Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Cavitatea timpanica (cavum tympani)

medicina




Cavitatea timpanica (cavum tympani)


Este o cavitate cuprinsa în interiorul stâncii temporale ce are forma unei despicaturi neregulate, careia i se descriu 6 pereti. Continutul cavitatii timpanice este alcatuit de oscioarele auditive. Diametrul anteroposterior al cavitatii este de aproximativ 15 mm, iar cel transvers - de aproximativ 6 mm. Cavitatea timpanica comunica cu nazofaringele prin intermediul tubei auditive si cu antrum mastoideum prin aditus ad antrum.




Peretele lateral sau membranos (paries membranaceus) este constituit de timpan (tympanum) în mare parte. Timpanul este fixat într-un cadru osos format: anterior, inferior si posterior de partea timpanica a osului temporal. Su 313e48d perior, cadrul este alcatuit de partea temporalului care constituie acoperisul segmentului median al conductului auditiv extern. Timpanul este prins în santul timpanic printr-un inel fibrocartilaginos (anulus fibrocartilagineus). Pe fata interna timpanul este alcatuit de mucoasa, care tapeteaza si ceilalti pereti ai cavitatii timpanice. Cadrul osos în care este fixat timpanul are o latime variabila. Anterior, inferior si posterior timpanului, peretele osos are latimea de 5-7 mm, formând peretele lateral al recesului epitimpanic (recessus epitympanicus) care este loja oscioarelor auditive.

Membrana timpanica desparte cavitatea timpanica de meatul acustic extern. Ea este semitransparenta, de forma ovala si e situata oblic, sub un unghi de 55 cu axul meatului extern. Timpanul are grosimea de 1/10 mm, însa necatând la aceasta, este rezistent. Este alcatuit din doua lamele epiteliale, între care se gaseste tesutul propriu fibrocartilaginos. Jumatatea superioara a timpanului prin proeminenta mânerului ciocanului (proeminentia mallearis), inclus în membrana timpanului. Extremitatea
inferioara a acestei proeminente este în centrul timpanului sub forma ombilicului (umbo membranae tympani). De la ombilic în sus, corespunzator mânerului ciocanului, pleaca o dunga oblica (stria mallearis). Aceasta da insertie la doua ligamente fibroase, care duc la formarea plicilor limitante anterioara si posterioara. Aceste plici separa partea întinsa (pars tensa) de partea flacida (pars flaccida). În unghiul format de peretele lateral si posterior al cavitatii timpanice se deschide orificiul posterior al canaliculului nervului choarda timpanica prin care nervul choarda timpanului si un ram al arterei stilomastoidiene patrund în cavitatea timpanica. În partea osoasa a peretelui lateral, în portiunea sa anterioara, la circa 2 mm de locul de insertie a membranei timpanice, se deschide fisura pietrotimpanica (fissura petrotympanica), prin care patrunde în cavitatea timpanica - artera timpanica anterioara, ram din artera maxilara. Tot aici se deschide orificiul anterior al canaliculului nervului choarda timpanului, prin care acest nerv paraseste cavitatea timpanica.

Peretele medial sau labirintic (paries labyrinthicus) este format de labirintul osos al urechi interne. În centrul acestui perete se ridica promontoriul (promontorium), care este nu altceva decât spira bazala a melcului osos. Contine niste santuri în care trec ramuri ale plexului timpanic (plexus tympanicus).

Postero-superior de promontoriu este situata fereastra ovala (fenestra vestibuli). Ea corespunde vestibulului urechii interne si este închisa de o membrana, de ligamentul inelar al bazei scaritei (lig. aurilare stepedis) si de baza scaritei (basis stepedis).

Postero-inferior de promontoriu e situata fereastra rotunda (fenestra cochleae), care corespunde rampei timpanice (scala tympani) a melcului
si este închisa de membrana timpanica secundara (membrana tympani secundaria).

Între fereastra rotunda si fereastra ovala se gaseste o foseta adânca - sinusul timpanic (sinus tympani), format de pozitionarea ampulei canalului semicircular posterior.

Anterior si superior de promontoriu e situat un canal osos ce se termina printr-o lama recurbata înafara. Aceasta formatiune ce poarta numele de processus cochleariformis adaposteste muschiul tensor al timpanului.

Supero-posterior de ferestra ovala e situata proeminenta canalului facial (proeminentia c. facialis). Aceasta proeminenta e lasata de a doua portiune a canalului facial, având un perete subtire, iar uneori dehiscent.

Peretele superior (tegmen tympani) prezinta o lamela osoasa ce este interpusa între urechea medie si fosa craniana medie. Tegmenul timpanic prezinta sutura pietroscuamoasa interna, traversata de vase fine ce se varsa în sinusul pietros superior.

Peretele inferior (paries jugularis) este format dintr-o lama osoasa subtire ce separa urechea medie de bulbul superior al venei jugulare interne. Fata interna a acestui perete are aspectul unui sant adânc situat sub timpan (recessus hipotympanicus) si sub promontoriu. În acesta lamela se deschide orificiul intern al canaliculului timpanic.

Peretele posterior (paries mastoideus) prezinta în partea superioara orificiul antrului mastoidian (aditus ad antrum). În partea mijlocie a peretelui se observa eminenta piramidala (eminentia pyramidalis) cu aspect conic de unde porneste tendonul m. scaritei (m. stepedis). Lateral se gaseste orificiul de intrare al nervului choarda timpanului. Tot la nivelul peretelui posterior se observa proeminenta
canalului semicircular lateral si mai anterior, proeminenta celei de a doua portiuni a canalului facial.

Peretele anterior (paries caroticus). Partea inferioara este neregulata, uneori dehiscenta, comunicând cu canalul carotic si este perforata de canalul carotico-timpanic. Partea mijlocie a peretelui este ocupata de orificiul timpanic al tubei auditive (ostium tympanicum tubae auditivae). Deasupra orificiului tubar se gaseste semicanalul muschiului tensor al timpanului si orificiul de iesire al nervului coarda timpanului.


Cavitatile mastoidiene

Procesul mastoid prezinta o structura interna variata. În 1/5 din cazuri este compact si contine o singura cavitate - antrum mastoideum, ce comunica cu cavitatea timpanica prin aditus ad antrum. În alte cazuri procesul mastoid este pneumatizat, continând un numar mare de cavitati -

celulele mastoide.

Aditus ad antrum este un canal osos prismatic care leaga urechea medie de antrul mastoidian. Peretele sau superior se continua cu tegmen tympani. Peretele medial prezinta proeminenta canalului semicircular lateral. Unghiul sau inferior raspunde cotului canalului facial.

Antrul mastoidian este o cavitate polimorfa de marime variabila, care e situata oblic, postero-lateral de cavitatea timpanica.

Celulele mastoidiene, daca exista, sunt situate în jurul antrului si se disting grupuri de celule superioare, inferioare, posterioare, laterale si mediale. Pot fi întâlnite si celule aberante petroase, scuamoase si zigomatice. Un canal îngust petro-mastoidian leaga antrul de fosa subarcuata si contine câteva vase fine.
Oscioarele urechii medii



Cele trei oscioare: ciocanul, nicovala si scarita sunt cuprinse în recesul epitimpanic. Ele se articuleaza între ele, legând timpanul cu fereastra ovala.

Ciocanul (malleus) este format dintr-un cap (capitullum mallei), un gât (collum mallei), un mâner inclus în membrana timpanica (manubrium mallei), un proces scurt lateral (processus brevis), care determina în timpan proeminentia mallearis si un proces lung anterior (processus longus).

Nicovala (incus) prezinta un corp (corpus incudis) articulat cu coicanul, o radacina superioara scurta (crus breve) în foseta unghiului inferior al aditusului ad antrum si o radacina lunga (crus longum) inferioara, cu extremitatea largita (processus lenticularis), care se articuleaza cu scarita.

Scarita (stapes) este formata dintr-un cap (capitullum stapedis) articulat cu nicovala prin procesul lenticular al acesteia, o baza plata (bazis stapedis) aplicata pe fereastra ovala prin ligamentul inelar al scaritei (lig. anulare stapedis) si doua brate, unul anterior, mai scurt (crus anterius) si altul posterior (crus posterius), care unesc capul cu baza scaritei.

Între oscioare se formeaza doua articulatii cu capsula si sinoviala: una între ciocan si nicovala, alta între nicovala si scarita. Ciocanul este fixat de trei ligamente: superior, lateral si anterior. Nicovala dispune de doua ligamente: superior si posterior. Scarita prezinta doua ligamente: ligamentul inelar al batei scaritei si membrana obturatorie a scaritei.
Tuba auditiva (tuba auditiva)

Tuba auditiva este un conduct osteo-cartilalaginos care face comunicarea între cavitatea timpanica si nazofaringe, asigurând ventilatia urechii medii pentru reglarea presiunii în cavitatea timpanica. Este oblica anterior, medial si inferior, formând un unghi de 1450 cu planul sagital si 300 cu cel orizontal.

Portiunea osoasa a tubei auditive (pars osea tubae auditivae) este un canal lung de 12-14 mm, situat între stânca si osul timpanal, în canalul musculo-tubar, sub semicanalul muschiului tensor al timpanului, lateral de canalul carotidian. Calibrul sau diminueaza pe masura ce se apropie de suprafata osului. El se deschide în unghiul dintre stânca si solzul temporalului.


Urechea interna (auris interna)

Urechea interna include labirintul osos si membranos, care sunt situate în grosimea piramidei temporale.

Labirintul membranos este situat în interiorul celui osos si în el circula endolimfa, iar în spatiul îngust dintre cele doua labirinte circula perilimfa. Labirintul este compus din vestubul, canale semicirculare si melc. Vestibulul si canalele semicirculare contin receptorii pentru echilibru si orientarea corpului în spatiu, iar melcul - receptorii auditivi.

Labirintul osos (labyrinthus osseus). Cavitatile labirintului osos sunt delimitate de tesut osos, provenit din capsula auditiva embrionara. El este format din vestibul, melc, situat anterior de el si canale semicirculare situate posterior. Tot din labirintul osos face parte si meatul acustic intern.

Vestibulul (vestibulum) este partea centrala a labirintului. Are o
forma ovoida neregulata si prezinta niste pereti:

peretele lateral, corespunde urechii medii, cu care comunica prin fereastra ovala, superior si prin fereastra rotunda, inferior. În jumatatea superioara a acestui perete se deschide canalul semicircular lateral.

peretele inferior da nastere unei lame osoase, de pe care pleaca lama osoasa spiralata a melcului.

peretele anterior corespunde în partea sa superioara primei portiuni a canalului facial si inferior - melcului.

peretele medial prezinta trei fosete:

foseta semiovala (recessus ellipticus) situata antero-superior, în care se afla utricula. Fundul acestei fosete e format de o lama osoasa ciuruita prin care trece n. utriculoampularis.

foseta hemisferica (recessus sphericus) e situata antero-inferior si e strabatuta de niste orificii pe unde trec fibrele n. saccularis. În aceasta foseta se adaposteste sacula. Anterior de aceasta foseta se gaseste piramida vestibulului, iar între ele se gaseste creasta vestibulului.

foseta cohleara (recessus cohlearis) e situata posterior. Superior de aceasta foseta se deschide orificiul apeductului vestibulului care este traversat de canalul endolimfatic.



Canalele semicirculare (canales semicirculares ossei) sunt trei canale cilindrice, curbe, ce se deschid în vestibul. Sunt dispuse în trei planuri: sagital, frontal si orizontal.

canalul semicircular anerior sau superior (canalis semicircularis superior) este situat vertical si perpendicular pe marele ax al stâncii. Are o lungime de 15-20 mm. Începe în partea anterioara a peretelui superior al vestibulului cu ampula sa si se termina în partea postero-mediala a peretelui superior al vestibulului, printr-o portiune comuna cu canalul semicircular posterior.

canalul semicircular posterior (canalis semicircularis posterior) este vertical, orientat în axul mare al stâncii. Are o lungime de 18-22 mm. Orificiul ampular este situat la nivelul unghiului posterior, inferior si lateral al vestibulului, iar celalalt capat formeaza cu canalul semicircular superior crus communi cu lungimea de circa 4 mm.

canalul semicircular lateral (canalis semicircularis lateralis) este convex lateral si posterior si e situat în plan orizontal. Are lungimea de 12-15 mm. Orificiul ampular este situat deasupra si posterior ferestrei ovale, pe peretele lateral al vestibulului. Orificiul neampular este situat în zona poatero-superioara a peretelui lateral. Convexitatea acestui canal proemina pe peretele medial al aditusului ad antrum.

Melcul (cohlea) este format dintr-un con osos (columele sau modiolus), în jurul caruia este rasucit un canal spiral. Este situat anterior de vestibul, baza sa fiind îndreptata spre conductul auditiv intern, iar apexul - spre cavitatea timpanica.

Columela este un con cavitar osos a carui baza (bazis modioli) excavata formeaza foseta cohleara. În foseta cohleara se deschid orificii dispuse dupa o linie spirala. Acestea conduc în canalul spiral (canalis spiralis modioli) în care se gaseste ganglionul spiral al lui Corti. Din canalul spiral numeroase canalicule se îndreapta radial si patrund în grosimea lamei spirale.

Canalul spiral (canalis spiralis cochleae) se rasuceste în jurul columelei , facând doua ture si jumatate. Începe la nivelul vestibulului cu o portiune nerasucita si se sfârseste în fund de sac la nivelul cupolei melcului. Are o lungime de 35 mm si un diametru de circa 3 mm la începutul sau.

Lama spirala (lamina spiralis osea) este o lama osoasa care, ca si canalul spiral, se rasuceste în jurul columelei. Are o margine libera în canalul spiral al melcului, care nu ajunge pâna la peretele acestuia. La nivelul cupolei melcului ea se termina prinr-un cârlig (hamulus laminae spiralis). Ea împarte canalul spiral al melcului în doua parti: una superioara, rampa vestibulara (scala vestibuli) si una inferioara, rampa timpanica (scala tympani).

Rampa vestibulara se deschide în vestibul. Rampa timpanica se deschide sub vestibul printr-o parte mai proeminenta care determina promontorium în cavitatea timpanica. Rampa timpanica comunica cu urechea medie prin fenestra cochleae care este acoperita de membrana timpanica secundara. Cu cavitatea craniului rampa timpanica comunica prin apeductul melcului (canaliculus cochleae) ce se deschide în foseta petroasa. Cele doua rampe sunt despartite si de canalul cochlear membranos (ductus cochlearis), comunicând doar printr-un orificiu situat la nivelul cârligului - helicotrema.







































































Document Info


Accesari: 6408
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )