Alcatuirea unui regim alimentar pentru un om sanatos

ALCATUIREA UNUI REGIM ALIMENTAR PENTRU UN OM SANATOS

Definitie: Alimentatie sanatoasa – tip de alimentatie care acopera in mod optim nevoile calorice si nutritive ale individului. Ea trebuie sa aiba o compozitie cantitativa (calorii) si calitativa (nutrimente) adaptata nevoilor, incat sa se pastreze starea de sanatate si sa se previna chiar dezechilibrele subclinice.

NECESARUL CALORIC

Necesarul caloric al unui individ normoponderal care depune un efort fizic mic este de 30kcal/kg corp. Necesarul caloric trebuie ajustat in concordanta cu: sexul, varsta, tipul de activitate fizica, temperatura mediului ambiant, starea de sarcina sau alaptare. Aportul caloric trebuie sa acopere: cheltuielile metabolismului bazal (aprox. 2/3 din necesarul caloric zilnic), cheltuielile metabolizarii alimentelor (actiune dinamic specifica – consum energetic necesar masticatiei, efortului secretor, osmotic si chimic de digestie; aprox. 10% din aportul energetic) si cheltuielile activitatii fizice (se exprima in multiplii de metabolism bazai).

Calculul necesarului caloric se poate face:

1.     Calorimetric – se masoara consumul de oxigen in conditii controlate (postprandial, dimineata, confort termic)

2.     Metode indirecte de estimare a necesarului caloric: a. Ecuatia lui Harris Benedict pentru a calcula metabolismul bazal (BEE):

BEE(femei)=655+(9,5x w)+(1,8x h)-(4,7x a)

BEE(barbati)=66+(13,7x w)+(5x h)-(6,8x a)

unde: w – greutate in kg, h – inaltime in cm, a – varsta in ani.

La BEE se adauga 30%, 50% sau 100% din BEE in functie de intensitatea efortului fizic (sedentarism, efort moderat sau mare). Pacientii spitalizati necesita 120%BEE, cei la care predomina catabolismul au nevoie de 150-200% BEE pentru a preveni distructia tisulara. Cheltuielile de energie cresc in: febra (13% pt. fiecare grad celsius), arsuri (40-100%), traumatisme (40-100%), hipertiroidism (10-100%).

3.     In functie de IMC (indicele de masa corporala) care poate fi determinat rapid cu ajutorul nomogramelor.

IMC cuprins intre 22-25kg/m²              - subiect activ: 31-35 kcal/kg greutate ideala

- moderat activ :26-31 kcal/kg greutate ideala

- sedentar:22-26kcal/kg greutate ideala

IMC peste 25 kg/m² – necesarul caloric este mai mic de 22 kcal/kg greutate ideala

IMC sub 22kg/m² – necesarul caloric este peste 35kcal/kg greutate ideala Exemplu: barbat, 25 ani, sanatos, moderat activ, inaltime l,80m, greutate=75kg, IMC=23. Necesarul caloric este 31 kcal/kg greutate ideala. Greutatea lui este normala, deci are ne-voie de 31x75=2325kcal.

La tineri necesarul caloric este mai mare decat la batrani (la un normopoderal de 20 ani, moderat activ necesarul este de 31kcal/kg greutate ideala, dar in aceleasi conditii la 60 de ani scade la 26kcal/kg)

4.     Calcul estimativ rapid al necesarului caloric:

• necesar caloric bazal=20-25kcal/kg
• suplimentare calorica in functie de activitatea fizica (+30% calorii la sedentari, +50% la cei cu activitate moderata, + 100% la cei cu activitate intensa)
• circumstante speciale (sarcina +300kcal/zi, alaptare +500kcal/zi, pentru crestere in greutate se adauga 500kcal/zi, pentru scadere in greutate se reduc 500-1000 kcal/zi)

MACRONUTRIENTI

Macronutrientii sunt reprezentati prin glucide, lipide si proteine.

Glucidele trebuie sa acopere cel putin 50-55% din ratia calorica (glucidele simple rafinate din dulciuri concentrate sa fie mai putin de 10% din ratia calorica)

Calculul necesarului de glucide:

• Total kcal din dieta X % dorit de glucide = nr. kcal provenite din glucide
• nr. de kcal din glucide/4,1 kcal=nr. grame de glucide

Observatii: Metabolizarea l gram de glucide elibereaza 4,1 kcal /

Sursele principale de glucide sunt grupa a VI-a (pana la 99% glu) cerealele si legumele uscate (cu 42-80% glu) precum si fructele, legumele, laptele.

Lipidele se recomanda sa nu depaseasca 30% din ratia calorica; acizii grasi saturati sa fie cel mult 1/3 din ratia lipidica ;acizii grasi mono si polinesaturati sa acopere fiecare 1/3 din ratia lipidica. Aportul de colesterol trebuie sa fie mai mic de 300mg (doar 40% din colesterolul total provine din aliment. Principalul rol al lipidelor este energetic(coeficientul izocaloric =9,3kcal/gr)

Calcul necesarului lipidic:

• Total kcal din dieta X % dorit de lipide=nr. kcal provenite din lipide
• Nr.kcal. provenite din lipide/9,3 kcal =nr. grame lipide

Surse alimentara de lipide sunt grasimile animale si cele vegetale precum si grasimile 'ascunse' din carne ,branzeturi ,mezeluri ,oua si creme.

Proteinele sunt substante ce contin azot in proportie aproape constanta 16%, fapt important in stabilirea bilantului azotat. Sunt formate din 20-22 aminoacizi (esentiali si neesentiali). Aminoacizii esentiali nu pot fi sintetizati de organism si trebuie sa fie asigurati prin alimentatie (treonina, valina, isoleucina, leucina, lizina, triptofanul, metionina-cistina, fenilalanina-tirozina).

Clasificarea proteinelor:

• complete, care contin toti aminoacizii esentiali si ii aduc in proportii adecvate; aceste proteine stimuleaza cresterea si dezvoltarea, asigura refacerea uzurii si mentin echilibrul azotat chiar in cantitati mai reduse.
• partial complete, din care lipsesc 1-3 aminoacizi esentiali si care au si aminoacizi limitanti. Pentru a mentine cresterea este necesar un aport de doua ori mai mare la copil. La adult ele pot mentine echilibrul azotat si pot asigura refacerea uzurii,
• incomplete, din care lipsesc cativa aminoacizi esentiali, iar ceilalti sunt adusi in proportii dezechilibrate. Singure, ele nu intretin cresterea si refacerea uzurii si nu mentin echilibrul azotat.

Se recomanda ca proteinele sa acopere 10-15% din ratia calorica globala. Nevoia zilnica de proteine depinde de valoarea lor biologica (valoarea biologica este in general in urmatoarea secventa: produse animale > legume > cereale > zarzavaturi), pentru proteine cu valoare biologica mare necesarul unui adult este de 0,6g/kg corp; cu cat scade valoarea biologica cu atat nevoia de proteine creste (0,75-0,80 g/kg corp/zi). Calitativ, cel putin 35% din proteine trebuie sa fie de origine animala.

Calculul necesarului de proteine:

• Total kcal din dieta X % dorit de proteine= nr. kcal provenite din proteine
• Nr. kcal din proteine/4,1 kcal=nr. grame de proteine (4,lkcal/granv=coeficient coloric al proteinelor).

Aportul de proteine este asigurat de alimente de origine animala (lapte, oua, branzeturi, peste, carne si preparate) si vegetala (cerealiere, leguminoase uscate, fructe oleaginoase).

MICRONUTRIENTII

Micronutrientii sunt reprezentati de vitamine si minerale. Sunt nutrimente esentiale. Zilnic se consuma cantitati mai mici de 1 gram, ele indeplinind roluri variate in organism (antioxidant, antiaterosclerotic, anticancerigen, etc.)

Surse de vitamine:

• vitamina A – ficat, oua, unt, morcovi, legume si fructe intens colorate (caise, piersici, capsuni, pepene galben, banane);
• vitamina C – aproape exclusiv grupa fructelor si legumelor proaspete;
• vitamina E – uleiuri vegetale, cereale si telina.

Necesarul de micronutrienti pentru un adult sanatos:

• Vitamine liposolubile: vitamina A la barbati (B) necesar 1000 la femei (F) 800 micrograme; vitamina D 5-10 micrograme; vitamina E 10 mg la B si 8 mg la F; vitamina K 45-80 micrograme la B si 45-65 la F.
• Vitamine hidrosolubile: vitamina C 50-60 mg; Tiamina l-l,5mg; Niacina 15-20mg la B, 13-15 la F; vitamina B₆ l,4-2mg la B, 1,4-1,6 la F; Folati 150-200 micrograme la B, 150-180 la F; vitamina B12 2 micrograme; Biotina 50-100 micrograme, Acid pantotenic 4-7 mg.
• Microelemente: Calciu 800-1200mg; Fosfor 800-1200mg; Magneziu 270-400mg la B, 280-300 la F; Fier 10-12mg la B, 10-15 la F; Zinc 15mg la B, 12 la F; Iod 150 micrograme; Seleniu aprox. 50 micrograme; Cupru 1,5-3 mg; Mangan 2-5mg; Fier 1,5-4mg; Crom 50-100 micrograme; Molibden 75-250 micrograme.

NECESARUL HIDRIC

La adultul in repaus se propune 1 ml de apa pe kcal de energie consumata. Modificarea nivelului de activitate creste necesarul la 1,5 ml apa/kcal consumata. Aportul trebuie sa acopere pierderile de apa, pentru a se evita deshidratarile (50-100ml excretie prin fecale, 500-1000 ml se elimina prin evaporare si respiratie, 1000 ml sau mai mult se elimina prin urina). Varstnicii, femeile gravide si cele care alapteaza au nevoi crescute de lichide cu aprox. 1000 ml/zi.

RATIA ALIMENTARA SI MENIUL

Principii:

• Ingerarea unei cantitati de alimente corespunzatoare nevoilor.
• Se calculeaza ratia calorica in functie de metabolismul bazal si de intensitatea efortului.
• Se respecta obiectivele nutritionale in structura ratiei, stabilite de OMS (sunt precizate aportul minim necesar pentru prevenirea deficientelor nutritionale precum si nivelul maxim pana la care aportul este compatibil cu prevenirea bolilor cronice). Lipide totale: 15-30% din E/zi; Acizi grasi saturati: 0-10% din E/zi; Acizi grasi polinesaturati: 3-7% din E/zi; Colesterol alimentar: 0-300 mg/zi; Glucide totale: 55-75% din E/zi; Glucide complexe: 50-75% din E/zi; Fibre alimentare: 27-40 g/zi; Dulciuri rafinate: 0-10% din E/zi; Proteine: 10-15% din E/zi; Sare: 0-6g/zi.
• Se selecteaza alimentele calitativ si cantitativ cu respectarea acestor recomandari (piramida alimentara).

Paine, cereale, orez, paste fainoase, mamaliga = 6-11 portii/zi.

• 1 portie =1 felie paine 1/2 cana cereale, orez sau paste fainoase fierte, 1 biscuit

Legume, zarzavaturi, cartofi =3-5 portii/zi.

• 1 portie =1/2 cana vegetale proaspete sau fierte, 1 cana legume frunze fierte, 1/2 cana zarzavaturi fierte, 3/4 cana suc de rosii, 1 cartof mijlociu.

Fructe =2-4 portii/zi

• 1 portie = 1 fruct mediu (mar, banana, portocala), 1/2 grapefruit, 3/4 cana suc, 1/2 cana de cirese, 1 felie medie de pepene, 1 ciorchine mijlociii de strugure.

Carne, peste, fasole boabe, oua si fructe oleaginoase = 2-3portii/zi.

• 1 portie =100g carne gatita, 1 ou, 1/2 cana legume uscate fierte.

Lapte, iaurt, branza =2-3 portii

• 1 portie = 1 cana de lapte sau iaurt, 1/2 cana branza de vaca, 50 grame telemea.

Grasimi, uleiuri si dulciuri =se consuma moderat, rar.

• 1portie = 1 lingurita de ulei, margarina, unt sau zahar.

• 1600 kcal-femei sedentare, unii adulti in varsta
• 2000 kcal-copii, fete tinere, femei active, barbati sedentari
• 2800kcal-baieti tineri, barbati activi

Se indica un comportament alimentar normal care presupune: se servesc 3 mese principale pe zi si 2-3 gustari. Sa nu lipseasca micul dejun! Sa nu se ciuguleasca intre mese. Sa existe obligatoriu repaus alimentar nocturn. Ritmul de alimentare sa fie lent, alimentele sa fie bine mestecate. Sa nu se bea apa in timpul mesei .in timpul prizelor alimentare atmosfera sa fie relaxata.

pentru un om bolnav

PRINCIPII DE DIETOTERAPIE.

Dietoterapia este stiinta medicala care se ocupa cu tratamentul diverselor boli prin dieta. Ea are doua aspecte: profilactic, de pastrare a starii de sanatate si curativ, dieta curativa fiind prima optiune terapeutica in multe boli, in cateva fiind singura optiune.

Elaborarea unei diete individualizate are urmatoarele etape:

1.     Identificarea problemei nutritionale.(diagnostic nutritional)

2.     Plan terapeutic. Se stabilesc scopul, obiectivele, activitatile specifice si metodele de evaluare. Scopul si obiectivele trebuie sa fie realiste, sa aiba rezultate cuantificabile si sa fie stabilite prin negociere cu pacientul pentru a fi acceptate.Modificarea calitativa si cantitativa a alimentatiei pacientului in functie de boala sa. (Ex. -reducerea aportului caloric la obezi; restrictionarea dulciurilor concentrate si rafinate la diabetici; cresterea consumului alimentelor cu continut bogat de fier si vitamine in cazul anemiilor nutritionale; scaderea aportului proteic in anumite afectiuni renale; evitarea alimentelor bogate in colesterol si lipide la cei cu risc cardiovascular crescut)

3.     Evaluarea si  monitorizarea. Se masoara parametri biochimici si indicatori antropometrici. In cazul in care obiectivele nu au fost atinse se identifica cauza si se revizuieste planul terapeutic.

Succesul terapeutic  se obtine prin: aprofundarea problemei nutritionale/ neabandonarea fizica si emotionala a pacientului/corectarea greselilor/ perseverenta.

• Atat dieta preventiva cat si cea curativa trebuie sa se bazeze pe principiile alimentatiei sanatoase.
• Dieta trebuie adaptata caloric nevoilor individului (in functie de cheltuielile energetice reale si actuale)
• Obligatoriu dieta trebuie sa acopere nevoile de macro si micronutrienti esentiali.
• Restrictiile alimentare trebuie judecate cu toata seriozitatea si competenta, pentru a nu afecta echilibrul metabolico-nutritional al pacientului.
• Prescriptia dietetica vizeaza in primul rand boala actuala (patologia dominanta) dar se adreseaza si bolilor asociate si eventualelor complicatii, astfel incat forma ei finala sa fie adaptata tuturor tulburarilor nutritionale si metabolice existente. Dieta se adreseaza organismului in totalitatea sa si nu organului izolat.
• Prescriptia dietetica trebuie sa fie realista (adaptata la obiceiurile alimentare, la convingerile religioase si la posibilitatile materiale ale pacientului).
• Indicarea unor mese mai frecvente sau mai rare trebuie sa aiba ratiuni bine argumentate.
• Alergiile si intolerantele alimentare genetice sau dobandite obliga la excluderea din alimentatie a acelor tipuri de aliment, chiar daca pentru boala actuala nu sunt nocive.
• Orice prescriptie dietetica trebuie sa fie insotita de notiuni minime de gastrotehnie. In general se propune eliminarea tehnicilor culinare laborioase si nocive, fara a se renunta la rafinamente gustativ.
• Meniurile vor fi diversificate de la o zi la alta pentru a preveni 'plictisul' gustativ, monotonia, si in timp 'oboseala' digestiva. Pacientul trebuie sa cunoasca bine ingredientele de baza ale alimentelor pe care le poate consuma, pentru ca apoi imaginatia, placerea si priceperea culinara sa rezolve dilemele culinare.
• Este bine sa se dea cateva sfaturi practice: alimentele sa fie preparate in totdeauna proaspete, de buna calitate, gatite cat mai simplu pentru a-si pastra calitatile nutritionale, sa se prefere alimentele autohtone fata de cele straine.
• Dietele major restrictive trebuie revizuite periodic, in functie de parametrii biologici si de indicatori antropometrici.

Dietoterapia este, de fapt, o interventie biochimica cu influenta asupra intregului metabolism, devenind un factor determinant al echilibrului nutritional. Pacientului trebuie sa i se transmita acest adevar pentru ca el sa-1 poata respecta.

DIETA IN ULCERUL PEPTIC

Principii:

• minim 3 mese pe zi, moderate cantitativ pentru a evita distensia gastrica: de evitat excesul de cafea (chiar si decofeinizata), de alcool, abandonarea fumatului sau macar reducerea numarului de tigari fumate, evitarea medicamentelor cu efect nociv asupra mucoasei gastrice (aspirina, AINS)
• evitarea alimentelor si bauturilor cauzatoare de disconfort digestiv, -servirea mesei sa se faca intr-o atmosfera destinsa, relaxata.

Obs:/ Managementul dietetic modern al pacientilor cu ulcer se focalizeaza asupra individualizarii regimului alimentar, pe principiile alimentatiei sanatoase fara prescriptii dietetice speciale, avand in vedere ca bolnavii singuri isi selecteaza alimentele pe care le tolereaza si le exclud pe cele care le produc simptome digestive suparatoare.

DIETE INDICATE IN AFECTIUNI INTESTINALE

Dieta restrictiva in fibre alimentare se utilizeaza cand este necesara reducerea eliminarilor fecale sau cand tractul gastrointestinal este blocat, cum se intampla dupa episoadele inflamatorii acute. Principii:

• Se evita painea din faina integrala, cerealele si produsele obtinute din ele.
• Se evita: nuci, alune, arahide, pop-corn, legume si nuca de cocos.
• Se recomanda utilizarea fructelor si vegetalelor decojite, fara pastai sau parti fibroase.
• Dieta sa contina cel mult 5-10 grame fibre/zi, reducandu-se la minim glucidele nedigerabile.

Dieta bogata in fibre alimentare se indica in constipatie, in dislipidemii etc. In diaree se recomanda cresterea consumului de pectine (morcovi, tarate de grau, mango). Principii:

• Includerea in dieta a 1/4 pana la 1/2 cana de fulgi de grau.
• Cresterea consumului de paine din faina integrala, cereale, paste fainoase si alte produse de cereale nedecorticate.
• Cresterea consumului de fructe si vegetale, in special cele cu coaja si pastai comestibile.
• Dieta sa contina 25-50grame de fibre/zi
• Cresterea consumului de apa pana la 2 litri/zi

Atentie!!! La inceputul dietei pot sa apara efecte nedorite ca flatulenta, borborismele, crampele sau diareea, motiv pentru care se recomanda cresterea graduala a continutului de fibre din alimentatie. Eficienta apare dupa o perioada de timp variabila, in functie de complianta digestiva.

Dieta pentru un reziduu minimal este inadecvata d.p.d.v. nutritional, motiv pentru care poate fi utilizata doar scurte perioade timp. Se indica in perioadele acute de exacerbare a colonului iritabil, in diverticulite, in obstructii intestinale partiale, preoperator, in vederea examinarii intestinului. Principii:

• evitarea painii din faina integrala, a cerealelor, precum si a produselor obtinute din aceste alimente
• evitarea consumului de nuci, alune, arahide, pop-corn, legume si nuca de cocos.
• evitarea fructelor si legumelor integrale si folosirea doar a sucului acestora.
• evitarea carnii si a pestelui gras cu mult tesut conjunctiv.
• limitarea folosirii laptelui, a produselor lactate si a alimentelor care contin lapte pana la maximum doua cani pe zi.
• dieta sa contina cel mult 8 grame fibre pe zi

Observatii: Indicarea acestui regim necesita colaborarea cu alti specialisti.

DIETA IN INTOLERANTA LA LACTOZA

Deoarece exista un deficit de lactaza (enzima care hidrolizeaza lactoza in galactoza si glucoza) se exclude din alimentatie laptele, produsele lactate acide, subprodusele grase ale laptelui, branzeturile, precum si orice alt produs care le contine.

DIETA IN AFECTIUNI HEPATICE

Principii:

• necesarul caloric este crescut, mai ales in conditii de stres, pentru a acoperi optim pierderile in greutate; in general se recomanda 25- 35 kcal/kg corp substanta uscata sau multiplu de 1,2-1,5 al metabolismului bazai (utilizand ecuatia Harris- Benedict);
• nevoia de glucide este greu de stabilit, tinand cont de rolul primar al ficatului in metabolismului carbohidratilor. in principiu caloriile rezultate din glucide trebuie sa fie echilibrate corespunzator cu cele rezultate din lipide, pentru. a depasi consecintele alterarii tolerantei la glucoza; se recomanda mese echilibrate si mici gustari frecvente pentru a evita perioadele de post alimentar;
• participarea lipidelor in alimentatie se recomanda sa fie de 3o% din nivelul caloric total, deoarece in afectiunile hepatice este alterat metabolismul si absorbtia lipidelor; uneori poate fi necesara o dieta hipolipidica continand <40 grame lipide/zi pentru a controla malabsorbtia; in orice caz 10% din calorii trebuie sa fie asigurate prin trigliceride cu lant lung sau acid linoleic pentru a preveni deficienta acizilor grasi esentiali;
• proteinele sunt, de departe, cel mai controversat si cel mai complex in afectiunile hepatice; in hepatitele necomplicate sau in cirozele fara encefalopatie este necesar un aport de proteine de 0,8-1 gram/kg corp substanta uscata pentru a obtine echilibrul azotat; pentru a pozitiva balanta azotata este nevoie de cel putin 1,2 gram/kg corp in hepatitele alcoolice sau in cirozele decompensate este necesar un aport de cel putin 1,5 gram/kg corp.
• suplimentarea nutritionala vitaminica este recomandata la toti pacientii cu afectiuni hepatice;
• mineralele trebuie asigurate cel putin la nivelul bazai al recomandarilor;
• se impune excluderea alcoolului;

DIETA IN AFECTIUNILE BILIARE

Nu exista un tratament dietetic specific pentru prevenirea litiazei biliare la indivizii susceptibili. Factorii nutritionali implicati includ obezitatea si postul prelungit; acesti factori sunt modificabili.

Colecistitele. Tratamentul dietetic presupune prevenirea contractiilor veziculei biliare printr-un regim hipolipidic.

In colecistita acuta alimentatia orala poate fi discontinua; cand un aport alimentar este redus se recomanda o dieta hipolipidica pe termen lung, cu un continut de 40-45 grame de lipide pe zi.

In colecistita cronica se recomanda o dieta hipolipidica pe termen lung (este suficient un aport de 25-30% calorii din surse lipidice, din totalul energetic).

Limitarea stricta a lipidelor este indezirabila, deoarece lipidele sunt importante in intestin pentru stimularea si drenarea tractului biliar; gradul de intoleranta digestiva variaza in functie de pacient si de tipul afectiunii, dar cele mai multe intolerante vizeaza alimentele responsabile de flatulenta si balonare. Alimentele ce vor fi excluse se stabilesc in colaborare cu pacientul. Administrarea de vitamine liposolubile este binevenita la pacientii cu afectiuni biliare si/ sau la cei la care este suspectata malabsorbtia. Pacientii colecistectomizati se realimenteaza cat mai precoce, in functie de restabilirea tranzitului intestinal; alimentatia va fi progresiva, in functie de toleranta digestiva, apropiindu-se cat mai mult si cat mai repede de alimentatia sanatoasa.

DIETA IN AFECTIUNILE PANCREASULUI EXOCRIN

In pancreatita acuta dieta este ajustata asa incat sa se obtina o minima stimulare a secretiei pancreatice; se suspenda temporar alimentatia orala; necesita spitalizare.

In pancreatita cronica durerea poate fi precipitata de consumul alimentar; asocierea greturilor, varsaturilor sau diareei face dificila mentinerea unei bune stari de nutritie, existand riscul scaderii in greutate. Se recomanda:

• evitarea meselor bogate; interzicerea alcoolului;
• administrarea de enzime pancreatice (pt. ca maldigestia si malabsorbtia proteinelor si lipidelor este o problema reala);
• suplimentarea vitaminica daca este necesar (frecvent apare un deficit de vitamine liposolubile si vit. B₁₂);
• se recomanda ca sporul ponderal si nivelul lipidic al dietei sa atinga nivelul maxim tolerat de pacient, fara a agrava steatoreea;
• pentru mentinerea starii de nutritie si minimalizarea simptomelor dieta hipolipidica poate contine 40-60 grame lipide pe zi sau sa se realizeze substitutia anumitor lipide alimentare cu uleiuri cu continut crescut de trigliceride cu lant mediu, pentru a favoriza absorbtia si cresterea in greutate.

DIETA IN BOLI CARDIOVASCULARE

Se bazeaza pe principiile alimentatiei sanatoase, cu ajustari lipidice in cazul asocierii dislipemiei.

Dieta restrictiva in sodiu este necesara in insuficienta cardiaca. Exista mai multe nivele de restrictie:

4 grame (174mEg) sodiu – dieta la care nu se adauga sare in mancare. Consumul alimentelor bogate in sodiu este limitat. Nu se permite mai mult de 1/2 lingurita de sare de bucatarie pe zi.

2 grame (87mEg) sodiu – restrictie usoara de sodiu. Se exclud alimentele bogate in sodiu. Consumul alimentelor cu continut moderat de sodiu este limitat. Nu se admite mai mult de1/4 lingurita de sare/zi.

1 gram (43 mEg) sodiu – restrictie moderata de sodiu. Se exclud alimentele cu continut moderat si cele bogate in sodiu. Nu se admite folosirea de sare de bucatarie. Se exclud din alimentatie muraturile pe baza de saramura, precum si mazarea , fasolea boabe si amestecurile vegetale preambalate. Se limiteaza consumul de paine obisnuita si aluaturi coapte. Este o dieta greu de respectat de catre pacient.

500 mg(22mEg) – restrictie stricta de sodiu. Se exclud alimentele cu continut moderat si cele bogate in sodiu. Nu se admite folosirea de: sare de bucatarie, mazare, fasole boabe, amestecuri de vegetale preambalate. Se exclud urmatoarele vegetale bogate in sodru: sfecla, morcovi, varza, spanac, telina, papadie, mustar verde, napi. Se va consuma paine cu continut scazut de sodiu. Carnea va fi limitata la 180-200 grame/zi. Este o dieta neplacuta pentru pacient si va fi utilizata pe o perioada scurta de timp (se pot induce tulburari nutritionale daca nu este atent si corect monitorizat).

200mg(llmEg) sodiu – restrictie severa de sodiu. Se exclud alimentele cu continut moderat si cele bogate in sodiu. Nu se foloseste sare de bucatarie. Se folosesc paine si lapte cu continut redus de sodiu. Alimentele bogate in sodiu in mod natural se elimina sau se limiteaza consumul lor. Aceasta dieta este o optiune extrema si se foloseste foarte rar.

DIETA IN SINDROMUL NEFROTIC

Obiectiv – inlocuirea albuminei si proteinelor plasmatice pierdute prin urina.

Dieta trebuie sa ofere suficiente proteine si energie pentru a mentine pozitiv bilantul azotat, pentru a creste concentratia plasmatica de albumina, pentru. a duce la disparitia edemelor.

• Nivelul proteic al dietei in sindromul nefrotic este controversat (in trecut acesti pacienti primeau diete bogate in proteine – pana la 1,5 g/kg/zi in speranta cresterii nivelului seric de albumina si al prevenirii malnutritiei. Numeroase studii au aratat ca o reducere a aportului de proteine pana la 0,6g/kg/zi poate sa scada proteinuria fara efecte adverse asupra albuminei serice. Azi se admite ca pentru. o utilizare optima a proteinelor este nevoie ca % din ele sa fie cu valoare biologica crescuta.)
• Aportul energetic trebuie sa fie de 35-50 kcal/kg/zi.
• Se recomanda o restrictie modesta de sodiu, aproximativ 3 grame/zi.
• Deoarece hipereolesterolemia poate induce boli cardiovasculare se recomanda o dieta hipolipidica (se reduce colesterolul total, LDL-colesterolul si trigliceridele).

DIETA IN SINDROAMELE NEOPLAZICE

Se estimeaza ca in 80-90% din cazurile de cancer exista o legatura cu factorii de mediu, 35% din acestea au o legatura directa cu alimentatia, rezulta ca majoritatea formelor de cancer pot fi prevenite.

Experimental s-a stabilit legatura intre cancer si: - consumul excesiv de grasimi, in special saturate si efectul pozitiv al acizilor polinesaturati in dieta; - aportul crescut de carne este asociat cu cresterea riscului de cancer de prostata (rezultate in urma unui studiu efectuat in 1993); -obezitatea creste riscul de tumori de san si al cancerului de endometru.

Se acorda multa atentie posibilului rol protector al fibrelor alimentare in prevenirea cancerului de colon si rect, mai recent si al cancerului de san si ovarian

• Vitaminele A, C; E beta-carotenul, flavonoidele si seleniul functioneaza ca antioxidanti; rezultate recente arata ca un aport crescut de legume, zarzavaturi si fructe sau de antioxidanti poate sa scada riscul de cancere epiteliale ale tractului respirator si digestiv.
• Alcoolul are un rol cauzal in carcinogeneza, in special in cancerul cavitatii bucale, al faringelui, esofagului si laringelui.
• Metodele de preparare a alimentelor sunt incriminate in contaminarea acestora cu hidrocarburi aromatice policiclice si amine aromatice heterociclice; aceste substante se formeaza in cursul proceselor gastrotehnice gresit aplicate (prajiri sau frigeri repetate in aceeasi grasime, atingerea temperaturii de descompunere a uleiurilor.etc.) Studii epidemiologice au demonstrat o crestere a riscului de cancer gastric si esofagian paralel cu cresterea consumului de alimente prajite sau fripte.

Concluzie: dieta in prevenirea cancerului = alimentatie sanatoasa.

Supravegherea nutritionala in sindromuri neoplazice:

Diagnosticul secundar comun al pacientilor cu cancer este malnutritia proteincalorica, de aceea se impune interventia nutritionala precoce pentru a preveni sau corecta deficientele nutritionale, dar si pentru a minimaliza pierderile in greutate.

Strategia modificarilor aportului nutritiv depinde de gradul pierderilor si de problemele specifice fiecarui pacient:

• La cei cu acuitatea gustativa alterata se recomanda condimente verzi si asezonari aromate.
• La cei cu aversiune pentru carne se elimina carnea rosie sau se inlocuieste cu alte surse proteice.
• In disfagie se recomanda alimente moi si lichide servite la temperatura camerei.
• Diminuarea salivei impune alimente cu umiditate crescuta.
• Pacientii cu afectare gastrica pot primi o alimentatie modificata in lactoza, grasimi si fibre alimentare.
• Vor fi tratate corespunzator diareea si steatoreea.
• Greata si varsaturile induse de chimioterapie vor fi controlate si medicamentos, pentru a imbunatati calitatea vietii si a-i ajuta pe pacienti sa-si asigure un aport alimentar si lichidian mai bun.