REACTIA VITALĂ
Prin reacTie vitala, in medicina legala, se inTelege totalitatea modificarilor locale (ale
Tesuturilor, organelor) si/sau generale (ale intregului corp) ce apar in organismul (uman) viu, ca
raspuns la acTiunea unui agent traumatic mecanic, fizic, chimic, biologic.
ReacTia vitala reprezinta un criteriu de diferenTiere a leziunilor traumatice din timpul vieTii de
cele produse dupa moarte;
In categoria generica a reacTiilor vitale pot fi incluse:
6.1. Semnele vitale
Semnele vitale (asa cum reiese si din denumire) indica posibilitatea ca subiectul sa fi fost in
viaTa in momentul producerii leziunilor traumatice:
ciuperca de spuma, la cadavrele scoase din apa;
funinginea din jurul orificiilor nazale sau a gurii la cadavrele gasite la locul incendiilor;
protruzia limbii intre arcadele dentare, mai ales la cadavrele la care cauza morTii o constituie
asfixia mecanica;
emisia spermatica (prezenTa spermei exteriorizata la nivelul regiunii genitale);
prezenTa sangelui in jurul cadavrului:
6.2. ReacTia vitala propriu-zisa
In aceasta grupa sunt incluse modificarile posttraumatice cu caracter cert vital, care in mod
sigur au survenit in timpul vieTii.
6.2.1. ReacTii vitale propriu-zise locale
a) hemoragia tisulara leziune infiltrativ-hemoragica, numita frecvent in activitatea practica
infiltrat sanguin infiltrat hemoragic sau infiltrat de sange
b) coagularea (proprietate a sangelui care se pierde dupa moarte);
c) crusta, etapa in evoluTia spre vindecare a plagilor sau excoriaTiilor;
d) retracTia Tesuturilor secTionate indepartarea (dehiscenTa) marginilor plagii, ce da
impresia de lipsa de Tesut;
e) inflamaTia reacTia de raspuns (de protecTie) a organismului viu la acTiunea unor factori
sau agenTi ai mediului avand drept scop anularea sau diminuarea consecinTelor posttraumatice
(repararea Tesutului lezat).
f) transformarile hemoglobinei din infiltratele sanguine posttraumatice;
g) reacTii enzimatice (peroxidaze, pseudoperoxidaze V. Belis) prin care pot fi diferenTiate
infiltratele sanguine de lividitaTile cadaverice.
6.2.2. ReacTii vitale propriu-zise generale
a) aspiratul pulmonar
b) conTinutul gastric
c) embolia
d) anemia
e) septicemia
f) socul
g) depistarea substanTelor toxice īn sānge si/sau īn diferite organe
6.3. ReacTii/manifestari postvitale (supravitale)
ReacTiile postvitale sunt definite ca totalitatea fenomenelor de viaTa reziduala a unor celule,
Tesuturi, organe sau chiar parTi din organism, dupa incetarea vieTii (dupa incetarea funcTionalitaTii
trepiedului Bichat : sistem nervos cord plaman).
Se intalnesc la formaTiunile anatomice mai puTin diferenTiate, care au o mai mare rezistenTa la
anoxie (prin trecerea rapida de la metabolismul aerob la cel anaerob).
6.4. Modificari post-mortem
Reprezinta totalitatea leziunilor traumatice produse cadavrului, in mod accidental sau cu
intenTie:
a) diverse leziuni traumatice externe (excoriaTii, plagi) sau interne (cel mai frecvent intalnite
sunt fracturile de coloana vertebrala, fracturile costale, de mandibula etc.), survenite in timpul
manipularii sau transportului cadavrului;
b) incinerarea cadavrului, totala sau parTiala;
c) acTiunea unor substanTe toxice caustice care fie nu mai permit identificarea, fie distrug
cadavrul in totalitate;
d) depesajul cioparTirea, fragmentarea, secTionarea cadavrului, parTiala sau totala;
e) aruncarea unui cadavru de la inalTime, in scopul producerii unor leziuni traumatice prin
care sa se poata explica decesul si care sa mascheze mecanismele reale tanatogeneratoare;
f) spanzurarea unui cadavru, de cele mai multe ori dupa decesul prin sugrumare sau
strangulare.
|
