Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Abordarea cardinala a utilitatii si echilibrul consumatorului

Marketing




Abordarea cardinala a utilitatii si echilibrul consumatorului

În conceptia clasica, bunuri identice au, pentru persoane diferite, aceeasi utilitate economica, indiferent de intensitatea nevoilor, de cantitatea consumata si de sacrificiul facut pentru obtinerea lor, astfe 343f52d l încât unitatile X1, X2, ....., Xn dintr-un bun omogen au utilitatile individuale u1, u2, ..... , un, egale între ele, utilitatea totala a întregii cantitati fiind n u.




În realitate însa, nivelul de satisfactie obtinut prin consumul unui bun difera nu numai de la individ la individ, ci si de la o unitate la alta consumata din acelasi produs. Acest fapt rezulta din gradul diferit de intensitate al nevoii satisfacute prin consumul bunului respectiv, care descreste pe masura ce sporeste numarul de unitati consumate. Pornind de aici, economistii neoclasici au fundamentat în ultima patrime a secolului al XIX-lea teoria utilitatii marginale. Într-o prima forma, a asa-numitei "abordari cardinale", s-a presupus ca individul este capabil sa masoare printr-un indice cantitativ precis utilitatea pe care o obtine din consumul fiecarei unitati dintr-un anumit bun omogen. De aici a rezultat posibilitatea stabilirii unei ierarhii între nivelurile de utilitate si a exprimarii numerice a satisfactiei oferite de consumul unei anumite cantitati dintr-un bun, comparativ cu cea data de folosirea unei cantitati dintr-un alt bun. Cu toate ca teoria utilitatii cardinale a fost respinsa si depasita, o serie de concepte si instrumente de analiza fundamentate în cadrul ei au ramas în patrimoniul stiintei economice, motiv pentru care le prezentam în continuare.

3.2.1. Utilitatea totala si utilitatea marginala

Utilitatea totala, U, a unui bun oarecare, X, masoara satisfactia globala pe care individul o obtine prin consumarea unei anumite cantitati din acest bun. Deci, nivelul lui U depinde de cantitatea consumata, adica "U este functie de X", ceea ce se scrie: U = f(x), în care X este cantitatea consumata din bunul X.

Pentru a determina sensul si ritmul în care utilitatea totala evolueaza atunci când cantitatea consumata din bunul X creste, se foloseste conceptul de utilitate marginala. Utilitatea marginala, Um, masoara evolutia utilitatii totale pentru o variatie foarte mica a cantitatii consumate.

În tratarea utilitatii marginale distingem doua cazuri:

a) Utilitatea marginala a unui bun partial sau imperfect divizibil. Spunem ca un bun este imperfect divizibil daca exista o unitate de masura dincolo de care este imposibil de coborât (de exemplu, un consumator nu poate utiliza trei sferturi de automobil sau jumatate de ochelari; automobilul si ochelarii sunt bunuri imperfect divizibile).

Utilitatea marginala a unui bun X imperfect divizibil (UmX) reprezinta variatia utilitatii totale (U) determinata de consumul unei unitati suplimentare din acest bun.

deci: (3.1.)

b) Utilitatea marginala a unui bun perfect divizibil

Daca bunul X este perfect divizibil, atunci oricare ar fi unitatea de masura folosita, exista mereu o cantitate mai mica ce poate fi consumata. De exemplu, daca masuram consumul în grame, un gram nu reprezinta consumul "marginal", deoarece acesta poate fi marit cu 0,5 grame. Nici atunci când folosim ca etalon jumatatea de gram, aceasta nu poate reprezenta un consum marginal, deoarece putem utiliza mereu un etalon de masura mai mic: 0,25 grame, un miligram sau submultipli mai mici. În acest caz, o definitie riguroasa a utilitatii marginale trebuie sa ia în considerare evolutia utilitatii totale, care rezulta dintr-o variatie infinit de mica a consumului bunului X.

Deci, putem spune ca utilitatea marginala a unui bun perfect divizibil reprezinta variatia utilitatii totale pentru o variatie infinit de mica ("infinitezimala") a cantitatii consumate din acel bun.

Exprimarea utilitatii marginale astfel definite se poate realiza cu ajutorul conceptului matematic de derivata. Sa ne reamintim ca derivata unei variabile oarecare y, care este functie de o alta variabila x, masoara cum variaza y pentru o variatie a lui x care tinde spre zero. Daca y = f(x), putem scrie derivata lui y în functie de x în doua maniere: y'(x) sau . Deci, din punct de vedere matematic, utilitatea marginala a unui bun perfect divizibil reprezinta derivata functiei de utilitate totala în raport cu X, adica:

Um = f ' (x) sau Um= (3.2.)

3.2.2. Evolutia utilitatii totale si a utilitatii marginale

Am vazut doar ca utilitatea totala a unui bun oarecare masoara satisfactia globala obtinuta de individ prin consumarea unei anumite cantitati din bunul respectiv. Cum evolueaza însa nivelul de satisfactie a individului atunci când el consuma o cantitate crescânda dintr-un bun? Va creste proportional cu cantitatea consumata suplimentar, cum am fi tentati sa credem? Întrucât satisfactia reprezinta de fapt placerea oferita de consum, care este opusul nemultumirii provocate de lipsa unui anumit bun necesar satisfacerii unei nevoi, raspunsul corect la întrebarea de mai sus este: nivelul de satisfactie obtinut prin consumul unei cantitati crescânde dintr-un bun depinde de intensitatea nevoii pe care consumatorul cauta s-o satisfaca; placerea nu este proportionala cu cantitatea consumata, ci cu lipsa, cu nemultumirea încercata înaintea consumului. În acest sens, analiza economica se foloseste de o ipoteza simpla: intensitatea unei nevoi este descrescânda pe masura ce cantitatea consumata creste. Acesta este principiul intensitatii descrescânde a nevoilor, formulat de psihologul german Heinrich Gossen, în anul 1843, din care s-a ajuns la principiul utilitatii marginale descrescânde: utilitatea suplimentara oferita de consumul unei cantitati crescânde dintr-un anumit bun descreste pâna când devine nula la punctul de saturatie.

Daca intensitatea nevoii descreste odata cu cresterea cantitatii consumate, satisfactia, adica utilitatea, obtinuta pentru fiecare unitate consumata suplimentar este mai mica decât pentru precedenta. De exemplu, într-o zi caniculara de vara, intensitatea nevoii de a bea racoritoare pentru a potoli setea este foarte ridicata. Primul pahar de racoritoare consumat satisface o nevoie de intensitate maxima. Al doilea pahar consumat procura mai putina satisfactie sau placere decât primul, iar al treilea mai mica decât al doilea s.a.m.d. Atentie însa! Aceasta nu înseamna ca satisfactia totala se diminueaza. Dimpotriva, ea creste, dar cu o ratie descrescânda. Daca individul continua sa bea (întrucât îi face placere), utilitatea totala continua sa creasca, dar din ce în ce mai putin repede, adica utilitatea marginala se diminueaza.



Considerând bautura racoritoare ca fiind bunul X, paharele baute succesiv x1, x2, ... , x­n­, iar utilitatea corespunzatoare fiecarui pahar U1, U2, ..., Un, Ui (i = 1,2,.....,n) reprezinta utilitatile individuale cu proprietatea ca U1>U2 ......>Un; Un reprezinta utilitatea marginala, iar reprezinta utilitatea totala.

Cele de mai sus pot fi evidentiate si printr-o reprezentare grafica, asa ca în figura 3.1. Pe ordonatele celor doua grafice înscriem nivelul utilitatii totale (U), respectiv al utilitatii marginale (Um), iar pe abscise înscriem cantitatea consumata din bunul considerat (X). U poate fi deci reprezentata, printr-o curba crescatoare, iar Um printr-o curba descrescatoare. U atinge nivelul sau maxim în punctul S, numit punctul de satietate sau de saturatie a consumatorului.

În acest punct, Um este nula,adica o unitate suplimentara de consum nu mai sporeste satisfactia. Daca individul si-ar mari consumul dincolo de acest punct, utilitatea marginala ar deveni negativa, ceea ce ar face ca si utilitatea totala sa înceapa a se micsora. Deci, un consum exagerat dintr-un anumit bun poate antrena nu o crestere a satisfactiei, ci, dimpotriva, o insatisfactie, o suferinta chiar. De exemplu, daca primele pahare de bautura racoritoare ar fi agreabile pentru un individ într-o zi calduroasa de vara, nu acelasi lucru s-ar întâmpla pentru al douazecilea pahar.

Întrucât însa una dintre ipotezele fundamentale ale stiintei economice este rationalitatea, vom presupune ca individul rational nu-si va continua consumul dincolo de punctul de satietate, astfel încât utilitatea marginala va fi în mod normal descrescatoare si pozitiva.

Evolutia utilitatii totale si a celei marginale poate fi la fel de sugestiv prezentata si prin graficul din fig. 3.2. de mai jos:

Se observa ca fiecarei unitati xi din bunul X îi corespunde o utilitate individuala Ui (i=1,2,...., n). Daca se consuma numai unitatea X1, utilitatea totala coincide cu utilitatea individuala si cu cea marginala. Daca se adauga unitatii x1, consumate, si unitatea x2, atunci Um devine U2, iar utilitatea totala va fi suma U1+U2, ceea ce pe grafic reprezinta suprafata marcata de axele de coordonate si curba AB. Daca vor fi consumate toate unitatile, de la x1 pâna la xn, Um va fi Un (utilitatea celei de-a n-a unitati consumate), iar utilitatea totala va fi reprezentata de suprafata cuprinsa între axele de coordonate si curba ABCDE...F, care descrie de fapt evolutia utilitatii marginale.

3.2.3. Alegerea optimala a consumatorului

Fiind nevoit sa-si satisfaca numeroase nevoi, individul alege din varietatea bunurilor care-l înconjoara acele combinatii care-i pot oferi cea mai mare satisfactie. Deci, consumatorul rational cauta sa-si maximizeze utilitatea.

3.2.3.1. Într-o ipotetica situatie de abundenta, nimic nu limiteaza posibilitatile de consum ale individului. El nu suporta nici un cost, nu trebuie sa consimta nici un sacrificiu pentru a-si procura o cantitate oarecare dintr-un bun. De aceea, poate consuma orice bun pâna în momentul în care utilitatea totala este maxima, fapt care se întâmpla atunci când utilitatea marginala devine nula. Deci, conditia alegerii optimale a consumatorului, denumita si conditia de echilibru a consumatorului, în situatia de abundenta este:

(3.3.)

3.2.3.2. În realitate, bunurile care ne satisfac trebuintele prin consum sunt rare. De aceea individul trebuie sa aleaga între mai multe posibilitati de consum. În situatia de raritate a unei economii de troc, deci unde bunurile se schimba direct între ele, a consuma un bun X înseamna a renunta la un bun Y sau la un bun Z, sau la oricare altul pe care l-ai fi putut obtine în schimb. Înseamna ca bunul X are un cost de oportunitate, reprezentat de satisfactiile pe care le-ar putea obtine individul renuntând la consumul lui X. De aceea, individul nu-si mai poate continua consumul pâna la punctul de saturatie. Daca presupunem ca exista numai doua bunuri substituibile, X si Y, combinatia optimala care-i asigura consumatorului maximizarea satisfactiei este cosul (X, Y) astfel determinat încât utilitatea marginala a celor doua bunuri sa fie egala. Daca , consumatorul si-ar mai putea spori utilitatea totala substituind unei unitati din Y o unitate din X si continuând aceasta substituire atât timp cât . În acest caz, cum stim ca utilitatea marginala este descrescânda în raport cu cantitatea consumata, va descreste, iar va creste, întrucât se diminueaza cantitatea consumata din Y ca urmare a substituirii. Se ajunge astfel la un punct al substituirii unde cele doua utilitati marginale devin egale. Dincolo de acest punct, , ceea ce ar determina necesitatea unei substituiri în sens invers, adica o unitate din Y sa substituie o unitate din X pâna la restabilirea egalitatii.



Deci, conditia de echilibru a consumatorului în situatia de raritate cu economie de troc este:

(3.4)

3.2.3.3. În situatia de raritate cu economie monetara, problema consumatorului se schimba. Dispunând de o suma data, numita bugetul sau, individul trebuie sa decida cum o împarte pentru procurarea bunului X si pentru procurarea bunului Y. De aceasta data, el nu-si va mai pune întrebarea daca trebuie sa consume o unitate suplimentara din bunul X, sau din bunul Y, pentru a-si maximiza utilitatea, ci daca trebuie sa cheltuiasca o unitate monetara suplimentara pentru bunul X sau pentru bunul Y. Utilitatea maxima obtinuta prin cheltuirea sumei de care dispune va fi atinsa atunci când utilitatea marginala a unui leu cheltuit pentru procurarea bunului X devine egala cu utilitatea marginala a unui leu cheltuit pentru procurarea bunului Y. Utilitatea marginala pe o unitate monetara cheltuita se obtine prin împartirea utilitatii marginale a bunului la pretul sau. Daca si sunt preturile unitare ale bunurilor X, respectiv Y, conditia de echilibru a consumatorului devine:

(3.5)

Demonstrarea acestei conditii se realizeaza printr-un rationament similar celui folosit pentru situatia de raritate cu economie de troc.

3.2.4. Realizari si limite în abordarea cardinala a utilitatii

Meritul fundamental al teoreticienilor utilitatii marginale îl constituie descoperirea unui principiu major al analizei microeconomice: adoptarea deciziilor individuale pe baza compararii si egalizarii costurilor si avantajelor aferente ultimei unitati consumate sau produse, care asigura maximizarea avantajelor (a utilitatii la teoria consumatorului sau a profitului la teoria producatorului).

De asemenea, pe baza luarii în considerare a utilitatii marginale s-a putut oferi o solutie valabila problemei valorii. Este cunoscut faptul ca economistii clasici din secolele XVIII si XIX au întâmpinat serioase dificultati în reconcilierea valorii de întrebuintare si a valorii de schimb. Aparea o contradictie între valoarea de întrebuintare, întemeiata pe utilitatea reprezentata de un bun pentru utilizatorul sau, si valoarea de schimb, exprimata prin pretul determinat pe piata. Aceasta problema a fost pusa de Adam Smith în "Avutia natiunilor" si a ramas în literatura sub denumirea de "paradoxul apei si diamantelor". Apa, indispensabila vietii oamenilor, deci cu o utilitate foarte ridicata, nu valora nimic sau aproape nimic pe piata, în timp ce diamantele, mai putin necesare decât apa, au o valoare de schimb foarte ridicata. Paradoxul provenea din faptul ca se lua ca fundament al valorii utilitatea totala a bunului, în timp ce comportamentele individuale sunt ghidate de utilitatea marginala. Într-adevar, apa are o utilitate totala foarte mare. Utilitatea sa marginala este însa foarte scazuta, deoarece este abundenta, iar indivizii nu consimt sa faca sacrificii importante pentru a o obtine. În schimb, diamantele au o utilitate totala mai redusa decât a apei, fiindca sunt mai putin necesare, dar, fiind foarte rare, au o utilitate marginala mult mai ridicata si, în consecinta, un pret mult mai mare pe piata, indivizii consimtind astfel un sacrificiu important pentru a le obtine. Deci, observam ca daca se ia utilitatea marginala ca fundament al valorii, paradoxul dispare.

În pofida acestor realizari, în calea abordarii cardinale a utilitatii a ramas o dificultate insurmontabila: aceea a masurarii cantitative a utilitatii. Utilitatea este o notiune care depaseste sfera economicului pur, tine de psihologia consumatorului si are o conotatie morala, ce implica judecati de valoare, imposibil de apreciat prin cuantificari numerice. Consumatorul, atunci când efectueaza alegerile, desi are în vedere diferentele cantitative de satisfactie date de dozele diferite de bunuri consumate, nu apeleaza la exprimari cifrice ale utilitatii, ci ierarhizeaza bunurile de care are nevoie în functie de ordinea preferintelor sale. Dupa cum preciza Ludwig von Mises, în aceasta privinta consumatorul nu cunoaste decât numarul ordinal si nu numarul cardinal .

Desigur, irealismul ipotezei cuantificarii utilitatii printr-un indice cantitativ precis nu poate descalifica teoria utilitatii marginale ca instrument de cercetare stiintifica. Pentru depasirea obstacolului legat de aceasta ipoteza, reprezentantii de seama ai noii scoli marginaliste, în special Vilfredo Pareto si John Hicks, au formulat o ipoteza mai simpla si mai performanta: indivizii sunt capabili sa compare si sa clasifice alegerile conform unei ordini de preferinta, fara a mai atribui fiecareia un indice cantitativ, trecându-se astfel la abordarea ordinala a utilitatii si a echilibrului consumatorului.



Dupa Aurel Iancu, op. cit,, vol.3, Piata, concurenta, monopol, p.69.










Document Info


Accesari: 6292
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )