Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Antibiotice si chimioterapice

medicina






Antibiotice si chimioterapice





Sunt substante care se caracterizeaza printr-o actiune de distrugere sau inhibarea a cresterii celulelor bacteriene. Se clasifica in 2 grupe mari:

Dezinfectantele sau antisepticele-au actiune specifica si prezinta efecte 12312c21m toxice atat fat de agentii patogeni, cat si fata de celulele organismului gazda. Nu pot fi folosite decat pentru dezinfectia mediului vaselor instrumentare si aplicatia externa pe tegumente si mucoase.

Chimioterapicele si antibioticele-au actiune toxica specifica fata de microorganisme sau paraziti sau celule atifice, adica celule canceroase si efecte toxice mult mai reduse sau absente fata de celulele organismului gazda.

Chimioterapicele sunt obtinute prin sinteza chimica, iar antibioticele sunt produse de diferite specii de microorganisme.

Generalitati: in aprecierea eficacitatii unui agent antimicrobian trebuie sa luam in considerare 2 factori esentiali:

-activitatea asupra germenilor patogeni-spectrul de activitate si aparitia rezistentei microbiene;

-activitatea asupra organismului gazda-reactiile adverse.

Spectrul de activitate inseamna totalitatea tipurilor de germeni care pot fi influentati de un anumit antibiotic. Astfel, se deosebesc:

-antibiotice cu spectru ingust: sunt active pe cocigram pozitiv (penicilina) si pe cocigram negativ (streptomicina); au avantajul ca permit o terapie rationala, bine tintita, fara riscul producerii unor dezechilibre microbiene importante;

-antibiotice cu spectru larg: sunt active si pe cocigram pozitiv si negativ si pe alte microorganisme (tip tetraciclina); sunt utile in infectii polimicrobiene sau in situatii de urgenta; au dezavantajul ca se produce usor rezistenta microbiana si dismicrobismele;

-antibiotice cu spectru limitat (antituberculoasele).

Dupa modul de actiune, antibioticele se impart in:

-bactericide-distrugerea germenilor cum ar fi penicilinele, cefalospolinele, aminoglicozitele.;

-bacteriostatice-inhiba multiplicarea germenilor si ii fac vulnerabili la fortele de aparare ale organismului (tetraciclina, eritromicina.).

Mecanismele generale de actiune ale antibioticelor:

actiune la nivelul peretelui celulei bacteriene (penicilina, cefalospolitele);

actiune la nivelul membranei citoplasmatice care intervine in reglarea schimburilor ionice si sintezei proteice a celulei bacteriene (aminoglicozitele);

actiune asupra proceselor metabolice intracitoplasmatice.

Rezistenta microbiana este insensibilitatea germenilor la un anumit antibiotic. Poate fi naturala sau dobandita de germenii care au fost initial sensibili la antibiotic, dar si-au pierdut aceasta caracteristica dupa un numar de contacte.

Aceasta rezistenta dobandita este favorizata de concentratia scazuta de antibiotice, de tratamentele de scurta durata sau de tratamentele de durata medie, dar cu o densitate mare a germenilor.

Rezistenta microbiana reprezinta cea mai importanta problema ridicata de utilizarea antibioticelor. Rezolvarea ei prin inmultirea numarului de antibiotice si introducerea in terapeutica a unor compusi noi nu reprezinta decat o solutie temporara. De regula microorganismele rezistente la un anumit antibiotic sunt rezistente la toate substantele inrudite chimic cu el. Uneori apare rezistenta incrucisata, care implica substante diferite chimic (eritromicina si lincomicina). Rezistenta aceasta se poate instala rapid fiind de tip streptomicina sau lent fiind de tip penicilina.

Efectele adverse ale antibioticelor pot fi de 4 feluri:

reactii alergice-cele mai frecvente sunt pentru penicilina; sunt favorizate de contactul repetat prelungit cu concentratii mari pe suprafate intinse si de terenul alergic. Aceste reactii alergice sunt incrucisate in cadrul aceleasi grupe de antibiotice sau intre antibiotice apropiate ca structura. Clinic imbraca forme variate de la simple eruptii cutanate pana la soc anafilactic.



reactii toxice-intereseaza un organ sau tesut (aminoglicozidele sunt ototoxice si nefrotoxice; tetraciclina si eritromicina-hepatotoxice; penicilinele in doze mari pot fi neurotoxice).

reactii idiosincratice-apar ca urmare a unor enzimopatii genetice.

reactii adverse de ordin biologic

-reactiile de exacerbare (Herxheimer) sunt rezultatul distrugerii masive de germeni cu eliberare de endotoxina si se manifesta printr-o simptomatologie variata (tulburari digestive, circulatorii, nervoase). Apare de obicei in cursul tratamentului cu penicilina al sifilisului;

-rezistenta microbiana;

-fenomenele de dismicrobism-germenii sensibili ai florei normale dispar si se inmultesc cei rezistenti, care pot fi sau deveni patogeni.

Astfel se produc suprainfectii. Aceste dismicrobiene sunt mai frecvente dupa antibioticele cu spectru larg.

Antibioterapia locala-se recomanda limitarea utilizarii locale a antibioticelor datorita riscului de sensibilizare sau dezvoltarii tulpinilor rezistente. Se folosesc de regula substante care nu se administreaza obisnuit pe cale generala, datorita toxicitatii prea mari; de preferinta antibioticele au actiune bactericida cu capacitate alergizanta redusa si bine tolerate de tesuturi (polimixina B).

Profilaxia cu antibiotice are indicatii limitate. Se foloseste cert in profilaxia reumatismului articular acut, endocardita bacteriana si alte infectii recidivante. Indicatii posibile: profilaxia scarlatinei, meningitei meningococice, tuberculoza, sifilis. Se mai foloseste posibil post operator in interventiile chirurgicale ginecologice sau interventii pe colon si rect.

Asociatiile de antibiotice sunt indirecte numai in infectii grave, cu germeni neidentificati sau in infectii mixte sau cand exista o tendinta mare la dezvoltarea rezistentei bacteriene.

Greseli in antibioterapie si cauze de insucces: utilizarea gresita in tratamentul febrei de origine necunoscuta; utilizarea in infectii virale necomplicate; utilizarea unor doze prea mari sau prea mici, calea de administrare gresita; utilizarea unui antibiotic la care s-a dezvoltat rezistenta bacteriana; utilizarea in continuare a antibioticului in prezenta unor reactii adverse serioase; utilizarea unor asocieri gresite, nemodificarea tratamentului cand se suprapun infectii cu germeni rezistenti; utilizarea antibioterapiei in locul unor interventii chirurgicale salvatoare (drenajul infectiilor localizate).

Clasificarea antibioticelor: in functie de structura chimica:

betalactamine-penicilinele si cefalospolinele;

aminoglicozide-streptomicina, canamicina, gentamicina;

macrolide-eritromicina, spiramicina;

polipeptide-polimixina, bacitracina;

tetracicline-tetraciclina, doxiciclina;

fenicoli-cloramfenicol.

Sulfamidele sunt substante de sinteza, derivati ai acidului sulfamiric. Principalii derivati au actiune antibacteriana. Unele sunt lipsite de aceasta actiune, fiind utilizati ca antidiabetice, diuretice si altele. In ultimii ani importanta lor a crescut prin sinteza unor noi derivati cu avantaje terapeutice si in special cu utilizarea in asociere cu un alt chimioterapic bacteriostatic si anume trimetoprimul (cotrinoxazonul sau biseptolul). Biseptolul are actiune bactericida.










Document Info


Accesari: 11189
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )