Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























PRODUSUL - COMPONENTA DE BAZA A POLITICII DE MARKETING

Marketing




PRODUSUL - COMPONENTA DE BAZA A POLITICII DE MARKETING

5.1. Conceptul de produs in optica de marketing

Produsul, spune Philip Kotler reprezinta tot ce poate fi oferit pe piata, astfel incat sa fie recunoscut, cumparat sau consumat pentru a satisface o necesitate.



Notiunea de produs ne trimite imediat cu gandul la articole tangibile: o masina, o pereche de pantofi, o carte etc. , dar si serviciile pot fi cuprinse de aceasta notiune. Practic, toate produsele pe care noi le cumparam reprezinta o combinatie intre serviciile intangibile si bunurile tangibile.

In acelasi timp, produsul se p 747g62h oate referi:

o       la o persoana (o celebritate, un lider politic ce trebuie promovat),

o       la un loc (Coasta de Azur, Brazilia),

o       la o organizatie (Liga impotriva cancerului sau o echipa de fotbal),

o       la o idee (securitatea rutiera, planning familial).

Produsul, in viziunea lui Ph.Kotler, contine 5 niveluri:

1. Produsul de baza (nucleul produsului) este reprezentat de serviciile sau avantajele principale pe care consumatorii le identifica sub forma unor necesitati, in momentul achizitionarii produsului.

2. Produsul generic (tangibil). Este nucleul invelit cu toate caracteristicile sale. Este ceea ce se recunoaste imediat ca fiind oferta (ex.: un sampon, un seminar de perfectionare, un candidat politic).

3. Produsul asteptat corespunde multimii atributelor pe care cumparatorul se asteapta sa le gaseasca la un produs (ex.: un ceas care sa indice ora, un hotel care sa fie curat si sa dispuna de un personal primitor).

4. Produsul global, numit uneori metaprodus reprezinta totalitatea caracteristicilor pe care fabricantul le ofera produsului generic pentru a se diferentia. Astfel, un producator ofera clientului pe langa ordinator si softuri de baza pentru aplicatii, servicii de intretinere si diverse prestatii intelectuale (educatie, asistenta, consulting). Este vorba mai curand de solutii decat de un produs global.

Analiza produsului global a determinat orientarea mai multor intreprinderi pentru vanzarea de sisteme decat de produse.

5. Produsul potential este format din toate ameliorarile si transformarile inclusiv pentru produsele de baza.

Orice produs face parte dintr-o ierarhie ce poate fi descompusa in sapte trepte:

Tipul de nevoie. Este vorba de nevoia fundamentala pe care se grefeaza produsul (securitatea, asigurarea).

Familia de produse reprezinta toate categoriile unui produs care satisfac aceiasi nevoie.

Categoria de produse regrupeaza toate produsele unei aceleiasi familii care prezinta o anumita legatura functionala (produsele financiare).

Gama de produse. Produsele ce apartin aceleiasi categorii strans legate intre ele functioneaza in acelasi mod si se adreseaza aceleiasi categorii de clienti si preturi similare.

Tipul de produs corespunde articolelor din cadrul unei game care reprezinta o anumita forma de produs (asigurarea pe viata de grup).

Marca este un element cheie al strategiei produsului. Este: un nume, un termen, un semn, un simbol, un desen sau orice combinatie a acestora. Este identitatea vizuala a produsului.

Articolul este unitatea de baza caracterizata prin marime, pret, un aspect, un contract de asigurare.

In practica este posibil sa nu intalnim concomitent toate aceste trepte. Legarea mai multor elemente poate conduce la o functionare complementara a acestora in cadrul unui sistem package pe care o companie se poate decide sa-l promoveze. Dar compania mai poate decide sa regrupeze toate produsele pe care doreste sa le comercializeze, realizand astfel un mix al produselor (sau asortiment).

Clasificarea produselor

O prima clasificare are in vedere calitatile sau caracteristicile lor intrinseci:

Ø     bunuri durabile;

Ø     bunuri perisabile;

Ø     servicii.

A doua clasificare este fondata pe obisnuintele consumatorilor

Ø      produsele cumparate in mod curent (ex.: bunuri de consum curent: tigari, sare, produse de igiena, etc.);

Ø      produsele cumparate dupa reflectie;

Ø      produsele de specialitate;

Ø      produsele rare.

Produsele cumparate dupa reflectie sunt acele bunuri care necesita din partea clientului o perioada de chibzuinta si de comparatie in privinta aspectului, calitatii, pretului de achizitie sau stilului. Aceste produse pot fi la randul lor clasificate in doua categorii:

  • produse omogene - care prezinta proprietati functionale apropiate, dar ele inregistreaza diferente atat calitative, cat mai ales de pret;
  • produse eterogene - care prezinta caracteristici diferite, ceea ce face irelevanta comparatia de pret.

Clasificarea bunurilor de consum

Baze de comparatie

Tipuri de bunuri de consum

Cumparate in mod curent

Cumparate dupa reflectie

De specialitate

Rare

Exemple de Produs

Pasta de dinti, sapun, detergent, paine

Camere video, televizoare, haine, frigidere

Camasi Ralph Lauren, automobile Rolls Royce, ceasuri Rolex

Asigurari de viata, obligatiuni, bonuri de tezaur

Pret

Relativ ieftine

Nu foarte scumpe

De regula foarte scumpe

Variabil

Distributie

Foarte raspandite

Un numar mare de magazine specializate

Foarte limitata

Adesea limitata

Promovare

Accent pe accesibili­tate si pret

Accent pe diferentierea fata de alti competitori

Accent pe unicitatea marcii si statut

Captarea interesului este esentiala

Loialitatea fata de marca a consumatorilor

Cunosc marca, dar vor accepta si inlocuitori

Prefera anumite marci, dar vor accepta si inlocuitori

Foarte loiali marcii, nu vor accepta inlocuitori

Vor accepta inlocuitori

Comportamentul de consum al consumatorilor

Cumparari frecvente, efort si timp minim alocat cumpararii, decizie de rutina

Cumparari ocazionale, achizitie prin comparatie, este nevoie de o perioada de reflectie

Cumparari sporadice; e nevoie de mult timp pentru luarea deciziei de cumparare 

Cumparare foarte rara, se fac anumite comparatii

A treia clasificare se refera la bunurile industriale. Aceasta tipologie vizeaza forma in care ele intra in procesul de productie:

materii prime, materiale si parti componente;

bunuri pentru echipare (echipament de baza (cladiri, utilaje); echipament accesoriu (totalitatea echipamentelor de birou: calculatoare, imprimante, copiatoare etc.); furnituri si servicii).

In acceptiunea marketingului, componentele ce definesc un produs pot fi grupate astfel:

a) componente corporale;

b) componente acorporale;

c) comunicatiile privitoare la produs;

d) imaginea produsului.

a) Componentele corporale se refera la caracteristicile merceologice ale produsului si ale ambalajului sau, determinate de substanta materiala a acestora si utilitatea functionala.

In aceasta componenta intra:

calitatea produsului;

forma;

gabaritul

capacitatea;

structura;

continutul;

greutatea;

densitatea;

puterea instalata si rezistenta la actiunea factorilor de mediu.

b) Componentele acorporale se refera la elemente nemateriale si anume:

numele si marca;

modul de folosinta;

protectia legala prin brevetul de omologare;

licenta de fabricatie sau comercializare;

pretul;

termenul de garantie;

alte elemente.

c) Comunicatiile privitoare la produs cuprind informatiile transmise de producator sau distribuitor cumparatorului sub diferite forme promotionale prin care este prezentat produsul in scopul cumpararii lui.

d) Imaginea produsului. Este o componenta motivationala si priveste perceperea produsului de catre consumator.

O imagine clara, pozitiva ofera produsului o pozitie de sine statatoare si invers. Sigur, invers inseamna compromiterea succesului produsului pe piata.

Desigur ca imaginea unui produs se asociaza in multe cazuri cu destinatia si utilitatea lui, care in frecvente cazuri prezinta nuante de exclusivitate. Spre exemplu: fardul este numai pentru femei, pipa se adreseaza barbatilor, iar jucariile copiilor.

Continutul politicii de produs

Politica de produs reprezinta cea mai importanta componenta a mixului de marketing, samburele marketingului, pivotul intregii activitati de marketing.



Politica de produs se constituie ca un ansamblu de strategii si tactici vizand consolidarea pozitiei firmei pe piata, un proces economic complex de raportare a firmei la cerintele pietei.

Obiectivele urmarite prin politica de produs au in vedere:

dimensiunile;

structura;

evolutia produselor si a serviciilor.

Cu alte cuvinte, in politica de produs se regaseste intreaga activitate a firmei pornind de la:

asigurarea resurselor umane;

perfectionarea procesului tehnologic;

asigurarea unei calitati de inalta tinuta a produselor si ambalajelor

cunoasterea cerintelor;

utilizarea unor canale eficiente de distributie;

adaptarea formelor de vanzare;

diversificarea serviciilor;

adaptarea preturilor in raport de potentialul concurential.

Politica de produs are in vedere indeplinirea a trei functii principale:

introducerea de noi produse,

modernizarea produselor existente si

eliminarea produselor uzate moral.

Activitatile componente ale politicii de produs pot fi grupate astfel:

  • Cercetarea produsului;
  • Activitatea de inovatie;
  • Activitatea de modelare a produsului;
  • Asigurarea legala a produsului;
  • Atitudinea fata de produsele vechi.

a) Cercetarea produsului cuprinde activitatile privind:

  • analiza calitatii produselor aflate in fabricatie sau in vanzare;
  • invechirea economica a produselor (ciclul de viata);
  • circulatia produselor;
  • comportamentul produselor: in utilizare, in consum;
  • evaluarea produselor concurente.

b) Activitatea de inovatie

  • este vorba de introducerea in fabricatie de produse noi prin stimularea activitatii de creatie;
  • descoperirea de noi materii prime si tehnologii;
  • dezvoltarea serviciului.

c) Activitatea de modelare a produsului

Priveste deopotriva componentele tangibile si intangibile reunite in cadrul produsului respectiv. Ea are in vedere conceperea si realizarea sub forma de prototip a tuturor elementelor componente ale viitorului produs incepand cu materia prima si continuand cu tehnologia de fabricatie, functionalitatea, economicitatea, estetica si valentele ergonomice ale produsului.

d) Asigurarea legala a produsului

Este vorba de reglementarile juridice care protejeaza produsul, adica de protectia produselor romanesti in tara si in afara dar si de protectia produselor din import.

In randul instrumentelor de protejare se situeaza:

brevetele de inventie;

marcile de fabrica, de comert si servicii;

modelele de utilitate;

desenele industriale;

mostrele gustative;

dreptul de autor.

Cea mai frecventa modalitate de asigurare legala a produsului o constituie inregistrarea marcii care personalizeaza produsul, il scoate din anonimat.

e) Atitudinea fata de produsele vechi

Se refera la preocuparea decidentilor fata de produsele care inregistreaza un grad ridicat de uzura morala si un nivel scazut de rentabilitate. Interesul acordat acestor produse trebuie sa fie proportional cu locul pe care il ocupa in cadrul productiei sau desfacerii firmei respective. Cunoasterea rentabilitatii fiecarui produs si a ponderii detinute de produsul respectiv in totalul productiei este obligatorie pentru luarea deciziei de continuare sau de eliminare din fabricatie.

Problematica abordata in cadrul politicii de produs este extrem de complexa si consta in principal in lansarea produselor noi pe piata, stabilirea portofoliului de produse, politica de marca a intreprinderii, urmarirea produselor pe parcursul ciclului lor de viata, elaborarea principalelor optiuni strategice de produs, subordonate strategiei de piata a intreprinderii etc.

Toate aceste abordari alcatuiesc politica de produs in sens strict si trebuie completate de politica sortimentala a intreprinderii si de politica de service si garantie.

In concluzie, prin politica de produs pe care o adopta, intreprinderea trebuie sa asigure valorificarea tuturor resurselor de care dispune - materiale, umane, financiare - in scopul crearii acelor produse si servicii capabile sa satisfaca cerintele, mereu in schimbare, ale consumatorilor.

Alcatuirea gamei de produse

Terenul cel mai complex de aplicare a deciziilor strategice si tactice in politica de produs il constituie alcatuirea gamei de produse a intreprinderii producatoare.

Potrivit conceptiei lui Ph.Kotler, gama reprezinta totalitatea produselor legate intre ele prin modul de functionalitate, prin faptul ca se adreseaza acelorasi clienti sau sunt vandute in puncte de vanzare sau zone de pret similare.

Care sa fie dimensiunea gamei - gama ideala? O gama restransa - profituri mai mici sau o gama larga - profituri mari. Si atunci? Totul depinde de obiectivele urmarite.

O firma care doreste sa cucereasca o pozitie mai buna pe piata considera ca, gama ideala este cea formata din multe produse. O intreprindere care urmareste un profit mai mare considera gama ideala cu mai putine produse dar cu beneficii mari.

Privita sub raportul evolutiei in timp gama de produse se extinde. Extinderea poate cuprinde produse de masa, produse superioare sau si unele si altele.

In cadrul gamei se disting mai multe grupe de produse omogene sub aspectul materiei prime din care se fabrica sau al tehnologiei de fabricatie.

Pozitia fiecarui produs sau grupa de produse in cadrul gamei reprezinta o operatiune premergatoare elaborarii strategiei politicii de produs.

Marimea si gradul de omogenitate al gamei de produse, sunt date de:

profilul activitatii desfasurate;

resursele umane si materiale disponibile;

natura si specificul pietelor carora se adreseaza intreprinderea prin produsele sale;

gradul de asociere a diferitelor linii de produse in procesul de productie, procesul de distributie, consumul final etc.

Tinand seama de aceste elemente, dimensiunile unei game se pot defini prin :

Largimea gamei, respectiv numarul de linii de produse ce o compun.

Profunzimea gamei data de numarul de produse distincte pe care le contine o linie de produse.

Lungimea gamei care reprezinta efectivele tuturor liniilor de fabricatie. Practic, ea reprezinta suprafata pe care o acopera o gama de produse in satisfacerea unei anumite trebuinte.

Dimensiunile gamei permit compararea intre firmele ce realizeaza aceleasi produse si constituie puncte de referinta pentru adoptarea unei anumite strategii de produs.

In raport de ponderea produsului in volumul si dinamica vanzarilor, a cotei de piata pe care o detine si ponderea in volumul total al beneficiilor produsele pot fi incadrate in patru grupe si anume:

Produse cu rentabilitate ridicata, cota de piata si volum de vanzari in crestere. Se incurajeaza productia, si implicit desfacerea.

Produse cu rentabilitate ridicata, cota mare de piata dar cu un ritm scazut al vanzarilor, in acest caz trebuind aduse modificari importante in componentele lor corporale si acorporale.

Produse cu rentabilitate ridicata, cota redusa de piata dar vanzari in crestere. In aceasta situatie trebuie corelat procesul de fabricatie cu cerintele principalelor segmente ale pietei.

Produsele care au rentabilitate, cota de piata si vanzari reduse. Aceasta situatie atrage dupa sine decizia scoaterii produselor respective din gama.

Daca in interiorul si in activitatea de ansamblu a intreprinderii producatoare, deciziile strategice au in vedere gama de produse si gruparea lor, in intreprinderile comerciale vorbim de politica sortimentala.

Acest tip de politica are in vedere alcatuirea optima a sortimentului de marfuri, astfel incat firma comerciala sa realizeze, cu cheltuieli cat mai mici, o rotatie cat mai rapida a stocurilor si un volum cat mai mare al desfacerilor.

Dimensiunile si caracteristicile sortimentului de produse delimiteaza categoriile de consumatori carora li se adreseaza firma, facand o selectie mai precisa a potentialilor clienti.

Ce deosebire este intre produs si sortiment? Sortimentul reprezinta o anumita categorie a produsului respectiv. Spre exemplu, in cazul produsului pantofi, sortimentul il constituie pantofii de marimile 41, 42, 43 sau 44 etc.

5.4. Introducerea in fabricatie, creatia, testarea, lansarea si difuzarea noilor produse

5.4.1. Introducerea in fabricatie a noilor produse

Realizarea unor produse sau articole incepe de la cunoasterea ciclului de viata al produselor. Dupa Ph. Kotler, ciclul de viata al produselor cuprinde cateva etape distincte in ceea ce priveste evolutia acestora:

Etapa de introducere a produsului pe piata (etapa de pionierat) : corespunde unei perioade de crestere lenta a vanzarilor, produsul cautand sa se impuna si sa ocupe un loc pe piata. Etapa este caracterizata in principal de nevoia de a educa si informa consumatorul. Este etapa in care se inregistreaza un profit moderat, ca urmare a cheltuielilor mari efectuate pentru introducerea produsului respectiv pe piata.

Etapa de crestere reprezinta o perioada de acceptare rapida a produsului de catre piata, inregistrandu-se o crestere substantiala a profitului[2].

Etapa de maturitate (stadiul competitiv): reprezinta perioada in care produsul este cunoscut, iar utilitatea sa este recunoscuta. Principala intrebare a consumatorului este "Ce produs sa cumpar?" In aceasta etapa produsul poate fi afectat de o reducere a evolutiei vanzarilor, de aceea trebuie afirmata superioritatea sa fata de alte produse similare, astfel incat preferintele consumatorilor sa se indrepte cu predilectie catre el si nu catre produsele competitoare. Cu toate ca profiturile sunt inca semnificative, ele se stabilizeaza sau scad ca urmare a cheltuielilor de marketing tot mai mari.

Etapa de declin (stadiul de retentie sau de reamintire): Este stadiul in care produsele au ajuns la un grad de acceptare pe scara larga, utilitatea sa este cunoscuta pe larg iar calitatile ii sunt recunoscute intru totul, numai ca el isi mentine locul pe piata mai ales in virtutea puterii si reputatiei trecute. In acest stadiu vanzarile si profiturile inregistreaza scaderi, iar consumatorilor doar li se aminteste ca produsul exista.

Ciclul de viata al produsului poate fi transformat intr-o spirala, in momentul in care acestuia i se face o campanie inteligenta prin care faza de reamintire, finalul ciclului, devine punctul de plecare pentru un nou ciclu. Practic, produsul poate fi astfel relansat prin adaugarea unor imbunatatiri sau prin comunicarea unor caracteristici care nu au fost promovate suficient in trecut.

Inainte de a aborda introducerea in fabricatie a unor noi produse si lansarea unor noi produse, sa ne oprim pe scurt asupra incidentelor ciclului de viata al produselor asupra politicii de marketing a firmei.

Este vorba de cunoasterea marfurilor cu un grad ridicat de uzura care nu se mai cer, din aceasta cauza unele au si un grad redus de rentabilitate.


Fig 5.3. Ciclul de viata al produselor

Intreprinderea este datoare sa cunoasca si sa dispuna masurile ce se impun pentru inlocuirea produselor respective cu produse care se solicita.

Cercetarea ciclului de viata al produselor genereaza idei pentru relansarea la momentul potrivit a unor articole noi, schimbarea destinatiei catre alte segmente de consumatori, retragerea lor din fabricatie.

Ciclul de viata al produselor are influenta directa asupra orientarii productiei, a comercializarii, a investitiilor ca strategie pe termen lung.

In mod corespunzator sunt influentate costurile si in aceeasi masura profitul.

Caracterizandu-se printr-un grad ridicat de receptivitate, de flexibilitate, politica de marketing intervine in evolutia ciclurilor de viata ale produselor, cerceteaza si promoveaza pe scara largita innoirea produselor, corespunzator cerintelor pietei, penetrarea produselor noi si de calitate superioara.

Introducerea de noi produse pe piata se sprijina pe un puternic proces inovational. Acesta comporta doua laturi aflate intr-o stransa corelatie :

inovatia de produs;

inovatia de proces.

Ambele laturi cunosc trei forme distincte:

1. Inovatia prin acumulare sau sporire, respectiv realizarea unei performante superioare de catre produsul respectiv. Publicul tinta nu trebuie sa fie deprins cu un nou comportament de consum. Autovehiculele produse de Renault sau Honda ofera o manevrabilitate mult mai buna, dar aceasta nu inseamna ca e nevoie de o pregatire speciala a soferilor2. Totusi, atunci cand este nevoie de o minima educare a consumatorilor, politica de marketing are in vedere captarea interesului pentru noile produse, precum si o distributie sustinuta a acestora in punctele de vanzare cele mai potrivite.

2. Inovatia sintetica respectiv combinarea creativa a ideilor sau tehnologiilor existente (de exemplu, aplicatii ale tehnologiilor de telecomunicatii in vanzarea marfurilor prin telefon). Acest tip de inovatie continua si dinamica are ca rezultat produse care intrerup obiceiurile normale de consum. Utilizarea acestor produse nu necesita un nou comportament din partea consumatorului.

3. Inovatia discontinua care consta in realizarea unui salt fata de cele existente (trecerea, spre exemplu, de la motorul cu aburi la motorul diesel). Consumatorul va adopta noi obiceiuri de consum.

Politica de marketing trebuie sa aloce o perioada mai mare de timp educarii consumatorului in privinta utilizarii produsului.

Tabel 5.2. Formele de inovatie si influenta lor asupra comportamentului de consum1



Baze de comparatie

MIC Gradul de schimbare a comportamentului de consum si de invatare MARE

 

Inovatia prin acumulare

Inovatia sintetica

Inovatia discontinua

Definire

Nu necesita un proces de invatare din partea consumatorilor

Intrerupe rutina consumatorului, dar nu necesita o invatare totala

Stabileste noi obiceiuri de consum in randul consumatorilor

 

Exemple

Gillette Mach 3 si noul Tide imbunatatit

Periuta de dinti electrica, transmisia automata, blitul de la aparatele foto

Automobile, cuptoare cu microunde, computerul

 

Accentul pus de politica de marketing

Generarea interesului in randul consumatorilor si organizarea unei distributii pe scara larga

Promovarea avantajelor pe care le vor avea consumatorii, accentuandu-se elementul de diferentiere fata de alte produse concurente

Educarea consumatorilor prin testarea produsului si vanzare directa

In procesul inovational dezvoltarea de noi produse sau noi tehnologii are loc in raport de ramura de activitate si de potentialul creativ de care dispune firma.

Trei situatii sunt de retinut in acest sens:

1. Pentru firma este mai convenabil asimilarea unor noi produse cu tehnologiile existente decat introducerea unor noi tehnologii care sunt mai costisitoare.

2. Intreprinderea acorda prioritate producerii de tehnologii intr-o mai mare masura decat de produse.

3. Ofertarea pe piata internationala intr-o mai mare masura a unor tehnologii decat de produse.

In aceste conditii se economisesc cantitati mari de resurse materiale.

Introducerea in fabricatie a unui nou produs presupune adoptarea cadrului organizatoric necesar si o conceptie clara in legatura cu etapele ce urmeaza a fi parcurse.

Care sunt aceste etape ?

Prospectarea pietei.

Cercetarea fundamentala - teoretica privind continutul produsului.

Cercetarea tehnologica aplicativa.

Creatia noului produs cu componentele sale corporale si acorporale.

Obtinerea prototipului.

Testarea tehnica.

Testarea acceptabilitatii lui pe piata.

Omologarea produsului.

Contractarea intre producator si beneficiar.

10. Distributia produsului pentru lansare.

11. Promovarea vanzarilor.

12. Lansarea pe piata.

13. Controlul si urmarirea produsului in consum.

Noul produs este rezultatul unei idei, unei imaginatii, al unor metode si tehnici pentru promovarea noului si deci a produsului.

Este rezultatul unui ansamblu de masuri, al unor decizii care vizeaza introducerea pe piata de produse noi.

In procesul de creatie se examineaza mai multe variante, selectandu-se cea care raspunde cel putin la doua cerinte: piata si eficienta.

Cu alte cuvinte are loc o analiza a valorii urmarindu-se asigurarea indeplinirii functiilor pentru care este creat produsul sau serviciul respectiv, utilizarea lui maxima si cu costuri cat mai mici. Aceeasi analiza are loc in ceea ce priveste ambalajul.

Ambalajul trebuie sa:

asigure protectia produsului prin pastrarea integritatii formei si continutului;

sa asigure o manuire cat mai lesnicioasa si spatii restranse de depozitare;

sa asigure functia promotionala.

Odata cu proiectarea produsului si a ambalajului se stabileste numele. Numele produsului este identitatea sa inregistrata pe piata. El trebuie:

sa se citeasca usor;

sa se pronunte usor;

sa se memoreze usor;

sa tina seama de aspectele juridice;

sa fie corelat cu natura si locul produsului pe piata ( beneficiu, efect, folosire etc.)

Un alt element este marca. Ea permite identificarea calitativa a produsului dintr-o gama de produse similare care pot satisface aceeasi trebuinta. Marca este un garant, mai ales in domeniul serviciilor. Orice marca este un produs, dar nu orice produs este o marca. O marca este mai mult decat orice produs. Iata ce spune David Ogilvy :"O marca este un simbol complex. Marca (brand-ul) este suma imateriala a atributelor produsului, numele sau, ambalajul, pretul, istoria, reputatia si felul in care este promovat. O marca este de asemenea definita prin impresiile consumatorilor care au folosit-o, ca si propria lor experienta in raport cu aceasta."

O marca poate imbraca mai multe forme: un nume, un termen, un semn, o emblema, o fotografie, un desen, un simbol sau o combinatie a unora din aceste elemente. Are un mare rol in castigarea de noi piete.

Unique Selling Proposition (USP) este un instrument intalnit in procesul de creatie ce reprezinta beneficiul unic atribuit unui produs sau serviciu si folosit ca baza a campaniei de publicitate. Fiecare companie trebuie sa poata raspunde la urmatoarea intrebare a clientilor: "De ce sa cumpar de la tine ?" Raspunsul oferit de Volvo, de exemplu, nu se limiteaza la siguranta masinii si la durabilitate. Vor fi mentionate, de asemenea, si alte avantaje si proprietati pe care le ofera masina: garantii, o linie de telefon gratuita aflata non-stop la dispozitia cumparatorilor, si multe altele.

Odata cu produsul, se stabileste service-ul aferent. Service-ul poate fi de natura tehnica (instalare, punere in functiune) si informativa - consultativa.

Pretul produsului este cel mai important element acorporal. El trebuie sa fie corelat cu legislatia economica si sa aiba un nivel accesibil pentru cumparatori. Strategiile de pret pot fi fundamentate pe baza de costuri, pe baza de cerere, in functie de concurenta sau in functie de produs.

Conceperea si introducerea in fabricatie a unui nou produs trebuie sa aiba in vedere trei categorii de criterii: criterii tehnice, criterii economico - financiare si criterii de marketing.

Criteriile tehnice, au in vedere in primul rand, ca performantele noului produs sa raspunda cerintelor:

functionale;

de durabilitate;

de usurinta in intretinere;

ergonomice;

estetice.

In al doilea rand, criteriile tehnice se refera la existenta resurselor de materii prime, materiale, la posibilitatile tehnologice de fabricatie, la utilajul necesar si necesarul fortei de munca.

Criteriile economico - financiare au in vedere doua conditii:

Daca noul produs se incadreaza in:

consumurile specifice de materii prime si materiale;

nivelul de rentabilitate al firmei;

timpii de munca normati;

cerintele ecologice.

2. Daca firma dispune de resursele financiare necesare:

elaborarii unor noi tehnologii;

achizitionarii de noi utilaje;

angajarii de forta de munca suplimentara.

Criteriile de marketing. Este vorba de respectarea a cel putin trei conditii si anume:

Daca noul produs corespunde strategiei de piata a intreprinderii, conducand la castigarea unei pozitii mai bune pe piata, cresterea capacitatii competitive sau pastrarea imaginii firmei in randul consumatorilor.

2. Daca produsul raspunde cerintelor consumatorilor, prin: nivelul de noutate, accesibilitatea pretului si diferentierea fata de oferta existenta.

3. Daca piata careia i se adreseaza produsul permite: estimarea duratei de viata a produsului, castigarea unor noi segmente de cumparatori si realizarea unei rentabilitati a produsului pe o durata mai mare.

5.4.2.Testarea noilor produse

Este tot o faza premergatoare introducerii pe piata a unui produs. Ea consta in principal intr-o verificare a caracteristicilor produsului vis-a-vis de standardele, normele si conditiile de comercializare.

Testarea la randul ei comporta doua momente succesive:

testarea tehnica;

testarea de acceptabilitate.

Testarea tehnica se refera la parametrii tehnico - functionali, a compozitiei materiilor prime, a tipodimensiunilor etc. Se fac incercari de proba pentru produsele ce necesita astfel de testari.

Testarea de acceptabilitate se face de catre consumatori, pe unul sau mai multe produse.

Testarea de acceptabilitate poate fi o testare completa cand se face o evaluare globala a principalelor caracteristici sau o testare partiala - analitica obiectul constituindu-l elementele componente: numele, marca, pretul, ambalajul etc.

Testarea noilor produse se poate realiza si prin intermediul unui test de marketing, care consta in lansarea experimentala a produsului pe scara mica, pe un segment de piata atent selectat si observat in permanenta. Acest tip de testare vizeaza toate aspectele mixului de marketing, si nu doar caracteristicile nou-creatului produs. In urma testarii se obtin informatii referitoare la evolutia produsului pe piata.

Testarea noilor produse permite depistarea inca din faza premergatoare lansarii a diferitelor neajunsuri care pot sa survina in timpul comercializarii sau consumului si contribuie la limitarea riscurilor si la imbunatatirea calitatilor produselor.

5.4.3. Lansarea pe piata a noilor produse

Introducerea pe piata a unui nou produs presupune rezolvarea unor probleme esentiale si anume:

1. Stabilirea perioadei de lansare. Aceasta trebuie corelata cu natura si specificul de consum al produsului.

2. Fixarea zonei teritoriale. In raport de distributia aleasa produsul poate fi introdus pe una sau mai multe piete (centre urbane).

3. Alegerea canalelor de distributie. In raport de specificul produsului acesta poate fi livrat direct consumatorului, direct unitatii comerciale cu amanuntul sau prin intermediari, reprezentanti, firme, oficii comerciale, societati mixte de desfacere.

4. Pregatirea pietei

Se poate face prin forme multiple: publicitate, expozitii cu vanzare, demonstratii practice, mese rotunde etc.

5. Alegerea modalitatilor de comercializare si pregatirea fortei de vanzare.

Se poate adopta ideea unei lansari in masa sau in transe. Cu aceasta ocazie, se organizeaza magazine speciale, magazine in zone mari de influenta si se iau masuri pentru asigurarea stocului si a calitatii personalului etc.

Lansarea noilor produse pe piata face necesara cunoasterea reactiilor pietei, a efectelor acestora. Controlul lansarii incepe de la culegerea de informatii si continua cu determinarea:

gradului de raspandire a noilor produse;

gradului de patrundere in consum;

vitezei de difuzare, adica ritmul de trecere de la inovatorii initiali la cumparatorii potentiali.

O serie de operatiuni trebuie intreprinse pentru aceste calcule: o evidenta operativa a miscarii marfurilor, o evidenta a vanzarii, o evidenta a stocurilor, o evidenta a cheltuielilor, codificarea noilor produse, dotarea unitatii cu aparatura electronica de marcat.

O cerinta de baza a lansarii noilor produse o constituie reducerea duratei si a costurilor intregului proces.

Totalitatea etapelor parcurse pot constitui activitatile unui program in care se foloseste metoda drumului critic.

In perioada lansarii noului produs trebuie urmarit comportamentul in consum al acestuia, pentru a se vedea daca noul produs satisface in mod corespunzator nevoile si dorintele consumatorilor. Totodata, se urmareste si modul in care clientii utilizeaza noul produs, pentru a se aduce noi ameliorari produsului respectiv. Observarea reactiei competitorilor este, de asemenea, importanta, intrucat se doreste o cat mai mare exploatare a perioadei de introducere pe piata a noului produs.

5.4.4. Acceptarea si difuzarea pe piata a noului produs

Ciclul de viata al produselor se afla in stransa corelatie cu procesele de acceptare si de difuzare. In fapt, acceptarea produsului da nastere ciclului de viata al acestuia, iar procesul de difuzare pe piata afecteaza lungimea respectivului ciclu de viata

Procesul de acceptare are loc in cinci faze succesive:

1. Etapa de constatare. In aceasta etapa consumatorul ia cunostinta de produs, dar nu detine informatii in privinta modului de utilizare si a avantajelor acestuia.

2. Etapa interesului individual. Consumatorul cere date suplimentare, se intereseaza de noul produs.

3. Etapa de cumpanire. In aceasta etapa se pun in balanta avantajele si dezavantajele cumpararii.

4. Etapa de incercare. In   aceasta etapa cumparatorul renunta la unele incertitudini.

Etapa de acceptare (sau de respingere). Este etapa in care cumparatorul a ajuns la concluzia cumpararii.

Asadar, procesul de acceptare presupune o serie de etape pe care un individ le parcurge pana sa ajunga la decizia de cumparare si la utilizarea regulata a noului produs.

Procesul de difuzare inseamna raspandirea noul produs in societate. Viteza de difuzare difera in functie de produs. De exemplu, unei bauturi racoritoare cu un continut redus de calorii i-au trebuit 20 ani ca sa detina o cota de 19% din totalul vanzarilor de profil de pe piata americana. In schimb, o bautura racoritoare decofeinizata a atins acest procent in numai 5 ani

Cumparatorii, in raport de gradul de receptivitate fata de noutate, sunt categorisiti in



Ø     Inovatori 2,5% - aventurieri, persoane cu studii superioare, care folosesc surse multiple de informatii;

Ø     Acceptanti timpurii 13,5% - sunt de regula lideri in viata sociala, fiind persoane cu o educatie putin peste medie;

Ø     Majoritate timpurie 34% - sunt chibzuiti, au multe contacte sociale informale;

Ø     Majoritatea tarzie 34% - sunt persoane sceptice, cu un statut social sub medie;

Ø     Acceptanti tarzii 16% - sunt tematori, sursele de informatii fiind vecinii si prietenii.

Un produs nou care a fost acceptat de inovatori si de acceptantii timpurii, are 84% din consumatorii potentiali in categoria celor care nu l-au acceptat inca. Daca inovatorii si de acceptantii timpurii nu accepta produsul, acesta este sortit esecului. La prima vedere, s-ar parea ca inovatorii, cei care incearca primii noile produse, au atitudini si trasaturi de personalitate diferite fata de acceptantii tarzii, cei care accepta ultimii noile produse. Nu exista, totusi, tipare de personalitate pentru inovatori sau acceptantii tarzii. Diferentele de comportament in consum pot fi explicate prin nivelul veniturilor si statutul social al individului. Aceste caracteristici par sa fie legate cu gradul de asumare a riscurilor (sau de neasumare a acestora) in luarea deciziilor de cumparare. O persoana care este inovator pentru un produs, poate fi acceptat tarziu pentru un altul.

5.5. Strategii ale politicii de produs

Strategia politicii de produs este subordonata strategiei de piata si corelata cu strategiile de pret, de distributie si de promovare.

Strategia de produs reprezinta totalitatea optiunilor firmei privitoare la: dimensiunile, structura si dinamica gamei de produse pe care le fabrica.

Principalele obiective ale strategiei de produs sunt:

Consolidarea pozitiei produsului in cadrul actualelor segmente de consumatori.

Cresterea gradului de patrundere in consum a unui anumit produs.

Sporirea gradului de raspandire pe piata a produsului prin atragerea de noi segmente de utilizatori.

Diferentierea fata de produsele similare sau apropiate ale altor producatori sau distribuitori.

O mai buna pozitionare in cadrul gamei si cresterea cotei de piata a produsului.

In realizarea acestor obiective strategia de produs este conditionata de:

potentialul uman, material si financiar al firmei;

de natura bunurilor ce se realizeaza de firma;

de pozitia pe piata sau pe pietele pe care functioneaza firma si profilul ei de ansamblu.

Profilul produselor firmei determina o anumita complexitate a strategiei in cazul produselor electronice si mai putin complexa cand e vorba de ciment, materiale de constructii, prefabricate. Aceasta datorita inaltelor performante care se cer marfurilor electronice.

Strategia politicii de produs se realizeaza pe trei cai principale:

Dimensionarea si diversificarea gamei de produse.

Adaptarea structurii gamei de produse.

Innoirea sortimentala a produselor.

1.In legatura cu dimensiunile si structura gamei de produse strategia are in vedere diversificarea sortimentala si selectia sortimentala.

Elementul principal care polarizeaza efectele acestei strategii il constituie selectia produselor. Aceasta se realizeaza pe doua cai:

eliminarea produselor cu un grad ridicat de uzura morala si a celor ce reprezinta o cerere scazuta.

simplificarea gamei, prin micsorarea largimii ori a profunzimii acesteia. Aceasta situatie apare fie ca urmare a unei diversificari exagerate a gamei, fie datorita existentei in interiorul gamei a unor produse neeficiente, cu rentabilitate scazuta.

Strategia de selectie impune studierea redimensionarii spatiilor de productie, se poate raspunde mai bine concurentei si efectelor ei.

Realizarea de produse de serie scurta sau unicate care sa puna in valoare fantezia creatorilor intreprinderii, traditiile manufacturiere ale acestor creatori.

Strategia selectiei are ca efect o specializare a retelei de comercializare, o revitalizare a unitatilor mici.

Strategia de selectie conduce la castigarea de catre firma a unei cote mai mari de piata, la o consolidare a indicatorilor economico - financiari, la cresterea dimensiunilor gamei, concomitent cu diversificarea ei.

Diversificarea gamei face posibila largirea pietei, patrunderea pe noi piete.

Diversificarea gamei in conditiile cresterii ciclului de viata al produselor se sprijina pe un arsenal deosebit de bogat concretizat in multiplicarea tipodimensiunilor, a modelelor, a nuantelor coloristice, a ambalajelor, a elementelor acorporale ale produselor.

Michael Porter considera ca atunci cand strategiile de diversificare esueaza, diversificarea se face prin intermediul achizitiei unei alte companii. Pentru ca strategia de diversificare sa aiba succes, spune Porter, trebuie sa fie indeplinite doua conditii . Mai intai, pietele pe care o firma decide sa intre trebuie sa fie atractive in termeni de potential de crestere si de profit. Apoi, firma trebuie sa detina cateva avantaje competitive sau resurse care sa poata fi transferate asupra produselor.

Diversificarea gamei se realizeaza pe orizontala, verticala si pe laterala.

Diversificarea orizontala are loc prin marirea numarului liniilor de fabricatie.

Diversificarea verticala se realizeaza prin prelungirea unei linii de produse care sa produca si materii prime componente ale produsului finit. De exemplu, o intreprindere care fabrica betoane poate sa-si construiasca si o sectie producatoare de ciment sau o intreprindere care fabrica produse chimice poate sa fabrice si fire sau fibre sintetice.

Diversificarea laterala presupune dezvoltarea gamei de produse in directii conexe. Spre exemplu, o intreprindere ce fabrica aparatura de agrement poate sa-si deschida o filiala proprie de turism. Aceasta varianta a gamei de produse este mai mult intalnita in tarile dezvoltate.

Concernul Ford Motor Company, al doilea producator de automobile din lume realizeaza 1/5 din cifra de afaceri fabricand aparate radio, televizoare, video casetofoane, calculatoare. Firma Singer, cunoscuta in domeniul masinilor de cusut realizeaza peste 1/2 din cifra de afaceri din productia de instrumente de navigatie aeriana, masini de birou si de calculat, mobila, aparate de aclimatizat etc.

2. Adaptarea structurii gamei la cerintele consumatorilor se refera la politica firmei fata de piata, la adaptarea la o anumita piata, la anumite categorii de cumparatori.

Este vorba de o adaptare calitativa, de o diferentiere calitativa si de stabilitate calitativa. Cu alte cuvinte, e vorba de un nivel calitativ superior al produselor. Adaptarea produselor implica:

modificari tehnico - constructive;

modificari functionale;

modificari in service-ul produselor.

Adaptarea are in vedere indeosebi produsele care se afla sub incidenta modificarilor foarte rapide ale mediului tehnologic, ale modei ori in cazul unor cereri rapide pe pietele externe.

Procesul de adaptare a produselor la specificul pietelor locale genereaza costuri mai mari decat productia standard. Strategia de adaptare este adesea utilizata pentru produse care indeplinesc aceleasi functiuni in diverse tari, dar conditiile de utilizare ale acestora sunt diferite. De exemplu, unii producatori de autovehicule vand in Europa de Est masini cu garda la sol mai ridicata, pentru a le proteja de efectele provocate de infrastructura rutiera inca necorespunzatoare . Pe langa produsul in sine, modificari se inregistreaza si in privinta ambalajului, etichetarii, marcarii, garantiilor acordate si serviciilor post-vanzare.

In multe tari, produsele parcurg canale de distributie foarte lungi, iar transportul se realizeaza in conditii precare. Aceste aspecte conduc la necesitatea asigurarii unor materiale de ambalare mai rezistente. Diferentierile in ceea ce priveste forma ambalajului, culorile sau dimensiunile sunt, de asemenea, foarte importante.

Etichetarea este influentata de factori precum limba, legile in vigoare, rata alfabetizarii si obiceiurile locale. Etichetele bi- sau multilingve de pe ambalaje sunt necesare in multe tari. Totodata, trebuie sa se tina seama de diferentele in privinta sistemelor de masurare si cantarire.

Marcarea ambalajului reprezinta o decizie dificila, care trebuie sa se bazeze pe o bogata experienta internationala si pe o buna cunoastere particularitatilor interculturale . Pe anumite piete, o marca ar putea sa trezeasca o puternica reactie de respingere din partea consumatorilor locali, datorita unor posibile conotatii lingvistice sau vizuale necunoscute de producator.

O firma poate practica mai multe tipuri de strategii in privinta acordarii garantiilor:

oferirea aceluiasi tip de garantie, indiferent de tara unde opereaza;

oferirea aceluiasi tip de garantie pe toate pietele externe, dar un tip diferentiat pentru piata interna;

practicarea de garantii particularizate in functie de tara.

Politica serviciilor post-vanzare isi propune sa evite reactiile de genul: "in tara nu poti beneficia de service pentru produsele fabricate in strainatate".

Strategia adaptarii se prezinta sub forme diverse, cum ar fi[8]:

Ø  Realizarea de produse de comanda speciala. Aceste produse au o serie de particularitati tehnico - constructive, functionale, economice sau estetice evidente. Ele contin o mare cantitate de munca vie in valoarea totala folosindu-se in mai mare masura manufactura. De exemplu, costume pe comanda, pantofi pe comanda, apartamente pe comanda sau masini pe comanda.

Ø  Produse care necesita modificari semnificative, impuse de procesul de exploatare ale produselor respective. Este vorba de unele produse ale tehnicii de varf - calculatoarele electronice.

Ø  Produse care reprezinta oferta - pachet. Este vorba de o combinatie de produse si servicii independente constituind un sistem care sa satisfaca o cerere complexa. De exemplu, sistemul de transport containerizat sau paletizat, combinele muzicale sau pachetele de servicii turistice ce presupun transport si cazare sau masa + tratament + agrement + asigurare.

Strategia adaptarii gaseste o solutie de larga aplicabilitate in strategia diferentierii calitative a produselor si serviciilor. Este vorba de atingerea unui anumit nivel calitativ al produselor si de diferentierea calitatii in raport cu cerintele diferite ale anumitor segmente de cumparatori.

Elementele de diferentiere sunt multiple si vizeaza:

imbunatatirea functionalitatii;

cresterea domeniului de utilizare;

simplificarea modalitatilor de folosinta;

calitatea materialelor din care provin si estetica produselor.

Pot fi si diferentieri de natura psihologica.

3.Innoirea sortimentala este cea mai dinamica si mai complexa strategie de produs si se realizeaza prin:

asimilarea de noi produse;

perfectionarea produselor existente;

mentinerea gradului de noutate.

Innoirea sortimentala necesita:

crearea de noi linii de fabricatie;

introducerea de noi tehnologii;

inlocuirea marfurilor imbatranite cu altele noi - superioare calitativ;

mobilizarea tuturor resurselor umane materiale si financiare de care dispune firma;

organizarea unor noi magazine care sa-si alcatuiasca sortimentul din noutati fie ca acestea sunt: vestimentare, electronice, literatura si altele.

Bineinteles ca innoirea sortimentala creeaza conditii pentru atragerea de noi consumatori, creste desfacerea, se schimba pozitia firmei si a produselor sale pe piata.

In mod corespunzator se adapteaza fabricatia, se iau masurile ce se impun.



Florescu C. (coordonator) Marketing, Editie Marketer, Bucuresti, 1992, p.303

Smedescu I. - Note de curs, 1993

Smedescu I. - Note de curs, 1993

William F. Schoell, Joseph P. Guiltinan, Marketing-fourth edition, Allyn and Bacon, 1990, p.305

M. Tushman, D. Nadler, Organising innovation, California Management Review, vol. XXVIII, nr. 3/1986

Smedescu I. - Note de curs, 1993

Berkowitz, Kerin, Rudelius, Marketing - second edition, Irwin, 1989, p.233

Florescu C. (coordonator), Marketing, Editie Marketer, Bucuresti, 1992, p.311

Kotler Ph. Kotler on Marketing, The Free Press, 1999, p.61

Smedescu I. - Note de curs, 1993

Florescu C. (coordonator), Marketing, Editie Marketer, Bucuresti, 1992, p.313.

Smedescu I. - Note de curs, 1993

William F. Schoell, Joseph P. Guiltinan, Marketing-fourth edition,Allyn and Bacon, 1990, p.305

J.O. Summers, Women' s clothing fashion opinion leaders, Journal of Marketing Research, May, 1970

Michael Porter, From Competitive Advantage to Corporate Strategy, Harvard Business Review, May-June 1987, p.43

Smedescu I. - Note de curs, 1993

Smedescu I. - Note de curs, 1993

Mircescu C, Strategii de marketing, Revista economica, nr. 40/1980 - Supliment





Document Info


Accesari: 38323
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2023 )