APORTUL INVESTIGATIILOR IMUNOLOGICE IN SECURITATEA TRANSFUZIONALA

APORTUL INVESTIGAŢIILOR IMUNOLOGICE ĪN SECURITATEA TRANSFUZIONALĂ

Enache Andreea - Lorena , Lucica Rosu, Ovidiu Zlatian, Alexandra Rosu

Coordonator stiintific: Prof. Univ. Dr. Lucica Rosu

UMF CRAIOVA

Introducere

Institutul National de Hematologie Transfuzionala, Centrele de transfuzie sanguina, Directiile sanitare si Ministerele cu retea sanitara proprie sunt obligate sa supravegheze activitatea de donare a sāngelui si a plasmei pentru excluderea maladiilor transmisibile prin sānge (hepatite, lues, SIDA, infectii cu HTLV I si II), conform Ordinului nr. 372/1.03.1995.

Legislatia privind donarea de sānge, utilizarea terapeutica a sāngelui uman si organizarea transfuzionala īn Romānia sustine respectarea unor anumite reguli stricte, īn fiecare spital organizāndu-se o comisie medicala de hemovigilenta, care supravegheaza si analizeaza masurile de securitate transfuzionala luate pentru ocrotirea bolnavului primitor, precum si consumul de sānge transfuzional sau de derivate sanguine. Donarea de sānge īn scopuri terapeutice reprezinta un gest umanitar, benevol, neremunerat si anonim.

Donatorul de sānge poate fi orice persoana sanatoasa, īntre 18-65 ani care accepta īn mod voluntar sa i se preleveze o cantitate de sānge corespunzatoare unei doze terapeutice (5-7 ml/kg corp greutate donator, dar nu mai mare de 450 ml), care se foloseste pentru transfuzii la alte persoane sau pentru productia de preparate derivate din sānge. Controlul medical al donatorilor de sānge este obligatoriu d.p.d.v : clinic, de laborator si epidemiologic.

Examenul de laborator al donatorului vizeaza 3 obiective :

a) sa verifice daca starea de sanatate a donatorului este suficient de buna si concordanta cu examenul clinic pentru ca donarea sa nu fie daunatoare pentru cel ce o efectueaza,

b) sa verifice daca exista semne ca sāngele donat ar putea sa fie nociv primitorului,

c) sa precizeze caracteristicile majore - serologic ale sāngelui pentru a cunoaste posibilitatile de folosire īn transfuzie.

Obiective

Lucrarea de fata prezinta un studiu efectuat īn perioada 2000-2006 prin care am analizat potentialul infectios al donatorilor din zona Olteniei, prezentati la prima donatie, privind posib 232d38c ilitatea transmiterii prin sānge a Treponemei pallidum, virusurilor hepatitice tip B si tip C, HIV 1,2 si HTLV.

Material si metoda

Au fost analizate 15637 persoane aparent sanatoase cu vārsta cuprinsa īntre 20 si 64 ani care s-au prezentat īn serviciul Centrului Regional de Transfuzie si Conservare a Sāngelui (C.R.T.C.S.) Craiova, īn scopul donarii de sānge. Investigatiile imunologice efectuate obligatoriu, datorita legislatiei sanitare, au fost acelea care sa poata depista prezenta unei boli infectioase care se transmite prin sānge (hepatita B si C, sifilisul, infectia cu retrovirusurile HIV si HTLV).

Īn acest scop, s-a decelat prezenta Ag HBs prin metoda ELISA automatizata, s-a evidentiat prezenta anticorpilor anti-VHC si anticorpii anti - HIV1/2 prin metoda ELISA, s-a cercetat prezenta anticorpilor anti - Treponema Pallidum utilizānd: reactia de floculare VDRL, reactia de hemaglutinare TPHA.

Rezultate si discutii

Rezultatele obtinute se īncadreaza īn datele statistice nationale ce desemneaza ca aceste infectii transmise prin intermediul sāngelui pot reprezenta un semnal de alarma atāt pentru donatori, cāt si pentru beneficiarii de sānge sau produse biologice derivate din sānge.

Din totalul de 15637 donatori investigati pentru morbiditatea prin hepatita virala B, C si sifilis, s-a constatat un procent de 8,58 % donatori cu risc infectios pentru aceste boli. Dintre acestia 5,13 % sunt purtatori de AgHBs (infectie cu virus hepatitic B), 1,14 % sunt infectati cu virus hepatitic C si 2,31 % sunt bolnavi de sifilis (conform tabelului 1 si figurii 1).

Tabel 1: Distributia donatorilor cu risc infectios pe ani de studiu si sexe:

Figura 1. Incidenta hepatitelor virale si a sifilisului la donatorii de sānge

Studiind morbiditatea acestor boli, prezente īn rāndul donatorilor, asa cum reiese din figura 2, se observa o descrestere a incidentei hepatitei virale B si sifilisului, explicata prin aplicarea metodelor de profilaxie nespecifica si specifica (vaccinare anti VHB) īn rāndul populatiei. Īn cazul hepatitei virale tip C incidenta este relativ constanta, avānd īn vedere ca infectia nu este manifesta clinic pe o perioada lunga de timp (10-30 ani), fiind depistata īntāmplator, ca de exemplu cu ocazia donarii de sānge.

Figura 2. Incidenta hepatitelor virale si a sifilisului la donatori pe ani de studiu.

AgHBs a fost detectat la 5,13 % din donatorii testati. AgHBs este primul marker virusologic detectabil īn ser dupa infectia cu VHB. El semnifica o hepatita B acuta sau cronica. Aparitia lui īn circulatie precede cu 2-4 saptamāni cresterea īn ser a GOT, GPT si aparitia simptomelor clinice.

AgHBs ramāne detectabil īn ser atāt īn timpul fazei icterice, simptomatice a hepatitei B acute, dar si la cazurile care se vor croniciza. Dupa debutul bolii, poate persista īnca 1-3 luni īn evolutiile autolimitate, dar se poate prelungi persistenta lui mai mult de 6 luni, ceea ce sugereaza cronicizarea. El poate persista la asa numitii "purtatori sanatosi", ceea ce arata ca el nu indica totdeauna o infectie recenta. Trebuie stabilit daca ei sunt infectiosi sau nu. Pentru a stabili acest lucru trebuie testata prezenta AgHBe si evaluat nivelul seric ADN/VHB. Prezenta acestor imunomarkeri sugereaza un grad crescut de infectivitate al purtatorilor.

Investigānd incidenta infectiei cu VHC īn rāndul donatorilor de sānge se constata ca aceasta este mai redusa fiind īn procent de 1,14%.

Analizānd figura 3 privind distributia pe sexe a persoanelor seropozitive, se observa predominanta infectiei cu VHB la barbati (81,80 %) si cu Treponema pallidum (66,76 %). Īn cazul infectiei cu VHC nu se constata diferente semnificative īntre cele doua sexe. Infectia cu TPHA a fost de doua ori mai frecventa la barbati decāt la femei (66,76 %).

Figura 3. Incidenta hepatitelor virale la donatori īn functie de sex.

Analizānd morbiditatea donatorilor prin hepatita B si C se constata o incidenta crescuta a infectiei cu virus hepatitic B la grupele de vārsta 35-44 de ani (33,04%) si 25-34 ani (28,93%). Spre deosebire, hepatita virala tip C are o incidenta mai mare la grupele de vārsta 35-44 de ani (39,89%) si 45-54 ani (32,02%) conform tabelului 2 si figurii 4.

Tabel 2. Repartizarea donatorilor testati pentru depistarea infectiei cu virusuri hepatitice B si C dupa grupa de vārsta si sex.

Figura 4. Distributia procentuala a donatorilor cu hepatita B si C dupa grupa de vārsta

Sifilisul este o boala raspāndita pe tot globul si nici o forta din lume nu poate stavili extinderea ei. Sifilisul este boala marilor aglomeratii urbane. Īn unele tari europene se observa o crestere importanta a morbiditatii prin sifilis la adolescenti si tineri. Aparitia sifilisului este favorizata de: homosexualitate, devalorizarea casatoriei si a notiunii de familie, existenta relatiilor extraconjugale si a partenerilor multipli, libertinajul sexual exagerat. Alaturi de acesti factori se mai adauga industrializarea moderna, migrarea māinii de lucru, navetismul prin specificul profesiei care obliga persoanele sa lucreze o vreme īndelungata departe de familie (soferi de cursa lunga, navigatori, petrolisti marini, reprezentanti comerciali īn localitati īndepartate sau īn strainatate). Aparitia sifilisului la gravide poate determina sifilisul congenital recent sau tardiv cu urmari dezastruoase la copil. Din aceste motive, lupta īmpotriva sifilisului nu trebuie sa slabeasca nici o clipa, reducerea vigilentei putānd duce oricānd la recrudescenta epidemica a acestei boli.

Conform tabelului 3 si figurii 5, se constata o incidenta a infectiei luetice, frecventa la persoanele tinere cu grupa de vārsta 20-24 ani (15,79 %) si 25-34 ani (37,40%). Incidenta bolii descreste odata cu īnaintarea īn vārsta, exemplu 31,58 % la grupa de vārsta 35-44de ani, 13,85% īntre 45-54 ani.

Tabel 3. Repartizarea donatorilor testati pentru infectia cu Treponema pallidum dupa grupa de vārsta si sex

Realizānd o corelatie cu grupa sanguina se observa din figura 6 ca un procent de 46% din donatorii seropozitivi lues sunt de grup serologic A II, 33% grup O I, 12% grup B III si 9% grup AB IV.

Mentionam ca īn rāndul donatorilor nu a fost depistat nici un caz de infectie cu HIV 1,2 sau HTLV.

Concluzii

Studiul de fata a scos īn evidenta importanta deosebita care trebuie acordata testarilor serologice la donatorii de sānge avānd īn vedere diversitatea agentilor infectiosi care pot fi transmisi prin sānge.

1. Sāngele donat īn scop terapeutic este un gest umanitar, benevol si anonim. El poate vehicula agenti infectiosi dintre care frecvent virusurile hepatitice B, C, D, G, HIV, HTLV, Treponema Pallidum.

2. Vārsta donatorilor cu risc infectios este cuprinsa īntre 20 - 50 ani, iar dintre acestia barbatii ocupa primul loc.

3. Studiul efectuat ofera informatii pretioase privind raspāndirea anumitor boli īn populatia activa a tarii, īn rāndul persoanelor aparent sanatoase, si evidentiaza rolul examenelor serologice pentru securitatea transfuzionala.

Bibliografie

M.L. Barea, R. Gonzalez - "Human Immunodeficiency virus (HIV) seroconversion among repeat volunteer blood", 5^th Regional (4^th European) Congress, Venezia - Italy, 2^nd - 5^th, July, 1995, Abstracts, International Society of Blood Transfusion

E.O Benea, A.S. Cercel- "Managementul bolnavului cu infectie HIV", Editura IBI Matei Bals, Bucuresti , 2001

L. Biesert, J.L. Poplavsky, H. Suhartono - "Securite virale d'octaplas: etudes de validation virale"; Transfus. Clin. Biol. 1998, 5 (suppl. 1): 82s-83s, Elsevier, Paris

Castera l, Dhumeaux D, Pawlotsky JM - Hepatites virales chroniques B et C- Epidemiologie, diagnostic, evolution, prevention -Revue Prat 2001; 51 ; 1247-1257

Elvira Sīnziana Ciufecu - Virusologie medicala, Ed. Medicala Nationala, 2003 Buc.

E. Hergan - "Assurance de la qualite en transfusion sanguine: les avantages et les limites"; Transfus. Clin. Biol. 1998, 5 (suppl.): 36s-41s, Elsevier, Paris

P.Moncharmont, P. Merle, V.Barlet, J.F. Cantaloube, S.Radenne, P.de Micco, C.Trepo "Virus des hepatites C et G et marqueurs indirects d"hepatite virale chez les donneurs de sang" Transf. Clin. Biol. 1998, 5 suplim : p.87, Elsevier Paris.

S. Petrea - "Ghid de prevenire a transmiterii HIV īn practica medicala", All, Buc, 2002

Ileana Rebedea - "Boli infectioase", Ed.Medicala, Bucuresti, 2000

Rosu Lucica - "Microbiologie medicala - Bacteriologie. Virusologie. Note de curs", Ed. Medicala Universitara, Craiova, 2002, 2006.