Napoca: Editura Motiv, 2001

Preda M., Precizari conceptuale privind politicia sociala si asistenta sociala, Revista de Asistenta Sociala, nr.1, 2002

Tiron A., Mutu A., Asociatii si fundatii, Cluj-Napoca: Editura Dacia, 2000

Vlasceanu L., Politica si dezvoltare: Romania incotro?, Editura Trei, Bucuresti, 2001

Zamfir C., (coordonator), Politici sociale in Romania, Buc., Editura Expert,1999.

Zamfir E., (coordonator), Strategii anti-saracie si dezvoltare comunitara, Buc., Editura Expert, 2000

Zamfir E., Zamfir C., Politici Sociale. Romania in Context European; Ed. Alternative; Bucuresti; 1995

Zamfir E., Badescu I.,Zamfir C., (coordonatori), Starea societatii romanesti dupa 10 ani de tranzitie, Ed.Expert, Buc., 2000

Zamfir C., Zamfir E., Pentru o societate centrata pe copil, Ed.Alternative, Bucuresti 1997

Zamfir C., Criza statului bunastarii si perspectivele depasirii crizei in Catalin Zamfir si Elena Zamfir (coord.), Politici sociale: Romania in context European, Editura Alternative, Bucuresti, 1995