Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Hepatita virala A

medicina




Hepatita virala A

 Definitie
Hepatita virala A este o boala infecto-contagioasa acuta, benigna, manifestata prin fenomene infectioase generale, digestive si hepatice, avānd o evolutie autolimitata īn marea majoritate a cazurilor.

 Etiologie
- virusul hepatitei A din familia Picornaviridae.
- este rezistent 1h la 600C, zile-luni īn apa contaminata
- este distrus prin fierbere īn 5 minute, prin autoclavare īntr-un minut, prin clorinare intensa 1-2mg/l, īn 30min., de formaldehida 2-4%, UV, glutaraldehida 2%, etanol 70%, īn 5 minute.




 Manifestarile procesului epidemiologic
Boala are raspāndire universala, cu evolutie endemica - sporadica, pe care se grefeaza crosete epidemice, mai ales īn sezonul de toamna-iarna si cu o periodicitate la 5-6 ani.

Incidenta la100.000 locuitori, īn anul 1998, a fost de 52,09 si de 57,31 īn vestul tarii, fiind īn scadere fata de anii anteriori. Epidemiile pot fi de contact (mai ales īn colectivitati), hidrice sau alimentare. Morbiditatea predomina īn mediul urban, la grupa de vārsta 1-14 ani si la sexul masculin.

 Diagnostic clinic
Manifestarile clinice ale hepatitei virale A sunt asemanatoare cu cele din hepatitele acute determinate de alte virusuri (B, C, E, F, etc.).

Incubatia dureaza īntre 14 si 42 de zile, fiind īn medie 21-35 de zile; se caracterizeaza prin prezenta virusului īn scaun si prin contagiozitate crescuta īn a doua jumatate a perioadei.

Perioada prodromala (preicterica) dureaza 1-10 zile (īn medie 3-7 zile) si este dominata de manifestari generale de tip infectios si tulburari digestive care se amendeaza odata cu instalarea icterului. Desi, simptomatologia perioadei prodromale este polimorfa se descriu urmatoarele forme de debut īn hepatita virala A:

1. debut pseudogripal: febra, mialgii, catar al cailor respiratorii superioare, ce fac dificil diagnosticul diferential cu o viroza respiratorie sau o angina acuta.

2. debut digestiv dispeptic: inapetenta (uneori pāna la anorexie), greturi, varsaturi, epigastralgii, jena sau tensiune dureroasa īn hipocondrul drept, meteorism postprandial, modificari ale sensibilitatii gustative si olfactive (dezgust de a fuma), fiind cel mai frecvent īntālnit.

3. debut nervos - astenic: astenie, cefalee, ameteli, somnolenta (sau insomnii), apatie, stare de rau general, uneori depresie psihica.

4. debuturi atipice: a. debut colicativ, simulānd colica biliara sau apendicita acuta,

           b. debut direct cu icter.

Infectia cu VHA se poate opri la perioada prodromala īn formele abortive ale hepatitei virale A.

Īn perioada prodromala, examenul obiectiv poate decela hepatomegalie, adeno-splenomegalie (mai ales la copii). Examenele de laborator efectuate īn acest stadiu pot confirma hepatita virala acuta prin valori crescute ale testelor de inflamatie mezenchimala (testul cu Tymol, Kunkel, etc.) si ale testelor de hepatocitoliza  (TGP, TGO).

Perioada de stare (icterica) īncepe odata cu instalarea icterului sclero-tegumentar. Īn marea majoritate a cazurilor simptomatologia se remite, bolnavii redevin apetenti, fara acuze subiective. Persistenta sindromului digestiv dispeptic sau/si a celui neuropsihic poate anunta o evolutie severa.

Principalele sindroame care caracterizeaza aceasta perioada sunt: sindromul icteric si sindromul hepato-splenomegalic, la care se adauga, inconstant, simptome legate de afectarea unor organe īnvecinate ficatului: vezica biliara, pancreas, stomac si duoden.

Aparatul cardio-vascular poate prezenta unele modificari: bradicardie, hipotensiune arteriala; lezarea rinichiului este minima si se evidentiaza prin discreta albuminurie.

Sindromul icteric īncepe prin coloratia galbena a sclerelor, urmata de colorarea galben-rubinie a tegumentelor. Intensitatea si durata icterului este variabila si poate constitui un indicator al gradului de severitate al bolii (formele severe se insotesc de un icter accentuat, formele usoare pot evolua fara icter sau cu icter discret si de scurta durata, formele colestatice sunt caracterizate prin persistenta īndelungata a unui icter intens, etc.).

Concomitent cu icterul, bolnavii prezinta urini hipercrome si scaune decolorate, hipocolice.

Īn hepatita virala A durata icterului este de 2-4 saptamāni; īn formele colestatice icterul persista mai mult de 4 saptamāni.

Sindromul hepatomegalic ficatul este marit īn volum, depasind rebordul costal cu 2-4-6 cm sau mai mult. Consistenta ficatului este elastica, marginea inferioara rotunjita, suprafata neteda. Este sensibil la palpare, iar īn ortostatism prelungit sau la efort, bolnavul acuza durere sau jena īn hipocondrul drept si epigastru (epigastralgiile din debutul hepatitelor virale se datoreaza cresterii dimensiunilor lobului stāng hepatic ce duce la distensia dureroasa a capsulei Glison ).



Hepatomegalia persista pe toata perioada de stare a hepatitei virale acute si se remite lent īn convalescenta, ficatul ajungānd la dimensiuni normale la 4 - 6 luni de la debutul bolii. Se īntālnesc īnsa si cazuri de hepatita virala A īn care nu se evidentiaza hepatomegalie sau aceasta este foarte discreta.

Splenomegalia poate īnsoti hepatomegalia, mai ales daca hepatita virala apare la copil. Prezenta si importanta splenomegaliei nu poate orienta īnsa asupra evolutiei bolii.

Copiii cu hepatita acuta A prezinta un facies caracteristic, cu pometi congestionati si buze carminate, ce contrasteaza cu paloarea sau icterul tegumentar.

Perioada de declin a hepatitei virale A īncepe dupa 10 - 14 zile de evolutie a bolii, prin remisiunea treptata a icterului, normalizarea culorii urinilor si a scaunelor, reducerea moderata a hepatomegaliei, declinul valorilor bilirubinei serice si a enzimelor de hepatocitoliza.

Perioada de convalescenta dureaza 2-3 luni dupa boala acuta, timp īn care simptomatologia clinica dispare complet, īnainte de vindecarea biochimica si histologica a ficatului. Din acest motiv, supravegherea bolnavului se face prin control clinico-biologic lunar īn primele 3 luni de la externare si se continua apoi trimestrial timp de 1 an.

 Evolutie si prognostic

Hepatita virala A evolueaza, īn marea majoritatea cazurilor, ca o infectie virala autolimitata, cu vindecare completa, clinica si biologica si cu cāstigarea unei imunitati specifice pentru toata viata. Prin ameliorarea tehnicilor de diagnostic, īn ultimii ani s-au putut īnsa decela si forme prelungite, cu recaderi, sau forme colestatice cu evolutie mai lunga de 8-12 saptamāni. Prin analiza formelor clinice pe grupe de vārsta s-a constatat ca la copii infectia īmbraca, mai ales, forme inaparente sau usoare de boala, īn timp ce un procent īngrijorator de bolnavi, peste 40 de ani, pot prezenta forme grave.

Prognosticul este, de asemenea, rezervat la persoanele cu agamaglobulinemie si hipogamaglobulinemie severa, care nu pot sintetiza titruri suficiente de IgM specific anti-VHA, si deci nu pot limita infectia, care evolueaza spre insuficienta hepatica si deces.

 Diagnostic de laborator

A. Examene de laborator utile īn perioada de stare

1. Sindrom de inflamatie mezenchimala (de disproteinemie): pune īn evidenta modificarea raportului albumine/globuline si se pozitiveaza prin cresterea imunoglobulinelor, precoce, chiar la debutul bolii. Valorile testelor de disproteinemie se mentin crescute īn perioada de stare si scad īn convalescenta, dupa 1-2 luni de la externarea bolnavului.

2. Sindromul de hepatocitoliza (teste enzimatice): Transaminazele serice: TGP sau ALAT si TGO sau ASAT care, de la valori normale cuprinse īntre 0-12 UI (sau 0-40) ajung la valori de peste 200-300 UI, īnca din faza preicterica, precedānd cresterea bilirubinei serice.

Īn mod obisnuit valorile TGP, TGO scad īn 2-3-4 saptamāni, ajungānd la limitele normale. Determinarea sideremiei arata valori crescute la 200-500 mg % (valori normale 80-120 mg %) īn cursul perioadei de stare, īn paralel  cu cresterea transaminazelor.

3. Sindromul de retentie biliara: Determinarea bilirubinemiei directe (conjugate) si totale arata valori de 1,6-2,5 mg % la bolnavii cu subicter, valori de 5-15 mg % īn formele icterice si peste 20-25 mg % īn formele colestatice. Cresterea concentratiei serice a bilirubinemiei determina aparitia īn urina a pigmentilor biliari (bilirubina directa trecānd prin filtrul renal, īn timp ce bilirubina neconjugata nu se regaseste īn urina deoarece nu este solubila).

Formele colestatice de hepatita virala acuta se īnsotesc si de o crestere marcata a fosfatazei alcaline prin alterarea functiei excretoare a ficatului (valori normale 1,5-4,5 unitati Bodansky).



4. Sindromul hepatopriv: Daca leziunile hepatice sunt severe, sinteza factorilor de coagulare (protrombina, proaccelerina, proconvertina ) este scazuta, ceea ce duce la prelungirea timpilor respectivi fata de martor.

Se mai deceleaza o scadere a sintezei de albumina si o scadere a esterificarii colesterolului.

B. Diagnostic serologic

Diagnosticul de certitudine al infectiei VHA se stabileste prin detectarea anticorpilor specifici anti-VHA din clasa Ig M. Acestia sunt prezenti īn serul bolnavilor īn titru crescut īnca de la īnceputul perioadei de stare si ramān īn concentratii ridicate īnca aproximativ 2-6 luni de la debut.

Determinarea anticorpilor totali anti-VHA reprezentati īn principal prin Ig G, este utila doar pentru autentificarea unei infectii cu VHA īn antecedente.

C. Diagnostic virusologic: nu este utilizat īn clinica.

Examenul direct īn scaun este rar pozitiv, atunci cānd se efectueaza la bolnavi īn perioada de stare, si cānd eliminarea virusului este mai redusa.

Numarul de rezultate pozitive ar fi mult mai crescut daca testele s-ar efectua la sfārsitul incubatiei, cānd, īnsa nu sunt elemente sugestive pentru cautarea etiologiei hepatitei virale acute, si ca atare testele nu se efectueaza.

Posibilitatile de evidentiere directa a agentului patogen īn materiile fecale sunt:
- imunomicroscopie electronica;
- teste imunoenzimatice sau radioimunologice de detectare a antigenului viral;
- hibridizare prin sonda ADN sau ARN;
- amplificare genica prin PCR.

Aceste teste sunt īnsa mult prea costisitoare, ceea ce le face inaplicabile īn mod curent.

 Date epidemiologice

Factorii epidemiologici principali

1. Sursa de infectie
- bolnavii cu forme de hepatita icterica sau anicterica, contagiosi īncepānd cu 1-2 saptamāni de la infectie, iar īn perioada de debut si īn cea de stare, timp de aproximativ 1 saptamāna.
- infectatii inaparent, mai frecvent copii (50-55% din cazuri)

2. Transmiterea, prin mecanism fecal-oral:
- contact cu māinile murdare sau prin alimente, apa, obiecte contaminate
- prin vectori, pasiv (muste, gāndaci, sobolani)
- sānge, exceptional, doar īn perioada de viremie

3. Receptivitate
- generala, mai mare pentru forme inaparente la copii

4. Imunitate
- durabila; peste 80% din persoanele peste 60 de ani au anticorpi antivirus A

 Profilaxie si combatere

1. Masuri fata de izvorul de infectie
- depistare: ancheta epidemiologica, clinic, examene de laborator
- izolarea cazurilor, obligatoriu īn spital
- declarare nominala, lunara; anuntarea cazului se face la 24h de la depistare

2. Masuri fata de caile de transmitere
- se vor lua masuri de dezinfectie continua a obiectelor bolnavului, lenjeriei, prin caldura sau cu cloramina 2%, a fecalelor cu var cloros si terminala prin formolizare.
- se vor lua masuri de dezinsectie, deratizare
- īn caz de epidemii, masuri speciale de educatie sanitara a populatiei, controlul apei potabile, evacuarea corespunzatoare a rezidurilor, controlul personalului care lucreaza īn colectivitati de copii, īn sectoarele de alimentatie publica sau de aprovizionare cu apa.

3. Masuri fata de receptivi
- imunizare activa cu vaccin produs pe celule diploide umane, inactivat cu formol, administrat intramuscular īn 2 doze la interval de 1 luna si cu rapel la 1 an, care asigura protectie de 99%, cu durata de  minim 10 ani.

Este indicat īn special la copiii din colectivitati, la militari, detinuti, homosexuali, cei care lucreaza īn sectoarele de alimentatie publica, la calatorii īn zone cu endemie mare.
- imunizare pasiva, cu imunoglobuline standard 16%, administrate īn primele 7 zile de la contact, intramuscular, īn doze de 0,02-0,05ml/kg corp si care ofera protectie īntre 3-6 luni.

Este indicata la contactii familiali, din spital, sau din colectivitate a cazurilor de hepatita A, la consumatorii din apa suspecta a fi contaminata.












Document Info


Accesari: 2441
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )